anna karenina - lev tolstoi - cdn4. karenina - lev آ  anna karenina 11 cel mai neplicut fusese

Download Anna Karenina - Lev Tolstoi - cdn4. Karenina - Lev  آ  Anna Karenina 11 Cel mai neplicut fusese

Post on 27-Oct-2019

14 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • IEV TOLSTOI AruNN KNREruTNR

    Traducere din limba rusd

    de Anca lrina lonescu

    Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910), romancier, poves- titor, eseist gi dramaturg rus, este unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii univereale, Tolstoi a creat o operi monu- mentald, alcituitd din scrieri autobiografic e - Copildria (1852), Adolescensa (1854), Tinerefea (1856); romane care sondeazd sufletul gi convingerile morale ale omului, pe fundalul istoric al secolului al XIX'lea - Rdzboi Si pace ( i 865- 1 869), Anna Karenina (I87 3 *187 7),i Inv i erea ( 1 S99 ); nuvele gi povestiri - Amintiri din Sevastopol (1355-1856), Trei mor{i (i859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz (1872), Moartealui lvan llici (1884*1886), Sonata Kreutzer (1889-1891), Stdphn pi slugd (1895), Pdrintele Serghi (1898), Cupanulfals (1911; scris in perioada L896-9A4), Hagi-Mtrad (1912; scris ln perioada 1902-1904), dar 9i piese de teatru - Puterea lntunericului (1886), Cadavrul yda (1900) - li scrieri filosoflce. Tolstoi a fost gi un refoqnator ln domeniul educafiei 9i, spre sfArqitul vielii, un comentator ai lnvdt6- turilor biblice.

    *# bu'curegil: lo19

  • :Toate familiile tiricite $earninl- lntre ele, fiecare familie nefericiti este nefericitd ln felul ei.

    ln c'd'sa farxliei0blonski totul era lntors cu susul ln jos:

    Sofia aflase cl sopl avea o relalie cu fosta lor guvernanti francezl gi ii declarase b[ nu mai poate trli sub acelagi aco- pert$:cu eli $itua$a dura aga de trei zile, gi nu nurfiai cei dbi iog sufereau din cauza ei, ci 9i ceilalfi membri ai familiei, ba chiar gi servitorii. To{i membrii familiei gi servitorii aveau sentimentul cd traiul lor lmpreuni n-are rost gi cd pdni 9i lntr-un han unde se adun5 lntAmpldtor, oamenii sunt mai legali lntre ei dec4t niembrii familiei 9i sluiitoiii celoi doi sofi Oblbnski. Sotia m.r iegea din camerele ei, 9o1ul lipseir de ffei zile de aias{. Copiii alergau ca bezrneticl prh toati casa. Englezoaica se dertase cu intendenta gi li scrisese unel priitenelugend-o s*-i'caute alt loc; bucitarul plecase de tot cu o zi lnainte, chiar ln timptll pr0nzulul; bugdtdreasa care gltea pentru slugi gi vtzitiul ceruseri socoteala,

    , A tieia zi dupi ceart6, piinlul Stepan Arkadici Oblonski - Stiva, cum i se spunea ln societate. - se treri ldt dra obi$nul$' adici opt dimineafa, nu in dormitorul nevestei, ci in birou, pe canapeaua de marochin. lgi rdsuci trupul greoi 9i lngrijit pe.,arcurile divapului ca,qi c&nd g fi,vrut sd a{oqrrnd din nou pentru rnult timp, strdnse puternic perna tn brale gi lqi

  • 10 Lev Tolstoi

    lipi obrazul de ea; dar dintr-odat[ siri ln picioare, se ridiciL pe divan in capul oaselor qi deschise ochii'

    ,,Da, da, cum a fost?" se gindi el, amintindu-gi ce visase. ,,Da, cum era? A, da! Alabin dldea trn prdnz la Darmstadt;

    ba nu, nu la Darmstadt, era un nume american' Da, dar se

    ficea ci Darmstadt e in America, Da, Alabin didea un prAnz pe mese de sticliL, da, gi mesele cdntau l. Nu,

    nu . Altceva mai bun, gi erau nigte carafe micule care erau femei", igi aminti el,

    Ochii lui Stepan Arkadici sclipirl vesel, Ei el cizu pe gAnduri, zAmbind. ,,Da, era bine, era tare bine' Erau qi alte

    lucruri excelente acolo, dar nu le poli rosti in cuvinte qi nu ai cum s[ le descrii cAnd eEti treaz." $i, observ6nd o geani de

    lumindL care se furiga pe la marginea draperiei de postav, igi

    didu repede picioarele jos pe de canapea, clutAnd pe pipiite papucii tivili cu marochin auriu pe care ii brodase so{ia lui (cadou de la ea anul trecut, de ziua lui de naqtere) gi, dupl obiceiul vechi de nou[ ani, intinse mAna, firl s[ se scoale, spre locul unde, in dormitor, ii atArna halatul. $i dintr-odati igi aminti cum qi de ce doarme nu in dormitorui soliei, ci in birou; zAmbetul ii dispiru de pe chip gi fruntea i se incrunt['

    ,,Of, of, of!" gemu el, amintindu-qi tot ce se intAmplase. $i in mintea lui reapirurd toate amenuntele certei cu nevasta, situalia lui firi iegire qi sentimentul propriei vinovilii, care il chinuia cel mai riu.

    ,,Da! N-o s[ mi ierte qi nu poate s[ mi ierte. $i cel mai groaznic e ci toati vina e numai a mea, dar eu nu sunt vinovat, Tocmai asta e drama", igi spunea el. ,,Of, of' of!" mormlia disperat, amintindu-qi cele mai cumplite impresii din timpul certei.

    1 ,,Comoara mea" (in limba italiand in original), arie celebrd din opera Don Giovanni de Mozart (n,tr,)

    Anna Karenina 11

    Cel mai neplicut fusese primul minut, cAnd se intorsese de la teatru, vesel qi mulfurnit, linind in mini o pari uriagi pentru so{ia lui, dar n-o gisise ln salon; spre uimirea lui, n-o glsise nici in birou qi, ln cele din urm6, o descoperise in dor- mitor, linAnd in mAn[ biletul nefericit care dezviluia totul.

    Dolly cea vegnic preocupatd de griji gi de treburi, femeia mirginiti, cum o considera el, gedea neclintiti cu bile{elul in mAni gi se uita la el cu o privire lncircatd de groazS, de disperare gi de mAnie.

    *Ce e asta? Asta? intreba ea, aritAnd spre bilelel.

    $i, cAnd iqi amintea scena, aga cum se petrece adesea, pe

    Stepan Arkadici il chinuia nu intAmplarea ca atare, ci felul in care reaclionase la cuvintele sofiei.

    Se lntAmplase cu el ceea ce li se intAmpl[ tuturor oame- nilor cAnd sunt surpringi pe neaqteptate fdcAnd ceva foarte ruqinos. Nu reuqise s[-qi compuni o expresie potriviti si- tualiei in care se trezise dintr-odati in fa{a sofiei, dup[ ce vinov[]ia ii fusese datl in vileag. in loc sd se prefacijignit, si nege, si se justifice, si-qi cearl iertare, ba chiar s[ rdmAni indiferent - orice ar fi fost mai bine dec6t ceea ce ficuse! -, pe fa{a lui se aqternuse dintr-odati, absolut fird voia lui (,,un reflex al creierului", iqi spuse Stepan Arkadici, care era pasionat de fiziologie), zAmbetul lui obiqnuit, blajin qi tocmai de aceea prostesc.

    Nu-qi putea ierta acest zAmbet prostesc. CAnd il vlzuse cum zAmbeqte, Dolly se cutremurase ca stripunsi de o du- rere fizicit qi se dezllnluise, cu patima ei obiqnuiti, intr-un torent de cuvinte aspre, dupi care ieqise in fugd din incipere, Din acel moment nu mai voise si-qi vadX so{ul.

    ,$i de vini e numai zAmbetul ila idiot"', iqi spunea Stepan Arkadici, ,,Dar ce si fac? Ce sl fac?" se intreba el disperat qi nu gdsea rispuns.

  • 12 Lev Tolstoi

    II Stepan Arkadici era un om corect fald de el lnsugi.

    Nu se putea amigi gi nici nu putea s[-gi dea asigurdri siegi c[ ii pare rlu de fapta lui. Nu putea s[ se mai c6iasc[ acum de ceva ce regretase cu vreo gase ani ln urm[, cind iqi inqelase so{ia pentru prima dat[. Nu se putea cii de faptul ci el, birbat de treizeci gi patru de ani, chipeg qi iub[re{, nu era lndrlgostit de solia lui, mama celor cinci copii in viat6 9i a altor doi morli gi care era cu numai un an mai tAndri decdt el. Ii pdrea riu numai ci nu reugise s[ se ascundb mai bine de ea. Era insi. congtient de dificultatea situaliei lui qi li pdrea riu de Dolly, de copii Ei de el insugi, Poate c[ ar fi reuqit s[-qi ascundi mai bine plcatele de so[ie dacl qi-ar fi inchipuit cd vestea aceasta o va zdruncina atAt de tare, Nu reflectase niciodatd limpede la aceasti probleml, dar avusese impresia vagi ci sofia sa igi diduse seama de mult c[ nu-i e credincios qi ci se f[cea ci nu vede' Ba i se pirea chiar cd Dolly, istovite, imbetrenitl, o femeie care nu mai era frumoasb gi nu se ficea remarcati prin nimic, simplufi, nimic altceva decAt o bunl mam[ de familie, ar fi trebuit, dintr-un sim! al dreptilii, si fie ing[duitoare cu el. Dar se dovedise exact contrariul.

    ,,Of, ce groaznic! Of, ol cumplitl" l$i spunea intruna Stepan Arkadici gi nu-i venea nimic altceva in minte. ,,$i ce bine era inainte, ce bine o duceam impreun[! Dolly era mul{umiti, era fericitd cu copiii, eu n-o deranjam cu nimic, o l{sam sd-qi vadd de copii, de gospod[rie, aqa cum voia. E drept, nu-i frumos cb ea a fost guvernanti la noi ln cas[, nu-i frumos! E trivial gi josnic s[ faci curte propriei guver- nante. Dar ce guvernantel" (lqi aminti viu ce ochi negri 9i juciuqi aveam-llekoland gi ce zAmbet.,.) ,,$i totugi, cat a fost

    Anna Karenina

    la noi in casi, nu mi-am permis nimic. $i cel mai rlu e c[ Doliy deja. . . Parci-i un ficut! Of, ol ofl Ei, dar ce, ce si fac?"

    Nu exista nici un rispuns, decAt acela general pe care il d[ via{a celor mai complexe probleme, imposibil de rezolval: trebuie si tr[iegti cu gindul la nevoile zilnice, adici si te cufunzi in uitare. Si se cufunde in somn, ca s[ uite, nu mai putea, cel putin pAnI la clderea nopfii; nu se putea intoarce la muzica pe care o cAntau carafele-femei. Nu-i rimdnea decAt s[ caute uitarea in somnul vielii.

    ,,O si mai vedem', iqi spuse Stepan Arkadici, se ridicl in picioare, igi puse halatul cenuqiu cu ciptugeal[ de md'tase ai- bastri, innod[ ciucurii cordonului 9i, tr[gdnd zdravin aer in pieptul lat, se apropie de fereastri cu pasul vioi al picioarelor lui cu vArfurile dep5rtate, care li purtau cu ugurinli trupul masiv, ridicd storurile gi suni energic. La auzul soneriei, bi- trdnul lui prieten, valetul Matvei, intrl imediat aducAndu-i hainele, cizmele qi o telegramd'. in urma lui Matvei intre $i birbierul cu ustensilele lui.

    - Au venit hdrtii de la slujbd? intreb[ Stepan Arkadici, luind telegrama Ei a9ez6'ndu-se in fala oglinzii,

    - Sunt pe mas6, rispunse Matvei gi li arunci stlpAnului o privire intreb[toare gi plini de infelegere. Aqteptl pufin, apoi adiugi cu un zimbet giret: A fost cineva din partea proprietarului birjei.

    Stepan Arkadici nu rdspunse nimic, mul{umindu-se sd-qi arunce ochii la Matvei in oglindi; dup[ privirile care li se incrucigari ln oglindi, se vedea cl se inleleg unul pe altul. Ochii lui Stepan Arkadici parci intrebau: ,,De ce spui asta? Ce, nu gtii?"

    Matvei iqi bdgd mdinile

Recommended

View more >