= APROB =

ŞEF CATEDRA ŞTIINŢE UMANISTICE ŞI LIMBI STRĂINE

locotenent-colonel Anatolie Leşcu

01 septembrie 2010

PROIECT DIDACTIC

la disciplina:

CONSTRUCŢIA EUROPEANĂ

pentru studenţii Institutului Militar, anul I(infanterie, artilerie, transmisiuni, carabineri, grăniceri)

TEMA2. Şedinţa nr. 1.

PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE

Discutat şi aprobat la şedinţa comisiei metodice a catedrei

nr. 59 din 05 mai 2010

I. SECVENŢA INTRODUCTIVA

1.  Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.2.  Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială instructivă.3.  Verific prezenţa militarilor după registru şi aspectul lor exterior.4.  Dau indicaţii pentru înlăturarea neajunsurilor descoperite în aranjarea ţinutei şi pe mesele de studiu.5.  Verific asigurarea materială şi dau indicaţii pentru lichidarea neajunsurilor.6.  Verific însuşirea materialului precedent de către militari (5-6 întrebări de control).7.  Anunţ tema şi scopul lecţiei (dau scris).8.  Anunţ problemele de învăţământ (dau scris).9.  Trec la expunerea materialului de învăţământ.

PLANULde educaţie a militarilor în timpul

desfăşurării şedinţei

I.       PARTEA INTRODUCTIVĂ:-    aduc la cunoştinţa militarilor articolul Nr. 13 al Regulamentului serviciului interior: „Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar";-    amintesc regulile de comportare dintre militari şi menţinerea disciplinei militare la şedinţe.

II.     PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:

-   urmăresc executarea regulilor de comportare dintre militari;-   urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei, militare;-   urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studiu de către militari.

III.    PARTEA FINALĂ:

- apreciez cum a fost întreţinută disciplina militară în timpul desfăşurării şedinţei.

2

TEMA Nr.2.

ŞEDINŢA Nr.1. PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE

SCOPURILE:   

  1. DeA studia şi de a însuşi scopul, formele şi conţinutul obiectului de studiu. 2.  De a dezvolta la militari gândirea logică, capacitatea de analiză, sinteză şi iniţiativă. 3. De a educa la militari hotărârea, disciplina şi organizarea.

DURATA: 2 ore.

FORMA DEEVALUARE:          prelegere

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Clubul 1

BIBLIOGRAFIA:

1. Efremov V. Prelegerea nr. 2. PRINCIPIILE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE, institutul militar, varianta electronică, biblioteca.

2. Enciu N., Enciu V. Construcţia Europeană, Chişinău, 2007.3. Enciu N. Politologie,Chişinău,2005.4. John Pinder. Uniunea Eurpeană. Foarte scurtă întroducere. Bucureşti,2008. 5. Ian Bache, Stephen George. Politica în Uniunea Europeană.Chişinău,2009.

ASIGURAREAMATERIALĂ:       

- computator, proector-   cretă;-   caiete;-   stilouri;

3

PROBLEMELE DE STUDIU1.Principiile fundamentale.2. Principiile de activitate ale UE.3. Criza de creştere ai UE. 4.Problema Constituţiei Europene.

Repartizarea timpului:

1.  Secvenţa introductivă – 10 min

2.  Secvenţa de bază:

-  întrebarea întîi – 15 min-  întrebarea doi - 15 min- întrebarea trei - 15 min- întrebarea patru - 15 min

3.  Secvenţa finală – 10 min

4

II. SECVENŢA DE BAZA

1. Principiile fundamentale de activitate ale Uniunii Europene.

În 1945, în urma celui de-al doilea război mondial, doar

două supraputeri rămîn pe scena mondială - SUA şi URSS,

ambele dispunînd de un potenţial dincolo de orice concurenţă.

Chiar dacă între 1945 şi 1949 Statele Unite sunt singurele care

dispun de arma atomică, factorul nuclea ler descurajează să

recurgă la înfruntarea directă pentru a-şi soluţiona diferendele

care le opun. În aceste condiţii, toate celelalte state de pe

continentul european sunt devalorizate, rolul lor, în cel mai bun

caz, fiind acele de sateliţi.

Este adevărat că dimensiunea teritoriului sovietic, precum

şi protecţia pe care o asigură ţările din Europa Centrală şi de

Est, evită ca vreo ameninţare să planeze asupra acestei ţări.

Totuşi, Statele Unite sunt convinse de superioritatea

instituţiilor lor şi de caracterul artificial şi împotriva naturii al

sistemului socioalist, aşa cum este el aplicat în Uniunea

Sovietică şi în ţările pe care le controlează. Aceasta deoarece,

în viziunea americană, handicapurile economice ale ale

Uniunii Sovietice erau atât de mari, încât ele nu puteau fi

depăşţite. Mai devreme sau mai târziu, regimul trebuia să se

prăbuşească din interior, din cauza deficitului democratic de 5

care suferea, ca şi din cauza imposibilităţii de a asigura un

nivel de trai corespunzător.

Originea Consiliului Europei.

Această formulă a fost lansată de către Winston Churchill

în unele declaraţii ale sale din timpul celui de al doilea Război

Mondial, în octombrie 1942. Mişcarea Europei Unite în

Anglia.

Liga Europeană de Cooperare economică- Belgia.

Consiliul francez pentru o Euroă Unită.

Uniunea Europeană a federaliştilor – Olanda.

Formează Comitetul Internaţional Comun pentru Mişcarea

Unităţii Europene - 1947.

La Haga 8-10 mai 1948 Congresul Europei.

“Mesajul către europeni”. La 28 octombrie 1948 se crează

“Mişcarea Europeană.”

Creat la 5 mai 1949 prin Tratatul de la Londra şi avînd

sediul la Strasbourg, Consiliul Europei include nu numai ţările

Uniunii Europene ci şi majoritatea statelor continentului

european, mai ales. din dislocarea blocului sovietic, - în total

46 de membri. Rolul său, în esenţă consultativ, constă în

6

asigurarea respectării libertăţilor individuale, în promovarea

valorilor democraţiei liberale.

Statutul de membru al Consiliului Europei comportă trei

aspecte. membre cu drepturi depline sunt statele semnatare ale

Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care se supun

jurisdicţiei Curţii de la Strasbourg, membre asociate sunt state

din afara Europei, cum ar fi SUA, iar membre cu statut special

de invitat sunt statele candidate la statutul de membru deplin.

Organele Consiliului Europei sunt Adunarea

Parlamentară compusă din parlamentari naţionali, care votează

rezoluţii, fiind transmise apoi Comitetului de Miniştri, organ

de decizie, format din Miniştrii de externe ai ţărilor membre,

care decid în unanimitate Organului deliberativ şi celui de

decizie li se adaugă un purtător de cuvînt al democraţiei locale,

Congresul autorităţilor regionale şi locale, şi ca organ

jurisdicţional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

În perioada 1949-1957, Consiliul Europei a avut ca obirct

principal integrarea politică a statelor Europei. Numeroase

impulsuri de dezvoltare a Comunităţilor Europene au venit şi

de la Consiliul Europei. În perioada de constituire a Consiliului

Europei s-a elaborat Convenţia Europeană a Drepturilor

7

Omului din 1950. Începând cu anul 1958 Consiliul Europei s-a

dedicat unor obiective preponderent politice şi culturale, printre

acestea numărându-se lupta împotriva criminalităţii, sprijinirea

educaţiei, culturii, protecţia mediului şi protecţia datelor. Cel

mai important domeniu în care activează Consiliul Europei

prezent este cel al drepturilor omului. Baza juridică constituie

Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, din 4

noiembrie 1950, cu cele 14 Protocoale adiţionale adoptate

ulterior. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se aplică

în statele care au ratificat-o, dar şi în Uniunea Europeană, în

baza art. 6 alin.2 din Tratatul Uniunii Europene. Standardul de

protecţie a drepturilor omului, asigurat prin Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului are, prin urmare, în lipsa unui

catalog al drepturilor omului proprii UE, o importanţă

deosebită.

În aparenţă, UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un

partener economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-

a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale

Comunităţii Europene a Tratatului de Maastricht (Olanda), pe 7

februarie 1992. Ca preşedinte al Convenţiei pentru Viitorul

Europei, fostul preşedinte francez Valery Giscard d'Estaing a

8

propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită,

dar această moţiune nu fost aprobată. Inovaţiile aduse cu

crearea Uniunii Europene, cuprindeau pe scurt:

1. Includerea unei serii de domenii politice noi în cadrul

politicii specificat în Tratat. Printre acestea se numărau politica

mediului, menţionată anterior, dar şi politica cercetării şi a

tehnologiei, precum şi politica regională.

2. Realizarea pieţei interne ca obiectiv inclus în Tratat.

3. Modificarea şi completarea modalităţilor de luare a

deciziei deja existente Aici era vorba, printre altele, de

introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea

majoritatea calificată în cadrul Consiliului Miniştrilor, precum

şi modalităţi de influenţare cu mult mai puternice pentru

Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese

decât o funcţie consultativă.

Toate acestea au reprezentat un pas important în direcţia

supranaţionalizării iar în domeniul politicii materiale, o

extindere de proporţii a formulei de integrare, adică a

domeniilor politice incluse în cooperarea, prevăzută în Tratat,

în cadrul CE — astfel pot fi rezumate într-o singură frază

modificările aduse de AUE. Trebuie însă să fim conştienţi de

9

faptul că aceste schimbări nu ar fi fost posibile fără nenumăraţii

paşi făcuţi în anii ce au urmat instituirii CEE, precum şi fără

experienţele acumulate în această perioadă la nivelul,

cooperării dintre statele membre. în prezent Uniunea

Europeană numără în rândurile sale 27 de ţări:

2. Criza de creştere ai UE. Problema Constituţiei

Europene.

Dezbaterile privind alegerea şi implementarea unui model

de evoluţie, pentru Europa datează inca din anii '60-70. Un

inventar riguros al literaturii problemei este făcut de Andrei

Marga in lucrarea „Filosofia unificării europene". Autorul

trece in revista modelele identificate pe parcursul timpului, in

paralel cu analiza premiselor adoptate şi a metodelor diferite de

modelare.

„Europa atlantizată" presupune menţinerea in continuare

intactă, a moştenirii postbelice, adică aplicarea de către statele

europene a unor politici proprii, dependente fiecare in parte de

Statele Unite. Deşi este asigurata astfel bunăstarea şi

securitatea, conform modelului, se va menţine fragmentarea

continentului pe entităţi naţionale, facilitând renaşterea

naţionalismului, posibila sursa de conflicte.

10

Modelul „Europei evolutionare" consta în acceptarea

condiţiilor existente, în refuzul de a opera schimbări, lăsând

totul pe seama istoriei.

„Europa parteneriatului" permanentizează statu-quo-ul

postbelic, iar statelor li se oferă posibilitatea de a recurge la

alianţe in funcţie de interesele urmărite si pe cont propriu

„Europa dezintegrată" constituită din statele existente,

fară alianţe semnificative este caracterizată prin instabilitate

accentuată şi în consecinţa permite marilor puteri să-şi

consolideze poziţiile pe continent.

O „Europa a patriilor" se considera ca este incapabilă să

asigure securitatea pe continent şi ameliorarea relaţiilor Est-

Vest, pentru că se face abstracţie de regulile care afectează

suveranitatea naţionala.

Nici ultimul model, cel al unei „Fedgratii europene

independente", nu este apreciat ca fiind satisfăcător, pentru că

realizarea unor „state unite" menţine dilema naturii regimurilor

politice şi nu rezolvă problema controlului continentului de

către marile puteri.

Cele doua categorii de premise, analizate de autor, sunt

premisele normative, adică transformarea valorilor în norme, şi

11

premisele factuale, cea ce presupune luarea în considerare a

parametrilor contextuali. În privinţa metodelor de modelare

utilizate sunt amintite: „speculaţia utopică", bazată pe

imaginaţie, pe anticiparea variantelor de acţiune; „metoda

realistă down to earth", echivalentă cu explorarea realităţii,

identificarea nevoilor şi formularea răspunsurilor.

Andrei Marga este de părere ca dintre toate aceste formule

vehiculate, cea mai adecvata a rămas Europa federată în forma

„statelor unite ale Europei". Argumentele aduse în acest sens,

sunt principiile exprimate de Denis de Rougemont in

„Atitudinea federalista", conform cărora: „federaţia presupune

renunţarea la orice idee de hegemonie organizatoare;

federalismul înseamnă a aranja un ansamblu, şi nu a-1

sistematiza; federalismul nu cunoaşte problema umanităţii, căci

fiecare grup etnic poate juca un rol care nu depinde mecanic de

cifra membrilor săi sau de kilometrii pătraţi pe care-i ocupă;

federaţia nu are ca scop ştergerea diversităţii naţiunilor, ci

salvgardarea calităţilor lor; federalismul presupune cultivarea

complexităţii in locul simplităţii dictate de considerente

administrative; federaţia se formează din aproape în aproape,

12

prin adeziunea persoanelor şi grupurilor, şi exclude acţiunea

unui centru".

O problemă importantă pentru UE prezintă adoptarea unei

Constituţii, adoptarea cărea este destul de anevoioasă.

III. SECVENŢA FINALA

1.  Repet tema şi scopul şedinţei.2.  Apreciez cum a fost atins scopul şedinţei.3.  Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.4.  Răspund la întrebări.5.  Dau 2-3 întrebări de control.6.  Dau sarcini la pregătirea individuală, indic bibliografia.7.  Fac totalizarea şi anunţi notele, menţionez neajunsurile.8.  Dau indicaţii la executarea ordinei în clasă.9.  Anunţ sfârşitul şedinţei.

Conferenţiar universitar, dr. filozofie Valeriu Efremov

13