Costea George-Claudiu

Grupa 25, Seria 2, An II, Medicină Generală

ANEVRISMELE AORTICE

Prin definiție, anevrismele reprezintă dilatări permanente ale unor vase rezultând un calibru de minim 1,5 ori mai mare decât diametrul normal arterial; foarte important de menționat este că , deși având o rezistență mult mai slabă a peretelui la acest nivel, structura parietală rămâne normală din punct de vedere histologic:tunica internă, media și adventicea fiind prezente.

Dată fiind importanța majoră a arterei aorte în menținerea unei circulații normale, este de înțeles că o patologie la acest nivel poate avea consecințe dramatice. În cazul unei rupturi de anevrism aortic, se va iniția o hemoragie majoră care, în majoritatea cazurilor-dacă nu se intervine chirurgical într-un timp extrem de scurt-se va solda cu decesul pacientului.

CLASIFICARE

Există mai multe criterii de clasificare a anevrismelor, unele dintre acestea servind drept marker fie pentru managementul medicamentos sau pentru tratamentul chirurgical.

Morfologia-forma, mărimea acestuia Etiologia Localizarea anevrismului

1.Morfologia

Este un criteriu important în descrierea unui anevrism ; sub aspectul formei, anevrismele pot fi sacciforme sau fusiforme. Referitor la mărime, acesta este un parametru foarte important în luarea unei decizii cu privire la modul de tratament al anevrismului: în cazul în care diametrul anevrismului este mai mic de 5 cm, se consideră că riscul de rupture este minor și se încearcă inițial managementul

medicamentos al acestuia (excepție fac femeile , în cazul cărora este indicat direct abordul chirurgical) . Acest lucru se realizează în mod indirect prin administrarea de beta-blocante care vor duce la o scadere a presiunii arteriale și implicit a riscului de ruptură anevrismal și prin screening-ul periodic al pacientului.

2.Localizarea anevrismului

Această entitate patologică se poate regăsi fie la nivelul aortei toracice(mai rar și mai dificil de diagnosticat) , fie la nivelul segmentului aortic abdominal.

În prima categorie se regăsesc anevrismele aortei ascendente, ale cârjei aortice și respectiv cele care afectează segmentul descendent toracal; în ceea ce privește a 2-a mare categorie, acestea se divid în anevrisme suprarenale, respectiv infrarenale.

3.Etiologia

Etiologia acestei patologii este foarte complexă și incomplet cunoscută, ceea ce explică dificultatea tratării acestei afecțiuni.

De cauză degenerativă-aterosclerotică; mecanismul este incomplet cunoscut, se presupune a surveni modificări la nivelul țesutului parietal arterial

De cauză congenitală –în fenotipul unor sindroame de natură genetică apar adesea predispoziții pentru afecțiuni cardiovasculare; anevrismele aortice apar foarte des în cazul sindromului Marfan, Ehlers-Danlos (datorită unor modificări din structura peretelui arterelor mari, legate de sinteza necorespunzătoare a fibrelor de elastină și colagen), ectazia anuloaortică (depozite de MPZ în pereții aortei și scăderea elasticității peretelui acesteia)

De natură infecțioasă – în cazul sifilisului terțiar, sau a altor germeni cu o acțiune agresivă

De natură traumatică –în urma unor accidente de circulație/alte accidente cu afectare semnificativă toraco-abdominală

DIAGNOSTICUL RADIOLOGIC AL ANEVRISMELOR AORTICE

Pe lângă o anamneză și o examinare obiectivă meticuloasă a pacientului, alte investigații paraclinice și în special radiologice pot confirma cu certitudine acest diagnostic.

Radiografie toraco-pulmonară AP/PA-se pot evidenția contururi anormale, extinse în cazul unor anevrisme

În ambele radiografii precedente se poate evidenția cu ușurință o expansiune a aortei, sugestivă pentru diagnosticul de anevrism aortic.

Ecografia-un instrument foarte util în investigarea cardiacă îl reprezintă ecograful; dat fiind faptul că acest aparat redă imagini prin intermediul fasciculelor de ultrasunete, examinarea ecografică poate fi făcută rapid și fără riscuri pentru pacient-în cazul unei suspiciuni de anevrism aortic, pe lângă ecocardiografia transtoracică uzuală putem efectua ecografie transesofagiană (procedură invazivă) sau un examen Doppler vascular, ce ne va oferi informații referitoare la proprietățile circulației la acest nivel, respectiv distal/proximal

Măsurarea diametrului unui anevrism abdominal

Imaginea de mai sus ilustrează un anevrism aortic abdominal surprins pe o ecografie abdominală; săgețile marchează locul de ruptură al anevrismului, prin care se evidențiază o hemoragie în partea dreaptă, cu ajutorul examenului Doppler

Tomografia computerizată-reprezintă o altă modalitate prin care putem evidenția radiologic o astfel de patologie-metoda prezintă atât avantaje (oferă informații mai detaliate), dar și dezavantaje (cost ridicat, iradierea pacientului cu doze semnificative de raze X)

Anevrism aortic toracal, la nivelul cârjei

Rezonanța magnetică nucleară-cea mai performantă modalitate de diagnostic prin care putem observa anevrismul în interrelația cu structurile anatomice adiacente și care nu expune pacientul la riscurile iradierii-se pot observa detalii importante, ca de exemplu prezența fenomenului trombogenetic intraluminal, identificarea colateralelor importante, vizualizarea lumenurilor adevărat, respectiv fals în cazul disecțiilor anevrismale

Anevrism al aortei descendente-RMN în secțiune sagitală

Aortografia -reprezintă o procedură invazivă, încă utilizată pentru evaluarea localizării anevrismului, mărimea acestuia precum și pentru evaluarea circulației arteriale

Aortogramă

În concluzie, investigațiile paraclinice radiologice sunt extrem de utile în vederea stabilirii unui diagnostic corect, rapid și care poate oferi soluția optimă pentru salvarea pacientului.

BIBLIOGRAFIE

1. ***www.cardiophile.org2. ***www.learningradiology.com3. ***http://www.intechopen.com/books/diagnosis-screening-and-

treatment-of-abdominal-thoracoabdominal-and-thoracic-aortic-aneurysms/ultrasound-in-abdominal-aortic-aneurysm

4. ***http://ult.rsmjournals.com5. Cardiovascular imaging in aortic disease. Multimodality approach in

clinical practice- Arturo Evangelista, Gisela Teixido, Amelia Carro, Sergio Moral, Domenico Gruosso, Laura Gutierrez, José Rodríguez-Palomares, Teresa González-Alujas , Journal of Cardiovascular Echography,Vol. 22, Issue 2, June 2012, pag. 41-53

6. ***http://radiology.rsna.org