anatomie topografica si functionala

Upload: nesrin-asmi

Post on 30-Oct-2015

463 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

Anatomie topografica si functionala

TRANSCRIPT

  • ANATOMIECURS

  • ANATOMIEana tome

    Alte modalitati clasice (macerarea si uscarea pentru oase), injectarea cu substante acrilice (mulaje), etc sau moderne (CT, RMN cu posibilitatea de reconstituire 3D)

  • medieval anatomyThe medieval notion of anatomy, c.1508. The findings of the Ancient Greek physician Galen, whose studies were based on the dissection of animals, were the only source of anatomical knowledge until 1543. Andreas Vesalius then published his classic work De humani corporis fabrica which was based on his own observation of human corpses. (Image Billie Love)

  • ANATOMIEEMBRIOLOGIEOSTEOLOGIEARTROLOGIEMIOLOGIENEUROLOGIEANGIOLOGIESPLANHNOLOGIE

  • OSTEOLOGIE

    SCHELETUL UMAN/206 de oase diferene mici de la individ la individ, un schelet axial i scheletul extremitilor. Scheletul axial: craniu, gt i trunchiScheletul extremitilor : brae. picioare ca i din centura scapular (humeral) i pelvian (bazinului). Dezvoltare complet: la vrsta de 20 de ani.

  • SCHELETUL UMANScheletul axial: col vertebrala 26 craniu 22 os hioid 1 coaste, stern 25-74Schelet apedicularextrem sup 64extrem inf 62-126Oscioare auditive6TOTAL: 206

  • LA OM: In cea mai mare parte ENDOSCHELET (protejat de muschi) spre deosebire de nevertebrate inferioare precum INSECTELE la care aspectul este de EXOSCHELET, mm facand legatura cu stratul protector de chitina

  • Exista si oase superficiale...Bolta craniana (rol protector), mandibula, maxila, clavicula, unghiile, dentina dintilor/ se inrudesc cu armura dermala a unor vertebrate timpurii precum pestii, amfibienii si reptilele

  • Ca si la PESTI, scheletul aparatului branhial...Exista componente VISCERALE ale scheletului/ oscioarele urechii, o parte din mandibula, osul hioid, s.a. (nu putem include in schelet, elemente mai caudale ale arcurilor branhiale precum laringele, traheea si bronhiile)(unele vertebrate au alte oase viscerale precum os cordis sau os penis)

  • OASELEun fel de "schela" care da forma generala si proporiile corpului omenescstructura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare (in conditiile existentei fortei gravitationale).

  • OASELERezistenta mare la: - presiune - tractiune - torsiune

  • ROLdetermina forma corpului, impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul partilor moi;participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana, canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si servesc ca punct de insertie pentru muschi;

  • ROL

    maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol in hematopoeza;depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie (ex. sarcina).

  • STRUCTURAeste un tesut dinamic, in continua remodelare, pe tot parcursul vietii. Structura particulara ce ii confera rezistenta si consistenta necesara exercitarii functiei sale mecanice. constituie un rezervor de calciu, magneziu, fosfor, sodiu si alti ioni necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice. Scheletul osos este bogat vascularizat, primind aproximativ 10% din debitul cardiac.

  • STRUCTURAMATRICEA ORGANICA (34%): sintetizata si secretata de osteoblasteformata in proportie de 90-95% din colagen de tip I.

  • STRUCTURAPartea noncolagenica: proteine derivate din cele serice (albumina, glicoproteine), proteine continand acid-carboxiglutamic [proteina osoasa GLA (BGP), osteocalcina si proteina GLA matriciala], osteonectina (o glicoproteina), osteopontina (o fosfoproteina), sialoproteine, trombospondina, etc.Unele dintre proteine - rol in initierea mineralizarii osoase si in asocierea dintre faza minerala si matricea organica

  • STRUCTURAFAZA MINERALA (aprox 66%): Calciu si fosfor (cristale de fosfat tricalcic)(poate fi caracterizata cel mai bine ca o hidroxiapatita slab cristalizata.) Sunt prezenti si alti ioni (cristale f fine de carbonat de Mg si carbonat de Na, mai ales in straturile superficiale ale osului).

  • STRUCTURAFaza minerala a osului se depoziteaza in relatie stransa cu fibrilele de colagen si este localizata in mod specific in gaurile\" dintre fibrilele de colagen. Aranjamentul arhitectural al celor doua faze, minerala si organica ----- o rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice.

  • STRUCTURA OSULUIPrin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material putin, maximum de rezistenta". La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la batrani (fara functie). In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului osos.

  • STRUCTURA OSULUIIn centrul osteonului se afla canalul Hawers (vizibil la microscop), care contine tesut conjunctiv si vase de sange. In jurul canalului Hawers sunt dispuse 5 - 30 lamele osoase concentrice, intre care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt adapostite osteocitele. In afara tesutului osos compact se dispune periostul, o membrana conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor.

  • STRUCTURA OSULUILa locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.

    Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si tesut compact la periferie.

  • STRUCTURA OSULUITesutul spongios este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi.

    Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole, iar la exterior tesut compact.

  • REZISTENTALa intindere (tractiune)---forta comparabila cu a FONTEI , la numai o treime din greutate./ forta de rupere: 15,5 tone (os) si 18 tone (fonta)/ 0.00064516 m2

  • REZISTENTALa flexibilitate: mai aproape de otel!! (1/2)Testele de compresiune: siguranta mare la incarcare cu greutate si la forte de impact prin saritura.

  • OASE LUNGI

    La nivelul extremitatilorCorp sau diafiza si 2 extremitatiCorpul (diafiza): cilindric, cu o cavitate centrala numita canal medular; perete: tesut dens, compact mai gros in mijlocul corpului subtiindu-se spre extremitati; in canalul medular exista tesut spongios, mai putin in mijloc dar mai mult spre capete.Extremitatile sunt in general extinse pentru a se putea articula si a permite suprafete mai largi pentru insertiile musculare. De obicei se dezvolta din centrii de osificare separati numiti epifize, si consta in tesut spongios inconjurat de un os compact subtire.

  • Dupa Parsonsexista 3 grupe de epifize:Epifize de presiune, la capetele articulare ale oaselor si transmitind greutatea corpului din os in os; (2) Epifize de tractiune, asociate cu insertia muschilor (3) Epifize atavistice, reprezentind parti ale scheletului, care candva erau oase separate, dar care si-au pierdut functia, si apar ca osificari separate in prima parte a vietii.

  • OASE LUNGICanalul medular si spatiile cu tesut spongios sunt umplute cu maduva osoasa. Oasele lungi nu sunt drepte dar curbate in general in doua planuri, ceea ce creste puterea osului Oasele din aceasta categorie sunt: clavicula, humerus, radius, ulna, femur, tibia, fibula, metacarpiene, metatarsiene, si falange.

  • OASE SCURTEApar acolo unde scheletul are trebuie sa fie puternic si compact combinat cu nevoia de miscari limitate ca in carpus si tarsus. Acestea constau in tesut spongios acoperit de un strat de substanta compacta. (patell (rotulele), si alte oase sesamoide sunt de asemenea vazute de unii ca oase scurte).

  • Oase plateOase extinse in placi largi, plateIn zona in care cerina principal este fie extins din necesitatea de protecie sau furnizarea de suprafete largi pentru fixare musculareCraniu, omoplat (scapula).dou straturi subtiri de tesut compact nchide ntre ele o cantitate variabil de esut spongios. (la oase La oasele craniene, straturile de esut compact sunt familiar cunoscut sub numele de tblii ale craniului; cea extern este groas i grea, cea interna este subtire, dens (tblie vitroas). esutul spongios dintre ele este numit diplo (n anumite regiuni ale craniului, lipseste lasand spaii umplute cu aer (sinusuri aerice) ntre cele dou tblii.Oasele plate sunt: occipital, parietal, frontal, nazal, lacrimal, vomer, scapula, os coxal, sternum, coaste, i, dup unii, rotula.

  • OASE NEREGULATEForma neregulata, nu pot fi grupate cu cele descrise anteriorConstau in tesut spongios inclus intr-un strat subtire de os compact vertebr, sacrum, coccyx, temporal, sfenoid, etmoid, zigomatic, maxilla, mandibula, palatine, conca nazala inferioara, hioid.

  • Suprafetele oaseloreminene i depresiuni / eminene i depresiuni de dou tipuri: articulare i non-articulare. (ex. de eminene articulare: n capetele de humerus i femur i de depresiuni articulare n cavitatea glenoid a omoplatului, i acetabulul de osul iliac). eminene non-articulare sunt desemnate n funcie de forma lor: Una larga, aspr, inegala se numeste tuberozitatea, protuberan, sau proces, o proeminen mic si aspr: tubercul una subire, ascutita, eminena, spina, o elevaie ngusta, aspra, creasta, sau linie. depresii non-articulare sunt, de asemenea, de form variabil, i sunt descrise ca fose, gropi, depresiuni, caneluri, brazde, fisuri, crestturi, etc Aceste eminene non-articulare i depresiuni servesc s creasc gradul de suprafa pentru fixarea ligamentelor i muchii, i, de obicei sunt bine marcate n funcie de musculatura a subiectului. O perforare scurta este numit foramen, un pasaj mai lung un canal

  • STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICEUna dintre cele mai dure structuri din corpCuloare: roz-alb la exterior si rosu la interior. 2 tipuri de tesut: dens in textura (ca fildesul) = tesut compact/ celalalt areo structura reticulara/ tesut spongios. Tesutul compact este totdeauna plasat la exteriorCantitatea relativa a celor doua tesuturi variaza in diverse oase sau la acelasi os in functie de necesitatile de forta sau masa.

  • STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICEPeriost = membrana fibroasa care inveleste tot osul cu exceptia suparafetelor articulare/ prin el, vasele sanguine pot ajunge la tesutul dur al osului.Interiorul fiecaruia dintre oasele lungi are o cavitate cilindrica plina cu maduva si marginita de structura bine vascularizata numita membrana medulara.

  • STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICE

  • COLOANA VERTEBRALASerpuitoare si flexibila Formata din oase numite vertebre. 1 in numar de 33 , 2 grupate dupa regiunea pe car o ocupa in cervicale (7), thoracice(12), lombare(5), sacrale(5), si coccigiene(4); 3 poate exista una suplimentara sau poate lipsi (variatii rare in regiunea cervicala) 4 Vertebrele din cele 3 regiuni superioare raman distincte pe tot parcursul vietii vertebre adevarate sau mobile; cele din regiunile sacrala si coccigiana- vertebre false sau fixe (la adult sunt unite intre ele, formand 2 oase: sacrum si coccyx.

  • SACRU SI COCCIS

  • Cu exceptia primelor doua vertebre cervicale vertebrele mobile au caracteristici comune/ caracteristica- o vertebra mijlocie toracica

  • O vertebra tipica...2 parti esentiale anterior, corpul, si posterior , arcul vertebral sau neural; acestea inchid un foramen, foramenul vertebral. Arcul vertebral consta dintr-o pereche de pediculi si o pereche de lamin, si prezinta sapte procese 4 articulare, 2 transverse, si unul spinos. O vertebra toracica tipica vazuta de sus

  • Cand vertebrele sunt articulate una cu alta, corpurile formeza un pilon solid pentru suportul capului si trunchiului

  • Foramenele vertebrale constituie un canal pentru protectia maduvei spinale (medulla spinalis), in timp ce...Intre fiecare pereche de vertebre exista 2 deschideri (aperturi) foramene intervertebrale, cate una de fiecare parte pentru transmisia nervilor spinali si vaselor.

  • Corpul (corpus vertebr)cea mai mare parte a vertebrei/ aprox cilindric/ suprafetele superioara si inferioara sunt turtita si aspre pentru a putea permite insertia fibrocartilajelor. Suprafata anterioara prezinta cateva mici deschideri pentru pasajul vaselor nutritive de sangePosterior o singura (de obicei) apertura mare pentru iesirea venelor din corpul vertebral.

  • Pediculi (radices arci vertebr) 2 procese scurte si groase cu traseu posterior. Concavitatile aflate deasupra si dedesubtul pediculilor sunt santuri vertebrale (cand vertebrele sunt articulate- foramene intervertebrale); Lamin.2 placi largi directionate posterior si medial de pedicul care fuzioneaza pe linia mediana inchizand posterior foramenul vertebral.

  • PROCESELEProcesul spinos (processus spinosus) cu directie posterioara si inferioara de la jonctiunea laminelor, si serveste insertiei muschilor si ligamentelor. Articulare / 2 superioare si 2 inferioare, iau nastere la nivelul jonctiunilor pediculilor cu laminele. Suprafetele articulare sunt tapetate cu cartilaj hialin. Transverse (processus transversi).2, servesc ca punct de insertie pentru muschi si ligamente.

  • STRUCTURA VERTEBREICorpul: tesut spongios acoperit de un invelis subtire de os compact; acesta este perforat de numeroase orificii, pentru trecerea vaselor;Lamelele osoase subtiri ale tesutului spongios sunt mai pronuntate in linii perpendiculare la sprafetele superioara si inferioara ca raspuns la preisunea mai mare dezvoltata la acest nivel.

  • Corp mai micProces spinos bifidprocesele transverse perforate de un foramen transversarium, care in primele 6 vertebre cerv permite pasajul a. si v. vertebrale si a plexului nervos simpatic Portiunea anterioara a fiecarui proces transvers= omoloaga coastei din regiunea toracica = proces costal sau elementVertebra cervicala

  • ATLAS/AXISATLASPrima vertebra cervicala e numita asa pentru ca suporta globul capului.Nu are corp (fuzionat cu vertebra urmatoare). Nu are proces spinosAre forma unui inelAXISCreaza un pivot pe care prima vertebra ce transporta capul, se roteste. Cea mai importanta caracteristica este puternicul proces odontoid ce ia nastere anterior din corp.

  • VERTEBRA A 7-A CERVICALAUn proces spinos proeminent....vertebra prominens.Pe el se insera capatul inferior al ligamentum nuch . Procesele transverse mari / uneori radacina anterioara a lor atinge dimensiuni mari si exista ca un os separat, coasta cervicala.

  • VERTEBRE TORACICEintermediare in dimensiuni intre cele cervicale si lombare; Cresc in dimensiuni de sus in jos.Caracteristic: prezenta pe partile laterale ale corpurilor (tuturor vertebrelor toracice) a unor fatete pentru articularea cu capetele coastelor si pe procesele transverse (toate cu exceptia T11 si T12 pentru articularea cu tuberculii costali

  • VERTEBRELE LOMBARECele mai mari din regiunea mobila a coloanei vertebraleCaracteristic: absenta unui foramen in procesul transvers si absenta fatetelor pe partile laterale ale corpului

  • VERTEBRELE SACRATE SI COCCIGIENEConstau intr-o perioada f timpurie a vietii in 9 segmente separate care se unesc la adult pentru a forma doua oase (5 sacru, 4 (3-5)---coccis) 1 Sacrum (os sacrum).Os mare, triunghiular, situated in portiunea inferioara a coloanei si in portiunea superioara si posterioara a cavitatii pelvine unde se insera va o pana intre cele doua oase coxale; portiunea sa superioara se articuleaza cu ultima vert lombara, apexul cu coccisul. Este curbat pe el insusi formand un unghi proeminent sacrovertebral cand se articuleaza cu ultima vertebra lombara; portiunea sa centrala se proiecteaza posterior pentru a creste capacitatea cavitatii pelvine. l

  • Diferente la nivelul osului sacrum intre barbat si femeieLa femeie sacrum este mai scurt si mai lat; Jumatatea inferioara formeaza un unghi mai mare cu cea superioara; jumatatea superioara este aproape dreapta in timp ce cea inferioara are o curba pronuntata Osul are o directie mai oblica in posterior; aceastea cresc marimea cavitatii pelvine si fac unghiul sacrovertebral mai proeminent. La barbat: curbura este distribuita mai egal pe toata lungimea osului si este mai mare decat la femeie

  • Coccis (os coccygis)De obicei format din 4 vertebre rudimentare; (3-5) Segmentul superior este cel mai mare si seamana cu o vertebra sacrataSegmentele nu au pediculi, lamin, sau procese spinoase. Ultimele trei segmente- de obicei fuzionateAre baza si apex (pe el se insera Sfincterul anal extern)

  • ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALEDesi articulatiile dintre vertebrele individuale permit un grad limitat de miscare, coloana per total are o flexibilitate considerabilaARTICULATII: 1) intre corpii vertebrali (ligamente intercentrale) si 2) intre arcurile vertebrale

  • Articulatiile corpurilor vertebrale/ (ligamentele intercentrale)Ligamentul longitudinal anterior (ligamentum longitudinale anterius;)Ligamentul longitudinal posterior (ligamentum longitudinale posterius;)Fibrocartilajele intervertebrale/ discurile intervertebrale (fibrocartilagines intervertebrales;)

  • Lig longitudinal posterior (in reg toracica)

  • Discurile intervertebrale Inel fibros + nucleu pulpos Fibrocartilajele intervertebrale sunt importante absorbante ale socului ( sub presiune nucleul pulpos f. Elastic se aplatizeaza si se lateste si impinge laminele fibroase din jur- mai rezistente- in toate directiile)Relatia disc-vertebraDisc normal si disc herniat

  • MISCARIFlexia sau miscarea inainte/ relaxarea ligg anterioare, comprimarea fibrocartilajelor intervertebrale in portiunea anterioara, intiderea ligg posterioare. Este miscarea cea mai extensiva dintre toate miscarile coloanei si este cea mai libera la nivelul col lombare.Extensia, sau miscarea in spate/ exact opusul flexiei/ miscarea e limitata de ligamentele anterioare si de procesele spinoase. Este cea mai libera in regiunea cervicala.Miscarea laterala (inclinatia) / se comprima partile laterale ale fibrocartilajelor intervertebrale. Este mai libera in regiunile cervicala si lombara.

  • MISCARI Circumductia este foarte limitata si in principal uneste miscarile de inclinatie si rotatie.Rotatia se produce prin rasucirea fibrocartilajelor intervertebrale; miscarea ampla la nivelul intregii coloane, mica intre doua vertebre, mai libera in portiunea superioara a coloanei toracice

  • Flexia/ muschii principali: Sternocleidomastoideu, Longus capitis, si Longus colli; Scaleni; muschii abdominali si Psoas major.

  • Extensia este produsa de muschii intrinseci ai spatelui ajutati la nivelul gatului de Splenius, Semispinales dorsi si cervicis, si Multifidus.Miscarea laterala produsa de mm intrinseci ai spatelui, de Splenius, Scaleni, Quadratus lumborum, si de Psoas major de o singura parte; Rotatia prin actiunea Sternocleidomastoideus, Longus capitis, Scaleni, Multifidus, Semispinalis capitis, si muschii abdominali- de o parte.

  • CRANIUPe portiunea superioara a coloanei vertebraleForma ovala, mai lat anteriorDin oase turtite, neregulate, care nu se misca unul fata de celalalt cu exceptia mandibulei.2 parti: (1) neurocranium (cutia craniana), adaposteste si protejeaza creierul, consta in 8 oase (Occipital, 2 Parietale, Frontal, 2 Temporale, Sfenoidal, Etmoidal)/ 2 perechi, 4 neperechi (2) scheletul fetei (viscerocraniul), 14 oase: 2 Nasale, 2 Maxilare, 2 Lacrimale, 2 Zigomatice, 2 Palatine, 2 Concha Nazale Inferiaore, Vomer, Mandibula.

  • Bolta (calota) craniuluiDin: - osul frontal, prin portiunea lui verticala - osul occipital, prin partea sa superioara; - cele doua oase parietale, n ntregime si cele doua oase temporale, prin partea lor mai latita, numita solzul temporalului. Aceste oase se unesc ntre ele prin suturi dintate si prin suturi solzoase.

  • Bolta craniului, privita pe dinauntru (partea concava), prezinta pe linia mediana a osului frontal o creasta osoasa, numita creasta frontala, pe care se prinde coasa creierului.

  • Baza craniului (endobaza)din sase oase, dintre care unele, prin forma lor si legaturile pe care le au, iau parte si la formarea segmentului facial: - posterior: osul occipital, care ia parte la formarea bazei, prin portiunea sa inferioara; - anterior se afla osul sfenoid; - transversal se afla osul frontal ce nchide portiunea interioara a bazei. Spatiul ramas liber ntre osul frontal si osul sfenoid este completat de lama ciuruita a osului etmoid. Partile laterale ale bazei craniului sunt nchise de o parte si de alta de stnca osului temporal.

  • Endobaza contine trei depresiuni numite fose craniene: anterioara, mijlocie, si posterioara / adapostesc diferiti lobi ai creierului.

  • Fosa craniana anterioarafrontal, ethmoid si sfenoidAdaposteste lobii frontali

  • Fosa craniana mijlocieformata de sfenoid (de la aripile mici la cele mari), o parte din oasele temporale si parietale. Pe ea: lobii temporali ai creierului.Portiunea mijlocie a fosei este ocupata de sella turcica, adapostind epifiza.

  • Fosa craniana posterioaraCea mai adanca si mai mareAdaposteste trunchiul cerebral, cerebelul, si lobul occipital al creierului.Foramen magnum ocupa cea mai profunda parte. In plus: foramenele jugulare

  • Baza craniuluiEste strabatuta de o serie de gauri mari si mici, precum si de fisuri, (crapaturi). Aceste gauri sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de nervi cranieni, pentru bulbul rahidian care continua cu maduva spinarii, precum si pentru arterele si venele craniului si encefalului.

  • PUNCTE ANTROPOMETRICEIMPARE I MEDIANE:1) alveolar = punctul cel mai anterior al rebordului alveolar superior2) nasion = punct median al suturii frontonazale3) glabela = punct median supra- i intersprcenar4) bregma = situat la nivelul ntlnirii suturii coronale cu sutura sagital

  • PUNCTE ANTROPOMETRICE5) vertex = situat la nivelul punctului cel mai nalt al bolii (variabil)5) obelion = situat la nivelul orificiilor parietale6) lambda = locul de ntlnire al suturii sagitale cu sutura lambdoid7) inion = la nivelul protuberanei occipitale externe8) opisthion = punct median situat la nivelul marginii posterioare a gurii occipitale mari9) basion = punct median la nivelul marginii anterioare a gurii occipitale mari

  • II. PUNCTE BILATERALE10) punctul malar = proeminen maxim a feei externe a zigomaticului11) gonion = la nivelul unghiului mandibulei12) pterion = la nivelul suturii complexe n H a fosei temporale13) asterion = pe locul fontanelei asterice.

  • Puncte craniometrice (Broca).PUNCTE IMPARE I MEDIANE. 1.alveolar ; 2.nasion ; 3.glabela ; 4.bregma ; 5.vertex ; 5.obelion ;6. lambda ; 7.inion ; 8.opisthion ; 9.basion.PUNCTE BILATERALE. 10.punctul malar; 11.gonion ; 12.pterion ; 13.asterion

  • CRANIUOrbita: portiuni din frontal, maxilla, etmoid, palatine, sfenoid, zygoma, si lacrimal. Concavitatea sa adaposteste globul ocular, muschi, vase, nervi, si tesut conjunctiv.Cavitatea nazala situata pe linia mediana sub orbite, acoperita de oasele nazale pereche. Peretele medial e format de osul etmoid, in timp ce cel lateral e format de zygoma. Osul frontal formeaza peretele superior, in timp ce maxilla formeaza planseul.

  • nasul

  • SinusurileParanasal sinuses are hollow cavities lined with respiratory mucosa within the maxillae, frontal, ethmoid, and sphenoid bones. These sinuses are in communication with the nasal fossa via small ostia.

  • Articulatiile coloanei vertebrale cu craniulLigamentele ce le conecteaza sunt de doua tipuri: cele ce unesc atlasul cu osul occipital, si cele ce conecteaza axis cu osul occipital (ex. Membrana tectoria).

  • SCALPULPielea capuluiMai groasa decat in alte regiuniintim aderenta la fascia superficiala, care ataseaza pielea, ferm la aponevroza si muschiul subiacent. Miscarile muschilor misca pielea. Numerosi Foliculi pilosi si glande sebacee.

  • straturi

  • Epicranius (Occipitofrontalis)consta din doua parti, Occipitalis si Frontalis, conectate de o aponevroza tendinoasa, galea aponeurotica. MUSCHII SCALPULUI

  • Muschii capuluiMuschii extraoculari (misca globii oculari si deschid pleoapa superioara);Muschii urechii mijlocii (regleaza miscarea oaselor urechii mijlocii);Muschii expresiei faciale ;Muschii masticatiei;Muschii palatului moale (il ridica si il coboara);Muschii limbii (ii misca si ii schimba conturul)

  • Muschii expresiei facialeInervatie motorie via nervul facial (CN VII). Cei mai multi au origine pe un os/ dar cei mai multi nu se insera pe oase - in derm, se imbina cu muschi din vecinatate, etc.

  • Muschii pleoapelorOrbicularis oculi este muschiul sfincterian al pleoapelor. Partea palpebrala actioneaza involuntar, inchizand pleoapele cu blandete (somn, clipit); portiunea orbitala este actionata voluntar. The Levator palpebr superioris este antagonistul direct al acestui muschi; ridica pleoapa superioaraCorrugator coboara sprancenele jos si medial producand ridurile verticale ale fruntii. Esre muschiul incruntarii (principalul muschi al expresiei de suferinta).

  • Muschii gurii

    Quadratus labii superiorisQuadratus labii inferioris. Caninus.Triangularis.Zygomaticus. Buccinator. Mentalis.Orbicularis oris. Risorius

  • Muschii gurii

    Orbicularis oris - inchiderea directa a buzelor. Buccinators comprima obrajii pentru a pastra, in timpul masticatiei, mancarea sub presiunea dintilor. Cand obrajii au fost deja destinsi cu aer, bucinatorii imping acest aer prin buze (suflatul in trompeta/ buccina=trompeta) Risorius retrage unghiul gurii, si produce ranjetul.

  • Orbicularis oris

  • Muschii nasuluiProcerus (Pyramidalis nasi) Nasalis (Compressor naris) consta din 2 parti, partea transversa si partea alaraDepressor septi (Depressor al nasi) Dilatator naris posterior Dilatator naris anterior

  • Muschii capului

  • Muschii masticatieiMasseter.Temporalis. Pterygoideus externus. Pterygoideus internus

  • Glandele Submandibulara si sublinguala

  • musculatura limbii

  • *Regiunile somatice ale gtului regiune mediana (regiunea anterioara a gtului), ncadrata de o parte si de alta de cele 2 regiuni sternocleidomastoidiene; lateral de acestea sunt situate regiunile laterale ale gtului; profund se gaseste regiunea prevertebrala. La rndul ei regiunea anterioara a gtului este submpartita ntr-o regiune infrahioidiana si una suprahiodiana.

  • *gatulGtul (cervix-collum) reprezinta segmentul care face legatura dintre cap si trunchi. Limita superioara este reprezentata de limita inferioara a capului, descrisa anterior.Limita inferioara se traseaza de la nivelul incizurii jugulare a sternului, fata superioara a articulatiei sternoclaviculare si a claviculei pna la articulatia acromioclaviculara.Posterior limita este reprezentata de linia conventionala transversala care uneste cele doua articulatii acromioclaviculare, trecnd prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre cervicale.

  • GatulTopografic gtul se mparte n doua mari portiuni: una posterioara care se studiaza odata cu regiunea rahidiana si alta anterioara submpartita ntr-o serie de regiuni topografice, unele somatice si altele viscerale*

  • Corp mai micProces spinos bifidprocesele transverse perforate de un foramen transversarium, care in primele 6 vertebre cerv permite pasajul a. si v. vertebrale si a plexului nervos simpatic Portiunea anterioara a fiecarui proces transvers= omoloaga coastei din regiunea toracica = proces costal sau elementVertbra cervicalaVertebra cervicala tipica

  • *

  • *vertebrele cervicale - 7C1 - atlasC2 - axis

  • *Principalele repere la nivelul capului si gatuluiC3 se gaseste la

    nivelul hioidului

    iar C4, 5 la nivelul

    cartilajului tiroid.

  • Repere anatomice externe*

  • *muschii gatuluiai regiunii antero-laterale:mediansuprahioidieniinfrahioidienilateral- muschiul platisma - muschiul sternocleidomastoidian- muschii scaleni- muschiul drept lateral al capuluiai regiunii posterioare

  • *

  • *

  • *

  • *

  • TRIUNGHIURILE GATULUI*

    NumeDelimitari, descriereSemnificatie, continutTriunghiul caroticanterior pantecele superior al m. omohyoid m.; posterior m sternocleidomastoid ; superior pantecele posterior al m. digastric; Rr a. carotideTriunghiul cervical anteriormedial linia mediana; lateral marginea anterioara a m. sternocleidomastoid; superior marginea inferioara a mandibuleiTr. Cervical anterior poate fi subdivizat in 4 trunghiuri: tr. Submental, tr. Submandibular, tr. Carotic si tr. Muscular.Triunghiul cervical posterioranterior m. sternocleidomastoid; posterior m. trapez; inferior - 1/3 mijlocie a claviculeiTr cervical posterior poate fi subdivizat de pantecele inferior al m. Omohyoid pentru a un triunghi omoclavicular; vena jugulara externa incruciseaza tr. cervical posterior.Triunghiul muscularmedial linia mediana; superior corpul osului hioid; superolateral pantecele superior al m. omohyoid; inferolateral m. sternocleidomastoid.Tr. Muscular contine m.subhioidieni; profund de acestia sunt laringele si glanda tiroida.Triunghiul omoclavicular superior pantecele inferior al m. omohyoid ; anterior m. Sternocleidomastoid; inferior - 1/3 mijlocie a claviculeiVena jugulara externaTriunghiul submandibular anterior pantecele anterior al m. digastric; posterior pantecele posterior al m. digastric; superior marginea inferioara a mandibuleicontine glanda submandibularaTriunghiul submentallateral pantecele anterior al m. digastric; medial linia mediana; inferior corpul osului hioid.Contine a. si v. submentala.

  • *triunghiuri la nivelul gatului

  • Triunghiul Cervical Anterior

    Lateral: muschiul sternocleidomastoidian Superior: marginea inferioara a mandibulei Medial: linia mediana anterioara a gatuluiAcest triunghi mare poate fi subdivizat in 4 triunghiuri: submandibular, submental, carotidian, si muscular.*

  • *Fasciile gatului sunt:SUPERFICIALA (tela subcutanea) - cuprinde platisma PROFUNDAare trei straturi (anterioara sau de invelis, pretraheala, prevertebrala)Fasciile gatului

  • *sectiune la nivelul osului hioid - fasciile gatuluiInvesting fascia, known also as the superficial or anterior cervical layer of the deep fascia, surrounds the neck as a cylinder covering the anterior and posterior cervical triangles and investing the muscles forming the boundaries of these trianglesPretracheal fascia, or middle layer of the deep cervical fascia, encases the trachea, esophagus, pharynx, larynx, and thyroid gland.Prevertebral fascia, the third major layer of the deep cervical fascia, encases the layers of musculature about the vertebral column. This fascia is described as originating from the ligamentum nuchae and the spinous processes of the cervical vertebrae. It covers those muscles of the back that extend the neck and, therefore, lies deep to the trapezius muscle and the investing fascia.

  • *planurile 1 si 2 in trigonul submandibular

  • *fasciile gatului - nivel C6

  • Scheletul ToraceluiCusca osteo-cartilaginoasa, ce contine si protejeaza principalele organe ale respiratiei si circulatiei. Forma conica, ingust superior si lat inferior, turtit antero-posterior, si mai lung posterior decat anterior. reniform pe sectiune transversa prin proiectia corpurilor vertebrale in cavitate.

  • ToraceSuprafata posterioara 12 vertebre toracice si portiunile posterioare ale coastelor. / convexa de sus in jos. Suprafata anterioara, formata de stern si cartilajele costale, este turtita si usor convexa, Suprafetele laterale sunt convexe; sunt formate de coaste, separate prin 11 spatii intercostale, ocupate de muschii si membranele intercostale. Deschiderea superioara (5/10 cm) este reniforma, si formata de prima vertebra toracica posterior, marginea superioara a sternului anterior, si prima coasta pe fiecare parte.

  • a

  • ToraceDeschiderea inferioara e formata de a 12-a vertebra toracica posterior, de coastele 11 si 12 pe laturi, si anterior de cartilajele coastelor 10, 9, 8 si 7 care urca pe fiecare parte si formeaza unghiul subcostal, in apexul caruia se proiecteaza procesul xifoidian. Deschiderea inferioara este inchisa de diafragm care constituie podeaua toracelui.

  • SternulEste un s turtit si alungit ce formeaza portiunea mijlocie a peretelui anterior al toracelui. Portiunea sa superioara sustine claviculele, si marginile se articuleaza cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste. Consta din trei parti, numite de sus in jos, manubrium, corp sau gladiolus, si proces xifoidian; Este usor convex anterior si masoara aprox 17 cm.,Mai mare la barbat

  • Coastele (Cost)

    Arcuri osoase elastice ce formeaza o mare parte din scheletul toracic. 12 de fiecare parte; (numaru poate fi crescut prin dezvoltarea unei coaste cervicale sau lombare, sau poate fi scazut la 11.Primele 7 sunt conectate in spate cu coloana vertebrala, si in fata, prin intermediul unor cartilaje costale, cu sternul; sunt numite adevarate sau coaste vertebro-sternale .Urmatoarele 5 sunt coaste false; dintre ele, primele trei au cartilajele atasate de cartilajul coastei de deasupra (vertebro-chondrale): ultimele doua sunt libere la nivelul extremitatilor anterioare si sunt numite coaste flotante sau vertebrale.

  • Coastele (Cost)Directia coastelor variaza, astfel ca cele de jos sunt mai oblice decat cele de sus (maximum de oblicitate- c 9). Intre ele: spatii intercostale. Cresc in dimensiuni pana la a 7-a si apoi scad spre a 12-a. 2 extremitati, una posterioara sau vertebrala, si una anterioara sau sternala, si o portiune intermediara corp

  • Articulatiile Costovertebrale (Articulationes Costovertebrales)

    2 randuri de articulatii: unul ce conecteaza capetele coastelor cu corpurilor vertebrale, (articulatii arthrodial) altul unind gaturile si tuberculii coastelor cu procesele transverse. Ligamente puternice consolideaza aceste articulatii, cea ce confera un grad limitat de mobilitate, de tip alunecare.

  • Articulatiile Sternocostale (Articulationes Sternocotales; Costosternal Articulations)Articulatiile cartilajelor coastelor adevarate cu sternul sunt de tip artrodial, cu exceptia primeia, in care cartilajul este direct unit cu sternul (articulatie sinartrodiala)Ligamente puterniceMiscari usoare de alunecare

  • Articulatia Manubriului cu Corpul SternalArticulatie amfiartrodiala o bucata de fibrocartilaj conecteaza segmentelesau articulatie diarthrodiala, suprafata articulara a fiecarui os e imbracata cu o lama de cartilaj

  • Mecanismul de miscare a ToraceluiFiecare coasta poseda propria sa varietate de miscari, dar miscarile tuturor se sumeaza in excursiile respiratorii ale toracelui. Fiecare coasta trebuie privita ca o parghie al carei punct de sprijin este situat imediat in afara articulatiei costotransverse, astfel incat cand corpul coastei este ridicat, gatul este coborat si vice versa; datorita disproportiei in lungimea bratelor parghiei o miscare usoara la capatul vertebral al coastei se traduce printr-o miscare mult amplificata la nivelul extremitatii anterioare.

  • Diagram showing the axes of movement (A B and C D) of a vertebrosternal rib. The interrupted lines indicate the position of the rib in inspirationLateral view of first and seventh ribs in position, showing the movements of the sternum and ribs in A, ordinary expiration; B, quiet inspiration; C, deep inspiration.

  • ExtremitatileOasele membrelor superioare sunt atasate de trunchi prin centura scapulara sau centura extremitatii superioare formata din scapul si clavicule/ imperfect mai ales posterior, unde scapula se conecteaza la trunchi doar prin muschi. Centura pelvina sau centura extremitatii inferioare formata din oasele coxale care se articuleaza unul cu celalalt la nivelul simfizei pubiene./ centura este completata posterior de sacrum.

  • Centura scapularaClavicula formeaza portiunea anterioara a centurii scapulare. os lung care se articuleaza medial cu manubrium sternal, si lateral cu acromionul scapulei.Scapula formeaza portiunea posterioara a centurii. Un os plat, triunghiular.

  • Humerus cel lung si mai mare os al extremitatii superioare; are un corp si doua extremitati.

  • Ulna si Radius ULNA este un os lung, de forma prismatica, plasat pe partea mediala a antebratului, paralel radius. are corp si doua extremitati. Extremitatea sa superioara, groasa si puternica, formeaza o mare parte din articulatia cotului; osul se micsoreaza spre extremitatea distala care este foarte mica, si exclusa din articulatia pumnului prin interpozitia unui disc articular.

    RADIUS - situat pe fata laterala a ulnei. partea superioara este mica dar partea inferioara este mare, formand partea cea mai importanta articulatiei pumnului. este un os lung, de forma prismatica Are un corp si doua extremitati.

  • CarpulScheletul mainii este subdivizat in trei segmente: carpul sau oasele incheieturii mainii; metacarpul sau oasele palmei; si falangele sau oasele degetelor. Oasele carpiene (Ossa Carpi), in numar de 8, sunt aranjate in doua randuri. Primul rand: navicular, lunat, triunghiular (triquetra), si pisiform; Randul distal: trapez, trapezoid, capitat, si hamat.

  • CarpulCaracteristici comuneFiecare os (exceptind pisiformul) presinta sase suprafate: suprafetele volara sau anterioara si dorsala sau posteriora sunt aspre, pentru insertii ligamentare. Suprafetele superioare sau proximale, si inferioare sau distale sunt articulare; suprafetele mediale si laterale sunt de asemenea articulare.

  • MetacarpulConsta din 5 oase cilindrice care se numeroteaza din lateral (ossa metacarpalia I-V); Fiecare are un corp si doua extremitati.

  • Falangele Mainii (Phalanges Digitorum Manus)

    In numar de 14, trei pentru fiecare deget, si doua pentru degetul mareFiecare consta din corp si doua extremitati. falangele unghiale = cele distale

  • Oasele coxale

    Osul coxal este mare, turtit, neregulat. Se articuleaza cu celalalt coxal pe linia mediana anterior, si impreuna formeaza laturile si peretele anterior al cavitatii pelvine. Consta din trei parti, ilium, ischium, si pubis, oase distincte la subiectul tanar, dar fuzionate la adult;uniunea acestor trei parti are loc in si in jurul unei cavitati articulare in forma de cupa, acetabulum, situat langa zona de mijloc a suprafetei externe a osului.

  • Oasele coxaleILIUM, numit asa pentru ca sustine flancul, este portiune superioara care se extinde de la acetabulum in sus. ISCHIUM este portiunea cea mai de jos si cea mai puternica a osului; pleaca in jos de la acetabulum, se mareste intr-o mare tuberozitate, si apoi formeaza cu pubisul foramenul obturator. PUBIS se extind medial si inferior de la acetabulum si se articuleaza la nivelul liniei mediane cu cel din partea opusa: formeaza partea anterioara a pelvisului si sustine organele reproducatoare externe.

  • Planul de osificare a coxalelor.

  • Coxalul drept. Suprafata internaCoxalul drept. Suprafata externa

  • Pelvis (bazinul)Un inel osos intre coloana pe care o sustine si membrele inferioare pe care sta; Este mai puternic si mai masiv decat cavitatile craniana sau toracica, si se compune din patru oase: doua coxale lateral si anterior si sacrum si coccis posterior. Pelvisul este impartita de un plan oblic trecand prin proeminenta sacrumului, liniile arcuata si pectineala, si marginea superioara a simfizei pubiene, in marele (fals) si micul (adevarat) pelvis. Circumferinta acestui plan este numita linea terminalis.

  • Pelvisul osos 1. Sacrum 2. Ilium 3. Ischium 4. Osul Pubic 5. Simfiza Pubiana 6. Acetabulum 7. Foramen obturator 8. Coccyx Linia rosie: linia terminalis (delimiteaza marele de micul pelvis)

  • FunctiiPrimare: sa sustina greutatea corpului superior cand sta asezat sau in picioare; transfera greutatea de la scheletul axial la scheletul apendicular inferior in timpul statului in picioare si al mersului; confera insertii pentru puternica musculatura a locomotiei si posturii. Din aceasta cauza, comparat cu centura scapulara, centura pelvina este puternica si rigida.Functiile secundare: adaposteste si protejeaza viscerele abdominopelvine (portiunile inferioare ale tracturilor urinare, organele reproducatoare interne, vezica, rect, etc); confera insertii pentru organele reproducatoare externe si muschii si membranele asociate lor.

  • Circumferinta superioara a micului pelvisCircumferinta superioara include un spatiu numit apertura superioara (apertura pelvis [minoris] superior), in forma de inima avand trei diametre principale: anteroposterior sau conjugat (de la unghiul sacrovertebral la simfizas pubiana; aprox 110 mm la femeie. / diametrul transvers (cel mai mare) de la mijlocul liniei terminalis dintr-o parte in partea cealalta; aprox 135 mm la femeie. / Diametrul oblic de la eminenta iliopectinee de pe o parte la articulatia sacroiliaca de pe partea opusa; prox 125 mm la femeie.

  • Cavitatea micului pelvisCavitatea micului pelvis (un canal scurt si curbat) este delimitata anterior si inferior de simfiza pubiana si ramurile pubiene superioare; superior si posterior de suprafetele pelvine ale sacrumului si coccisului; lateral, portiuni din suprafetele interne ale ischionului si iliumului. Contine, colon pelvin, rect, vezica urinara, organe reproductive interne.

  • Circumferinta inferioara a micului pelvisCircumferinta inferioara, neregulata; include un spatiu numit apertura inferioara (apertura pelvis [minoris] inferior) marginita posterior de varful coccisului, si lateral de tuberositatile ischiadice.Diametrul antero-posterior se extinde from de la varful coccisului la simfiza pubiana; 90- 115 mm la femeie. / Diametrul transvers intre partile posterioare ale tuberozitatilor ischiadice si are aprox 115 mm la femeie.

  • Pelvisul feminin: mai delicat, mai putin masiv, cu impresiuni musculare mai putin pronuntate/ spinele iliace anterioare mai distantate./ apertura superioara a micului pelvis este mai mare, cavitatea este mai larga, sacrum este mai scurt, apertura inferioara este mai larga si coccisul mai mobil. Dimensiunea pelvisului variaza nu numai la cele doua sexe, dar si la diferiti membri ai aceluiasi sex, si nu pare sa fie influentata de talie.

  • FemurulCel mai lung si puternic os al scheletului/ in cea mai mare parte cilindric. corp si 2 extremitati

  • Architectura FemuruluiKoch, prin analiza matematica: in fiecare parte a femurului exista o remarcabila adaptare a structurii interne a osului in functie de necesitatile mecanice datorate incarcarii capului femural. Transmisia incarcaturii de la acetabul spre tibia; materialul osos este dispus pe cai de stressuri interne maxime care sa reziste cu maxima eficienta si deci, cu maximum de economie de material.

  • KochThe femur obeys the mechanical laws that govern other elastic bodies under stress; the relation between the computed internal stresses due to the load on the femur-head, and the internal structure of the different portions of the femur is in very close agreement with the theoretical relations that should exist between stress and structure for maximum economy and efficiency; and, therefore, it is believed that the following laws of bone structure have been demonstrated for the femur: 1. The inner structure and external form of human bone are closely adapted to the mechanical conditions existing at every point in the bone. 2. The inner architecture of normal bone is determined by definite and exact requirements of mathematical and mechanical laws to produce a maximum of strength with a minimum of material.

  • Arhitectura interna a femurului superiorOsul spongios al femurului superior este compus din doua sisteme trabeculare distincte asezate in doua cai curbate/ una pe fata interna a diafizei si una pe fata laterala (externa) a ei. Aceste sisteme se intersecteaza in unghiuri drepte.

  • Patella (rotula)Patella (rotula) este un os plat, triunghiular, situat in fata articulatiei genunchiului. Este dezvoltat in tendonul muschiului Quadriceps femural.Protejeaza partea anterioara a articulatiei si creste parghia lui cvadricepsului femural facandu-l sa actioneze intr-un unghi mai mare.

  • TibiaTibia este situata la nivelul portiunii mediale a gambei si, exceptand femurul, este cel mai lung os al scheletului. Are o forma prismoida, expandat superior, unde intra in articulatia genunchiuluiSe subtiaza in treimea inferioara si apoi se largeste din nou, dar mai putin la extremitaea inferioara. Are un corp si doua extremitati.

  • FibulaFibula este plasat pe partea laterala a tibiei, cu care se conecteaza superior si inferior. Mai mic decat tibia/ cel mai subtire dintre oasele lungi. corp si doua extremitati.Extremitatea superioara este mica si plasata spre spatele capului tibiei, sub nivelul articulatiei genunchiului/ nu participa la aceasta. Extremitatea inferioara se inclina putin in fata, pentru a fi pe un plan anterior fata de cel al capatului de sus; Distal formeaza partea laterala a articulatiei gleznei.

  • Scheletul piciorului consta in trei parti: tars, metatars, si falange. Tarsul (Ossa Tarsi)Oasele tarsiene sunt in numar de 7: calcaneu, talus, cuboid, navicular, si primul, al doilea, si al treilea cuneiform.

  • Calcaneu (os calcis)Este cel mai mare dintre oasele tarsieneEste situat in portiunea cea mai posterioara si inferioara a piciorului, servind la transmiterea greutatii corpului spre pamant, si formind o puternica parghie pentru muschii gambei. Forma cuboidala neregulata cu 6 suprafeteCalcaneul se articuleaza cu doua oase: talus si cuboid.

  • Al doilea cel mai mare os tarsian. Ocupa portiunea mijlocie si superioara a tarsului, sustinand tibia superior, stand pe calcaneus inferior, Se articuleaza pe ambele parti cu maleolele, si anterior cu navicularul. Consta din corp (cu trohlea- pentru articulatia cu tibia), gat, si cap Talus se articuleaza cu 4 oase: tibia, fibula, calcaneu, si navicular. Talus (astragal)

  • Cuboid

    Navicular

  • MetatarsulCinci oase numerotate dinspre medial (ossa metatarsalia I.-V.); Fiecare prezinta un corp si doua extremitati. PrimulmetatarsianAl doilea metatarsian

  • Falangele Piciorului (Phalanges Digitorum Pedis)

    Corespund ca numar si aranjare generala cu cele ale mainii; Sunt 2 in degetul mare si trei in fiecare dintre celelalte degete.

  • Comparatie intre oasele Mainii si PicioruluiMana si piciorul- construite cumva dupa principii similare, fiecare constand intr-o parte proximala, carpul sau tarsul, o portiune mijlocie, metacarpul, sau metatarsul, si o portiune terminala, falangele. Partea proximala consta dintr-o serie de oase mai mult sau mai putin cubice, care permit o mica miscare de alunecare unul fata de altul si in principal distribuie fortele transmise de la/ spre oasele antebratului sau gambei. Portiunea mijlocie este facuta din oase lungi usor mobile care asista carpul sau tarsul in a distribui fortele si de a le receptiona pe o zona mai lata.

  • Comparatie intre oasele Mainii si PicioruluiPortiunea terminala este cea mai mobila, iar elementele ei separate pot efectua o serie de miscari printre care cele mai importante sunt flexia si extensia.Functia mainii si piciorului sunt, totusi, foarte diferite. Piciorul formeaza o baza solida pentru a sustine corpul in postura erecta, si este din acest motiv construit mai solid si partile sale componente sunt mai putin mobile unele fata de altele decat cele ale mainii. (lucru evident mai ales in cazul falangelor dar si a altor componente)

  • Clasificarea articulatiilorSinartroze (articulatii imobile).includ toate acele articulatii in care suprafetele oaselor sunt aproape in contact direct, tinute impreuna de tesut conjunctiv sau cartilaj hialin, si in care nu exista miscare apreciabila (ex. Oasele craniului cu exceptia mandibulei). 4 varietati de sinartroze: sutura, schindylesis, gomphosis, si synchondrosis

  • Amfiartroze (articulatii usor mobile)In aceste articulatii suprafetele osoase aflate in contiguitate sunt fie conectate prin discuri turtite de fibrocartilaj, ca in articulatiile dintre corpurile vertebrale; / symphysis

    Fie unite de un ligament interosos, ca in articulatia tibiofibulara inferior./ syndesmosis.

  • Diartroze (articulatii mobile)sunt articulatiile mobile cele mai raspandite in organism. Caracteristica lor generala o constituie prezenta unei cavitati articulare, in care se gaseste o mica cantitate de lichid sinovial, o capsula articulara, captusita in interior de membrana sinoviala si cartilajul hialin articular. Articulatia poate fi divizata, complet sau incomplet, de un disc articular sau menisc.Mobilitatea lor variaza in functie de forma pe care o prezinta suprafetele articulare ale oaselor, ce determina si diferitele tipuri de diartroze.Suprafetele articulare ale diartrozelor pot avea diferite forme: sferice, eliptice, cilindrice sau plane.

  • Diartroze (articulatii mobile)Varietatile de articulatii din aceasta clasa/ in functie de miscarea permisa de fiecare. in care miscarea este uniaxiala/ toate miscarile au loc in jurul unei axe. / axa poate fi transversa in ginglimus,(articulatiile interfalangiene); sau longitudinala in diartroza trohoida sau articulatia-pivot (axis-atlas),

  • Ginglimus (articulatie balama)

  • Diartroze (articulatii mobile)miscare biaxiala, miscari in jurul a doua axe orizontale in unghiuri drepte una fata de alta, sau in orice axa ce intervine intre cele doua. /articulatia condiloida si articulatia-sa. Exista o forma in care miscarea este poliaxiala, enartroza sau articulatia bila-si-cavitate; artrodia sau articulatii care aluneca. Miscare limitate intre doua oase cu suprafete plane sau unul usor convex si celalalt usor concav.

  • Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)1 Miscarea de alunecareeste cel mai simplu tip de miscare care poate avea loc intr-o articulatie, o suprafata alunecand sau miscandu-se peste o alta fara vreo miscare angulara sau rotatorie. Este o miscare comuna tuturor articulatiilor mobile dar in unele ( cele mai multe dintre articulatiile carpului si tarsului, este singura miscare permisa. 2 Miscarea Angulara are loc numai intre oase lungi, si prin ea unghiul dintre doua oase este crescut sau diminuat. Poate avea loc: (1) in fata si in spate, constituind flexie si extensie; sau (2) spre si dinspre planul median al corpului, sau, in cazul degetelor de la mana sau picior, dinspre linia mijlocie a mainii sau piciorului, constituind adductie si abductie. Articulatiile strict ginglimoide admit numai flexie si extensie. Cele mai multe articulatii mobile combina Abductia si adductia, cu flexia si extensia; ( ca in sold, umar, incheietura mainii, etc.)

  • Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)3 Circumductia forma de miscare ce ia loc intre capul unui os si cavitatea lui articulara, cand osul este facut sa circumscrie un spatiu conic; baza conului este descrisa de capatul distal al osului, apexul este in cavitatea articulara; (umar, sold). 4 Rotatia.este o forma de miscare in care un os se misca in jurul unui ax central fara sa existe vreo deplasare de la acest ax; axul de rotatie poate exista intr-un os separat (axis/ atlas) sau osul se poate roti in jurul propriului ax (humerusul in articulatia umarului); sau axul rotatiei poate sa nu fie paralel cu axul lung al osului (miscarea radiusului pe ulna in timpul miscarii de supinatie si pronatie),

  • Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)5 Actiunea Ligamentara a Muschilor.miscarile diferitelor articulatii ale unui membru sunt combinate prin mijlocirea muschilor ce trec peste mai mult de o articulatie. Acestia, cand sunt relaxati si intinsi complet, actioneaza ca ligamente elastice in a retrange anumite miscari ale unei articulatii, exceptand situatiile se combina cu miscarile corespunzatoare ale celuilalt miscarile celui din urma fiind de obicei in directie opusa. Astfel, scurtimea muschilor posteriori ai coapsei (semitendinos, semimembranos, biceps femural) previn flexia completa a soldului, cu exceptia situatiei in care si articulatia genunchiului este de asemenea flectata asa incat sa apropie insertiile.

  • ArticulatiileAceasta are precum consecinte: (1) coordonarea celor mai obisnuite si uzuale miscari, si posibilitatea ca ele sa fie efectuate cu cea mai mica cheltuiala de energie. (2) Permite muschilor scurti care trec peste doar o articulatie sa actioneze si asupra altora.

  • ArticulatiiArticulatiile pot fi grupate in cele ale trunchiului, si cele ale extremitatilor superioare si inferioare.

  • Articulatiile extremitatii superioareI.Sternoclaviculara. II.AcromioclavicularaIII.Umar.IV.Cot.V.RadioulnaraVI.Pumn. VII.Intercarpiana. VIII.Carpometacarpiana. IX.Intermetacarpal. X.Metacarpofalangiana. XI. Articulatiile Degetelor

  • Articulatia sternoclaviculara

    Articulatia sternoclaviculara este artrodiala dubla. In formarea ei intra capatul sternal al claviculei, partea superioara si laterala a manubriumului sternal, si cartilajul primei coaste.

  • MiscariMiscare limitata in aproape fiecare directiesus, jos, posterior,anterior, circumductie. In aceasta articulatie, clavicula in miscarea sa antreneaza si scapula. Muschii care ridica umarul sunt fibrele superioare ale Trapezului, Levator scapul, capatul clavicular al Sternocleidomastoidianului, ajutati de Romboidei.Coborarea umarului este in principal efectuata de gravitate asistata Subclavius, Pectoralis minor si fibrele inferioare ale Trapezului. Umarul este impins posterior de Romboidei si fibrele milocii si inferioare ale Trapezului, iar anterior de Serratus anterior si Pectoralis minor.

  • Articulatia Acromioclaviculara (Articulatio Acromioclavicularis; Articulatia Scapuloclaviculara)Este o articulatie artrodiala intre capatul acromial al claviculei si marginea mediala a acromionului scapulei.Miscari de doua tipuri: (1) alunecare a capatului articular al claviculei pe acromion; (2) rotatie a scapulei inainte si inapoi pe clavicula.Functie importanta in miscarile extremitatii superioare. Daca aceasta articulatie nu ar fi existat, miscarea circulara a scapulei pe coaste (de ex in impingerea umerilor posterior sau anterior) s-ar fi facut cu o mare eroare in directia umarului, si ar fi fost impossible sa dai o lovitura directa cu intreaga forta a bratului (de fapt intreaga forta combinata a scapulei, bratului si antebratului) (Humphry)

  • Umarul stang si articulatia acromioclaviculara

  • Articulatia Humerala sau Articulatia Umarului (Articulatio Humeri)este enartrodiala sau bila-si-cavitate. Oasele ce participa: capul humeral (hemispheric) si cavitatea glenoida a scapulei, Permite miscare considerabila Protejata de ligamente care limiteaza miscarea excesiva. Protejata superior de un arc, format de procesul coracoid, acromion, si ligamentul coracoacromial.

  • FosaCapsula articulatiei umarului (destinsa). Aspect AnteriorFosa glenoida dreapta

  • Miscarimare varietate: flexie, extensie, abductie, adductie, circumductie, si rotatie. particularitati: (1) dimensiunea mare a capului humeral comparativ cu adancimea cavitatii glenoide. (2) laxitatea capsulei articulare. (atat de mare incat, atunci cand muschii sunt disecati de pe capsula si se deschide capsula pentru a contracara presiunea atmosferica, bratul va cadea aprox 2.5 cm de la scapula. Astfel, miscarile bratului nu sunt reglate atat de mult de capsula cat de muschii care o inconjoara)(3) conexiunea intima a capsulei cu muschii atasat pe capul humerusului.

  • Articulatia cotului (Articulatio Cubiti)

    un ginglymus sau articulatie balama.Trohlea humerusului este primita de incizura semilunara a ulnei (balama), si capitulum humerusului se articuleaza cu fovea capului radiusului (articulatie artrodiala). Suprafetele articulare sunt conectate impreuna se o capsula.

  • MiscariArticulatia cotului cuprinde trei portiuni diferite artic. intre ulna si humerus, cea intre capul radiusului si humerus, si articulatia radioulnara proximala. Membrana sinoviala comuna, Combinatia de miscari de flexie si extensie ale antebratului cu cele de pronatie si supinatie ale mainii, sunt practic produse in aceeasi articulatie.

  • Articulatia Radioulnara (Articulatio Radioulnaris)

    Este efectuata de ligamente care conecteaza impreuna atat extremitatile cat si corpurile acestor oase. Ligamentele pot fi subdivizate in trei categorii: 1, ale articulatiei radioulnare proximale; 2, ligamente radioulnare mijlocii; 3, cele ale articulatiei radioulnare distale.

  • MiscariArticulatia radioulnara proximala: miscarile rotatorii ale capului radial in inelul format de ligamentul anular si incizura radial a ulnei; rotatia anterior este numita pronatie; rotatia posterior, supinatie.In articulatia radioulnara distala: rotatie a capatului inferior al radiusului in jurul unei axe care trece prin centrul capului ulnei. Cand radiusul se roteste anterior, rezulta pronatia antebratului si mainii; si candposterior, supinatie.

  • Articulatia Radiocarpiana (Articulatio Radiocarpea)

    Articulatie condiloida formata de capatul inferior al radiusului si suprafata inferioara a discului articular, superior (cavitatea primitoare); si de navicular, lunat, si triunghiular inferior (formeaza condilul). Articulatia este inconjurata de capsula, intarita de ligamente.Miscarile permise in aceasta articulatie sunt flexia, extensia, abductia, adductia, si circumductia. Sunt combinate cu miscarile carpului.

  • Articulatiile Intercarpiene (Articulationes Intercarpe; Articulatiile Carpului)

    Pot fi subdivizate in trei: Articulatiile Randului Proximal al Oaselor Carpiene. 2. Articulatiile Randului Distal al Oaselor Carpiene.3. Articulatiile celor doua Randuri intre Ele.

  • MiscariArticulatia mainii considerata ca un intreg implica patru suprafete articulare: (a) suprafetele inferioare ale radiusului si discului articular; (b) suprafetele superioare ale oaselor navicular, lunat, si triunghiular, (pisiformul nu are o contributie esentiala in miscarea mainii; (c) suprafata in forma de S creata de suprafetele inferioare ale oaselor navicular, lunat, si triunghiular; (d) suprafata reciproca formata de suprafetele celui de al doilea rand.Aceste 4 suprafete formeaza doua articulatii: (1) una proximala, articulatia propriuzisa a incheieturii mainii;(2) una distala, articulatia medio-carpiana.

  • MiscariArticulatia propriu-zisa a incheieturii mainii este o articulatie condiloida, in care sunt permise toate miscarile cu exceptia rotatiei. (Flexia si extensia sunt cele mai libere) Sunt permise adductia (sau flexia ulnara) si abductia (sau flexia radiala). (prima este mai ampla decat cea de a doua, datorita scurtimii procesului stiloid al ulnei).Circumductia este permisa prin miscari combinate si consecutive de adductie, extensie, abductie, si flexie. Rotatia nu e posibila, dar efectul ei se obtine prin pronatie si supinatie ale radiusului pe ulna.

  • MiscariIn articulatia mediocarpiana sunt permise flexia si extensia (mai ales) si o usoara rotatie.

  • Articulatia Coloanei Vertebrale cu Pelvisulligamentele ce conecteaza vertebra a cincea lombara cu sacrul sunt similare celor ce dintre segmentele mobile ale coloanei vertebrale: 1.continuarea ligg. longitudinal anterior si posterior. 2. Fibrocartilaj intervertebral, conectand corpul L5 cu S1 si formand o articulatie amfiarthrodial. 3. Ligamenta flava, intre L5 si S1. 4. Capsule conectind procese articulare.5. Ligamente inter- si supraspinale. pe fiecare parte, ligament iliolumbar, conecteaza pelvisul cu coloana vertebrala.

  • Articulatiile pelvisuluiSimfiza pubiana:- disc interpubian- lig. Pubian superior- lig. Pubian arcuatArticulatia sacroiliaca (amfiartrodiala)- fete auriculare- ligg. Sacro-iliace ant si post si lig. interososArticulatia sacrococigiana

  • Articulatiile pelvisuluiligamentele conectind oasele pelvisului/ 4 grupuri: 1. Cele conectind sacrum si ilium. 2. Cele trecand intre sacrum si ischium. 3. Cele unind sacrum si coccyx. 4. Cele intre cele doua oase pubice.

  • Mecanismele PelvisuluiInelul pelvin sustine si protejeaza viscerele continute si permite insertia unor muschi ai trunchiului si membrelor inferioare.

  • Mecanismele PelvisuluiCea mai importanta functie mecanica a sa este de a transmite greutatea trunchiului si membrelor superioare la extremitatile inferioare. Poate fi divizat in doua arcuri de un plan vertical trecand prin cavitatile acetabulare; cel posterior e cel insarcinat in principal cu transmiterea greutatii. Partile sale esentiale sunt cele trei vertebre sacrate superioare si cei doi puternici piloni ososi ce pleaca de la articulatiile sacroiliace la cavitatile acetabulare. Pentru receptia si difuzarea greutatii fiecare cavitate acetabulara este intarita de doua segmente aditionale mergand spre pubis si ischium.

  • Mecanismele PelvisuluiPentru a reduce impactul in schimbarile rapide de distributie a greutatii, se interpun articulatii (sacroiliace) intre sacrum si oasele iliace; o articulatie accesorie (simfiza pubiana) exista la mijlocul arcului anterior. Sacrum formeaza varful arcului posterior; greutatea transmisa cade pe el la nivelul articulatiei lombosacrate si, teoretic, are o componenta in doua directii. O componenta de forta este cheltuita pentru a impinge sacrul in jos si posterior intre oasele liace, in timp ce cealalta trage capatul superior al sacrului inferior si anterior spre cavitatea pelvina.In tinpul sarcinii, articulatiile pelvine si ligamentele sunt relaxate, si capabile din acest motiv de miscari mai extensive.

  • ARTICULATIILE MEMBRULUI INFERIORI.Sold.II. GenunchiIII. TibiofibularaIV. GleznaV. IntertarsianaVI. TarsometatarsianaVII.Intermetatarsiana VIII.Metatarsofalangiana. IX. Articulatiile Degetelor.

  • Articulatia solduluiEste enartrodiala sau bila-si-cavitate, formata de receptarea capului femural in cavitatea acetabulara. Cartilajul articular de pe capul femural, mai gros in centru decat pe circumferinta

  • MiscariSunt foarte extensive, Constau in flexie, extensie, adductie, abductie, circumductie, si rotatie. Contrast izbitor cu articulatia umarului/ aranjare mecanica mult mai completa pentru limitare in miscarile sale. La umar: capul humerusului nu este adaptat de loc la marimea cavitatii glenoide iar capsula articulara nu restrictioneaza miscarile. In articulatia soldului, capul femural este bine adaptat cavitatii acetabulare pe o suprafata ce se extinde aproape pe jumatatea unei sfere, iar la marginea cupei osoase este fixat de un ligament labrum glenoidal,. Ranforsarea este intarita de unul dintre cele mai solide ligamente ale corpului, lig. iliofemoral ligament. In plus cele doua oase sunt tinute impreuna prin ligamentum teres;

  • Articulatia genunchiuluidescrisa initial ca ginglymus sau balama, in realitate mult mai complexa. Consta in trei articulatii in una: doua articulatii condiloide, cate una intre fiecare condil al femurului si meniscul corespunzator si condilul tibial; si o a treia intre patella si femur, partial artrodiala,..

  • Miscari in articulatia genunchiuluiflexia si extensia, si, in anumite pozitii ale articulatiei rotatie interna si externa. Miscarile de flexie si extensie in aceasta articulatie difera de cele dintr-o articulatie balama tipica, precum cotul, pentru ca a) axul in jurul caruia are loc miscarea nu este unul fix, ci se misca anterior in timpul extensiei si posterior in timpul flexiei; (b) inceputul flexiei si sfarsitul extensiei sunt acompaniate de miscari rotatorii asociate cu fixarea membrului intr-o pozitie de mare stabilitate.

  • Articulatiile dintre Tibia si FibulaArticulatiile intre tibie si fibula efectute de ligamentele care conecteaza extremitatile si corpurile celor doua oase3 seturi de ligamente: (1) cele ale articulatiei Tibiofibulare; (2) membrana interosoasa; (3) cele ale sindesmozei Tibiofibulare

  • Articulatia Talocrurala sau articulatia glezneiEste un ginglimus. Structurile ce intra in formarea ei sun capatul inferior al tibiei si maleola ei, maleola fibulei, si ligamentul transvers, care formeaza impreuna o scobitura pentru receptia suprafetei superioare convexe a talusului.

  • MiscariDorsiflexie (apropierea dorsumului piciorului de partea anterioara a piciorului) si extensie (calcaiul este ridicat si degetele de la picioare privesc in jos) ; Limitele miscarii/ variaza la diferiti indivizi de la 50 la 90. Axul transvers al miscarii este usor oblic. / maleolele imbratiseaza strans talusul in toate pozitiile articulatiei asa incat orice grad usor de miscare laterala nu se face decat prin intinderea ligamentelor sindesmozei talofibulare,

  • MiscariInversia si eversia piciorului, ca si schimbarile temporare ce au loc in forma piciorului cand acesta se aplica pe sol sunt in principiu efectute in articulatiile tarsiene; articulatia dintre talus si calcaneus posterior si navicular si cuboid anterior se mai numeste si articulatia tarsiana transversa si poate inlocui in mare masura articulatia gleznei cand aceasta devine anchilozata.

  • Articulatiile Intertarsiene (Articulationes Intertarse; Articulatiile Tarsului)Articulatia Talocalcaneana sunt doua/ una anterioara, ce participa la articulatia talocalcaneonaviculara (articulatie artrodiala ce permite miscari mai largi de alunecare si oarecare rotation), si una posterioara intre fata inferiara a talusului si calcaneu (articulatie arthrodiala ce permite miscari de alunecare anteroposterioare si laterale)Articulatia Calcaneocuboida (miscari de alunecare)

  • Articulatia tarsiana transversaFormata de articulatia calcaneului cu cuboidul, si de articulatia talusului cu navicularul. Miscarea este mai extensiva decat in celelalte articulatii tarsiene, si consta intr-un gen de rotatie prin care piciorul poate face o usoara flexie si extensie, iar in acest timp talpa este este asezata medial (inversie) sau lateral (eversie).

  • Articulatiile Intercuneiforme si CuneocuboideCele trei oase cuneiforme si cuboidul sunt conectate prin trei ligamente (dorsal, plantar, si interosos)Miscarile permise intre aceste oase sunt limitate la o usoara alunecare unul pe altul.

  • Articulatiile Tarsometatarsiene (Articulationes Tarsometatarse

    Articulatii artrodiale. Cele trei oase cuneiforme, si cuboidul, care se articuleaza cu bazele oaselor metatarsiene. Oasele sunt conectate intre ele prin ligamenteMiscari usoare de alunecare

  • Articulatiile Intermetatarsiene (Articulationes Intermetatarse)

    Intre bazele metatarsienelor/intarite cu ligamente cu exceptia celei intre primul si al doilea metatarsian (ca la police) miscarea permisa: usoara alunecare

  • Articulatiile Metatarsofalangiene (Articulationes Metatarsophalange

    De tip condiloidflexie, extensie, abductie, si adductie.

  • Articulatiile Degetelor (Articulationes Digitorum Pedis; Articulatiile Falangelor)

    Articulatiile interfalangiene sunt ginglimoide, si fiecare are ligamente:unul plantar si doua colaterale. MiscariSingurele miscari permise in articulatiile degetelor sunt flexia si extensia; (miscari mai ample intre prima si a doua falanga decat intre a doua si a treia)

  • Arcurile picioruluiNecesare pentru a suporta greutatea corpului in pozitie erecta cu minimum de consum de material O serie de arcuri formate din oasele tarsiene si metatarsiene, intarite de ligamentele si tendoanele picioruluiArcurile principale:Cele antero-posterioare (doua tipuri: medial si lateral Arcul medial, f. elastic: calcaneus, talus, navicular, cele trei cuneiforme, primul, al doilea , si al treilea metatarsiene

  • Arcul lateral (calcaneus, cuboid, metatarsienele al patrulea si al cincilea. Ambele arcuri sunt susutinute de ligamente si tendoane puternice

  • Ambele arcuri ( medial si lateral) contribuie si la arcul longitudinal fundamental (consta din calcaneus, cuboid, al treilea cuneiform, al treilea metatarsian)

  • Arcurile transverseComplete la nivelul portiunii posterioare a metatarsului si portiunii anterioare a tarsului Incomplete (jumatati de domuri cu concavitatea spre medial) la mijlocul tarsului

  • MIOLOGIE

  • Mecanica MuschilorMUSCHIIsunt conectati cu oase, cartilaje, ligamente, si piele, fie direct, fie prin intermediul unor structuri fibroase numite tendoane sau aponevroze.Acolo unde un muschi este atasat de os sau cartilaj, fibrele se termina in extremitati oarbe pe periosteum sau perichondrium, si nu intra in relatie directa cu tesutul osos sau cartilagins.

  • Mecanica MuschilorAcolo unde muschii sunt conectati cu pielea, stau ca un strat turtit subcutanat si sunt conectati cu tesutul areolar prin fascicule de fibre, (ca la muschii fetei). Muschii variaza extrem de mult in forma. In membre, sunt de lungimi considerabile, in special cei mai superficiali; inconjoara oasele, si constituie o importanta protectie pentru articulatii. La trunchi, ei sunt lati, turtiti, si extinsi, si ajuta la formarea peretilor cavitatilor trunchiului./ de aici terminologia, lung, lat, scurt, etc., folositi in descrierea muschiului.

  • Mecanica Muschilorvariatie considerabila in aranjarea fibrelor unor muschi referitor la tendoanele de care sunt atasati. La unii fibrele sunt paralele si merg direct de la origine la insertie; acestia sunt muschii quadrilaterali, precum Tireohioidianul.

  • Mecanica MuschilorLa muschii fusiformi, fibrele sunt usor curbate, asa incat muschiul se ingusteaza spre capete. In altii fibrele sunt convergente; iau nastere printr-o origine lata, si apoi converg spre o insertie ingusta. (muschii triunghiulari ex, Temporalis). In altii, originea si insertia nu se afla in acelasi plan, dar planul liniei de origine intersecteaza pe acela al liniei de insertie; (ex. Pectineus)

  • In unii muschi (ex., Peronei) fibrele sunt oblice si converg, ca penele, intr-o parte a unui tendon care se intinde pe toata lungimea muschiului; (muschi unipenati). La altii fibrele oblice converg pe ambele parti ale unui tendon central ( muschi bipenati, ex Rectus femoris). Muschi in care fibrele sunt aranjate in facsicule curbe in unul sau mai multe planuri, ca la Sfinctere.Aranjamentul fibrelor este important pentru puterea necesara si gradul de miscare al muschiului. Muschii cu fibre lungi mare amplitudine de miscare dar forta scazuta./ fibre scurte- invers.

  • Numele muschilorNumele aplicate deriva din: (1) pozitia lor (Tibialis, Radialis, Ulnaris, etc); (2) directia lor, (Rectus abdominis, Obliqui capitis, Transversus abdominis);(3) utilitatea lor, Flexori, Extensori, Abductori, etc.; (4) forma lor, (Deltoideus, Rhomboideus); (5) numarul fasciculelor (Biceps, Triceps); (6) punctele de insertie (Sternocleidomastoideus, Sternohyoideus, Sternothyreoideus).

  • Muschi-terminologieorigine desemneaza atasamentul mai fix sau central termenul insertie punctul mobil pe care se aplica forta muschiului;

    (N.B. Originea este absolut fixa numai la un mic numar de muschi, precum cei ai fetei care- printr-o extremitate se insera pe oase imobile iar prin cealalta pe tegument; la cel mai mare numar de muschi, muschiul poate fi facut sa actioneze din orice extremitate.)

  • Pentru duce la capat o miscare este necesara o COMBINATIE DE MUSCHI care nu poate face rabat la nici o componenta a ei. / unul (sau mai multi) muschi din combinatie este forta principala a miscarii; cand acest muschi trece peste mai mult de o singura articulatie alti muschi (muschi sinergici) intra in joc pentru a inhiba miscarile nedorite; Un al treilea set de muschi (muschi de fixare) fixeaza membrul. (ex, miscarea de inchidere a pumnului: (1) forta principala: Flexores digitorum, Flexor pollicis longus, si muschii mici ai policelui; (2) muschii sinergici sunt Extensores carpi, care previn flexia incheieturii mainii; (3) muschii de fixare sunt Biceps si Triceps brachii, care stabilizeaza cotul si umarul.

  • Mecanica Muschilor Fiecare muschi nu poate fi tratat totdeauna ca o singura unitata pentru ca diferite parti ale aceluiasi muschi de multe ori au actiuni diferite (Pectoralis major, Deltoid, Trapezius) Totusi, cei mai multi muschi constituie de obicei UNITATI, in sens mecanic.

  • Muschii scalpuluiEpicranius (frontalis/ occipitalis/ galea aponevrotica)

  • Muschii pleoapelorLevator palpebr superioris. Orbicularis oculi. Corrugator

  • Muschii nasuluiProcerus.Depressor septi. Nasalis.Dilatator naris posterior.Dilatator naris anterior

  • Muschii guriiQuadratus labii superioris. Quadratus labii inferioris. Caninus. Triangularis. Zygomaticus. Buccinator. Mentalis. Orbicularis oris. Risorius.

  • Masseter. Pterygoideus externus.Temporalis. Pterygoideus internusMuschii principali ai masticatiei

  • Muschii antero-laterali ai gatuluiI.Cervical Superficial.II.Cervical Lateral.III.Supra-siInfrahioidieni.IV.Vertebral Anterior. V. Vertebral Lateral.

  • Muschii laterali ai gatuluiMuschii laterali ai gatuluiTrapezius Sternocleidomastoideus

  • Muschii supra si infra-hioidieniDigastricus.Mylohyoideus.Stylohyoideus.Geniohyoideus

  • Muschii VERTEBRALI ANTERIORI si LATERALIANTERIORILongus colli.Rectus capitis anterior.Longus capitis. Rectus capitis lateralis.

    LATERALIScalenus anterior.Scalenus medius.Scalenus posterior.

  • Muschii spateluiI. Muschii profunzi ai spateluiII. Muschii SuboccipitaliIII.Muschii Toracelui.IV.Muschii Abdomenului.V.Muschii Pelvisului. VI.Muschii Perineului.

  • Muschii Profunzi (intrinseci) ai SpateluiSplenius capitis.Multifidus. Splenius cervicis. Rotatores. Sacrospinalis. Interspinales. Semispinalis. Intertransversarii.Mentin coloana in pozitie erecta + diverse actiuni (rotatie, etc.)

  • Muschii SuboccipitaliRectus capitis posterior major.Obliquus capitis inferior. Rectus capitis posterior minor. Obliquus capitis superior.

  • Muschii ToraceluiIntercostales externi. Levatores costarum. Intercostales interni. Serratus posterior superior. Subcostales. Serratus posterior inferior. Transversus thoracis. Diaphragm.

  • Respiratie linistitaINSPIRPrima si a doua pereche de coaste sunt fixate de rezistenta structurilor cervicale; ultima si, prin ea a 11-a pereche, fixate de Quadratus lumborum. Celelalte coaste sunt ridicate astfel incat primele doua spatii intercostale sunt micsorate iar celelalte sunt marite in latime. Aceasta duce la cresterea diametrului antero-posterior si transvers ale toracelui; Diametrul vertical este crescut prin coborarea domului diafragmaticPlamanii se expansioneaza in toate directiile cu exceptia posterior si superior.Ridicarea c. 8, 9, 10 este acompaniata de o miscare laterala si posterioara ceea ce duce la cresterea diametrului transvers al abdomenului superior; Elasticitatea peretelui abdominal anterior permite o usoara crestere a diametrului antero-posterior a acestei parti, ceea ce compenseaza (spatiul pentru viscere) scaderea diametrului vertical diameter al abdomen. EXPIREfectuata prin recul elastic al peretilor sai si prin actiunea muschilor abdominali care imping viscerele deplasate inferior de diafragm.

  • RESPIRATIA PROFUNDA

    Toate miscarile respiratiei linistite existente si amplificate. Umerii si marginile vertebrale ale scapulelor sunt fixate si intra in actiune muschii Trapezius, Serratus anterior, Pectorales, si Latissimus dorsi, Scaleni si Sternocleidomastoidei (acestia din urma- cand capul este fix trag sus sternul si fixeaza claviculele). Prima coasta nu mai este stationara ca in respiratia linistita, dar impreuna cu sternum, este ridicata; cu ea, toate celelalte coaste, cu exceptia ultimei sunt mai ridicate. Impreuna cu coborarea accentuata a diafragmei aceasta duce la o crestere considerabila a diametrelor toracice.

  • Muschii abdominali anteriori intra in actiune astfel incat ombilicul este tras in sus si posterior, dar aceasta permite diafragmului sa exercite o mai puternica influenta pe coastele inferioare; diametrul transvers al portiunii superioare a abdomenului este mult crescut si unghiul subcostal este deschis.

    Muschii profunzi ai spatelui: Serrati posteriores superiores si Sacrospinales si continuarile lor sunt de asemenea adusi in actiune; curbura toracica a coloanei vertebrale este partial intarita, si toata coloana, deasupra vertebrelor lombare inferioare este trasa inapoi. Aceasta creste diametrele antero-posterioare ale toracelui si portiunii superioare a abdomenului si largeste spatiile intercostale.

    Expirul profund - reculul peretilor si contractia muschilor antero-laterali ai peretelui abdominal, si a Serrati posteriores inferiores si Transversus thoracis.

  • Halls Dally (op. cit.)In cea mai adanca respiratie posibila:Manubriul sternal se misca 30 mm in sus si 14 mm anterior; Latimea unghiului subcostal, la un nivel de 30 mm sub articulatia dintre corpul sternului si procesul xifoid, creste cu 26 mm;Ombilicul este retractat si tras superior cu 13 mm.

    ************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************