arta baroca -pictura

23
CUPRINS Caracteristici generale ale barocului Pictura barocă-trăsături Pictura barocă italiană,spaniolă,flamandă,olandeză,franceză

Upload: andreea-manea

Post on 17-Feb-2015

478 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

pictura

TRANSCRIPT

CUPRINS

Caracteristici generale ale barocului

Pictura barocă-trăsături

Pictura barocă italiană,spaniolă,flamandă,olandeză,franceză

Cuvântul barroco provine din limba potugheză pentru a denumi perlele orientale de formă neregulată,care vor devenii caracteristice pentru bijuteriile europene la sfârșitul secolului XVI și în tot secolul XVII.Ulterior, sensul s-a extins până la a exprima conceptele de unic, bizar, capricios, atunci când este vorba de un obiect, despre o idee sau despre o expresie.Barocul se manifestă ca fenomen cultural în ultimii ani ai secolului XVI și va marca civilizația europeană până în jurul anului 1760.El își va exercita influența asupra tuturor artelor, de la literatură la arte plastice,trecând prin urbanism, teatru, și chiar prin scenografiile efemere ale sărbătorilor.

Barocul, ca fenomen artistic, se manifestă la Roma, orașul papalității,în plină ofensivă catolică a Contrareformei.Această mișcare și-a gasit punctul de plecare și baza spirituală în Conciliul de la Trento.

Spre deosebire de Renaștere și manierism, care sunt mișcări de origine intelectuală,născute în medii umaniste și, deci, greu accesibile omului din popor, barocul se naște din dorința de a face respectată dogma și de a restaura o disciplină strictă,sub conducerea fermă a papalității.Noua viziune are obligația de a stimula emoția colectivă, astfel arta care va apărea este eminamente dramatică,dând dovadă de un dinamism ireductibil,animat de linii curbe și oblice, de torsiuni spectaculoase, jocuri teatrale și de tot ceea ce provoca surpriză și admirație.

Timp de aproape două secole,întreaga Europă devine barocă urmate fiind anumite regiuni din Orient și o mare parte din continentul american.Barocul abandonează legăturile sale inițiale cu Contrareforma,transformându-se rapid într-o artă de masă, aptă să suscite emoția și să furnizeze imaginile artistice potrivite unui discurs ideologic,ceea ce i-a adus un succes rapid și o mare diversitate.

Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.El se caracterizează prin utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură.

Corolarul acestui spirit este conceptul de operă de artă totală,unde diferitele specialități se conjugă pentru a obține un effect global și unde

bogăția materialelor,adăugată progreselor tehnice în realizarea operei joacă un rol fundamental.

Barocul va rămâne ,pentru posteritate,arta punerii în scenă.

Pictura baroc a înflorit în multe culturi europene în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVIII-lea, o perioadă din istoria europeană caracterizată de bogăţie, strălucire şi fast.Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul mişcării, puternice contraste de lumină şi întuneric (acea tehnică cunoscută sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate şi un echilibru compoziţional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compoziţional. De asemenea, folosirea liniilor de compoziţie de forme curbate, asemănătoare unor litere S multiple, a diagonalelor repetate de tip ascendent şi descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale şi/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale picturii baroce.

Sursele de inspirație sunt variate.Unii pictori au ca sursă de inspiratie viața rurală,alții preferă temele mitologice sau religioase,.Surse de inspirație mai sunt și prosperitatea și ambianța culturală determinate de succesul comerțului.

În pictură transpar bucuria și liniștea,se folosesc iluziile optice si jocurile de lumini și umbre.De asemenea se utilizează un colorit dramatic și strălucitor care creează o emoție specială.Se preferă redarea imaginilor intr-o manieră cât mai realistă.Arta portretului este cultivată și preferată de majoritatea pictorilor.

Pictura barocă este un exmplu al artei de masă,aptă să suscite emoția și să furnizeze imaginile artistice potrivite unui discurs ideologic,ceea ce i-a adus un success rapid și o mare diversitate.

Ea s-a exprimat în tonalități diverse,în funcție de locul unde se implantează,mergând de la emoție la rațiune,dar pastrându-și forma solemnă și impozantă.

BAROCUL ITALIAN

În pictură cel care inaugurează noul stil este Michelangelo Meresi da Caravaggio.El își face ucenicia în Lombardia,apoi lasă la Roma, în biserica San Luigi dei Francesi un ansamblu impresionant despre viața lui San Matteo(Sf. Matei).Este vorba de compoziții monumentale în care episoadele religioase înfățișate ce evenimente contemporane,trăite de oamenii de rând,sunt povestite cu un realism atât de revoluționar,încât îi uimeste adesea pe comanditari.Forța picturilor lui vine atât din compoziția lor îndrăzneață,cât și din jocul foarte novator dintre umbre și lumini,întarit de un colorit în același timp catifelat și cald,ce inaugurează noile tehnici de exprimare-luminismul și tenebrismul.

.Caravaggio, CHEMAREA SF.MATEI

Annibale Carraci, pictor bolognez si contemporan cu Caravaggio,a lăsat numeroase lucrări, dintre care Sala lui Hercule din palatul Farnese din Roma.Inspirată din realizarea lui Michelangelo din Capela Sixtină,compoziția acestei fresce,care prezintă în culori proaspete și vesele

întămplări cu zei și zeițe,produce un efect iluzionist amețitor,prin suprapunerea mai multor perspective.

Frescă din Palatul Farnese

În lucrări ca, Pieta ,dovedește o cunoaștere profundă a artei lui Corregio și a altor pictori venețieni de la care învață lecția unui naturalism ce îl va face inițiatorul peisajului clasic. În acest tablou,al cărui registru inferior contrasteaza prin durerea sa interiorizată,cu explozia triumfului crucii din partea superioară,Carraci dovedește posibilitățile sale de a dezvolta în același timp un limbaj teatral și un simțământ intimist legat de arta venețiană.

Annibale Carraci,PIETA

Pietro de Cortona,a cărui lucrare Triumful divinei providențe,frescă pictată pe tavanul Palatului Berberini,din Roma,constituie o dezvoltare a artei baroce,folosește efectul iluzionismului.Astfel tavanul pare deschis spre cer,iar figurile frescei vazute de jos par să coboare în sală,dar și să și zboare din ea.

TRIUMFUL DIVINEI PROVIDENȚE

BAROCUL SPANIOL

Pictura spaniolă din această perioadă este marcata de un realism accentuau și de contraste de lumină foarte evidente,inspirate din picturile lui Caravaggio.Cel mai important reprezentant al picturii baroce spaniole este Diego Velázquez.Are o abordare mai realistă a artei religioase,figurile sale fiind portrete naturaliste și nu reprezentări într-un stil idealist.Folosirea clarobscurului amintește de tehnica lui Caravaggio.Și-a însușit arta portretului reușind să surprindă umanitatea în loc să realizeze caricaturi.Apogeul carierei sale a fost atins prin capodopera sa Las Meninas, una dintre celel mai complexe încercări din portretistică.

Diego Velázquez, LAS MENINAS

Francisco de Zurbarán-eminent portretist și maestru al clarobscurului, surprinde in lucrările sale expresii calde,realiste,dar și sobietatea ascetică si intensă.O lucrare reprezentativă in acest sens este Sf.Agatha,acest portet datează de la începutul anilor de glorie ai artistului și este o reprezentare a Sfintei Agatha,protectoarea clopotarilor si invocată in pericole de incendii.În crearea acestui tablou,Zurbarán a fost preocupat de redarea volumelor sculptate,vizibile mai ales în desenul veșmintelor.

Francisco de Zurbarán, SF.AGATHA

BAROCUL FRANCEZ

Georges de La Tour folosește lumina unei lămpi sau a unei candele pentru a proiecta umbre adânci în jurul siluetelor.Tablourile sale prezintă subiecte de gen sau religioase,iar simplitatea formei si rigoarea compoziției în opera sa susțin ideile Contrareformei.O lucrare importantă in acest sens este Sfântul Iosif dulgher.

Georges de La Tour ,SFANTUL IOSIF DULGHER

Frații Le Nain,-Antoine,Louis,Mathieu,compun scene liniștitoare,scăldate de o culoare gingașa și poetică,a căror temă principală o constituie viața de la țară.Lucrări reprezentative în acest sens sunt Șareta sau Țăranii odihnindu-se.Temele alese le permit dedicarea, în special, asupra studiului efectelor de lumină.

Louis Le Nain , ȚĂRANII ODIHNINDU-SE

BAROCUL FLAMAND

În timpul șederii sale în Italia,între 1600-1608,Peter Paul Rubens a asimilat lecțiile maeștrilor italieni.În urma contactului cu lucrările lui Tiziano și Veronese,a dobăndit o extraordinară măiestrie tehnică.Rubens a adus din Italia gustul pentru pânzele de dimensiuni mari,care aveau să înlocuiască lucrările mici ale predecesorilor săi flamanzi.Între 1610-1618,arta lui Rubens suferă p evoluție,pictorul departându-se de tot ceea ce este neimportant,pentru a atinge monumentalitatea.Tabloul Răpirea fiicelor lui Leucip a fost pictat către anul 1618.

Această pânză de dimensiuni impresionante (2,09 x 2,28) povestește episodul răpirii celor două prințese Pheobe și Telaira,fiicele regelui Tesaliei, de către cei doi semizei Castor și Polux,născuți din dragostea Ledei cu Zeus.Rubens așege o compoziție cu puține păersonaje.El renunță la escorta tinerelor servitoare ale fiicelor regelui , pentru a nu înfățișa decât patru figuri stâns înlănțuite ,împreună cu cei doi cai.Doi amorași ,abia vizibili,țin caii de căpăstru.Rubens își plasează personajele în fața unui peisaj dominat de un imens cer albastru.

Toate elementele sunt cuprinse într-o mișcare generală, înscrisă într-o compoziție circulară în care volumele se confruntă și-și răspund reciproc de-a lungul unei mari diagonale dinamice.Femeia din dreapta, jos, pare a se opune răpirii.Arcurile de cerc concentrice din centrul C,Situat la extremitatea mâinii sale drepte,confirmă această mișxare de rezistență.Creând un contrast,un fascicul de linii pleacă din centrul tabloului

și se deschide în partea de sus.Această dispunere reușește să exprime chemarea de iubire care se citește în atitudinea celei de-a doua prințese.

Rubens își construiește compoziția pe un ansamblu de curbe și contracurbe.Două axe turnante (desenate cu roșu)se întretaie pentru a aduna laolaltă diferitele personaje și pentru a alcătui o singură mișcare continuă,tipică pentru spiritul baroc.Toate celelalte elemente ale tabloului se înlănțuie după același principiu al curbei in S și se creează un traseu neîntrerupt.

Pentru a accentua efectul răpirii,Rubens plasează linia orizontului foarte jos.

Rubens se afirmă ca maestrul nudului feminin.El reia acest subiect în numeroase lucrări. Corpurile celor două prințese,de o goliciune încântătoare,se oferă privirilor noastre. Culorile lor calde,cu tonalități sidefii,accentuează forșa senzuală a picturii. Culorile întunecate ale celor doi bărbați,ca și cele ale cailor cabrați,scot în plus în evidență prospețimea pielii celor două surori. Acest contrast întărește jocurile de lumină de poe carnația roz și de pe părul blond.Încărcătura de roșu în umbrele ușoare dă impresia unei vii circulații sangvine.

Rubens alătură tușe rapide și frontiuri abia atinse pentru a da noi nuanțe nudurilor sale opulente.El marchează accente luminoase prin virgule sau picături de culoare,și imprimă pensulei o mișcare de torsiunu care îi prmite să redea rotunjimile musculaturii.Rubens exaltă culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare:roșul carmin și vermillonul mantiilor raspuns culorii verzi a peisajului,galbenul aurit al drapajului aruncat în prim plan dă replica culorii albastre a cerului.

Rubens reușește prin acest tablou să redea cu o energie remarcabilă și o senzualitate aprinsă mitologia la fel de vie și de prezentă ca și portretele contemporanilor săi.

Rubens, RAPIREA FIICELOR LUI LEUCIP

Anthonis Van Dyck,considerat a fii unul dintre cei mai mari coloriști din istoria artei,a trăit o mare ăarte a vieții în Anglia,dar în urma unei călătorii in Italia,însușește o paletă extrem de fină de la pictorii italieni,ceea ce face din el un specialist al portretului.Unul din cele mai bune exemple ce subliniază eleganța și rafinamentul tablourior sale este portretul lui Charles I al Angliei.

CHARLES I AL ANGLIEI

BAROCUL OLANDEZ

Rembrant Harmensz Van Rijn,o mare personalitate a picturii baroce olandeze folosește în picturile sale un joc de clarobscur amestecat cu o paletă extraordinară de culori,deopotrivă,calde si sobre.Tablourile sale crează impresia de unitate,deși sunt alcătuite din elemente diferite,ele sunt pline de semnificații complexe.

Rembrant a dat de timpuriu dovadă de talent și de o viziune originală asupra lumii,cum se poate observa în gravurile sele de tinerețe și în autoportetele din 1630.

În secolul XVII,portretul baroc de ceremonie se raspandește în Europa.În cazul picturii olandeze,portretul trebuie să reflecte prosperitatea lor netulburată,dând dovadă de realism în descrierea costumelor și în expresivitatea figurilor.

Autoportretele lui Rembrandt se înscriu în acest context.Ele constituie un câmp de exprimare variat în cadrul căruia artistul poate să testeze până la limita extremă schimbările provocate asupra fizionomiei de vârstă și de diferitele stări de spirit.

Rembrandt realizează,de la douăzeci de ani până în anul 1668,anul morții sale,aproximativ 80 de autoportrete,mai mult de 20 de gravuri și o duzină de desene care îl reprezintă.Această suită continuă nu are echivalent în istoria artei.

În portretele sale de tinerețe,Rembrandt se reprezintă în lină lumină,îmbrăcat cu un costum elegant,care îi dă o înfățișare flatantă.El apare vesel,strălucitor.

În Autoportretul de la Prado,se poate remarca o schimbare de atitudine.Bijuteriile dispar,pălăriile împodobite sunt înlocuite cu turbanele fără formă.Lângă artist se pastrează câteva obiecte esențiale,cum sunt paleta și pensulele.

Spre ultimele autoportrete se poate remarca coborârea progresivă în singurătate,orice referire la existența materială se șterge,rămănând vizibilă doar fața în mijlocul tenebrelor care o învaluie.

În Autoportretul de la Galeriile Uffizi,pictorul se prezentă fără complezență.Viața fizică se stinge opera reflectă o aprofundare a vieții interioare. În aceste Autoportrete,Rembrandt folosește o paletă restransă de culori.El refuză stralucirea vermillonului sau a verdelui smarald,pe care le regasim în alte lucrări.El folosește brun,ocru și galben.Jonglează cu împastări¹ rapide și cu transparența glasiului² ,ajungând astfel la o bogăție de expresie imcomparabilă.Glasiurile ocupă un loc primordial în tehinca lui Rembrandt.El le așterne deasupra împăstărilor pline de alb sau d egri,pentru a da zonelor de lumină o strălucire care iese deasupra tonalităților închise.Umbrele sunt redate și ele tot prin glasiuri.Această tehincă dă o luminozitate și o profunzime remarcabilă suprafețelor colorate.

Rembrandt aplică o vopsea grasă în tușe largi,compacte,sau acoperă pânza cu frotiuri³.Pasta este pusă cu pensula sau cu cuțitul,în scopul obținerii unor efecte mai puternice.

Rembrandt folosește magistral tehnica clarobscurului.În pictura sa,lumina nu mai dă impresia că luminează lucrurile din exterior,ci pare că țașnește chiar din interiorul obiectelor.

Artistul surprinde propiul eu și analizează drumul plin de suferințe si neînțelegere a ultimilor ani de existență.Aceste sentimente sunt transpuse remarcabil pe pânză reușind să capteze definitiv atenția privitorului.

AUTOPORTRET ,Rembrandt tânăr

¹ a)particularitate stilistica specifica picturii in ulei, prin care se releva consistenta pastei pe suport de panza sau carton, pensula lasand urme evidente, uneori intr-un usor relief; b) maniera lipsita de riscuri de a picta cu multa pasta de culoare.² culoare transparentă aplicată pe o culoare mai densă pentru redarea clarobscurului³ strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei.

AUTOPORTRET , Muzeul PRADO, Madrid

AUTOPORTRET ,Galeriile Uffizi

Frans Hals,având un spirit de observație fin,reușea să privească lucrurile într-o manieră simplă dar completă,reușind sa le reprezinte cu o mare forță și expresivitate.

Metoda sa se distingeprin plasarea subiectului într-o lumină clară și prin prelucrarea restului în nuanțe uniforme,pentru a ajunge la elemente esențiale ale subiectului,pe care le realizează rapid și precis,pentru ca toți să le înțeleagă și să fie impresionați.

El pictează portrete individuale sau de grup,cu un realism provenit din spontaneitatea momentului,uneori într-o aparentă dezordine, cum ar fi în cazul tabloului Banchetul cavalerilor Sfântului Ghorghe.Alteori,pictează cu o sobrietate care accentuează privirea critică a autorului,ca în Eforele azilului de bătrâni.

EFORELE AZILULUI DE BĂTRÂNI

BIBLIOGRAFIE

1. Charles Victoria, 1000 de tablouri ale unor pictori de geniu, Editura Aquila, Oradea,2006;

2. Gloria Fossi, Ufizzi-art,history,collections, Editura Giunti, Florența, 2006;

3. Musée du Louvre Editions, A guide to the Louvre, Paris,2005