DEFINIȚII

• Anatomia (ana=prin și tomein=tăiere) = ramura biologiei care studiază forma și structura organismelor vii, ca și ale părților lor componente.

• Fiziologia = ramura biologiei care studiază funcțiile organismelor vii.

ORGANISM VIU

• În biologie, un organism viu este orice sistem de viață care formează un tot unitar (= microorganisme, ciuperci, plante sau animale).

• El este un sistem deschis care face shimburi de materie, energie și informație cu mediul înconjurător și care dispune de “viață“, adică trăiește o anumită perioadă, este limitat în timp.

CARACTERISTICILE GENERALE ALE ORGANISMELOR VII

• Existența unei structuri celulare (cu excepția virușilor).

• Prezența acizilor nucleici.

• Procesele metabolice.

• Reproducerea.

• Capacitatea de a face față condițiilor externe în continuă schimbare, astfel încât să-și dobândească resursele necesare pentru asigurarea energiei care să permită continuarea vieții.

SISTEM DE VIAȚĂ

• Este un grup de organe care sunt dependente unul de cealalt și care interacționează pentru a forma un tot unitar.

CARACTERELE GENERALE ALE ORICĂRUI SISTEM DE VIAȚĂ

• Are structură = este format din părți componente bine definite;

• Este interconectat = diferitele părți ale sistemului au legături structurale și funcționale între ele;

• Are comportament = este în relație cu mediul său, adică primește – prelucrează – trimite materie, energie sau informații; mediul său = celelalte sisteme sau organe din organism sau mediul fizic;

• Realizează funcții sau grupuri de funcții prin el însuși.

VIAȚA

• Este proprietatea unui tot unitar de a avea și de a autoîntreține următoarele funcții:

–metabolism–homeostazie–creștere–răspuns la stimuli–reproducere–selecție naturală

VIAȚA – trăsături specifice

• Autodezvoltarea:– dezvoltare = trecerea de la o stare calitativă

veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.

• Autoconservarea:– conservare = acțiunea de a-și păstra sănătatea

și forțele, de a avea grijă de sine.

• Autoreproducerea:– reproducere = nașterea din părinți a unui urmaș

asemănător acestora – mărirea numărului de exemplare ale speciei, perpetuarea speciei prin generare.

METABOLISM

• Totalitatea proceselor complexe de sinteză, de asimilare (cu înmagazinare de energie), de degradare, și de dezasimilare (însoțită de eliberare de energie) pe care le suferă substanțele în organism

HOMEOSTAZIE

• Proprietatea de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu.

CREȘTERE

• Capacitatea de a se dezvolta și a se multiplica.

RĂSPUNS LA STIMULI

• Reacționează la factori declanșatori

REPRODUCERE

• Capacitatea de a se înmulți

SELECȚIE NATURALĂ

• Proprietatea de a se adapta mediului și de a transmite aceste adaptări generațiilor succesive.

• Este un fenomen natural, care constă în persistența și continua evoluție a speciilor care au o putere mai mare de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dezvoltate

MOARTE

• Este încetarea funcțiilor biologice care mențin organismul în viață.

ANATOMIA – scurtă istorieÎNCEPUTURI

• Dintre toate științele medicale, anatomia este cea mai veche, apărută spontan și natural din simpla vizualizare a corpului uman și a corpurilor animalelor.

• Prima metodă folosită în studiul anatomie a fost simpla observare și descriere a organismelor, însoțită obligatoriu de corelații cu funcțiile diferitelor componente.

• Aplicațiile imediate ale cunoștințelor dobândite au fost:– Producerea obiectelor de îmbrăcăminte din pieile

animalelor.– Producerea armelor din colți, gheare, oase.– Intervenții simple medico-chirurgicale – hemostază,

pansamente sau chiar trepanații.

ANTICHITATE• Hippocrate (460 – 375 îen) este considerat

părintele medicinei; el a folosit ca principală metodă observația directă.

• Aristotel (384 – 322 îen), care a fost tutorele și mentorul lui Alexandru cel Mare, a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată.

• Galenus din Pergam (129 – 200 en) sau Galen, medicul împăratului Marcus Aurelius a folosit metoda disecției experimentale și a făcut prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor, a descris foițele creierului etc.; a fost unul dintre precursorii medicinei și farmacologiei moderne, modul în care se măsoară astăzi pulsul făcând parte din practica lui medicală.

EVUL MEDIU

• Se înregistrează un declin al științelor medicale în spațiul europen, epicentrul medicinei și, implicit, al anatomiei mutându-se în spațiul arab.

• Reprezentatul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicena (980 – 1037).

RENAȘTERE

• Este epoca în care a fost reluată studierea anatomiei.

• Leonardo da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile și în prezent, deși contribuțiile sale sunt legate mai ales de anatomia artistică.

• Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514 – 1564), care a așezat anatomia pe noi temelii, elaborând metodele de cercetare; opera sa a dominat literatura de specialitate până în secolul XIX.

LEONARDO DA VINCIProporțiile corpului uman

ANATOMIA MODERNĂ ÎN ROMÂNIA• A început să se dezvolte din secolul XIX.• Nicolae Kretzulescu a publicat în 1843 un “Manual de

anatomie descriptivă” în limba română.• Carol Davila înființează (cu ajutorul domnitorului Barbu

Știrbey):– în 1855 “Școala de mică chirurgie sau felceri” la Spitalul Oștirii;– prima bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie la spitalul

Colțea;– în 1869 școala de mică chirurgie devine Școala Națională de

Medicină și Farmacie, cu sediul în localul Spitalului Militar Central – se mută mai târziu la Spitalul Col țea, unde existau săli de disecție și un amfiteatru de anatomie.

• Thoma Ionescu (1860 – 1926) este primul anatomist român autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional.

• Francisc Joseph Rainer (1874 – 1944) are o contribuție extrem de importantă în promovarea conceptului de anatomie funcțională.

ANATOMIE – moduri de abordare• Anatomia descriptivă (sau generală,sistemica) – studiaza țesuturile și

organele ținând seama de proprietățile lor fiziologice și urmărește organizarea

acestora în aparate și sisteme.

• Anatomia topografică – studiază pozițiile diferitelor elemente anatomice

precum și raporturile dintre acestea. Pentru că este strâns legată de practica

chirurgicala i se mai spune și anatomie chirurgicală.

• Anatomia funcțională – studiază relațiile de cauzalitate și dependență dintre

forma, poziția și funcția diferitelor elemente anatomice.

• Anatomia patologică (Anatomopatologia sau Morfopatologia) – este

disciplina medicală care studiază modificările de ordin macroscopic

și microscopic de la nivelul organelor și țesuturilor ca urmare a unei stări

patologice.

METODA DE STUDIU – observația

• Macroscopică:– pe viu, cu ochiul liber, prin palpare, percuție,

sau prin intermediul diferitelor tehnici de imagistică;

– pe cadavru, cu ajutorul disecției.

• Microscopică – observarea și descrierea structurilor cu ajutorul microscoapelor.

FIZIOLOGIE – istoric

• În 1628 anatomistul William Harvey a descris circulația sângelui în organism, punând bazele fiziologiei experimentale.

STRUCTURA ORGANISMULUI UMAN• Organismul uman este un sistem ierarhizat, care dispune

de sisteme de autoreglare integrate.• Unitatea funcțională, structurală și genetică este celula –

fiecare celulă provine din altă celulă vie prin procese de diviziune celulară.

• Țesutul reprezintă o grupare de celule conectate între ele, care au aceeași origine, formă și structură și care îndeplinesc aceeași funcție.

• Organul reprezintă o structură diferențiată alcătuită dint-un grup de țesuturi (dintre care numai un singur tip de țesut poate fi predominant), care îndeplinesc o funcție determinată în cadrul organismului dat.

• Un grup de organe se asociază într-un sistem, care este specializat pentru îndeplinirea unei anumite funcții.

SISTEMELE PRINCIPALE ALE ORGANISMULUI UMAN

• În raport cu categoria de funcții pe care o servesc, se definesc următoarele sisteme:

– Pentru funcția de nutriție:o Aparatul digestiv o Aparatul respiratoro Aparatul circulatoro Aparatul excretor

– Pentru funcția de relație:o Sistemul nervoso Sistemul endocrino Aparatul locomotor

– Pentru funcția de reproducere – aparatul reproducător masculin și feminin

NOTĂ: în limba română termenii „aparat” și „sistem” sunt sinonimi. În prezent se tinde către eliminarea termenului de “aparat”, deoarece el nu există în literatura de specialitate engleză.

AXELE ȘI PLANURILE DE ORIENTARE ÎN ORGANISM

Descriere și rol

POZIȚIA ANATOMICĂ NORMALĂ• Este poziția care se ia în considerare atunci

când se descriu diferitele elemente anatomice și raporturile dintre ele.

• Este aleasă prin convenție internațională și este indispensabilă pentru studiul anatomiei.

• Subiectul este în ortostatism (= în picioare) și are următoarele caracteristici:– toate cele patru membre sunt paralele între ele;

– privirea este înainte;

– palmele sunt orientate în față.

Poziția anatomică normală

SISTEMUL DE AXE• Axul longitudinal (= vertical) - este axul

imaginar care trece prin creștetul capului = vertex) și prin planul poligonului de susținere (podeaua).

• Axele transversale - sunt axele imaginare orientate de la dreapta la stânga și sunt perpendiculare pe axul longitudinal.

• Axele sagitale - sunt orientate din față spre spate (= antero-posterior sau ventro-dorsal și sunt perpendiculare pe axul longitudinal.

SISTEMUL DE PLANURI• Planul mediosagital (= median) este planul

simetriei bilaterale - planul imaginar vertical, care trece prin ombilic și care trece prin axul longitudinal și prin cel sagital. La intersectarea cu suprafața corpului determină pe aceasta liniile mediane anterioară și posterioară.

• Planuri paramediane (= parasagitale sau sagitale) - toate planurile imaginare verticale care sunt paralele cu cel mediosagital.

• Planuri frontale - toate planurile verticale, paralele cu fruntea și perpendiculare pe planul mediosagital.

• Planuri transversale (orizontale) - toate planurile orizontale, perpendiculare pe planurile mediosagital și frontal.

Sistemul de axe și planuri

Sistemul de axe și planuri

NOMENCLATURA ANATOMICĂ• Nomenclatura anatomică a fost dezvoltată astfel

încât oamenii să poată comunica, folosind mereu aceleaşi cuvinte pentru a descrie părţile corpului omenesc, deoarece exista o mare varietate de nume pentru același organ.

• Nomenclatura anatomică a folosit limba latină, din două motive istorice:– latina medievală a fost un limbaj general în universități;

– această limbă, numita "limbă moartă", nu mai este vorbită în mod activ și nu mai este supusă unor modificări.

NOMENCLATURA ANATOMICĂ –continuare

• Principalele nomenclaturi anatomice sunt:– Basel Nomina Anatomica (BNA) din 1895

– Jena Nomina Anatomica (JNA) în 1935

– Paris Nomina Anatomica (PNA) din 1955

– Terminologia Anatomica din 1998 și în prezent.

TERMENI CARE SE REFERĂ LA DIRECȚIE

• Ascendent – care urcă, se îndreaptă spre vertex(= creștetul capului).

• Descendent – care coboară, se îndreaptă spre podea.

• Proximal (doar pentru membre) – mai aproape de rădăcina membrului.

• Distal (doar pentru membre) – mai departe de rădăcina membrului.

• Volar - spre fața palmară a mâinii.• Plantar - spre talpă.• Dreapta – partea dreaptă a pacientului (NU a

observatorului). • Stânga – partea stângă a pacientului (NU a

observatorului).

TERMENI CARE SE REFERĂ LA POZIȚIE

• Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

• Inferior sau caudal - dedesubtul unui plan orizontal.

• Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.• Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.• Median – aflat în planul mediosagital.• Medial – aflat într-un plan sagital, în afara celui

median, mai apropiat de acesta.• Lateral - aflat într-un plan sagital, mai depărtat de

planul median.

TERMENI CARE SE REFERĂ LA DIMENSIUNI

• Minim – care are dimensiunea cea mai mică.

• Mediu – care are dimensiunea între două valori.

• Maxim – care are dimensiunea cea mai mare.

TERMENI CARE SE REFERĂ LA PROFUNZIME

• Extern – în afara suprafeței corpului.

• Intern – în interiorul suprafeței corpului.

• Superficial – care este mai aproape de suprafața corpului.

• Profund – care este mai departe de suprafața corpului.

CORPUL UMAN – părți morfologice

• Cap = conține cea mai mare parte a sistemului nervos central (= SNC) și cei mai importanți analizatori.

• Gât = realizează legătura dintre cap și trunchi –capul și gâtul sunt situate deasupra aperturii toracice superioare.

• Trunchi = conține cavitatea toracică și pe cea abdominală.

• Membre = sunt:– Superioare = legate de trunchi prin centura scapulară.

– Inferioare = legate de trunchi prin centura pelvină.