analgezicele opioide

82
ANALGEZICELE OPIOIDE

Upload: robertarkosi

Post on 22-Dec-2015

62 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Analgezicele Opioide

TRANSCRIPT

ANALGEZICELE

OPIOIDE

Analgezice opioide/narcotice

Analgezie intensa

Efect anxiolitic, sedativ si euforizant

Opioide - derivati de opiu

Narcotice - in doze mari produc

narcoza

Istoric

Opiul – lichid laptos extras din

Papaver somniferum (macul alb)

Incizia capsulei verzi

Soiuri de Papaver somniferum

Istoric

Proprietăţile opiului - cunoscute de mii de ani,

Folosit de vechii sumerieni, greci şi romani

Evul Mediu - apreciat pentru calităţile sale, fiind administrat sub formă de tinctura laudanum, preparată prima dată de Paracelsus

Istoric

În 1680 medicul englez Sydenham a descris opiul astfel: “Dintre remediile pe care Dumnezeu le-a dat omului ca să îşi aline suferinţele, nici unul nu este atât de universal şi eficace cum este opiul.”

Sir William Osler a denumit morfina “medicamentul zeilor”

Opiul

2 tipuri alcaloizi

fenantrenici: morfina(10%),codeina(0.5%),tebaina(0.2%)- efecte preponderent asupra SNC şi efecte

periferice reduse

benzilizochinolinici: papaverina (1%), noscapina (6%)- efecte predominant periferice fiind lipsite de efecte nervos centrale.

Sistemul peptidelor

opioide endogene

efectul analgezic şi alte efecte nervos

centrale ale opioidelor - interacţiune

cu receptori opioizi situaţi în SNC şi în

măduva spinării.

Liganzii endogeni ai acestor receptori

sunt opioidele endogene.

Sistemul peptidelor

opioide endogene

3 familii de opioide endogene:

enkefalinele, endorfinele şi dinorfina.

precursor distinct cu distribuţie

anatomică specifică

-proopiomelanocortina (POMC)

-preproenkefalina (proenkefalina A)

-preprodinorfina (proenkefalina B)

Sistemul peptidelor

opioide endogene

Localizarea precursorilor - zone din creier

implicate în modularea senzaţiei dureroase

- lobul anterior şi intermediar al hipofizei,

- nucleul arcuat,

- nucleul comisural

- nucleul tractului solitar

măduva spinării

Sistemul peptidelor

opioide endogene

Opioidele endogene sunt eliberate în

durerile mari sau în timpul stressului

generat de anticiparea senzaţiei

dureroase.

Receptorii opioizi

localizaţi în creier şi în maduva spinării,

implicaţi în modularea şi transmiterea senzaţiei dureroase.

clase de receptori opioizi: μ, δ şi k

subtipuri: • - receptorii μ: μ1 şi μ2.

• - receptorii δ: δ1 şi δ2

• - receptorii k: k1, k2 şi k3

Receptorii opioizi

Analgezicele opioide acţionează pe

diferitele tipuri de receptori, ca:

agonist,

agonist parţial

antagonist

→ efecte farmacologice complexe

Receptorii opioizi μ

- analgezie supraspinala

- euforie

- sedare

- deprimare respiratorie

- dependenta fizica

Receptorii opioizi k

- analgezie spinala

- deprimare respiratorie (slaba)

- sedare

- mioza

- disforie

Receptorii opiozi δ

-analgezie spinala

Receptorii opioizi

Majoritatea analgezicelor opioide, în

doze terapeutice sunt agonişti cu o

selectivitate relativă pe receptorii μ,

similar morfinei.

Opioidele

- agonist complet (ex. morfina)

- agonist partial: efecte de agonist

asupra receptorului însă în acelaşi

timp pot înlocui agoniştii compleţi de

la nivelul locurilor de legare de pe

receptori, reducându-le acestora

efectele biologice.

- antagonist (naloxona)

Opioidele

pot actiona ca agonist pe un anumit subtip al receptorilor şi ca şi agonist parţial sau antagonist pe celelalte tipuri.

= agonişti-antagonişti (pentazocina, nalorfina).

Produc analgezie, dar si efecte psihozomimetice severe şi pot precipita declanşarea sindromului de abstinenţă la pacienţii care au dezvoltat toleranţă la opioide.

→ utilizare clinică limitată

Opioidele

Morfina şi majoritatea analgezicelor

opioide folosite clinic îşi exercită

efectele farmacologice mai ales prin

intermediul receptorilor μ.

Opioidele

Agoniştii selectivi pe receptorii δ →

analgezie semnificativă la animalele

de experienţă,

la om necesită administrare spinală

pentru că nu pătrund prin bariera

hemato-encefalică

Opioidele

Agoniştii selectivi ai receptorilor k →

analgezie însoţită de disforie sau

efecte psihozomimetice,

au acţiuni antagonice faţă de agoniştii

μ.

Efectele farmacologice ale

morfinei

2 tipuri de efecte farmacologice:

Efecte nervos centrale

Efecte periferice

Efectele nervos centrale

ale morfinei

1. Efectul analgezic

principalul efect pentru care morfina

se foloseşte terapeutic.

Morfina determină analgezie fără ca

starea de conştienţă să fie alterată.

Efectele nervos centrale

ale morfinei

1. Efectul analgezic

Analgezia - componenta dublă:

obiectivă: ↑ pragul de percepţie al senzaţiei dureroase (acesta se măreşte cu aproximativ 60%)

subiectivă, emoţională: ↑ toleranţa faţă de durere ( pierderea caracterului de suferinţă; este suportată mai uşor de bolnav)

Efectele nervos centrale

ale morfinei

1. Efectul analgezic

- dureri surde, continue

- mai putin în durerile ascuţite, colicative,

însă în doze mai mari este eficace şi în

durerile severe din colica renală sau biliară.

- eficacitate slaba: dureri de natură

inflamatorie; în durerile neuropatice,

cauzate de leziuni nervoase ( necesare

doze mari de medicament)

Efectele nervos centrale

ale morfinei

2. Efectul sedativ şi anxiolitic:

somnolenţă

calmează anxietatea → stare de indiferenţă

faţă de durere şi situaţiile neplăcute.

nu provoacă amnezie.

când durerea nu este însoţită de

manifestările afective obişnuite (teamă de

durere, anxietate, panică) aceasta este mai

bine suportată de bolnav.

Efectele nervos centrale

ale morfinei

3. Efectul euforizant:

- provoacă euforie, o senzaţie plăcută,

satisfacţie, lipsă de griji şi detaşare

faţă de problemele neplăcute.

= principalul motiv pentru care morfina

şi derivaţii săi sunt folosite ca şi

substanţe de abuz

Efectele nervos centrale

ale morfinei

3. Efectul euforizant:

La unele persoane, mai ales la femei,

→ disforie, stare opusă euforiei,

manifestată prin nelinişte, senzaţia

producerii iminente a unei nenorociri.

Mecanismele prin care morfina

produce euforie nu sunt pe deplin

elucidate

Efectele nervos centrale

ale morfinei

4. Deprimarea respiraţiei.

deprimă centrii respiratori bulbari prin

acţiune asupra receptorilor μ şi k.

Efect dependent de doză.

Moartea în intoxicaţia acută cu

opioide se produce prin stop

respirator

Efectele nervos centrale

ale morfinei

4. Deprimarea respiraţiei.

Dozele terapeutice de morfină nu

determina deprimare marcată a

respiraţiei, numai în situaţia în care

bolnavul prezintă boli pulmonare ce

evoluează cu disfuncţie ventilatorie.

Efectele nervos centrale

ale morfinei

4. Deprimarea respiraţiei.

riscul apariţiei insuficienţei respiratorii creşte

în cazul asocierii opioidelor cu alte

medicamente care deprimă centrii

respiratori (anestezice generale,

tranchilizante, sedative, hipnotice, alcool)

Riscul maxim: la 10 minute după

administrarea i.v., respectiv 30-90 minute

după administrarea s.c. sau i.m.

Efectele nervos centrale

ale morfinei

5. Efectul antitusiv. deprimă puternic centrii bulbari ai tusei. Inhibiţia reflexului de tuse nu este legata de

deprimarea centrilor respiratori, apare la doze care nu produc deprimarea

respiraţiei. puţin folosit din cauza riscului crescut de

dependenţă. inhibă motilitatea ciliară şi îngreunează

expectoraţia

Efectele nervos centrale

ale morfinei

6. Mioza apare la majoritatea opioidelor mediat parasimpatic Mioza punctiformă - caracteristică în

intoxicaţia acută cu opioide. Faţă de acţiunea miotică a morfinei nu se

dezvoltă toleranţă. Dozele terapeutice de morfină scad

presiunea intraoculară atât pe ochiul normal cât şi în caz de glaucom

Efectele nervos centrale

ale morfinei

7. Efectul emetizant

produce greaţă şi vărsături, mai frecvent la

doze mici.

Stimularea zonei chemoreceptoare bulbare

(triggerul vomei)

doze mari → inhiba centrul vomei.

Voma produsă de morfină este favorizată

de stimularea vestibulară.

Acţiunea emetizantă a morfinei prezintă

variabilitate mare în populaţie

Efectele nervos centrale

ale morfinei

8. Efecte asupra musculaturii striate

cresc tonusul musculaturii striate a

trunchiului → hipertonie musculară la acest

nivel.

Scade complianţa toracică, accentuând

deprimarea respiraţiei produsă central.

Acest efect este mai accentuat la

analgezicele opioide liposolubile (fentanil şi

derivaţii săi)

Efectele nervos centrale

ale morfinei

9. Efectele asupra pragului convulsivant

la copii, dozele terapeutice de analgezice

opioide (în special agoniştii δ) pot produce

convulsii.

majoritatea analgezicelor opioide produc

convulsii numai la doze foarte mari.

Convulsiile de acest tip cedează la

administrarea de naloxonă.

Efectele nervos centrale

ale morfinei

10. Efecte neuroendocrine.

inhibă eliberarea hormonilor tropi

hipotalamici: gonadotrop releasing-factor

(GRF) şi corticotrop-releasing factor (CRF).

→ scade concentraţia plasmatică a FSH,

LH, ACTH, a testosteronului şi cortizolului.

Stimulează eliberarea de ADH, prolactină şi

STH.

Efectele periferice ale

morfinei

1. Efecte cardiovasculare

Ortostatism: hipotensiune posturală

datorită faptului că morfina produce

vasodilataţie arteriolară şi venoasă şi

deprimă reflexele circulatorii.

Efectele periferice ale

morfinei

2. Efecte asupra tractului gastro-

intestinal

inhibă peristaltismul musculaturii

netede a tractului gastro-intestinal.

Stomac:↓ motilitatea gastrică, ↑

tonusul regiunii antrale şi al pilorului,

întârzie evacuarea gastrică şi ↓

secreţia de HCl.

Efectele periferice ale

morfinei

2. Efecte asupra tractului gastro-intestinal

↓ secreţiile intestinală, pancreatică şi biliară,

↓ motilitatea intestinală şi ↑ vâscozitatea conţinutului intestinal.

Colon: inhibă undele peristaltice propulsive şi ↑ tonusul colonului având efect spasmogen,

↑ tonusul sfincterului anal.

→ constipaţie,

Efectele periferice ale

morfinei

administrarea parenterală a morfinei → ↑ presiunea în căile biliare şi sfincterul Oddi se contractă puternic,

Efectul dureaza până la 2 ore după injectare

simptome variabile: simpla jenă în regiunea epigastrică sau în hipocondrul drept →tabloul clinic al unei colici biliare tipice

Efectele periferice ale

morfinei

3. Efecte la nivelul aparatului

genito-urinar

↑ tonusul şi peristaltismul ureterelor, al

vezicii urinare şi al sfincterul vezical,

fiind îngreunată eliminarea urinii

prelungeşte travaliul prin diminuarea

tonusului şi a contracţiilor uterine

Alte efecte

- Eliberarea de histamină

determina eliberare de histamină din mastocite şi bazofile - flushing

uneori - însoţită de prurit

bronhospasm şi hipotensiune arterială posturală

- Efect coronarodilatator

- Creşte presiunea intracraniană

- Efect imunosupresor - favorizarea infecţiilor

- Deprimarea centrilor termoregulatori hipotalamici -uşoara reducere a temperaturii corporale

Farmacocinetică

Absorbtie buna la nivel intestinal

biodisponibilitate redusă - metabolizare extensiva la

primul pasaj hepatic

absorbită la nivelul mucoasei rectale - supozitoare

administrarea s.c. sau i.m. - absorbţie bună şi rapidă

intratecal sau epidural - analgezie puternică şi de lungă

durată

Administrarea i.v. - efecte foarte rapide, deprimare

respiratorie mai pronunţată

Farmacocinetică

se leagă în proporţie diferită de proteinele plasmatice

concentraţia plasmatică eficace - variabilitate interindividuală mare

metabolizare extensiva în ficat prin

glucuronoconjugare - morfină-6-glicuronid şi morfină 3-glicuronid,metaboliţi activi

demetilare - normorfină

se elimină urinar - cumulare în caz de IR

T ½ mediu - 2 ore

Indicaţiile terapeutice

Dureri cronice - calmarea durerilor la bolnavii neoplazici

se începe cu analgezice-antipiretice (de exemplu

paracetamol) sau antinflamatoare nesteroidiene (AINS)

apoi se asociază codeina sau alt opioid “slab”,

într-o etapă ulterioară morfina - iniţial pe cale orală

asocierea AINS la tratamentul cu opioide - avantajul

potenţării efectului analgezic şi reduce riscul apariţiei

reacţiilor adverse

Dureri acute

presupune existenţa unui diagnostic

corect

se poate administra în orice situaţii clinice

însoţite de dureri puternice

1.Infarct miocardic acut

efectul analgezic, acţiunea tranchilizantă,

si acţiunea coronarodilatatoare

2.Edemul pulmonar acut cardiogen

scade presarcina, postsarcina, reduce

anxietatea şi amelioreaza dispneea

Dureri acute

3. Colici biliare şi renale - numai cand antispasticele nu

sunt suficiente; în asociere cu un antispastic

4. Arsuri extinse

5. Traumatisme severe – excepţie TCC

6. Analgezie obstetricală - petidina

la nou-născut - naloxonă în vena ombilicală pt a

preveni depresia respiratorie

Dureri acute si alte

indicatii 7.Chirurgie - preanestezie, adjuvant în timpul

anesteziei generale pentru completarea analgeziei,

anestezie locală peridurală, postoperator, pentru

intervenţii chirurgicale minore

8. Antitusiv - asociere acţiune analgezică cu cea

antitusivă şi sedativă (cancerul bronhopulmonar,

fracturi costale, hemoptizii masive)

9.Antidiareic - preparate de opiu (tinctură sau sirop) la

bolnavii cu ileostomie sau colostomie

Reacţii adverse

deprimarea respiraţiei

greaţă, vărsături

sedare

constipaţie

creşterea presiunii în căile biliare

hipotensiune

potenţial de farmacodependenţă

prurit

micţiuni dificile,retenţieurinară

Toleranţa

trăsături caracteristice ale acestei clase terapeutice

toleranţă - necesitatea creşterii dozelor pentru

obţinerea unui anumit efect farmacodinamic

interesează efectul analgezic, euforizant, sedativ şi de

deprimare a respiraţiei

nu se dezvoltă toleranţă - efectul miotic, constipaţie

mai repede, mai semnificativă - se începe tratamentul

cu doze mai mari, administrate la intervale scurte

caracter încrucişat, incompletă

Dependenţa

dependenţa - urmare a efectului euforizant al acesteia

două componente

dependenţa psihică - comportament

compulsiv determinat de nevoia imperioasă,

impulsul constrângător de a consuma opioide

(craving)

dependenţa fizică

Dependenţa

dependenţa fizică - apariţia sindromului de abstinenţă

la întreruperea administrării după tratament

cronic

la administrarea unui antagonist al opioidelor

apare la 10 ore de la ultima doză de morfină

maxim la 36-48 de ore

se atenuează progresiv; la 5 zile după întreruperea

administrării majoritatea simptomelor dispar

Dependenţa

sindromul de abstinenţă - hipertonie a sistemului nervos

simpatic

agitaţie, anxietate, insomnie, hipersecreţie lacrimală,

nazală, transpiraţii, căscat, midriază, dureri musculare,

tahicardie, polipnee, oscilaţii tensionale, HTA, colici,

diaree, frisoane, hipertermie

diferenţe - intensitatea manifestărilor din sindromul de

abstinenţă la diferitele opioide

sindrom de abstinenţă foarte sever - administrarea unui

antagonist sau agonist-antagonist la un pacient

dependent de morfină sau alţi agonişti puternici

Tratament

înlocuirea morfinei sau a heroinei cu metadona

reducerea treptată a dozelor de metadonă

hipertonie simpatică – clonidină

tranchilizante, psihoterapie

Consolidarea curei de dezintoxicare - antagonişti ai

opioidelor cu durată lungă de acţiune (naltrexona

psihoterapie, terapie ocupaţională, antidepresive

Recăderile - foarte frecvente

Intoxicaţia acută

în scop de suicid sau printr-o supradoză în cazul

toxicomanilor

diagnosticul - relativ simplu când este vorba de un

toxicoman cunoscut sau poate fi mai dificil când nu se

cunoaşte că bolnavul este toxicoman

diagnosticul diferenţial - alte intoxicaţii cu deprimante

SNC

injectarea i.v. a naloxonei, antagonist specific al

opioidelor - revenirea rapidă din comă în cazul

supradozării opioidelor

Contraindicaţii

insuficienţa respiratorie

boli care evoluează cu limitarea funcţiei respiratorii –

cord pulmonar, BPOC

astm bronşic

traumatisme cranio-cerebrale

hipovolemie, şoc

colici biliare fără asocierea unui antispastic, intervenţii

chirurgicale pe căile biliare

abdomen acut nediagnosticat

Insuficienţa hepatică

Căi de administrare

oral - efectul maxim la 2 ore, durată mai lungă

parenteral - i.m. sau s.c., efectul maxim la 1 oră, durata -

de 4-7 ore

i.v - rezervată situaţiilor de urgenţă, în chirurgie

preoperator, în timpul intervenţiilor chirurgicale

dispozitive (prevăzute cu sisteme protectoare faţă de

supradozare) care permit autoadministrarea - anestezie

controlată de pacient (PCA)

intratecal şi peridural - în travaliu sau postoperator

cale rectală – biodisponibilitate redusă, cu variaţii mari

Preparate şi doze

oral - 5-30 mg la 4-6 ore

comprimate retard - concentraţie relativ

constantă pentru 12 ore

injectabil - 10-20 mg. la 6 ore s.c. sau i.m.

i.v. - odată 10 mg lent

intrarectal - supozitoare, 10-30 mg la 4 ore

Succedaneele morfinei

derivaţi fenantrenici: codeina, heroina,

hidromorfonul

fenilpiperidine: petidina, fentanylul şi

derivaţii săi

metadona, dextropropoxifenul, piritramida

derivaţi de morfinan: levorfanolul

benzomorfan: pentazocina

derivaţi de tebaină: buprenorfina

CODEINA (metil-morfina)

alcaloid fenantrenic din opiu

biodisponibilitate bună după administrarea orală

10% din codeina - prin metabolizare → morfină

efectul analgezic - slab (20% din cel al morfinei)

afinitate redusa pentru receptorii opioizi

analgezia produsă - morfina formată prin metabolizare

efectul euforizant - mai redus

potenţialul de a dezvolta dependenţă – mic

efectul antitusiv - intensitate medie, antitusivul etalon

CODEINA

Indicaţii

dureri de intensitate moderatăasociată cu acidul

acetilsalicilic sau cu paracetamolul

antitusiv - în tusea seacă

tratament de început în boala canceroasă

Reacţii adverse

greaţă, constipaţie

doze mari - deprimă respiraţia

copiii mici – convulsii

15-60 mg la 4-6- ore - analgezic

15 mg la 4-6- ore - antitusiv

OXICODONA

compus semisintetic cu proprietăţi asemănătoare morfinei

intern în doze mici 5 mg în asociaţie cu AINS în dureri de

intensitate moderată

LEVORFANOLUL

derivat sintetic asemănător morfinei

efect analgezic durabil

DEXTROMETORFANUL - efect analgezic slab, folosit ca

antitusiv

HEROINA (diacetil-morfina)

similară morfinei, obţinută prin semisinteză

efectul - rapid şi de durată mai scurtă decât la

administrarea morfinei

risc mare de addicţie

sindromul de abstinenţă - foarte grav

nu mai este folosită ca medicament în foarte multe

ţări

PETIDINA

două denumiri comune internaţionale – MEPERIDINA

derivat fenilpiperidinic de sinteză, cu potenţă mai mică

efectul apare rapid şi este de durată scurtă (2 ore)

nu se indică pentru durerile cronice din cancer

acţiuni de tip M-colinolitic

efectul spasmogen - mai redus decât al morfinei,

se foloseşte în colici renale şi biliare

nu produce mioză ci midriază.

nu inhibă motilitatea uterină

deprimă mai puţin respiraţia la făt -indicată în

analgezia obstetricală

metabolizare - metabolit toxic, norpetidina - fenomene

de excitaţie centrală şi disforie, mai ales la doze mari

reacţii adverse - asemănătoare cu ale morfinei

Indicaţii

chirurgie - preoperator,

pentru calmarea durerilor

postoperatorii, intervenţii

chirurgicale minore (de

exemplu chiuretaje, incizii

abcese etc.)

analgezie obstetricală

Contraindicaţii

boli hepatice, insuficienţă

hepatică

insuficienţă renală

mixedem (precipită

coma)

nu se asociază IMAO

FENTANYL

compus de sinteză fenilpiperidinic cu potenţă mare

stimulează puternic receptorii μ

potenţă analgezică de aproximativ 100 de ori mai mare decat a morfinei

debut al acţiunii mai rapid şi durata efectului mai scurtă

efecte minime asupra presiunii intracraniene

nu determină eliberare de histamină

frecvent - rigiditatea musculaturii trunchiului

FENTANYL

i.v. sau intratecal - în anesteziologie pentru suplimentarea analgeziei,

pentru realizarea anesteziei controlate de pacient (PCA)

in durerea neoplazică - pe cale transdermică, sub formă de plasturi TTS

copii - acadele cu fentanyl

SUFENTANYL, ALFENTANYL, REMIFENTANYL - în anesteziologie, asemănătoare fentanylului

METADONA (Sintalgon+)

derivat de sinteză de difenilmetan

efectul analgezic - asemănător cu al morfinei, cu durată mai lungă

riscul de a dezvolta dependenţă - mai mic

sindromul de abstinenţă - mai blând

pentru înlocuirea morfinei sau a heroinei în cura de dezintoxicare la toxicomani

pentru tratamentul durerilor terminale din cancer, în administrare internă sau i.m.

în colici, dureri reumatice

nu se administrează în obstetrică

DEXTROPROPOXIFENUL (Darvon®)

derivat de sinteză cu efect analgezic slab,

asemănător codeinei

indicat în dureri moderate, în administrare orală

se asociază frecvent cu AINS

utilizare îndelungată de doze mari – dependenţă

PIRITRAMIDA (Dipidolor®)

efecte analgezice intense

în durerile neoplazice sau postoperatorii, i.m.

TRAMADOL

analog sintetic al codeinei

efect analgezic - asemănător cu al acesteia

slab agonist al receptorilor μ

debutul acţiunii – rapid, durata efectului – lungă

nu produce deprimare respiratorie, nu determină

constipaţie

riscul de dependenta – mic

în dureri moderate, eficace în analgezia obststricală

Ra: ameţeli, greaţă, vomă, sedare, convulsii

oral, 50 mg de 2-3 ori pe zi, i.m., i.v. sau s.c

Agonişti – antagonişti. PENTAZOCINA

compus sintetic, derivat de benzomorfan

analgezia - mai slabă decât cea produsă de morfină

agonist pe receptorii k şi agonist parţial pe receptorii μ

administrarea pentazocinei la bolnavii dependenţi de morfină declanşează un sindrom de abstinenţă foarte sever

dependenţă - risc mic

deprimarea respiratiei - mai redusa

tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale

Nu are acţiune spasmogenă la nivelul sfincterelor

PENTAZOCINA

Indicaţii

dureri acute şi cronice

de intensitate moderată

şi mare

anesteziologie

Reacţii adverse - stări

disforice, mai ales la

femei

Contraindicaţii

infarct miocardic acut

(stimulează cordul)

bolnavi aflaţi în tratament

cronic cu morfină sau alţi

agonişti μ

Mod de administrare

oral 50 -100 mg/4 ore

i.m. sau i.v. 30 mg/4 ore

BUTORFANOL (Moradol®)

Compus de sinteză asemănător pentazocinei

agonist pe receptorii k şi agonist parţial μ

i.m. 2-4 mg la 4 ore sau i.v. 0,5-2 mg. la 3 ore

BUPRENORFINA

(Temgesic®) compus semisintetic derivat de tebaină

mai liposolubil decât morfina

potenţă superioară morfinei

analgezie intensă şi durabilă

deprimă puţin respiraţia, nu influenţează aparatul circulator

agonist parţial pe receptorii μ, antagonist pe receptorii k

i.m., i.v. sau sublingual

0,2 mg la 6 ore

Antagoniştii opiaceelor

Naloxona (Narcan®)

compus sintetic

acţionează ca şi antagonist complet al opioidelor

blochează competitiv şi reversibil receptorii μ şi k

intoxicaţia acută cu morfină - antagonizează sedarea,

deprimarea respiratorie, hipotensiunea

efect - durată scurtă

obstetrică - se injectează imediat după expulzie în

vena ombilicală la nou-născut

Naloxona

La bolnavii cu intoxicaţie cronică - declanşarea unui

sindrom de abstinenţă acut

apare rapid şi durează aproximativ 2 ore

Reacţii adverse -hipertensiune arterială, aritmii

Indicaţii

intoxicaţia acută cu opioide

anestezia generală

NALORFINA (Nalorphine®)

analogul N-alil al morfinei

antagonist parţial sau agonist-antagonist.

persoane care nu au primit opioide - stare disforică, cu

anxietate şi halucinaţii, mioză, deprimare respiratorie

slabă şi efect analgezic intens

intoxicaţie acută cu morfină - i.v. - antagonizează

specific deprimarea respiratorie produsă de morfină,

efectul analgezic şi în parte sedarea

NALORFINA

bolnavii cu intoxicaţie cronică -

declanşează sindromul de abstinenţă

nu declanşază sindromul de abstinenţă la

pentazocină

Mecanism de acţiune - antagonist pe

receptorii μ si agonist al receptorilor k

Indicaţii - intoxicaţia acută cu opioide,

diagnosticul toxicomanilor

NALTREXONA

antagonist complet al opioidelor

durată lungă de acţiune

administrare orală

pentru consolidarea curelor

în tratamentul alcoolismului cronic