AUGUSTIN §11NCEPUTUL RETORICIICRE§TINE

de Ghi^a Mocan

Istoricii predicarii ii acorda lui Augustin un loc de

frunte.1 P.A. Beecher, in The Catholic Encyclopedic?\ ii prezinta la

acela§i nivel cu loan Hrisostom, vazand in ei exponenpi cei

mai de vaza ai predicarii patristice. In ceea ce prive§te

teoretizarea actului predicatorial, articolul lui Beecher ii da

intaietate lui Augustin, fapt care se va demonstra prin

contribute aduse de acesta la arta retorica ere §tina. Cu toate

ca avem printre scrierile lui Hrisostom3 §i lucrarea Desprepreofie

(,,peri Hierosynes") - unde autorul discutu sumar unele aspecte

omiletice - capodopera augustiniana De doctr'ma christiana {DC),

este de departe primul manual de retorica cre§tina. Intr-un

1 Consideram cunoscuta biografia lui Augustin, subiectul tratat fiind unul

de specialitate. Pentru reimprospatare se pot consuka, printre altele:

Bernard Sese, Paul Aymard, Pierre Riche, Michel Feuillet, Viefik sfinfilor

Attgitslhu benedict, Bernard, Yrantisc din Assist. Joan al Cmcii> Bucure§ti,

Humanitas, 1996, p. 9-100; Alister McGrath, Un norde murton\ Cluj, Logos,

2001, p. 31-50; Remus Rus, Didjoiuir enciclopedic de literatiird crestina din primul

mileniity Bucure§ti, Lidia, 2003, p. 92-96, etc.

2 Este vorba de articolul ,,Homiletics", vol. VII, Online Edition, 2003.

3 Detalii privind predicarea lui loan Hrisostom pot fi culese din:

Veniamin Micle, Trepte spn Amvon, Sfanta Manastire Bistritsa, Eparhia

Ramnicului, 1993, p. 64-88.

Aueustin si inceputui retoricii cre$tine

pre^ios articol, Heiko A. Oberman4 avea sa afirme ca

,,descoperirea Reformei a fost reaprofundarea tradi pei predicii

lasate mo§tenire de catre Augustin §i Hrisostom".

Aceasta lucrare - la care vom reveni punctual de-a

lungul sudiului nostru - este structurata in patru carti.

Primele trei con$in materiale pentru predicd (,,modus inveniendi

guae intelligenda sunt"), §i ultima se ocupa cu maniera de

pre^entare a materialelor ("modus proferendi guae intellecta

sunt"). Pentru inceput fie spus, Augustin pleaca de la o

paradigma ciceroniana: distinctia dintre intelepcium ("sapientia")

§i elodnta ("eloquentia"). Astfel, sapientia fara eloquentia nu este

buna, nici eloquentia fara sapientia nu ajuta la nimic; ecua$ie din

care rezulta ca numai impreuna cele doua pot conduce la

idealul dork. Incepand cu acest volum (DC), ,,vedem expus

pentru prima data un program de studii superioare menite sa

asigure o formare completa a minpi §i concepute doar in

funqie de scopul religios pe care cre§tinismul il fixeaza viepi

intelectuale. Pana aici, inteligen^a cre§tina ramanea grefata pe

organismul robust al civilizajiei antice §i participa la via^a

acesteia; de acum incolo, se desprinde de ea §i urmeaza sa

constituie un organism autonom".5

In linii mari, metodologia retoricii opereaza cu trei

relapi: (1) retorica §i logica; (2) retorica §i etica; §i (3) retorica

§i poetica. Augustin in lucrarea sa a folosit retorica pentru a -i

invat.a pe cre§tini sa citeasca Biblia in mod figurativ §i sa

rezolve pasajele contradictorii prin considerarea cadrului

4 H.A. Oberman, ,,Preaching and the Word In the Reformation",

Today, vol. 18, nr. 1, 1961, p. 15.

5 H.-I. Marrou, SfantulAugustin $i sjarsitul culturii antice^ Bucure§ti, Humanitas,

1997, p. 325.

Augustin $i inceputul retoricii ere stine

specific in care a autorilor.6 Atracjia lui pentru oratorie

constituia un element fundamental. Ii studiase pe clasici (in

special pe Cicero) §i, la momentul convertirii, era unul dintre

cei mai buni oratori din Milano. Dupa cum remarca Alister

McGrath, initial el a aflat de elocinpa episcopului din ora§,

Ambrozie, iar motivul pentru care a intrat in catedrala era ,,sa

vada daca reputa^ia acestuia era intemeiata".7 Augustin a

audiat predicile acestuia intre anii 384-387 §i a fost botezat

chiar de episcop in seara de 24 aprilie 387.8 ,,La inceput

interesul sau a fost exclusiv profesional, privind predicile ca pe

ni§te simple exemple de rafinata oratorie",9 iar cu timpul a

inceput sa fie atras §i de conpnutul acestora. La modul practic,

interesul pentru retorica a fost temelia pe care s-a cladit mai

apoi intreaga cultura cre§tina a lui Augustin. ,,S-a dus sa-1 vada

pe Ambrozie - scrie Etienne Gilson - §i i-a urmarit predicile

in care a desoperit esenja sensului spiritual ascuns sub sensul

literal al Scripturii".10 Aceasta descoperire a ,,sensului spiritual

al Scripturii", a fost de o insemnatate capitala pentru

dezvoltarea sa teologica ulterioara. Patrunderea, cu ajutorul

predicilor ambroziene, in aceasta dimensiune spirituals

necunoscuta pana atunci, avea sa-i prilejuiasca satisfac^ii

interioare despre care v-a scrie mai tarziu.

Tocmai de aceea nu trebuie sa ne mire aten $ia pe care o

acorda predicarii: era chiar maniera prin care s-a intalnit cu

Mantuitorul. T.H. Pattison, intr-o lucrare devenita clasica,

6 Eugen Garver, Roufledge Encyclopedia ofPhilosophy.

7 A. McGrath, op. ci/., p. 34.

8 loan Ramureanu, ,,Cultura teologica in rasarit §i apus", p. 176-202.

9 Ibidem.

10 Etienne Gilson, Fiio*pfia in EvhI Media, Bucure§ti, Humanitas, 1995, p.

117.

Augustin $i inceputul retoricii ere s.tine

suspne pe buna dreptate ca Augustin nu s-a marginit la a fi

doar un mare teolog ci a fost §i un "puternic §i popular

predicator".11 Nu exista nici un mare predicator in istoria

amvonului cre§tin care sa nu fi vazut important instruirii

prin predica. Unii insa au accentuat acest adevar mai mult

decat alpi. Augustin, spre exemplu, credea ca instruirea (sau

cateheza) reprezinta rolul primar al predicant. Predica are scopul

de a instrui crestinatatea, deci este dreptul fiecarui credincios

in parte. Predicatorul este vazut ca un propagandist al

credin$ei, am putea spune. Idealul oricarui orator, credea

Augustin (urmandu-1 pe Cicero), este sd instmiascd, sd atingd §i sa

miste inima, dar cea mai importanta este instruirea.12 In general,

predicile lui Augustin au avut mai multe forme. Potrivit

clasificarii lui Y Brilioth13, avem: predici textual?, de se%pn sau

ocazionate ce celebrarea unor sfin $i §i exegetice (aici incluzandu-

se omiliile la lloan)14. Chiar daca Brilioth nu le menponeaza,

avem §i predici topice, fara ca episcopul sa fi abordat un text

anume ci doar unele subiecte mai importante.

James J. Murphy, un cercetator ce a facut o adevarata

pasiune din studiul retoricii cre§tine, suspne ca nu Augustin a

infiin$at acest tip de retorica. Chiar daca i-a stabilit in mod

clar principiile §i a dezvoltat-o, ea a existat inainte ca el sa-§i

11 The History of Christian Preaching, Philadelphia, American Baptist

Publication Society, 1903, p. 62. De asemenea, o prepoasa imagine a

devenirii spirituale §i teologice a lui Augustin, o putem gasi la Robert

Payne, ,,The Dark Heart Filled with Light", Christum Histoij; vol. XIX, nr.

3, 2000, p. 10.

12 William J. Carl III, Preaching Christian Doctrine, •www.reliaion-

online.org/cgi-bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id=° 960

13 Y. Brilioth, A Brief History of Preaching Philadelphia, 1965, p. 48.

14 Augustin, Despre iubirea absolute - Comentariu la Prima Epistold a lui loan, Iasi,

Polirom, 2003.

Augustin $i inceputul retoricii cre?tine

scrie doctrina. Retorica cres.tina a inceput - spune Murphy -

,,odata cu Hristos, chiar daca nu a fost utilizata ca §i forma a

persuasiunii decat in secolele ce au urmat. Isus a introdus

elementele unei noi retorici ucenicilor Sai, poruncindu-le sa

raspandeasca mesajul Evangheliei prinr-o predicare eficienta.

El i-a insarcinat in mod expres cu predicarea, aceasta devenind

cea mai importanta unealta a primilor retori cre§tini".15

A§adar, influenza retoricii asupra cre§tinismului avea sa fie

vizibila avea in secolul III, primul exemplu despre care avem

cuno§tinpa fiind Gregori Taumaturgu, in 283. In secolul IV,

rela^ia dintre cre§tinatate §i retorica este mlocuita cu cea

dintre Biserica §i Imperiul Roman, schimbare care a dus la

cunoscuta tolerare religioasa.16 Sub acest aspect, Augustin

propune o adaptare a teoriei lui Cicero {ut doceat, ut delectet, ut

flectafy) schimbandu-le in /// veritas pateat, ut placeat, ut moveat. ,,In

noua sa conceppe, elementul cre§tin devine criteriul de baza §i

trebuia sa domine"17, fapt care se va rasfrange §i asupra altordomenii ale gandirii augustiniene.18

15 J.J. Murphy, BJjetoric in the Middle Age, Berkley, University of CaliforniaPress, 1974, p. 273-274.

George Kennedy, Classical Rhetoric and its Christian and Secular Tradition (mm

Ancient to Modern Times, Chapel Hill, The University of North Carolina

Press, 1980, p. 185-186.

Constantin C. Pavel, Introditcere in gdndirea Fericitului Augustin, Bucure§ti,

Anastasia, 1998, p. 24. Pentru aprofundarea relatiei dintre teologia lui

Augustin §i filozofie vezi cartea i ntegral.

Jean-Claude Schmitt arata cum in domeniul muzicii se poate observa o

similitudine clara cu retorica. ,,Provenita din tradi];ia quadrii>i/tm-u\ui,

disciplina ,,§tiinjifica" numita musica cunoa§te in primele secole ale

cre§tinismului, din multe puncte de vedere, mutatii analoage celor ale

reto ricii" (Ratiuneagestimlor, Bucure§ti, Meridiane, 1998, p. 105 §i urm.).

6 Augustin §i inceputul retoricii cre?tine

Primatul credin^ei cre§tine devine principala parghie pe

care Augustin o va folosi in elaborarea doctrinei predicarii.

Intregul lui sistem conceptual s-a cladit, din momentul

convertirii, in jurul credin^ei, in jurul unei credinje dinamice

§i transformatoare. Aceasta evolu^ie spectaculoasa este

surprinsa cu profunzime de Henri-Irenee Marrou:

„...Augustin realizeaza progresiv intreaga bogau'e a

conjinutului credin$ei sale. In aceasta via|a consacrata pe

de-a-ntregul credinjei, printr-o meditate inflacarata,

exigence religiei cre§tine devin treptat mai imperioase,

mai cons,tiente, mai profunde, tinzand sa-§i subordoneze

toate manifestarile viepi. (....)

La Hippona, sufletul Sfantului Augustin ajunge sa se

unifice pe deplin; lumina cer§tinismului patrunde

pretudindeni, nici un ungher al sufletului neramanand in

afara puterii sale suverane. (...)

Devenind episcop, descopera norodul cre§tin, nevoile §i

problemele lui. Traie§te §i gande§te de acum mult mai

mult in funcjie de mul^imea credincio§ilor decat de

mediul intelectual. Preocuparile nu n vor mai fi centrate

asupra propriei desavar§iri launtrice, ci §i, intr-o masura

mult mai mare, asupra mantuirii mulpmii de credincio§i;

turma ce-i fusese incredinj;ata trebuia nutrita, credint;a ei

trebuia pastrata...

Cultura augustiniana va fi subordonata viet;ii religioase

nu doar priri obiectul §i programul ei, ci §i prin duhul ce

o anima: nu-i de-ajuns sa inchini efortul inteligen^ei tale

unui obice de esen^a religioasa, in spe$a studiului Sfintei

Scripturi. Studiul nu trebuie facut de dragul lui insu§i, ci

subordonat cu grija propa§irii sufletului catre

desavar§ire...".19

H.-I. Marrou, op. at., p. 274, 277, 284.

Augustin $i inceputui retoricii crestine

Jean-Claude Schmitt, vorbind §i el despre retorica

cre§tina urmeaza aceea§i linie cu Marrou. De§i se ocupa de

gestica in complexitatea ei, autorul face §i cateva remarci

privitoare la subiectul pe care-1 dezbatem.

In Occident, eel care a trudit eel mai mult pentru

contopirea culturii latine antice §i a crestinismului §i care

a pus astfel fundamentele unei culturi cre§tine originale

este incontestabil Sfantul Augustin. Eforturile sale se

indreapta in special spre problema limbajului. (...)

De asemenea, el [Augustin] afirma ca cuvantul

slujitorilor lui Dumnezeu este prima condipe a

apostolatului. Retorica antica este direct vizata de

tentativa augustiniana de adaptare a culturii clasice la

cre§tinism. (...)

Incepand cu Augustin, tradipa antica a retoricii este

considerabil modificata: scopul sau nu mai este acelagi,

deoarece acum este vorba despre cunoa§terea §i

propovaduirea Adevarului. Valoarea regulilor sale este de

asemenea pusa in disculjie, pentru ca intreaga cultura

culta este subordonata de acum inainte invajaturii

Scripturii... Oratoml nu mai este un retor, ci un orant.

Gestul sau caracteristic nu mai este actul politic al unui

cetacean, ci rugaciunea; Sf. Augustin fiind de asemenea

unul dintre primii §i marii teoreticieni ai acesteia.

In^eleasa ca o unealta de care cre§tinismul trebuie sa se

foloseasca, retorica laica era expusa unei reformulari §i cizelari

aparte. Augustin, dupa ce-§i impune credin^a ca §i norma

suprema, purcede la o interpretare ere §tina a intregii gandiri

antice. Dupa cum men^ionam deja, in De doctrina Christiana?1

Augustin aloca ultima carte predicarii. Intitulata sugestiv

20 J.-C. Schmitt, op. cit., p. 99,104.

21 Bucure§ti, Humanitas, 2002, p. 275 §i urm. Aceasta editjie va fi folosita

§i pentru prezentul articol.

Aueustin si inceputul retoricii cre$tine

,,Despre exprimarea ideilor", el pleaca de la o prezentare

sumara a oratoriei laice, marcata de un realism evident. ,,Arta

retorica este un instrument de persuasiune avand ca obiect §i

enunpiri adevarate §i enun^uri false" (DC, IV,20), spune el in

cunos,tin$a de cauza. Aceasta operare cu enunpiri de ambele

tipuri (adevarate/false) adusese retorica antica intr-o situatie

nefavorabila sub aspect moral. De§i parintii acesteia n-au

prevazut vreodata o asemenea simbioza, lucrurile degenrasera

intr-un mod cat se poate de nefericit. §i, ajungandu-se aici,

Augustin nu putea adopta o pozipe radicala. Era con§tient ca

o ,,lupta" cu retorica compromisa a vremii era sortita e §ecului

dar §i o preluare necondiponata a acesteia putea conduce la

efecte dezastruoase in cadrul cres,tinismului. Singura raportare

ce-o mai avea la indemana. era cea Mde mijloc": o preluare

creativa a retoricii laice.

Dat fiind faptul ca predicarea este un fenomen de

sorginte divina, lucrurile nu puteau sta la fel ca §i in cazul

retoricii pur §i simplu. In cazul celei dintai, tot ce se spune

este adevarat §i accentul trebuie pus in mod primordial pe

conpnut, nu pe forma. §i aceasta ,,fiindca unii o fac fara vlaga,

fara elegan^a, fara caldura, in timp ce alpi - cu inteligen^a, cu

stralucire, cu energie, este moemntul ca oratorul sa ajunga la

lucrarea de care vorbim, adica sa poata discuta sau ciivanta cu

intelepciune, chiar daca nu o poate face cu elocin ta, ca sa fie util

ascultatorilor sai, chiar daca mai pupn decat le-ar fi cand ar

putea vorbi cu elocin^a." (DC, IV,20) A§adar, ,,atracpa lui

"pentru ini;elepciune este un element fundamnental al

propriei gandiri. In mod treptat, el i§i pierde interesul pentru

12 Emod L. Brunner, ,,Augustine", in The Westminster Dktionaiy of Christian

Education, Kendig Brubaker Cully (ed.), Philadelphia, The Westminster

Press, 1963, p. 40.

Aueustin si inceputul retoricii cre§tine

civilizai;ia seculara, iar procesul educational va avea un

puternic accent religios."

Este clar ca Augustin nu respingea retorica laica, ci

doar ii ,,incre§tina" paradigmele. Aspectul estetic se va

subordona celui practic (,,ca sa fie util ascultatorilor sai..."),

eficien^a cuvantarii masurandu-se dupa. alte criterii.

Capacitatea predicatorului de a ,,discuta sau cuvanta cu

m^elepciune" reprezinta norma dupa care acesta trebuie sa-§i

coordoneze intreaga activitate. ,,A transmite in^elepciune

(sapientiaf este in gandirea augustiniana eel mai important

lucru pe care-1 poate face cineva. Astfel, continutul predicarii

este mult mai de pre$ decat orice alt element stilistic, iar

pentru ca acesta sa fie integru, marele orator merge pana la a -1

substitui elocin^ei (,,chiar daca nu o poate face cuelocin^a").

Aceasta in];elepciune ,,a ramas intotdeauna pentru el o

contemplare a adevarului, o cunoa§tere a lui Dumnezeu,

cunoa§tere care, neindoielnic, este totodata viziune, contact,

iubire, participare, dar inainte de toate certitudine...".23 Sa nu

fim surprin§i, as,adar, ca lucrarea a devenit destul de timpuriu

clasica, marcand gandirea teologilor ulteriori. Spre exemplu,

bazandu-se pe ea, Hugh de Sf. Victor (in plin Ev Mediu)

preciza ca predica trebuie sa fie "sfanta, prudenta §i nobila",

23 H.-I. Marrou, op. cit., p. 297. ,,Fara sa altereze unitatea de anasamblu a

rapunii, a inieligen^ei umane, Sf. Augustin disringe in ea doua aspecte,

doua funcu'i, offiaa, sau, daca vrem, doua moduri de a o folosi. Exista o

funqie superioara, erninenta; este, o §tim, sapkntia ,,in^elepciunea", care se

consacraa conteplarii adevarurilor ve§nice: Dumnezeu, sufletul, precum §i

adevarurilor rationale, in masura in care studiul lor este orientat inspre

contemplarea lui Dumnezeu. §i exista §i o funcjie inferioara, scientia

,,§tiinp", constant in aplicarea min^ii la datele experien^ei sensibile,

cunoafterea lucrurilor pamante§ti jinand de sfera acjiunii. {idem., p. 304).

_10 Augustin §i inceputul retoricii cre$tine

iar pentru aceasta, predicatorul trebuie sa fie "sfant,

cunoscator §i elocvent".

Trebuie menponat ca Augustin a scris aceasta parte (a

IV-a) dupa aproximativ 30 de ani de predicare. G. Wright

Doyle24 arata ca (potrivit complapei Migne), se pot identifica,

in activitatea lui Augustin, 83 de grupuri de predici din

Vechiul Testament, 69 cu diferite ocazii sarbatore §ti, §i altele.

Omiliile la Psalmi, evanghelii §i prima epistola a lui loan vin

sa completeze aceasta impresionanta colecpe, peste 600 de

predici fiindu-i atribuite cu certitudine. 'pnand COnt de ritmul

in care predica, se prea poate ca Augustin sa fi rostit peste

4000 de predici de-a lungul activita^ii episcopale.25 Referindu-

24 G.W. Doyle, "Augustine's Sermonic Method", Westminster Theological

Journal, vol. 39, nr. 2, 1977, p. 213-239.

25 Possidius in lucrarea Aurelii AngHstini Vita> scrie ca Augustin predica

deseori §i in afara Hiponei, in special in Cartagina §i in diferite ora§e din

Africa. Un aspect particular aici este titulatura pe care Augustin o

folose§te pentru cele §aptezeci de omilii la loan. El foloseste sintagma

tradatus §i nu sermo ("predica"). La Bonnardiere crede ca, in textul cu

pricina, lipse§te unii termeni cum ar fi carissimi, fapt care indica o

prezentare inaintea unei mici audience formata din clerici educap §i care

ar fi urmat sa predice aceste tractatus in public. Astfel, sustine acela§i autor,

aceste predici aveau menirea de a oferi material pentru altele ulterioare §i

in comunitap diferite. In opozipe cu varianta amintita, un alt exeget al

operei augustiniene, M. Le Landais, nu este de acord cu aceasta distincjie.

In opinia lui aceste ultime 70 de omilii sunt rostite, nu dictate. In omilia

112, spre exemplu, Augustin spune destul de clar ca desfa§oara o sermo

oamenilor care stau inaintea lui, §i nu care citesc. In aceea§i omilie el i§i

descrie acpunea ca pe o mnrationem... tnicfaudcim, ceea ce face §i mai clar o

adresare verbala directa. Aceasta a doua explicate o consideram §i noi ca

fiind mai plauzibila. A argumenta ca Augustin §i-a dictat omiliile pentru

ca unii clerici sa urmeze a le predica, cere neaparat o dovada textuala a

acestui fapt, iar episcopul nu menponeaza acest lucru. Dupa cum

Augustin $i inceputul retoricii cregtine 11

se la De doctrina Christiana, el scria in Retractationer. ,,Deoarece am

descoperit ca ramasesera neterminate car pie despre doctrina

cre§tina, am preferat sa le due la bun sfarsjt decat, lasandu-le

a§a, sa tree la a redacta altele. Am completat, a§adar cartea a

Ill-a... Am adaugat §i o noua carte §i am incheiat acea lucrare

in patru carp, dintre care primele trei ajuta la in$elegerea

Scripturilor, iar a IV-a se refera la modul in care trebuie

expuse cele pe care le injelegem".26 Aceasta ultima carte, dupa

cum precizeaza Lucia Wald27, nu constituie ,,un tratat aparte

de omiletica", ci ,,pune pe primul plan problema elocin^ei

cre§tine - legitimitatea, funcpile §i principiile ei §i prezinta, in

mod convingator, cu exemple §i argumente, valen];ele literare

§i totodata pedagocice ale textului sacru". Pozijia amintita este

adoptata de catre majoritatea exegeplor operei augustiniene:

autorul nu-§i propune sa scrie ,,omiletica pura", ci sa arate

cum retorica laica poate fi folosita in vestirea Evangheliei,

devenint mijlocul prin care se atinge scopul transmiterii

Evangheliei.

argumenteaza §i Le Landais, aceste tractates sunt adresate acelua§i tip de

auditoriu. A§adar, conpnutul omiletic al acestor forme de expunere este

de men;ionat. Ardoarea pe care Augustin o nutrea fa$a de predicare nu i-

ar fi permis o wpredare" a propriilor predici. Uneori predicarea doctrinala

introduce §i elemente polemice. Cam ceva de genul acesta s-a petrecut cu

Augustin. Cea mai mare pane a predicilor sale au fost rostite in contextul

atacarii ereziilor. Adesea cele mai reu§ite predici doctrinale au fost

purificate in focul acestei batalii pentru ortodoxia credinjei cre§tine.

(William J. Carl IE, Preaching Christian Doctrine, www.religion-

online.org/cgi-bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id = 960).

26 Citatul este preluat din intorducerea facuta de Lucia Wald la edipa

romaneasca a volumului, p. 5.

27 Idem., p. 9.

\2 Augustin si inceputul retoricii ere s,tine

Intr-o minupoasa analiza a predicarii cre§tine, William

Carl III, discutand despre funcria apologetica ia doi

predicatori dr,ept exemplu: Augustin §i David H. C. Read.Unul patristic, celalalt modern autorul ii pune impreuna subsemnul predicari apologetice. Ambii au dat dovada deintegritate teologica §i pricepere retorica. Predicarea luiAugustin este de cele mai multe ori polemica sau apologetica,

iar uneori chiar le insumeaza pe amandoua. Intr-una dintre

colecpile de predici ale lui exista o sec jiune intitulata ,,Pagani

§i eretici", iar predicile ce o alcatuiesc se potrivesc foarte bine

cu titulatura. Prima dintre ele respinge donatismul, in vreme

ce a doua, maniheanismul, arianismul §i pelagianismul,

abordandu-le atat din perspective apologetica, dar §i polemica.

Astfel, mai presus de toate acestea, el a trasat o inva^atura

clara: orice argument al persuasiunii retorice, afara de logic,

este straina predicarii cre§tine. In felul acesta, Augustin trageaun necesar semnal de alarma privind preluarea fara

discernamant a regulilor oratoriei laice §i a spiritului dubios al

acesteia: proclamarea cre§tina ajungea sa fie mutata de la

amvon la sala de tribunal.28Preceptele retorice sunt privite in termenii necesita^ii.

Stabilind ca predicarea, prin geneza §i conpnutul ei, este

superioara oricarei forme de oratorie laica, Augustin

subliniaza prudent important cunoa§terii unor norme

retorice. Slujitorii ecleziastici (sau ce care se pregatesc in acestsens) trebuie sa fie cei dintai in a se pregati minimal pentru o

mai buna predicare §i, chiar daca nu mai sunt la varsta

tinere^ii, sa-§i de-a toata silin^a pentru a asimila. Atitudinea lui

este surprinsa magistral cand spune: ,,de fapt, nu o pre^uim

28 William J. Carl III, Preaching Christian Doctrine, www.religion-

online.org/cgi-bin/relsearchd.clll/showchapterPchapter id=961

Augustin $i inceputul retoricii cre$tine 13

intr-atata incat sa vrem ca invajarea ei sa apese anii maturita$ii

sau §i varste mai inaintate, chiar daca poate fi in cele din urma

invajata in toate amanuntele ei de oameni mai ince$i".(£>C,

IV,6) Pentru ca slujitorii sa poata spune §i frumos ceea ce se

presupune ca spun corect, Augustin este dispus sa renun$e la

rigorile pregatirii formale (la tinere$e, cu meticulozitate etc.),

incurajandu-i §i pe adulji sa-§i insu§easca un minim de norme

retorice. Cu toate ca ,,nu o pre^uim intr-atata..." - se

confeseaza el - retorica trebuie totu§i sa se bucure de o

apreciere lucida §i matura din partea celor care-i invaja pe aljii.

Aceasta este atitudinea pe care Augustin dorea s-o induca

cititorilor §i colegilor sai de amvon.29 Sesizam in textul

augustinian aceasta tenta universalista. Ie§ind din rigorile bine

inceta^enite ale retoricii, el incearca o extindere cat mai

practica posibil. Admite ca retorica poate fi inva$ata §i in afara

unui program susjinut, numai prin citirea §i ascultarea

interesata a marilor vorbitori laici, precum §i prin lecturarea

scrierilor cre$tine pe aceasta tema. ,,Ca urmare, o data ce

pruncii nu ajung sa vorbeasca decat inva^and vorbele celor

care vorbesc, de ce nu ar fi posibil sa ajungi un bun vorbitor

fara sa fi luat leqii de elocin^a, doar citind §i ascultand

expunerile oamenilor elocven^i §i, in masura in care se poate,

imitandu-le?" (DC, IV, 12). Astfel, „Augustin transforma

29 Pentru detain vezi: Ernest L. Fortin, ,,Augustine and the Problem of

Christian Rhetoric", Augustine Studies, nr. 5, 1974, p. 85-100; O.K. Dieter §i

W.C. Kurth, ,,De Rhetorica of Aurelius Augustine", Speech Monographs, nr.

35, 1968, p. 90-108; J.J. Murphy, ,,Saint Augustine and the Debate about a

Christian Rhetoric", The Quarterly Journal ofSpeech, nr. 46, 1960, p. 400-410;

,,Saint Augustin and Rabanus Maurus: The Genesis of Medieval

Rhetoric", Western Speech, nr. 31, 1967, p. 88-96.

Augustin $i inceputul retoricii cre?tine

studiul retoricii clasice intr-o inalta dezbatere de tipul exegezei

scripturale".30

Augustin este, mai presus de toate, un aparator al

adevarului §i un pastor de suflete. Activitaple sale doctrinale §i

influenza sa, se manifestau in doua feluri: (1) printr-o predicare

frecventd) predicile sale fiind expuse cu multa claritate §i caldura;

(2) printr-o bogatd corespondentd, scriind scrisori cu conjinut

dogmatic multora dintre contemporani §i aparand astfel

ortodoxia credin^ei.31 Insa pentru ca slujitorul sa poata fi intr-

adevar pastor de suflete, el trebuie sa fie un om in^elept in

lucrarea sa. ,,Cantitatea" de in^elepciune este data intotdeauna

de cunoa§terea Bibliei: ,,Un om vorbe§te cu atat mai multa sau

mai pujina in^elepciune cu cat a inaintat mai mult sau mai

pujin in Sfintele Scripturi - nu ma refer la a citi §i a memora

mult din ele, ci a le injelege bine §i a le cerceta cu grija

sensurile. Spun aceasta pentru unii care le citesc §i nu le pasa:

le citesc ca sa le $ina minte, nu le pasa a le in^elege." (DQ

IV, 19) Aceasta cunoa§tere nu trebuie confundata cu

memorarea unor pasaje, oricat de importante ar fi acestea, ci

presupune injelegerea celor studiate. Augustin vine cu aceasta

precizare dupa ce in primele trei sec^iuni ale carpi va fi fost

discutat despre hermeneutica §i principiile de interpretare ale

Scripturii. Prin urmare, ,,el nu doar ca a aprofundat sistemul

30 Lawrence J. Johnson, ,,Etics and Teaching in the Western Cultural

Heritage", wch.utep.edu/Wrenjohnson/ethic.litm

31 Eugene Portalie, "Life of St. Augustine of Hippo", The Catholic

Encyclopedia, Online Edition, 2003. Pentru detalii privind activitatea

predicatoriala §i pastorala a lui Augustin (§i a inainta§ilor lui), vezi

George H. Williams, ,,The Ministry in the Later Patristic Period (314-

451)", in The Ministry in Historical Perspectives, www.religion-online.org/cgi-

bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id= 165

Augustin $i inceputul retoricii cre$tine 15

Ciceronian, dar a oferit noi cai de abordare §i o metodologie ce

avea sa modeleze cre§tinatatea apuseana".32 Deci, »precum

intreagul sistem educational clasic era bazat pe scrierile lui

Homer §i Vergiliu, incepand cu Augustin, Biblia devine

pivotul in jurul caruia se cristalizeata toate elementele

invajaturii cre§tine.

Contextual moral in care Augustin i§i desfa§ura

activitatea predicatoriala nu era prea comod. Ideologii §i

superstipi, utopii §i folclor de toate nuanjele, erau doar cateva

dintre cele mai evidente caracteristici ale umanitapi din acea

vreme. Aceasta stare de fapt conducea la refluxul intelectului

cre§tin §i al extazului elitist al momentului, reflectandu-se

evident la nivel comportamental. Augustin stia foarte bine

toate acestea, §i ele constituie argumentul categoric pentru

predicile elocvente ca §i contraforja la folosirea imorala a

retoricii.34 Cand vorbim de stilistica predicarii augustiniene nu

trebuie sa pierdem din vedere popularitatea lui in Africa.

Christine Mohrmann observa ca rostirea africana a acelor

timpuri era caracterizata de ritm §i paralelism, intr-unul dintre

32 Richard H. Luecke, ,,Renaissance Rhetoric and Born-Again Preaching",

Theology Today, vol. 35, nr. 2, 1978, p. 172. Luecke vede concept

augustiniana ca o veriga importanta in formarea oratoriei sacre

redescoperita (,,o noua na§tere din nou" a new born-agabi) in timpul

Rena§terii. Aprofundand ideile lui Augustin, predicatori ca John Tauler

§i John de Wessel in Germania, John Wyclif §i lolarzii in Anglia, Ian

Huss §i Fra;ii boemieni, §i alpi, au reu§it sa transmita oamenilor textul

biblic intr-o maniera fascinanta. {idem., p. 174-1 75).

33 Emond L. Brunner, op. cit., p. 40.

34 Thomas H. Troeger, ,,The Social Power of Myth as a Key to Preaching

on Social Issues", in Arthur Van Seters (ed.), Preaching As a Social Act:

Theology and Practice, www.reljgion-online.org/cgi-

bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id = 111

JL6 Augustin ?i inceputul retoricii cre?tine

cele mai intense moduri. De asemenea, predicarea populara

stoica, prin asa-numitul ,,stil diatribic" era iara§i un fapt de

luat in discupe. Potrivit lui Comeau, predicatorii populari

urmareau sa suscite placerea ascultatorilor prin folosirea

tehnicilor dramaturgice §i a altor accesorii retorice, fiind cat se

poate de abili in a-§i ajusta mesajele dupa dolean^ele

ascultatorilor. Augustin insa, ca §i alti predicatori cre§tini, a

in^eles ca intr-o astfel de conjuncture este important sa-§i

fixeze doua obiective clare: schimbarea vietii ascultatorilor §i

informarea la nivel mental.3:> Adevarul ce trebuia in$eles §i

apoi predicat are la Augustin urmatoarele caracteristici: (1) nu

este vorba de un adevar filozofico-teoretic sau de vreo analiza

logica, ci de un adevar practic sau existential; (2) adevarul este

intotdeauna mantuitoi\ idee care i-a fost extrem de familiara; (3)

adevarul inseamna o bdtalie necontenita intre bine §i rau.36

Pentru a observa in ansamblu aceasta problematic^, sa

citam - in rezumat - principiile recomandate de Augustin

referitor la retorica cre§tina:

(1) {Jtili^iirea variatd a slihirilor. Trebuie ca, pe cat se preteaza

mai bine subiectul, enun^ul sa fie variat prin utilizarea

tuturor celor trei stiluri, deoarece intrebuin^area excesiva

a unuia singur face sa scada atenu'a auditoriului. (2)

Vdli^areu annonioasd a celor trei stihtri. Sta in putin^a

oratorului ca unele idei ce ar putea fi expuse in inalt, sa

fie expuse in stil simplu, pentru ca cele enun^ate cu

marepe sa devina §i mai mari prin compara^ia cu primele

§i, in contrast cu umbrele acestora, sa apara §i mai

luminoase. (3) Despre stiiui inalt. Desigur ca nu se poate

spune ca un orator folose§te stilul inald doar pentru ca

35 G.W. Doyle, art. a/., p. 233.

36 Paul Tillich, The Histoiy of Christian Thought, www.religion-online.org/cgi-

bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id=2322

Augustin $i inceputui retoricii crestine 17

este des §i indelung aclamat... De fapt, stilul inalt inabusa,

de regula, prin greutatea sa, aclamapile, dar stoarce

lacrimi. (4) Despre stilul simplu?7 §i prin stilul simplu si-au

schimbat mulji oameni via$a, dar a§a incat sa stie ceea ce

nu §tiusera sau sa creada ceea ce li se paruse de necrezut.

(5) Despre stilul temperat?* A§a se face ca intrebuinjam §i

ornamentele stilului temperat nu cu emfaza, ci cu

masura, fara a ne muljumi doar cu jinta limitata de

incantare a auditoriului, ci acponand mai degraba in a§a

fel meat chiar §i prin acest stil sa se ajunga la binele a

carui convingere o avem ca scop. (6) Cele trei (inte ale oratoriti

sacre. A§adar, oratorul cand vorbe§te cu injelepciune, daca

vrea sa fie §i elocvent, este dator sa faca in a§a fel meat

cele trei $inte: sa fie ascultat cu injelegere, cu placere, cu

supunere, sa nu fie asumate in sine, fiecare in cele trei

stiluri: a fi ascultat ,,cu injelegere" sa jina de stilul simplu,

,,cu placere" de eel temperat, ,,cu supunere" de stilul inalt,

ci mai degraba sa le aiba in orice moment in vedere pe

toate trei. (7) A spune si a trai conform spuselor. Ca sa fim

ascultaji cu supunere, mai mare importanta decat

inaljimea exprimarii, oricat ar fi ea de mare, are viaja

vorbitorului. (8) Adevarul este mai important decat expresia.

A§adar, ce inseamna a vorbi nu doar elocvent, ci §i

injelept, daca nu a intrebuinpa cuvinte potrivite in stilul

simplu, stralucitoare in stilul temperat, vehemente in

stilul inalt, care sa imbrace totusj enunjuri adevarate, ce

se cuvine a fi auzite? (9) Toli suntem in slujba acehnasi Lwdfator.

Exista oameni care de pronunjat pot pronun^a bine un

37 Stilul simplu (,,submissum") produce efecte asupra minjii sau a rapunii,nu a sentimentelor sau a voinjei, el vizeaza o modificare a

ra^ionamentului, in in mod obligatoriu morala.

8 Stilul temperat (^medium") poate, prin aptitudinea sa de lauda sau blam, sainfluenjeze pe auditor §i sa-1 determine sa-§i schimbe modul de viaja, dar

nu direct §i nici in mod obligatoriu.

_18 Augustin §i inceputul retoricii ores,tine

discurs, insa nu pot compune ceea ce ar urma sa

pronun^e, iar daca. iau de la aljii ceva scris cu elocin^a §i

In^elepciune §i il memoreaza §i il expun in fa$a

oamenilor, daca i§i asuma acest rol, nu fac ceva incorect.

In felul acesta mul$i devin predicatori ai adevarului, dar

pupni inva^atori ai lui, cu condijia sa spuna acela§i adevar

al singurului Inva^ator adevarat. (10) Importanta rugdciunii.

Fie ca urmeaza sa vorbeasca neintarziat in faja poporului

sau a vreunui grup, fie ca urmeaza sa dicteze ceea ce este

de spus in fa$a oamenilor sau de citit de catre aceia care

pot §i vor sa o faca, oratorul cre§tin sa se roage ca

Dumnezeu sa ii puna pe buze un cuvant bun.

Ca idee centrala, in^elegem ca ,,oratorul cre§tin nu mai

urmare§te succesul sau personal sau trezirea interesului unui

auditoriu, ci este purtatorul Cuvantului lui Dumnezeu,

slujitorul adevarului necesare mantuirii. "40 Toate regulile

prezentate poarta in litera §i spiritul lor aceasta urgent a

predicarii adevarului. Actul predicatorial, chiar daca este

evaluat prin metode retorice clasice, se inal ja vizibil deasupra

umanului §i, prin argumente scripturistice, este postulat in

dimensiunea divina. Primele reguli trateaza fina problematica

a stilurilor retoricii cre§tine. Pentru a exemplifica, Augustin

porne§te de la trei texte biblice: Romani 5.3-5; 2Cor. 11.16-30

§i Amos 6.1-6.

In primul pasaj citim: ,,Ba mai mult, m bucuram chiar fi in

necatgtrile noastre; cdci stim ca neca^ul adnce rabdare, rabdarea adttce

birninfa in incercare, iar bintinta aceasta adttce nddejdea. Insa nddejdea

aceasta nu inseald, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in

inimik noastre prin Duhttl Sfant, care ne-a fost dat'\ iar Augustin

distinge aici o gradatio, o cre§tere progresiva a intensitajii ideii.

39 Augustin, De doctrina rfmstiana..., p. 357-377.

40 H.-I. Marrou, op. a/., p. 328.

Augustin §i inceputul retoricii cre$tine 19

A§adar, conclude episcopul, ,,dupa cum nu afirmam ca

apostolul a urmat preceptele elocin^ei, tot astfel nu negam ca

elocin^a i-a urmat in$elepciunea" (DCy IV,33). Cand vorbe§te

despre citatul al doilea, ceva mai lung, dupa ce face o analiza

minutioasa, el exclama: ,,ce rau de elocinja. le poarta, de

aceasta sa-§i de-a seama chiar §i eel cufundat in somn" (DC,

IV,35). Al treilea pasaj, vechi testamental, scotea in eviden^a

atitudinea gre§ita a poporului lui Dumnezeu fa$a de El §i de

profetii Sai. Toate acele grozavii care se intamplau, sunt redate

cu o plasticitate §i printr-o retorica de mare fine$e. ,,In chiar

acest pasaj - spune Augustin - pot fi gasite inca §i mai multe

elemente de teorie a elocinjei... pentru ca aceste cuvinte nu au

fost compuse prin sarguin^a omului, ci au fost raspandite de

mintea divina... nu o in^elepciune oriehtata spre elocin|a, ci o

elocin^a ce nu se departeaza de in];elepciune." (DC, IV,59)

In a§a fel trebuie sa vorbeasca oratorul ere §tin, pentru a

obpne intotdeauna un rezultat intreit: mtelegere

(,,intellegenter"), placere (,,libenter") §i supunere (,,oboedienter").

Prima componenta, mfekgerea, are de-a face in mod special cu

intelectul, cu elementul rational. De§i, in accep^iunea

episcopului, rapunea se subordoneaza credin|;ei, in actul

predicatorial ea capita un loc frunta§. Fara o asimilare

cognitiva a mesajului §i fara o buna intrebuin^are a facultapilor

mentale, ascultatorul este in imposibilitatea unei in$elegeri

suficiente. ,,De fapt - se intreaba retoric Augustin - cine nu

§tie ca, daca nu este injeles, oratorul nu poate fi ascultat nici

cu placere §i nici cu supunere?" (DQ IV, 146) A doua

componenta, p/acerea, are de-a face in mod special cu

dimensiunea emo^ionala a fiin^ei. ,,Caci ce altceva decat sa fie

crezut cauta acela care le relateaza ceva, fie §i in stil simplu,

celor pe care ii inva$a? §i cine sa vrea sa il asculte, daca nu i§i

20 Augustin $i inceputul retoricii cre$tine

atrage auditoriul §i cu un anume farmec?" (DC, IV, 146) Cu

toate ca germenele acestei idei se regase§te in retorica antica,

Augustin are grija ca, prin explica$ii suplimentare, sa

lamureasca cititorul cre§tin a§a cum se cuvine. Da, cu placere

trebuie sa-§i asculte cre§tinii predicatorii, dar - din perpectiva

predicatorului - placerea nu trebuie sa fie un scop in sine. Aici

intervine clar, tran§ant §i fara echivoc factorul moral. Retorica

cre§tina, spre deosebire de tot ce a fost inainte, se

concentreaza pe conpnut, cu menpiunea ca recomanda

prezentarea acestuia intr-o forma cat mai placuta. A treia

componenta, supunerea, se leaga de voin$a umana. De§i n-o

spune direct, este posibil ca Augustin sa fi urmarit o oarecare

progresivitate in enumerarea acestor termeni. Mai intai

ascultatorul trebuie sa in^eleaga mesajul, in^elegerea fiind baza

a tot ceea ce va urma; apoi el trebuie sa se lege afectiv de cele

spuse, atat sub aspectul conpinutului, cat §i al formei; iar in al

treilea rand sa se supuna cu toata fiin $a inva^aturii ce a primit-

o. Aceasta pentru ca, indiferent de stilul retoric pe care-1

abordeaza, oratorul este dator sa vorbeasca ,,a§a incat sa fie

ascultat nu doar cu in^elegere, ci §i cu placere §i cu supunere."

Aceea§i idee este reluata §i intr-un paragraf ulterior: ,,...nu este

posibil sa fii ascultat cu supunere, daca ceea ce spui nu este

ascultat §i cu in];elegere §i cu incantare." {DC, IV, 148,150)

Astfel, ca o incununare a desfa§urarii actului predicatorial,

necesitatea supunerii insumeaza intreaga doctrina cre§tina,

intregul ei ethos. Funcpe de modul in care cre§tinul se

raporteaza la mesajul predicatorului, poate fi dedusa §i

atitudinea pe care acesta o are fa$a de Dumnezeu in

complexitatea revelarii Sale. Recunoscand neindoios originea

divina a predicarii, intreaga incarcatura spirituala a

Augustin ?i inceputul retoricii cregtine 21

ascultatorului este adresata - in mod ultim - lui Dumnezeu,

Cuvantul suprem.

Compatibilitatea intre ceea ce spune §i ceea ce face

predicatorul este, de asemenea, o component! principal! a

retoricii cre§tine. Prin aceasta rigoare, Augustin inlatura

definitiv cea mai mica tentin^a actoriceasca in ale predicarii:

daca retorica laica permite acest lucru, este cu totul altceva -

cu cea cre§tina lucrurile stau altfel, vrea sa spuna el. Pe taram

cre§tin, onestitatea trebuie sa prevaleze. Iata ca moralitatea, in

ansamblul ei, nu se calculeaza doar in relate cu conpnutul

celor spuse (cum vom vedea in urmatorul paragraf), ci ea se

plaseaza mai intai in sfera vie pi personale. Putem considera ca,

dupa cum se pune problema, acest aspect este privit ca ceva

prioritar cunoa§terii sau chestiunilor stilistice.

Predicatorul trebuie sa aiba o atenpe speciala fa$a de

materialul predicii, aspect ce vine sa completeze inva^atura

despre onestitate. Pentru ca, ,,cine vrea §i sa cunoasca §i sa ii

inve^e pe aljii sa inve];e el tot ceea ce urmeaza a-i inva];a pe

ceilalp §i sa ajunga sa posede in intregime capacitatea de a

vorbi as,a cum se cuvine unui om al Bisericii". Aria cunoa§terii

pe care autorul o impune este clara: ,,tot ceea ce urmeaza a-i

invaj;a pe ceilalp". Orice cunoa§tere fragmentara sau lapidara a

inva];aturii cre§tine este exclusa. Predicatorul nu-§i poate

permite o acumulare selectiva §i superficial^ a doctrinei

biblice, fapt care ar conduce la o cultura ere §tina lacunara §i

primejdioasa. Daca predica trebuie sa conpna adevar §i numai

adevar, atunci preocuparea pentru exhaustivitate trebuie sa fie

evidenta. Dobandirea intreagii capacitap de a-i inva^a pe

ceilalp, trebuie sa fie dezideratul celui care se ridica la amvon.

Astfel, profilul ,,omului Bisericii" nu se rezuma doar la ceea ce

face sub aspect devotional sau ceea ce §tie la modul strict

22 Augustin ?i inceputul retoricii cre$tine

personal, ci - intr-o buna masura - §i la capacitatea de

transmitere a adevarului. Un adevar care, desigur, este

bidimensional: cunoastere §i experientd; ambele avandu-L pe

Duhul lui Dumnezeu drept automate.

Dupa cum se observa in ultima regula consemnata, a X-

a, rugaciunea este un element deosebit de important in

predicare (,,oratorul cre§tin sa se roage ca Dumnezeu sa ii

puna pe buze un cuvant bun"). Exista doua perspective din

care Augustin prive§te problematica rugaciunii. Pe de o parte,

avem rugaciunea predicatorului pentru el, iar pe de aha - la fel

de importanta - avem rugaciunea pe care predicatorul trebuie

sa o inal$e pentru ascultatori. Astfel, eel care predica,

,,...rugandu-se pentru el §i pentru aceia carora urmeaza sa le

vorbeasca este rugator inainte de a fi orator. Iar cand se

apropie ceasul acela in care urmeaza sa vorbeasca, mai inainte

de a-§i dezlega limba sa rosteasca, sa-§i ridice spre Dumnezeu

sufletul insetat, ca sa ii faca sa scoata din nou afara ceea ce

bause §i sa raspandeasca ceea ce ii umpluse". (DC, IV,87)

De asemenea, episcopul de Hippona mai introduce o

inva|atura interesanta in privinta rugaciunii. De§i explicata in

treacat, gasim ace a rugaciune ce trebuie facuta inainte cu pupn

timp de rostirea predicii: ,,cand se apropie ceasul in care

urmeaza sa vorbeasca". Aceasta ridicare spre Dumnezeu a

,,sufletului insetat" ne conduce cu gandul o rugaciune cu un

pronunpt caracter meditativ. Data fiind aceasta atrac^ie a

autorului spre trairea contemplativa (care reiese §i mai bine

din Confesiunfyy nu ne mai mira ca presupus-o §i in cazul

pregatirii spirituale a predicatorului. Rugaciunea nu este

privita ca cea pur pragmatic; predicatorul nu ,,achizi$ioneaza"

putere pentru predica §i at at. Ci, a§a cum gandeau §i al^i

contemporani ai lui, predicatorul patrunde, prin contemplare

Augustin $i inceputul retoricii ere s,tine 23

§i in chip spiritual, in dimensiunea lui Dumnezeu. Rugaciunea

predicatorului pentru el £nsu§i este dublata de aceasta ,,inal$are

a^ sufletului insetat" catre Dumnezeul care-1 poate adapa.

,,Inal$area sufletului" este o doctrina profunda in teologia lui,

iar aplicarea ei la predicator (chiar inainte de predica),

reprezinta un pas important in ceea ce prive§te devoltarea

omileticii ulterioare.

Augustin implora instructorul cre§tin sa se roage,

inainte de predica, pentru calau^irea lui Dumne^etL Facand referire

la autoritatea biblica - prin exemplul Esterei - el suspne

important aceste discipline spirituals Afirma fara echivoc

faptul ca orice instructor cre§tin trebuie sa se roage inainte de

a primi ,,darul omiletic" de la Duhul Sfant, deoarece orice dar

bun vine de la Tatal nostru care ramane acelasj (cf. Iacov

1.17).41 Stabilirea acestei relapi rugacium-dar omiktic-Duhul Sfant

reprezinta un element de mare insemnatate. Daca in retorica

antica accentul cade invariabil pe pregatire §i exercipu, in

gandirea lui Augustin predica are de-a face in mod direct cu

Duhul lui Dumnezeu. Atat sub aspectul actului predicatorial,

cat §i sub aspectul efectelor asupra ascultatorilor, retorica

cre§tina ni se prezinta ca avand un clar accent pneumatologic.

Dintre prepoasele referiri augustiniene la rolul Duhului Sfant,

spicuim:

De fapt, cum exista o elocin^a care se potrive§te mai mult

cu tinere^ea, una care se potrive§fe cu batrane|ea, tot

astfel exista si o elocinp care se potrives.te oamenilor care

se bucura de cea mai mare autoritate §i de-a dreptul

inspiraji de Duhul Sfant. Cu aceasta elocinja au cuvantat

ei §i nu li se potrive§te alta §i nici altora - aceasta, caci cu

41 James E. Hicks, wChaucer's Inversion of Augustinian Rhetoric in ,,The

Pardoner's Prologue and Tale", Essays in Medieval Studies, vol. 3, 1986, p. 80.

24 Augustin $i inceputui retoricii cre$tine

ei se acorda; pe aljii insa, cu cat li se pare mai umila, cu

atat ii depa§e§te mai mult, nu in infumurare, ci in esen$a.

(DC, IV,26)

Pe de alta parte, oricine afirma ca oamenii nu au nevoie

sa inve$e ce este de invajat (sau cum), o data ce ii face

inva$a$i Duhul Sfant, poate spune ca nici de rugaciune nu

avem nevoie, fiindca Domnul spune ,,§tie Tatal vostru ce

va este necesar, inainte sa Ii cereji" (Mt. 6.8), sau ca

apostolul nu ar fi avut a-i da lui Timotei §i lui Tit ca

sfaturi ce sau cum sa ii sfatuiasca, la randul lor, pe al$i

oameni. (DC, IV,90)

Ce sa credem deci? Se contrazice oare apostolul, care,

de§i afirma ca invaja^ii se fac prin lucrarea Sfantului Duh

(Ef. 4.11), tot el le recomanda ce §i cum anume trebuie sa

ii invei;e pe al$ii? Sau trebuie injelese doua lucruri: §i ca

datoria omului de a-i invaja chiar §i pe inva^atori nu

trebuie sa inceteze chiar cand insu§i Duhul Sfant se

revarsa §i, cu toate acestea, ca ,,nici eel ce sade§te, nici eel

ce uda nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face sa creasca"

(ICor. 3.7). (DC, IV,93-94)

Deci, daca Sfantul Duh vorbe§te in aceia care pentru

Hristos sunt da$i prigonitorilor (Mt. 10.19-20), de ce nu

§i in aceia care II dau pe Hristos celor care II invai;a? (DC,

IV,89)

Remarcam, a§adar, cateva concepte ce se cer a fi

discutate: ,,inspiraj;ia Duhului", wlucrarea Duhului" §i

,,revarsarea Duhului". In ceea ce prive§te doctrina inspirapei,

trebuie sa remarcam ca - inca din perioada postapostolica - ea

era invederata in ceea ce prive§te Scripturile §i slujitorii

ecleziali. Augustin merge insa mai departe, propunand o noua

elocin];a, o elocini;a care deriva din inspira^ia Duhului asupra

predicatorului. In mod complet §i vizibil, retorul cre§tin este

chemat la o recunoa§tere clara a autoritapi pe care Duhul o

confera. Reliefand complexitatea lucrarii Duhului (,,...o data

Augustin ?i inceputul retoricii cre$tine 25

ce ii face inva£a$i Duhul Sfant"), Augustin nu anuleaza

exercijiile spirituale, in sepcial rugaciunea. Numai printr-o

buna conlucrare intre silinja spirituals a predicatorului §i

lucrarea Duhului, rezultatele vor putea fi cele cerute de

Scriptura. De§i aminte§te de capacitatea Duhului de a se

revarsa peste predicator, el continua sa-§i sfatuiasca cititorii de

permanent pregatirii §i a instruirii.42

Concluzii

Literatura patristica a atins cea mai mare dezvoltare in

perioada a doua a istoriei sale (cca. 313-416), perioada care este

ilustrata de personality ca: Atanasie eel Mare, Vasile eel

Mare, Grigore de Nazianz, Grigorie de Nisa, loan Gura de

42 Urmarind o abordare a hermeneuticii din perspectiva istorica, Donald

G. Bloesch face o mentiune demna de notat: "Evanghelia ca §i Cuvant

transcendent al lui Dumnezeu s-a infa$is,at diferit Bisericii de-a lungul

secolelor, pentru ca Duhul intotdeauna a improsaptat mesajul pentru

credincio§i. De fapt, a ramas acela§i mesaj, numai ca s-a revelat in

modalitaji noi. Pentru Augustin, eel putin intr-o anumita perioada a

slujirii sale, principala tema a Evangheliei pare sa fie fost "viziunea lui

Dumnezeu" (cf. Mt. 5.8; ICor. 13.12)." (A Christohgical Hermeneutks: Crisis

and Conflict in Hemienentics, www.religion-online.org/cgi-

bin/relsearchd.dll/showarticle?item id=0)

Aceasta vi-^une a lui Dumnezeu a fost o dominanta augustiniana. Insa, doar

folosidu-se de propriile-i abilitap, omul nu este in stare sa purceada in

aceasta sfera, tocmai de aceea se inipune ajutorul supranatural al Duhului

lui Dumnezeu. Aceasta ,,improspatare" seculara pe care Duhul a operat-o

la nivelul mesajului cre§tin, a capatat la Augustin o for|;a practica

deosebita. Duhul este prezentat intotdeauna ca §i Suveran §i Susjinator al

tuturor lucrarilor Bisericii §i, cu atat mai mult, al predicarii. Aceste

accente se cuantifica intr-o fulminanta ,,teologie a Duhului", fara de care

nici predicatorul nu-L va putea vedea pe Dumnezeu, dar nici cei carora

acesta le predica.

26 Augustin §i inceputul retoricii cre$tine

Aur, Ambrozie, Ieronim, Augustin si al$ii. Aceasta epoca,

socotita pe drept cuvant epoca de aur a Bisericii, constituie un

izvor important pentru intreaga teologia §i predicarea cre§tina

deoarece - a§a cum subliniaza I.D. Popa - "acum s-au fixat

definitiv principiile §i normele omileticii materiale §i s-au, pus

temeliile principale ale omileticii formale. Marea majoritate a

predicilor Sfintilor Paring din aceasta epoca constituie modeie

pentru predica din toate timpurile, deoarece predicile acestea

cuprind aspectele esen^iale ale predicii cre§tine autentice §i

ideale".43

Fara a cadea intr-un idealism gratuit, trebuie sa

admitem - cum consemnam in debutul acestui material - ca

loan Hrisostom §i Augustin raman doi msemna^i stalpi ai

propovaduirii cre§tine patristice. De§i o analiza comparativa

ar fi interesanta, ne marginim sa admitem ca Augustin a reu §it

sa scrie despre acest fenomen mai amplu decat Hrisostom.

Intr-un fel anume, el a reu§it sa fie complet: nu s-a oprit la

metodele hermeneutice sau exegetice, ci a scris cu acuitate §i

despre modalitatea de prezentare a adevarurilor astfel

descoperite. Prin adaugarea acestui material cu caracter

omiletic, Augustin nu a facut altceva decat sa raspunda unei

necesitap a momentului (dupa cum el §i recunoa§te intr-o

scrisoare). De doctrina Christiana ar fi ramas o ,,capodopera

neterminata" fara stradania salutara a episcopului de a se referi

§i la ,,exprimarea ideilor".

Intr-un mod particular. a§a cum meponeaza profesorul

Dargan, ,,in predicarea lui Augustin (ca de altfel §i in

Confesinm), exista un accent mistic ce se concretizeaza in

devopunea unui suflet absorbit §i iubitor de comuninuea cu

43 loan D. Popa, ,,Opera Sfintilor Parinji din ,,Epoca de Aur" ca izvor al

predicii", Studii feobgke, nr. 5-6, 1970, p. 431-443.

Augustin $i inceputui retoricii cre$tine 27

Dumnezeu. Predicile - ca §i in scrierile teologice §i

controversiale - erau dovada de netagaduit a unui spirit

riguros §i neinfricat. El nu era concentrat atat de mult asupra

grapiozitapi stilului, ci mult mai mult asupra conjinului §i a

intensita^ii efectului. Sa convingi, sa determini, sa instruie§ti

erau privite ca un deziderat suprem. De§i fusese profesor de

retorica, el nu era prea preocupat de ordine §i inflorituri de»44

acest gen.

Prima concluzie este ca, in retorica cre§tina, forma se

subordoneazd confinutului. Chiar daca traia intr-o perioada

de impresionante acumulari retorice, episcopul de Hippona

alege o aha ierarhizare a conceptelor. Considerandu -se ajuns la

esen^a - prin convertire §i trairea zilnica - el nu se sfie§te ca

refaca ordinea prioritaplor. Pe primul loc ,,urca", a§adar,

conpnutul expunerii, adevarul in sine. Odata cu aceasta

clasificare se schimba §i metodele de evaluare: in cre§tinism nu

efectul estetic define controlul, ci elementul volitiv. Doar a-p

placea, a §ti, a in^elege - nu reprezinta tot ceea ce se cere.

Ascultatorii trebuie sa treaca la ac|iune §i, atunci cand o fac, ea

este rezultatul adevarului proclamat §i nu a artificiilor

stilistice.

A doua concluzie: cunoasterea se clddeste pe

integritatea personala. Profunzimea acestui principiu este dat

§i de erudipa celui care 1-a indus. Augustin nu era nici pe

departe un ignorant in ceea ce prive§te cuhura umanista (sa nu

uitam ca filozofia lui suscita interes §r.azi), insa, urmare a

experimentarii vie$ii in Hristos, el i§i modeleaza conceppile

pnand seama de rigorile cre§tine. Ideea de compatibilitate

intre ceea ce spune §i ceea ce face predicatorul are implicapi

44 Edwin C. Dargan, A History of Preaching, vol. I, Grand Rapids, Baker

Book House, 1974, p. 103.

28 Augustin $i inceputul retoricii ere s.tine

structurale. Aici etica §i cunoa§terea nu mai sunt privite ca

doua orizonturi paralele sau dihotomice. Nu, ci ele se

impletesc intr-un mod armonios, cu menpunea ca integritatea

este determinant^. Din acest punct de vedere, avem de -a face

cu etica specifica a slujitorului, cu invajatura despre principii

ce $in de exercitarea chemarii §i, nu in ultimul rand, cu

atkudinea fa$a de Dumnezeu care trimite in lucrare.

Chiar daca de-a lungul articolului am prezentat §i parari

contrarii (cum ca nu Augustin ar fi intemeiat retorica

cre§tina), trebuie sa admitem ca lucrurile nu au cum sa stea

a§a. Desigur ca §i alp Paring ai Bisericii au predicat masiv

inainte de el §i in cealalta jumatate a lumii, in Rasarit, insa

Augustin are mertiul de a-§i fi a§ternut ideile omiletice

folosindu-se din plin de bagajul retoric precedent. De§i

cercetatorii operei lui sunt rezervap in a folosi termenul de

omiletka atunci cand il abordeaza, putem considera ca ultimul

capitol al lucrarii De doctrina Christiana poate fi considerat astfel.

Era pentru prima data cand, sobru §i laborios, cineva i§i

propunea sa ofere ,,un manual" de lucru pentru interprepi §i

propovaduitorii cre§tinismului. A facut-o lipindu-se strans de

principiiie scripturale §i folosidu-se cu dibacie de prerogativele

retorice, reu§ind sa dea na§tere unui nou sistem de evaluare §i

exercitare a actului predicatorial.

In incheiere, sa ascultam parerea unuia dintre

cercetatorii invederap ai acestui domeniu: 5,Responsabilitatea

noastra, ca predicatori, implica §i descoperirea cailor de

in^elegere a experien^ei dincolo de doctrina. Suntem dotori in

a-i ajuta pe credincio§i sa-§i revigoreze experienja - nu numai

elementul intelectual - pnand mereu sus stindardul moral §i

spiritual. Teologii responsabili au in^eles intotdeauna aceasta

problema. Intoarcep-va inapoi la Augustin, Luther, Calvin,

Augustin $i inceputul retoricii cre§tine 29

Edwards, Schleiermacher, to$i ace§tia au demonstrat o vie

legatura intre ideile teologice §i experien^a umana, aducand

doctrina cre§tina in via^a practica a credinciosului."43

A5 William J. Carl HI, Preaching Christian Doctrine, www.religion-

online.org/cgi-bin/relsearchd.dll/showchapter?chapter id=958