anna karenina de lev tostoi

Download Anna Karenina de Lev Tostoi

Post on 06-Sep-2015

236 views

Category:

Documents

9 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Anna Karenina de Lev Tostoi V1

TRANSCRIPT

A mea este rzbunarea, eu voi rspltiPARTEA INTIIITOATE FAMILIILE FERICITE se aseamn intre ele.Fiecare familie nefericit, ins, este nefericit in felul ei.in familia Oblonski era mare tulburare. Soia aflase cbrbatul su avea legturi de dragoste cu guvernantafrancez care fusese in serviciul casei i-1 vestise c numai poate tri sub acelai acopermint cu dinsul. Aceaststare de lucruri inea de trei zile i-i apsa greu pe soi, peceilali membri ai familiei i pe servitori. Toi simeau ctraiul lor laolalt ii pierduse rostul i c sint mai legaiintre ei oamenii care se intilnesc intimpltor intr-un handecit erau acum membrii familiei i servitorii caseiOblonski. Doamna nu mai ieea din odile sale. Soul numai dduse pe acas de trei zile. Copiii alergau descumpniiprin toat casa. Englezoaica se certase cu menajera iscrisese citeva rinduri unei prietene, rugind-o s-i cauteun alt loc. Buctarul plecase inc din ajun, la vremea mesei.Ajutoarea de buctar i vizitiul ceruser socoteala.A treia zi dup ceart, prinul Stepan Arkadici Oblonski Stiva, cum i se spunea in societate se trezi la oraobinuit, adic la opt dimineaa, dar nu in odaia de culcarea nevestei sale, ci in birou, pe canapeaua imbrcatin marochin. ii rsuci pe telurile canartelei trupul impliniti ingrijit, vrind parc cu tot dinadinsul s maidoarm ; strinse cu putere perna in brae i o lipi de obraz,dar se ridic repede, rmase in capul oaselor pe canapeai deschise ochii.Da, da, cum a fost ? se gindea Stepan Arkadici, incercinds-i aminteasc visul. Da, cum a fost ? Ah, da ! Alabinddea o mas la Darmstadt. Ba nu, nu la Darmstadt...ci undeva in America. Da ! Dar se fcea c Darmstadt-ul seafla in America. Alabin ne dduse un prinz pe nite mesede sticl. Da, da, i mesele cintau II raio tesoro 1. Ba nu IImio tesoro, ci un cintec mai frumos, i pe mese se aflau citevagarafe mici, semnind cu nite femei", ii aminti el.Ochii lui Stepan Arkadici scprar de veselie. Czu peginduri, zimbind. Da, a fost frumos, foarte frumos ! Maierau acolo multe lucruri atit de minunate, incit nici nusint cuvinte care s le zugrveasc i nici cu mintea nu lepoi nscoci cind eti treaz." Apoi, zrind o fiie de lumince se strecura la o margine a draperiei de postav, StepanArkadici, plin de voie bun, ii scoase repede picioareledin aternut, cutind din degete papucii de marochin auriu,brodai de soia sa (un dar primit de ziua lui, anul trecut)i, fr s se scoale, dup un vechi obicei dobindit devreo nou ani, intinse mina spre locul unde, in iatac, iiatirna halatul. Deodat se dumiri de ce nu dormise inodaia de culcare a nevestei sale, ci in birou. Zimbetul iipieri de pe fa. Fruntea i se incrunt.Vai, vai, vai..." gemu el, amintindu-i cele intimplate.Din nou i se infiar in minte toate amnuntele scenei cusoia lui, incurctura in care se afla i, mai chinuitor decitorice, propria-i vin.Da ! N-o s m ierte i nici nu m poate ierta. i ceeace-i mai ingrozitor tot pcatul cade asupra mea, mcarc nu-s vinovat. Aici e toat drama", gindi el. Vai, vai,vai !" repeta dezndjduit, retrind in minte momentelecele mai chinuitoare ale acestei scene. Cea mai grea a fostprima clip, cind Stepan Arkadici, intorcindu-se de la teatru,vesel i mulumit, cu o par mare in min pentru soiasa, n-o gsi in salon. Spre marea lui mirare, nu era nici inbirou. O gsi in sfirit in odaia de culcare, inind in minbiletul blestemat care-i dezvluise totul.Dolly cea venic copleit de griji i de treburi ofemeie mrginit, dup prerea lui sttea ca o stan depiatr, inind scrisorica in min, i-1 privea cu o expresiede groaz, dezndejde i minie.1 Comoara mea (it.). Ce-i asta ? Asta ? il intreb ea, artindu-i biletul.Amintindu-i toate acestea, Stepan Arkadici cum seintimpl adesea era chinuit nu atit de faptele petrecutecit de felul cum rspunsese el insui la vorbele soiei sale.in clipa aceea se intimplase cu dinsul ceea ce se petrececu oamenii prini pe neateptate asupra unei isprvi prearuinoase. N-avusese timp s-i pregteasc o min potrivitsituaiei in care se trezi in faa soiei dup descoperireapcatului su. Ar fi trebuit s se arate jignit, s tgduiasc,s se scuze, s cear iertare, s rman chiar nepstor orice ar fi fost mai potrivit decit ceea ce fcuseel. Faa lui, fr voie, prinse deodat a zimbi (un reflex alcreierului", se gindea Stepan Arkadici, cruia-i plcea fiziologia) obinuitu-i zimbet bun i de aceea prostesc.Nu-i putea ierta acest suris nerod. Vzindu-i zimbetul,Dolly tresrise ca strpuns de o durere fizic. Izbucni cuinflcrare, ca de obicei, intr-un uvoi de vorbe amare iiei repede din odaie. De atunci nu vroia s-i mai vadbrbatul.Zimbetul sta prostesc poart toat vina", ii ziceaStepan Arkadici.Dar ce-i de fcut ? Ce-i de fcut ?" se intreba dezndjduit,fr s gseasc rspuns.IIStepan Arkadici se simea sircer fa de el insui. Nu seputea inela singur, cutind s se conving c se caia intradevrde fapta lui. Nu se putea ci de faptul c el, brbatde treizeci i patru de ani, frumos i afemeiat, nu eraindrgostit de soia sa, mai tinr decit dinsul numai cu unan, mam a cinci copii, fr s mai pun la socoteal pe ceidoi care muriser. Regret numai un lucru : c nu se tiuseascunde mai bine de ea. ii ddea ins seama de gravitateasituaiei sale. ii era mil de soie, copii i de el insui. Arfi tiut, poate, s-i ascund mai bine pcatele fa de nevast-sa, dac ar fi fost in stare s prevad c tirea asta ova zgudui atit de puternic ; dar nu se gindise niciodatserios la aa ceva. Avusese oarecum impresia c soia ilbnuia inc mai demult de necredin, dar trecea cu vedereaacest lucru. ii inchipuise chiar c ea, femeie sleitde puteri, imbtrinit, uriit, simpl care nu avea nicio alt calitate deosebit decit aceea de a fi o mam bun trebuia, dintr-un sentiment de dreptate, s fie ingduitoare.Se dovedise ins c lucrurile stteau cu totul altfel.Vai, ce grozvie ! Vai, vai, ce grozvie ! repeta StepanArkadici, fr s poat nscoci ceva mai mult. i ce frumosfusese totul pin acum ! Ce bine triam ! Dolly eramulumit, fericit chiar cu copiii si. N-o stinghereamdeloc. O lsam s se ingrijeasc in voia ei de copii i degospodrie. Ceea ce nu-i frumos, desigur, este faptul cfemeia aceasta a fost guvernant la noi. Nu-i frumosdeloc. E chiar josnic, vulgar s faci curte unei guvernantedin casa ta. Dar ce guvernant ! (ii aduse pe dataminte de ochii negri, drcoi ai domnioarei Roland i dezimbetul ei.) Cit timp a fost ins in cas la noi, nu mi-amingduit nimic. Iar pe deasupra, nici nu m mai... Parc-iun blestem ! Vai, vai, vai ! Dar ce-i de fcut, ce-i de fcut ?"N-avea alt rspuns afar de acela pe care viaa il d indeobteproblemelor celor mai complicate i insolubile : ste iei cu treburile zilei, adic s uii. Nu mai putea cutauitare in somn, cel puin pin la noapte. Nu mai era instare s se intoarc la muzica pe care o cintau garafelefemei.Nu-i mai rminea decit s caute uitare in visulvieii.Vom vedea !" ii zise Stepan Arkadici i, ridicindu-se,ii puse halatul cenuiu cu cptueal de mtase azurie. innodciucurii halatului i, dup ce trase adinc aerul in coulpieptului su lat, se apropie de fereastr, micindu-ivioi, ca de obicei, picioarele vinjoase, ce-i purtau cu atitauurin trupul implinit. Ridic storul i sun prelung. Lachemarea lui veni indat valetul Matvei vechi prieten care-i aduse hainele, ghetele i o telegram. DupMatvei intr frizerul cu sculele de brbierit. Am hirtii de la birou ? il intreb Stepan Arkadiciluind telegrama i aezindu-se in faa oglinzii. Sint pe mas, rspunse Matvei, privindu-i stpinulintrebtor, cu comptimire ; i dup citeva clipe de atep-8tare, adug cu un suris iret : A fost cineva de la birjar.Stepan Arkadici nu rspunse nimic. Se uit numai laMatvei, in oglind. Dup privirile pe care le schimbaracolo, se vedea cit de bine se inelegeau amindoi. Privirealui Stepan Arkadici prea s intrebe : De ce mi-o maispui ? Ce, tu nu tii ?"Matvei ii viri miinile in buzunarele hainei, ii traseindrt un picior i-i privi stpinul in tcere, binevoitor,abia zimbind. I-am spus s vin duminica viitoare. Iar pin atuncis nu se mai osteneasc degeaba i nici pe dumneavoastrs nu v mai supere, rosti el pesemne o fraz dinaintepregtit.Stepan Arkadici inelese c Matvei vroia s glumeasci s-i dea importan. Desfcu telegrama, o citi, ghicindcuvintele schimonosite ca de obicei, i faa i se insenin.Matvei, sora mea, Anna Arkadievna, sosete miine,zise el, oprind o clip mina lucioas i gras abrbierului,care alegea o crare trandafirie intre favoriii si lungiicrei.Slav Domnului, spuse Matvei, artind prin acestrspuns c inelege, ca i stpinul su, insemntateaacesteivizite, i anume c Anna Arkadievna, sora cea maiiubita lui Stepan Arkadici, ar putea ajuta la impcareasoilor.Singur, sau cu domnul ? intreb Matvei.Stepan Arkadici nu putea vorbi, deoarece brbierultocmai ii potrivea mustaa la buza de sus ; ridic un deget.Matvei ddu din cap in oglind.Singur. S-i pregtesc odile de sus ?Spune vestea Dariei Alexandrovna. Dumneaei vahotri unde.Dariei Alexandrovna ? repet Matvei cu oarecareindoial.Da, spune-i. Uite, ia telegrama i d-i-o. Vezi ce-os zic.Vrei s facei o incercare, pricepu Matvei, dar nurosti decit : Prea bine.Stepan Arkadici, splat, pieptnat, se pregtea s se imbrace,cind Matvei se intoarse in odaie cu telegrama inmin, calcind uor cu cizmele-i care sciriiau. Brbierulplecase. Daria Alexandrovna mi-a poruncit s v spun cpleac. N-are decit s fac ce poftete dumnealui, adicdumneavoastr, zise Matvei, cu capul plecat intr-o parte,cu miinile in buzunare ; i, zimbind numai din ochi, rmasecu privirea aintit asupra stpinului.Stepan Arkadici tcea. Apoi un suris blind i oarecumvinovat se ivi pe faa-i frumoas.Ce zici, Matvei ? rosti el cltinind din cap.Lsai, cucoane, c o s se dreag lucrurile, rspunseMatvei.O s se dreag ?Firete !Crezi ? Cine-i acolo ? intreb Stepan Arkadici, auzind un fonet de rochie in dosul uii. Eu sint, se auzi un glas de femeie, rspicat i plcut,in u se ivi faa aspr i ciupit de vrsat a ddaceiMatriona Filimonovna. Ce-i, Matrioa ? o cercet Stepan Arkadici, ieindu-iin intimpinare la u.Dei vinovat in toate privinele in ochii soiei sale lucru pe care-1 simea chiar el insui aproape toi aicasei erau de partea lui, pin i ddaca, cea mai bun prietena Darie

Recommended

View more >