MEDICATIA BOLILOR PSIHICE

Russell Crowe in “A Beautiful Mind”

Sfera psihică poate fi influenţată de

medicamente folosite pentru tratarea bolilor psihice medicamente folosite în alte afecţiuni, dar influenţează şi

psihicul (-blocante) substanţe care nu sunt folosite în scop medical, ci pentru

obţinerea unor modificări psihice dorite de utilizatorii lor toxice;

- industriale - vegetative - bacteriene - metaboliţi endogeni - substanţe toxice de luptă

Clasificarea bolilor psihice

1. PSIHOZE (fără discernământ) - alterări profunde ale activităţii ideo-afective, comportamentului, ale capacităţii de evaluare critică a stării şi acţiunilor propriei persoane şi a interrelaţiilor ei sociale Schizofrenii Deliruri cronice sistematizate Psihoze distimice (psihoze afective)

- stări maniacale (manii)- stări depresive (depresii)- psihoze bipolare (maniaco-depresive)

Clasificarea bolilor psihice

2. PSIHOPATII (discernământ) - predominanţa anomaliilor de caracter, egofilie, deficitul sentimentelor moral sociale; Sunt conştienţi de acţiunile lor, dar nu-şi pot stăpâni pornirile (cleptomanie, mitomanie, perversiuni sociale, toxicomanie, etc.)

3. NEVROZE - preocupare excesivă şi anxioasă pentru propria sănătate, cefalee, astenie, disforie, insomnie; Evaluarea critică a interrelaţiilor sociale este păstrată (discernământ) dar pot exista alterări limitate de raţionament (obsesii, frică iraţională).

Schizofrenia – disociere psiho-afectivă

A. Simptome caracteristice : două sau mai multe din următoarele simptome, fiecare din ele fiind prezente cel puţin 1 lună sau mai puţin dacă sunt tratate:

1. deziluzii 2. halucinaţii 3. tulburări de vorbire (ex., incoerentă sau rapidă şi incoerentă) 4. tulburări grave de comportament, catatonie5. simptome negative – atenuarea afectivităţii, alogia, avoliţia -

lipsa de motivaţie

Episodului maniacal din psihozele bipolare – maniaco-depresive Perioada distinctă de creştere persistentă, expansivă a afectivităţii cel

puţin 1 săptămână (sau orice perioada dacă pacientul este spitalizat).

Pe parcursul perioadei de tulburări ale afectivităţii, trei din următoarele simptome persistente sunt prezente (patru daca afectivitatea este doar iritabilă) de intensitate semnificativă: 1. Exacerbarea autoestimării sau sentimente de grandoare2. Scăderea necesarului de somn (3 ore) 3. Mult mai vorbăreţ decât de obicei 4. Fuga de idei sau de expunerea de experienţe personale cu rapiditate 5. Tulburări de atenţie - orice stimul extern devine mai important decât

activitatea sau ideea iniţială6. Creşterea activităţilor cu scop precis (fie sociale, la serviciu, scoală,

sau sexuale) sau agitaţie psiho-motorie7. Implicare exccesivă în activităţi ce provoacă plăcere dar cu un

potenţial crescut de a induce durere afectivă (ex. Investiţii de afaceri nebuneşti, cumparaturi fără restricţii, indiscreţii sexuale)

Denumirile - Antipsihoticelor

Neuroleptice – deoarece pot induce neurolepsie ce constă în încetinirea extremă a miscărilor sau lipsa de mişcări

Tranchilizante Majore – în opoziţie cu tranchilizante minore (benzodiazepine). Se referă la proprietăţile de sedare, dar nu este o variantă “mai puternică” a tranchilizantelor minore. Efectul antipsihoticelor nu este îndreptat spre sedare propriu-zisă

Antipsihotice Clasice Fenotiazine

clorpromazin flufenazine flupentixol periciazin pimozid thioridazina trifluoperazin zuclopentixol

Butirofenone droperidol haloperidol

Antipsihotice Noi Agenţi atipici

aripiprazole clozapine risperidone quetiapine amisulpride olanzapine

Antipsihoticele clasice au fost dezvoltate înainte de 1975, au efecte adverse extrapiramidale şi sunt eficiente numai împotriva simptomelor pozitive

Antipsihoticele atipice au fost dezvoltate după 1990. Au efecte minime extrapiramidale şi sunt eficiente atât asupra efectelor pozitive cât şi a celor negative

Neurofiziologie

Ipoteza Dopaminergică: schizofrenia este cauzată de un excces al activităţii dopaminergice în creier

In anii 1970 s-a demonstrat că potenţa clinică a medicamentelor antipsihotice este corelată cu afinitatea lor asupra receptorilor D2

Philip Seeman

Căile Dopaminergice Procesele de Gindire &

Afectivitate Mesocortex Mesolimbic

Funcţii extrapiramidale Nigrostriat

Eliberarea de prolactina Tuberoinfundibular

Emeza Chemoreceptori

zone trigger33

Sisteme dopaminergice în creier

Sistemul DA Mesolimbic de la aria tegmentala ventrala (VTA) la Nucleul Accumbens şi cortexul frontal – sistemele de recompensa şi schizophrenia

Sistemul Nigrostriat de la Substanţa Neagra la nucleii basali - sistemul motor extrapiramidal

Medicamentele antipsihotice blochează receptorii DA în ambele sisteme si de aceea induc efecte adverse extrapiramidale

Ipoteza actuala Dopaminergică

Medicamente cum ar fi amphetamina şi cocaina determină comportament psihotic, dar şi alte substanţe cum ar fi LSD, sugerează că şi receptorii serotoninergici şi NMDA sunt implicaţi

Medicamente care blochează receptorii DA controlează comportamentul psihotic, dar există o întârziere a instalarii eficienţei antipsihoticelor ceea ce sugerează intervenţia unui mecanism adaptativ în creier

Antipsihotice Clasice şi atipice Antipsihoticele clasice au afinitate crescută pentru receptorii D2

Antipsihoticele atipice au afinitate crescută pentru receptorii D3

and D4 şi afinitate scăzută pentru receptorii D2. Receptorii D3 se găsesc în n. acc. şi receptorii D4 în cortex, amygdala şi hippocamp. Există puţini receptori D3 şi D4 în sistemul motor.

Antipsihoticele Atipice au de asemenea afinitate mai crescută pentru 5HT2A decât pentru receptorii D2 în timp ce antipsihoticele clasice au afinitate mai scăzută pentru 5HT2A decît pentru receptorii D2.

x D1 D 5 D2 D3 D4

Frontal X X X X

Caudat/Putamen

X X

Amigdala X

Accumbens X X X

Corpul pallidus

X X X

Hipocamp X

Hipotalamus X

Subst neagra X

Brainstem X

Mecanism de acţiune

2

Blocarea receptorilor serotoninergici determină de asemenea o diminuare a răspunsului neuronilor glutamatergici în cortex. (opus LSD-ului) - reduc halucinaţiile

Antipsihoticele atipice sunt de asemenea mai eficiente în tratarea simptomelor negative ale schizofreniei cum ar fi alogia şi avoliţia.

Este demonstrat că şi alţi neurotransmiţători sunt implicaţi acetilcolina, histamina, GABA, şi NA.

Noua Eră în Medicina psihiatrică • Clorpromazina a fost primul

medicament antipsihotic Iniţial a fost administrat la pacienţi preanestezie deoarece induce efecte anxiolitice.

• A fost incercat la pacienţi cu tulburări mentale şi s-a descoperit că ameliorează simptomele din episoadele maniacale

Fenotiazine Clorpromazina se află printre medicamentele acestei

clase. Alţi reprezentanţi:

FlufenazinaPerfenazina

Trifluoperazina

Mecanismul de Acţiune ale Fenotiazinelor

Medicamentele din această clasă sunt antagonişti Acţionează prin blocarea receptorilor D2 în

căile dopaminergice ale creierului Blochează receptorii D2 din căile

mesolimbice - efect antipsihotic

Efecte adverse ale Fenotiazinelor

• Efecte adverse farmacologice• Constipaţia• Retenţia de urină• Tahicardie• Urcăciunea gurii• Dilatarea pupilei

Efecte adverse serioase• sindrom

Parkinsonian-like• Distonie• Diskinezie • Sindrom Neuroleptic

Malign

Butirofenone

Butirofenonele au potenţă crescută antipsihotică (potenţa se referă nu la eficacitate ci la capacitatea de a lega la receptorii dopaminergici)

Haloperidolul (Haldol) este cel mai cunoscut dintre butirofenone:

Alte Butirofenone

Droperidol

Benperidol

Mecanism de Acţiune

Toate butirofenonele acţionează prin acelasi mecanism

Blochează receptorii D2 în caile dopaminergice

Efecte adverse ale Butrofenonelor

Efectele farmacologice includ Uscăciunea gurii Retenţie urinară

Efecte adverse mai serioase:

Distonie Diskinezie

tardivă Akathisie

Comparaţie între două clase de medicamente Fenotiazine

potenţă scăzută sunt sedative Blochează receptorii D2 Metabolismul şi

eliminarea fenotiazinelor este complexă şi printre cele mai lente dintre medicamente

determină simptome extrapiramidale

Butirofenone Potenţă înaltă Non-sedative Blochează receptorii

D2 Metabolismul şi

eliminarea este rapidă

Determină simptome extrapiramidale

Antipsihotice clasice Fenotiazinele şi Butirofenonele sunt antipsihotice

clasice nu reprezinta cea mai buna medicaţie pentru tulburările

psihotice, deşi sunt încă utilizate pentru tratamentele de urgenţă nu sunt foarte selective blochează nu numai receptorii D2 din căile

mesolimbice ci şi receptorii D2 din căile nigrostriatale, zonele mesocorticale şi căile tuberoinfundibulare

Faptul că nu sunt selective determină simptome extrapiramidale cum ar fi dischinezia tardivă

Clozapine

Antipsihotice Atipice

Au fost dezvoltate cu scopul de a reduce efecte adverse ale antipsihoticele clasice

Dovedit că produc foarte puţine efecte extrapiramidale comparativ cu cele clasice deoarece sunt mai selective.

Antipsihoticele Atipice Comune

Clozapine

Risperidone

Olanzapine

Alte Antipsihotice Atipice Quetiapine

Ziprazidone

Mecanism de acţiune

Antipsihoticele atipice au efecte similare de blocare a receptorilor D2 dar par a fi mai selectivi pe transmisia la nivelul cailor implicate în mecanismul patogenic psihotic decât antipsihoticele clasice

Interacţionează cu alte sisteme neurotransmiţătoare, în particular cu caile serotoninergice şi noradrenergice

Efecte adverse antipsihoticelor atipice Tulburări ale metabolismului glucidic cum ar fi

hiperglicemia, declanşează diabetul tip 2, şi agravează un diabet preexistent (olanzapine si clozapine)

Creştere în Greutate a fost constatat la pacienţii cu Olanzapine; creşterea în greutate poate induce alte boli de inimă cum ar fi hipertensiune şi boală coronariană

Prelungirea intervalului QT – atunci cind exista un decalaj anormal între excitaţia electrică şi relaxarea ventriculilor - moarte

Diferenţe între antipsihotice Toate medicamente antipsihotice blochează

receptorii D2 Clorpromazina si Tioridazina

blochează α1 adrenoceptorii mult mai intens decât receptorii D2

blochează receptorii 5-HT2 relativ puternic Afinitatea pentru receptorii D1 este relativ slabă

Haloperidolul Acţionează mai ales pe receptorii D2 Unele efecte pe receptorii 5-HT2 şi α1 Efecte neglijabile pe receptorii D1

Pimozid şi amisulprid Acţionează aproape exclusiv pe receptorii D2

Diferenţe între antipsihotice

Clozapina Leagă mai mult la receptorii D4, 5-HT2, α1, şi H1 decât la

receptorii D2 sau D1 Risperidona

Blochează în mod egal receptorii D2 şi 5-HT2 Olanzapina

Mai potent antagonist pe receptorii 5-HT2 Mai puţin potent pe receptorii D1, D2, şi α1

Quetiapina Compusul cu cea mai redusă potenţă, blochează în mod

egal receptorii 5-HT2, D2, α1, and α2

Diferenţe între antipsihotice

Clozapina, olanzapina şi quetiapina Puternic inhibitor pe receptorii H1 - responsabili

de efectul sedativ Aripiprazole - agonist partial pe receptorii D2 şi 5-

HT1A

Diferenţe între antipsihotice

Chlorpromazine: α1 = 5-HT2 > D2 > D1

Haloperidol: D2 > D1 = D4 > α1 > 5-HT2

Clozapine: D4 = α1 > 5-HT2 > D2 = D1

Efecte metabolice

Creştere în greutate după 1 an (kg)

aripiprazole 1

amisulpride 1.5

quetiapine 2 – 3

risperidone 2 – 3

olanzapine > 6clozapine > 6

• Antidepresive, antimaniacale

Definiţii Tulburări afective – tulburări mentale caracterizate de modificări

patologice ale afectivităţii (nu si a gândirii – comparativ cu schizofrenia)

1. Tulburări unipolare Depresia – Scăderea patologică (Prevalenţă până la

17%) Mania – creşterea excesivă şi accelerată a activităţii

psihomotorii (rar)

2. Tulburări bipolar (manico-depresive) – „cycling mood“ creşteri severe a afectivităţii (mania) şi scăderi severe

a afectivităţii (episoade majore de depresie) prevalenţă 1-5%, puternic indusă genetic

Teoria neurobiologica a depresiei Teoria Monoaminelor (catecolamine) (1965) = subliniază că baza

biologică sau neuroanatomică a depresiei este o deficienţă a transmisiei noradrenergice/serotoninergice în SNC

Pentru: Efectele farmacologice ale antidepresiveleor (TCA, MAOI) În trecut, medicaţia HTA cu rezerpină inducea depresie

Contra: Medicamente care cresc sever nivelurile acestor

neurotransmiţători în SNC (ex. cocaine) nu sunt capabile să trateze depresie

Efectul antidepresivelor asupra nivelurilor neurotransmiţătorilor este relativ rapid dar latenţa acţiunii antidepresive este crescută

Teoria neurobiologica a depresiei

„ Teoria Receptorilor “ = Problema constă în up-reglarea receptorilor post-sinaptici şi alterarea sensibilităţii lor.

Tratamentul cu antidepresive cresc cantitatea de monoamine în SNC şi deci normalizează treptat densitatea/sensibilitatea receptorilor corespunzători

Fiziopatologia exactă a depresiei rămâne neclară

Antidepresive clasice Antidepresive Triciclice

amitriptiline clomipramine doxepin dotiepin imipramine nortriptiline trimipramine

Antidepresive Tetraciclice Mianserin

IMAO (inhibitori de monoamine oxidaza) Fenelzine Tranilcipromine

Antidepresive Noi

SSRI (inhibitori specifici ai recaptării de serotonină) citalopram escitalopram fluoxetine fluvoxamine paroxetine sertraline

RIMA (Inhibitori reversibili ai monoaminooxidazei) moclobemide

Alte antidepresive noiSNRI (inhibitorii recaptării de serotonină şi noradrenalină)

venlafaxine

NaSSA (antidepresive noradrenergice şi specific serotoninergice)mirtazapine

SaSRI (antagonişti serotoninergici şi înhibitori ai recaptării de serotonină)

trazodone

NaRI (inhibitori selectivi ai recaptării de noradrenalină)reboxetine

NDRI (Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină şi Dopamină)bupropion

Structura chimică cu nucleul caracteristic cu 3 inele – lipofilie Iniţial dezvoltate ca antipsihotice

(1949), dar nu a fost demonstrat efectul pentru aceasta indicaţie Mecanismul de acţiune principal :

blocarea re-captării neurotransmiţătorilor monoaminici noradrenalina (NA) şi serotonina (5-HT) prin competiţia legării la proteina transportor Neurotransmisia 5HT şi NA este in mod similar afectată dar efectul asupra sistemului dopaminergic este mai puţin important (comparativ cu cocaina)

In cazul TCA, şi alţi receptori (inclusiv cei din afara SNC) sunt de asemenea afectaţi: blocada receptorilor H1, , M

Antidepresive Triciclice (TCA)

imipramine

Farmacocinetica Administrarea orală – absorbţie rapidă, efect crescut al primului

pasaj hepatic Legare puternică de proteinele plasmatice (90-95%). Leagă, de

asemenea, de ţesuturi + distribuţie crescută (lipofilie crescută) = volum mare de distribuţie (dializa este ineficientă în cazul intoxicaţiilor)

Biotransformare – în ficat (CYP450, N-demetilare şi hidroxilarea inelului triciclic) – cei mai mulţi din metaboliţi sunt activi! polimorfismul CYP450 ! Glucuronidarea metaboliţi inactivi excretaţi prin urină

T1/2 de eliminare – în general lung (T1/2 =10-80h). La pacienţii în vârstă– T1/2 chiar mai lung, risc de acumulare.

Efecte adverse TCA sunt antidepresive eficiente dar utilizarea lor este

complicată de numeroase neplăceri aduse de efectele adverse Anticholinergice (atropine-like) datorită blocadei – M -

uscăciunea gurii, tulburări de acomodare, constipaţie, retenţie de urină (mai ales la amitriptilină, mai puţin la imipramină) Palpitaţii, tahicardie

Hipotensiune Posturală (ortostatică) + tahicardie reflexă - -blocadă în centrii vasomotori (frecvent la bătrâni)

Sedare, ameţeli, dificultăţi de concentrare (amitriptilina, H1-blocadă)

Disfuncţii Sexuale (pierderea libido-ului, dificultăţi de erecţie)

indice terapeutic mic Sisteme ţintă – SNC şi inimă agitaţie, halucinaţii, delir, convulsii, coma şi deprimarea

respiraţiei - efecte accentuate atropine-like. Aritmii cardiace – tahicardie (acţiune antimuscarinică),

extrasistole atriale sau ventriculare, largirea complexului QRS, alungirea intervalului QT, fibrilaţia ventriculară şi moartea subită

Hipotensiune Tratament- diazepam (convulsii), fisostigmină Hemodializa şi hemoperfuzia - ineficiente

Intoxicaţia acută cu TCA

Inhibitorii de Monoamino Oxidază (MAOI)

Mecanismul principal de acţiune: Inhibarea intracelulară a enzimei MAO în neuronii CNS

(scăderea degradării catecolaminelor şi serotoninei)

In contrast cu alte antidepresive, cînd sunt date la persoane non-depresive cresc activitatea motorie şi determină euforie + agitaţie (în timp ce TCA ar putea cauza sedare şi/sau confuzie). risc de abuz!

Medicamente IMAO

Inhibitori ireversibili non-selectivi (hydrazide) fenelzina tranilcipromina

Inhibitori Reversibil ai MAO-A (RIMA) moclobemid

Mari diferenţe între grupuri privind reacţiile adverse

Note: Inhibitorii Reversibili ai MAO-B (e.g. selegiline) sunt utilizaţi în tratamentul bolii Parkinson.

Reacţii adverse şi toxicitate IMAO

Hipertensiune Hypotensiune posturală (până la 1/3 pacienţi) stimularea SNC – tremor, agitaţie, insomnie, convulsii în

supradozare Creştere în greutate (creşte apetitul) Efecte adverse Atropine-like – ca în TCA dar mai puţin frecvente Rar hepatotoxicitate severă (IMAO, hydrazide)

Interacţiuni cu alimentele Reacţia tiraminei din brinză şi vin

Unele feluri de alimente conţin cantităţi crescute de tiramină (simpaticomimetic natural indirect produs în timpul fermentaţiei), care este normal metabolizată de MAO în intestin şi ficat.

La pacienţii cu depresii care primesc tratament cu IMAO aceasta enzimă este inhibată biodisponibilitatea tiraminei este significantiv crescută care realizează în sinergism farmacodinamic creşte drastic transmisia noradrenalinei şi induce criză hipertensivă, cefalee severă şi posibilă hemoragie intracranină fatală sau leziuni în alte organe

Precauţii dietetice: restricţia consumului de brânzeturi fermentate, vin, bere, iaurt, banane,etc.

Selectivitatea antidepresivelor

0.001

0.01

0.1

1

10

100

1000 Nisoxetine

NomifensineMaprotiline

Desipramine Imipramine Nortriptyline Amitriptyline

ClomipramineTrazodoneZimelidine

Fluoxetine

Citalopram

NA-selective

Non-selective

5-HT-selective ra

port

NA:

5-H

T in

hiba

rea

reca

ptar

ii

SSRINaRINaSSA

NaSSA

Receptori serotoninergici

5–HT1

subtipuri5–HT1A, 5–HT1B, 5–HT1D, 5–HT1E, 5–HT1F

5–HT2

subtipuri5–HT2A, 5–HT2B, 5–HT2C

Receptori serotoninergici

5–HT3

5–HT4 (sobolan) 5–HT5 (sobolan)

5–HT5A, 5–HT5

5–HT6 (sobolan) 5–HT7 (om si sobolan)

Receptorii serotoninergici 5–HT1

subtipuri 5–HT1A, 5–HT1B, 5–HT1D, 5–HT1E,

5–HT1F In principal responsabili de efectul

terapeutic (antidepresiv) - cresterea serotoninei intrasinaptic

5–HT2 subturi

5–HT2A, 5–HT2B, 5–HT2C In principal responsabili de efectele

toxice ale serotoninei crescute intrasinaptic

Inhibitorii Selectivi ai Recaptării Serotoninei (SSRI) Cele mai moderne şi mai sigure antidepresive (fluoxetina -

primul medicament disponibil în 1988)

Mecanismul principal de acţiune: inhibarea selectivă a recaptării 5-HT (serotoninei)

modificări gradate şi complexe în densitatea şi/sau sensitibilitatea atât ai autoreceptorilor (5-HT1A) cât şi ai receptorilor postsinaptici (important subtipul 5-HT2A)

Alte indicaţii ale SSRI – tulburări anxioase: generalizate anxietate, panică, tulburări anxioase sociale, tulburări obsesive-compulsive + bulimia nervoasă, jucatori de noroc

Cele mai importante SSRI Fluoxetine Fluvoxamine Paroxetine Sertraline Citalopram Escitalopram (S-enantiomer)

Farmacocinetică Absorbţie bună după administrare orală Biotransforma importantă în ficat

isoformele CYP450 - 2D6 şi 2C19 (polimorfism variabilitate interindividuală a efectelor clinice) şi metaboliţi activi (ex. fluoxetin)

T1/2 lung de eliminare fluoxetin (T1/2=50h) + metabolitul activ (T1/2 =240h)

Interacţiuni medicamentoase: la nivelul legarii de proteinele plasmatice si a blocării CYP

Efect crescut al asocierii TCA şi -blocante, benzodiazepine etc.

Efecte adverse TGI – greţuri, vărsături, diaree cefalee disfuncţii sexuale neliniste (akathisia) insomnie şi oboseală creşteri ale anxietăţii şi agitaţiei în timpul

tratamentului – la puţini pacienţi sindromul serotoninergic – intoxicaţie sau

interacţiuni medicamentoase

Excesul de serotonină

Neuroexcitaţie primară (5–HT2A) status mental

agitaţie/delir sistem motor

clonus/myoclonus induse/spontan/ocular

tremor/fiori hipereflexie/hipertonie

sistem autonom transpiraţii/tahicardie/midriază

Alte aspecte ale neuroexcitaţiei febră rabdomioliză

Toxicitate serotoninică severă Terapii Combinate

mecanisme diferite multiple de creşteri ale nivelelor de serotonină

Creşteri rapide ale temperaturii Insuficienţă respiratorie

hypertonie/rigiditate Clonus spontan

Treatment

Suportiv Tratament simptomatic Tratamentul febrei Suportul respiraţiei - ventilare artificială

Antagonişti 5–HT2A ideali siguri eficienţi disponibili

Ciproheptadina blocarea în creier a receptorilor 5–HT2

Clorpromazina antagonist 5–HT2

Terapie Terapie orală

ciproheptadina Terapii orale ineficinete

clorpromazina Insuficienţă ventilatorie şi/sau febră > 39oC

anestezie, relaxare musculară ± impachetari reci clorpromazina

Alte antidepresive atipice Antagonişti 5HT-2 /inhibitori ai recaptării (SARI)

trazodone (efecte sedative) nefazodone (mai nou şi imbunătăţit) scade unele efecte

adverse ale SSRI Inhibitori ai recaptării de Serotonină şi Noradrenalină (SNRI)

venlafaxine – efecte farmacodinamice asemănătoare cu TCA dar cu un profil imbunătăţit al reactiilor adverse

Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină şi Dopamină (NDRI) bupropion – efecte pe SNC (sedare redusă),

indicaţii: depresie severă + tratamentul addicţiei la nicotină. Reacţii adverse: insomnie, agitaţie, nelinişte, prag scăzut al

epilespiei Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină (NaRI)

reboxetine maprotiline

Antidepresive Noradrenergice/Specific Serotonergice (NaSSA) mirtazapine – creşte neurotransmisia NA şi 5-HT prin blocarea

autoreceptorilor şi prin blocarea receptorilor postsinaptici 5-HT

Terapia tulburărilor bipolare

Obiectiv principal: eliminarea episoadelor distimice, creşterea aderenţei la terapie, imbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor

„Stabilizatorii afectivi“ Lithium Valproat Carbamazepina Lamotrigin Agenţi adjuvanţi (antidepresive şi benzodiazepine)

Litiul

Din 1949 – indicat ca tratament profilactic in tulburările bipolare. Eficient la 60-80% din pacienţi cu manie sau hipomanie.

Mecanism principal de acţiune Rămâne neclar - prin influenţarea sistemului mesagerilor

secunzi ( IP3).

Litiul

Farmacocinetică administrat oral (rapid şi aproape complet absorbit) distribuţie - extracelulară, apoi se acumulează gradat în

diferite ţesuturi eliminare – 95% prin urină (T1/2= 20-24h; când

tratamentul este întrerupt brusc – are loc o a 2a fază de excreţie lenţă /1-2 saptamini/ reprezentând Li+ ajuns până la celulele ţintă)

numai 20% din Li+ filtrează prin GF este excretat (80% reabsorbit)

Litiul – toxicitate şi efecte adverse Intoxicaţie acuta, simptome:

TGI: greţuri, diaree exccesivă SNC: confuzie, tremor, ataxia, convulsii, coma. Cord: aritmii, hipotensiune

Din nefericire nu exista antidot specific - tratament suportiv

Toxicitatea terapiei pe termen lung Toxicitate renală – capacitatea rinichiului de a concentra în

urină este scăzută

Litiul – toxicitate şi efecte adverse Reacţii adverse : poliurie şi polidipsie, creştere în greutate,

tulburări TGI (greţuri, vărsături, dispepsie), alopecia

Interacţii medicamentoase: thiazide – creşterea reabsobţiei Li intoxicaţii

0.5-1.0 mmol/L (peste 1.5 mmol/L apar efecte adverse)

MULTUMESC PENTRU ATENTIE!

SUNTETI LIBERI!