amprente temporale ~ volumul 2 ~
DESCRIPTION
antologie de proezii cronopediaeneTRANSCRIPT
Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia
realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării
şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Amprente temporale antologie de poezii cronopediene
~ volumul 2 ~
Editura DOCUCENTER Bacău, 2012
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 2 ~
Redactori: Lenuş Lungu, Delia Stăniloiu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea sunt autorizate
pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
ISBN: 978-606-8246-57-4 ISBN vol. 2: 978-606-8246-63-5
Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889
www.docucenter.ro
Amprente temporale
~ 3 ~
Scurte supoziţii
Prin nu ştiu ce întâmplare fericită şi onorantă, mi-a fost
încredinţată misiunea de-a prezenta, al doilea volum de versuri, „Amprente atemporale”.
Să încerci a descifra poezia, după înţelesul meu, înseamnă întâi de toate, să intri în pielea personajului, apoi să îţi imaginezi că nu mai eşti tu ci autorul şi aşa prin suprapunerea gândurilor s-apuci calea incertitudinii decalate poetic, având forme aspectuale unificate printr-o deblocare, dedublare multiplicată şi-n acelaşi timp distinctă a minţii luată în extensie, cu alte cuvinte să intri în pielea autorului încercând să-l înţelegi fără a-l judeca. Linia de separaţie, subţire, ce subexistă în literatură ne strânge pe toţi laolaltă şi ne îndeamnă continuu să creăm.
Pe majoritatea celor ce şi-au pus ,,Amprenta atemporală” în acest volum îi cunosc din lumea idilică, în genere, a internauţilor. Fiecare prezintă câteva din noile creaţii fără a avea pretenţia că ar fi epuizat subietul. Desigur, sunt
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 4 ~
încredinţat că nu am reuşit să analizez în profunzime poemele dar voi spune ce m-a impresionat la fiecare autor.
Luminiţa Cristina Petcu… Ca întotdeauna, serioasă, împinge simţirea la limita netrăitelor nelinişti analizând expectativ extremele suportabilului. Gestionat, împarte emoţia manifestind între limitele frontierelor admise tendinţe stimulatoare, căzând pradă unui lirism bogat în impresii, expresii, fiindu-ţi de cele mai multe ori necesar DEX-ul. Asistăm la delicateţea unor senzaţii chinestezice transferate într-o multitudine de temperări neşterse vreodată de amintiri. Realizezi, încă de la primele versuri, că ai de-a face cu poezii deosebit de sensibile şi mai ales inteligente, ,,purificate în flacăra suferinţei”, mânuind cu uşurinţă metafora, baza poeziei. Aglomerând unificarea înnegritelor spaime, poeta se simte cumva obligată, compulsiv, de-a întreba auditoriul asupra marilor sale nelinişti.
Irina Lucia Mihalca… poezie lirică, căutând imaginativ universul şi trăirile îndrăgostiţilor. O poezie plăcută.
Delia Stănoiu… Versificaţie clasică, neînchistată de ritm şi picior metric. Găseşte modalităţi de exprimare încadrându-se în limite autoimpuse. Poezii deosebit de expresive.
Burde Victor… Poezie-joaca cuvintelor legănată melodic, menită a face versul să cânte. În toată poezia sa întâlnim tentaţia de a intona în ritmuri, de multe ori neştiute chiar dacă se uzitează repetiţia. Tema, bineînţeles, eternul feminin.
Mariana Bendoiu… Incertitudini învinse de iubire iar de aici tot amalgamul poveştilor de altă dată.
Zinca Iulian Marius… În poezie găsim o combinaţie interesantă, urme de haiku amestecate cu epitete de înaltă ţinută.
Boris Marian Mehr… Un poet neliniştit, veşnic în căutarea perfecţiunii mentale. Atent, la tot ce se-întâmplă în jur, scoate profunzimi de cuget nelipsind imprevizibele metafore. Conştient de valoarea sa nu ezită să trateze lumea cu un zâmbet amar şi malefic sau mai bine zis cu-un umor
Amprente temporale
~ 5 ~
aproape cinic. Citim în ,,Amprente temporale” volumul II, câteva poezii remarcabile, marca Boris!
Anne Marie Bejliu… Uimitor cum toate vicisitudinile n-au învins această obsesie pentru cuvântul împlântat rezultând epitete mirifice.
Belean Maria Ileana… poezie lirică ce glorifică sentimentele de iubire ale poetesei.
Ion Ionescu Bucovu… Poezie dulce, ritmică amintind de clasici. Regretele constatatoare fac deliciul cititorului.
Ciurezu Mariana… Cântă iubirile şi inerent despărţirile, din toate unghiurile posibile, îmi place că foloseşte marea ca fundal, eu fiind constănţean.
Mircea Gordan... Poezie optimistă, uneori şugubeaţă, îţi creează o stare de confort citadin, indiferent de subiect.
Mariana Dobrin… Peisajul în poezia sa ocupă un loc important. Bineînţeles, foloseşte toate figurile stilistice.
Marilena Velicu… Jurăminte, asigurări… suculente viziuni.
Constantin Camelia… O poezie, optimistă, cuminte, sinceră care trăieşte clipa cu speranţă.
Oană Ştefan Valentin… Întrebări, de multe ori, adiacente străbat universul său poetic
Rodica Cernea… Poetesă prolifică, realistă, care nu ezită să-şi expună crezul,
Luiza Grama Adriana… Poetesă deloc timidă în a-şi divulga remuşcările dar şi încrederea în sentimentele sale.
Viorel Croitoru… Poezie îngrijită, subiecte clasice. Lucia Secoşanu… Discursuri poetice bine dirijate.
Stări nelămurite şi întrebări majore explicitate. Valerica Pauleţ… Iubiri, lacrimi, ezitări transpuse în
versuri. Ciobotariu Maria… Poezie generoasă. Viorel Gongu… Poezie pe care o lecturezi cu plăcere,
vers rimat şi ritmat Mihai George Corui… Bucuria descoperirii
cuvântului. George de Podoleni… Un poet cu personalitate. Lenuş Lungu… O bogăţie pastelată de epitete.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 6 ~
Patricia Şerbănescu… Pasiuni, aşteptări înfrigurate atinge paliere surprinzătoare.
Sprancenatu Dan… Tema clasica. Poetul cântă admirativ femeia.
Adrian Cîrstea… Căutări febrile, scotociri aşteptate. Bineînţeles, dacă aş fi avut un termen lung, aş fi scris, cu
certitudine, mai mult despre fiecare, aşa că cer iertare autorilor prezentului volum „Amprente temporale” dacă i-am indispus cu scurtele mele supoziţii.
Stănescu Aurel Avram
membru *CUC şi *CMS Constanţa
*CUC - Cercul Umoriştilor Constănţeni *CMS – Cenaclul Mihai Sadoveanu
Amprente temporale
~ 7 ~
Adrian CÎRSTEA
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 8 ~
SSpplleeeenn
Pe putredul fotoliu ce-n bej satin se-mbracă
Admir cum focu-n sobă se pierde-n al său fum.
Cu-n ochi pe o fereastră aştept şi-acum să treacă
O umbră de prieten prin prăfuitul drum.
În piept, ca zile-n ploaie, inima stă să tacă
Iar ochii sângerii pe foi căzut-au scrum.
Şi mâinile cu gheaţa au vrut pace să facă
Încât pe rafturi rupte caiete mor în fum.
Simţind cum creşte setea, mă-ndrept, cu ochi de-agate,
Spre sticlele de vin, de timpuri prăfuite,
Ce zac în agonie în lăzi demult uitate
Din beciul potolit de-ecouri ruginite.
Pe clanţă se aude o umbră... de departe;
Dar mă-ndoiesc că-i vreunul. Îmi pare că-i doar moarte.
Amprente temporale
~ 9 ~
DDooaarr ppllooaaiiee
Pe străzi zgomotoase reci picuri se-aud
Cum gâdilă praful gălbui,
Din nori se zăreşte cum cade, băltind,
O ploaie pe-nchise căţui.
În geam curcubee brăzdează timid
Noi pânze de gâze de mai
Iar iarba se culcă, aproape murind,
Tăcând, prefăcută-n cobai.
Lumini iar se sting şi norii aduc
O pătură bine cusută
Şi stropi uriaşi de ploaie ucid
Iar câmpuri întregi de cucută.
Gutuii îşi pierd, cu frunze, şi flori,
Doar pietrele râd şi se scaldă,
Pe şanţ câţiva maci se plâng, ameţiţi,
Că ploaia e rece nu caldă.
Şi toarnă şi tună imenşii nori gri,
De lacuri se umple pământul.
Un tremur de frig cuprinde de tot
Tăcutu-mi trup mort destrămându-l.
În zadar…
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 10 ~
Fluturi mă muşcă de braţe, zbătându-se-aievea, de dor;
Iarba sub mine smuceşte, păsări din stele cobor,
Ploaia mă bate pe umăr dorind să îmi spună ceva
Luna mă prinde în braţe. Zadarnic, căci tot nu e ea.
Bulgări de rouă pe frunze sclipesc producându-mi fiori,
Gândul aievea mă poartă, în vene am prafuri de nori,
Crini parfumaţi mă îmbie, visând doar păduri de cleştar,
Totul e magic şi-i bine, dar totuşi e totu-n zadar.
Ochi mulţi albaştrii şi verzi îmi caută chipul meu brun,
Versuri de-amor mă tot cheamă; spiritual meu e nebun,
Timpul de toţi se tot leagă. Totuşi eu, azi, l-am oprit,
Inima mea tot aşteaptă. Zadarnic, căci tot n-a venit.
Amprente temporale
~ 11 ~
IIaarrnnaa
Împânzit în scaunul tapisat în borangic
mă cufund în mine însumi
privind căderile de nasturi albi.
În sobă, focul cântă
colindele vremii
în timp ce cozonacii bunicii
freamătă în tăvile unse cu dragoste.
Pe uliţi, oameni de zăpadă
construiesc copii plini de veselie
încărcându-le obrajii
de roşu trandafiriu.
Clopoţei troznesc în capătul străzii
agăţaţi de sania cu care
iarna colindă oraşul.
În scurt timp totul va fi sărbătoare
şi ne vom juca iarăşi de-a copilăria.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 12 ~
Anne Marie BEJLIU
Amprente temporale
~ 13 ~
rraaddiiccaall ddiinn rraaddiiccaall,, ddiinn rraaddiiccaall......
noţiuni abstracte,
dureros rostogolite printre gesturi seci...
se-nvârte neştiut titirezul valorilor.
pricipiile cad una câte una,
de pe masa cinei de taină.
se umplu paharele
cu veninul firilor.
Doamne!
câte umbre mai înghiţim,
când visurile
îşi trântesc geamantanele goale
pe paturi nefăcute?
câte frunze
uită să redevină palme?
câţi pumni
zgârie tâmplele cu bătăile lor inutile
în porţile iubirii?
când titirezul se va opri,
poemul va fi gata de şters.
altul se va înfige uimit
în fila a noua
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 14 ~
a speranţelor unui trup,
unui suflet,
unui spirit,
unui Tot,
căutând...
îînnttrr--oo zzii ccrreesscc,, îînnttrr--aallttaa ssccaadd
pumnul îmi cere linişte.
palma deschisă cere nimicului să iasă
din camera cu pereţii arşi.
fum în orbitele golite de culoare.
atracţie absurd rătăcită
printre noduri de drumuri.
drum.
cu pantofii întorşi spre galele timpului,
pasul îmi desenez
pe strada fără sfârşit a vieţii.
sunt eu şi sinele
clocotind între cerc şi punct.
vulpea cu ochii de flăcări
mă adună răbdător,
într-o coajă de pâine uscată.
ascult acum naşteri promise,
amânate.
nimicul e gardul zborului?
Amprente temporale
~ 15 ~
ssăărruutt îînnttrree ddoouuăă ffoorrmmee
respiraţia gândurilor
ucide visurile.
pe pat de sunete,
rostogolite umbre,
dragoste lasă să curgă.
acidul minciunii,
aşternuturile arde.
tâmpla ta, tâmpla mea
zdrobesc fumul alb
al întâmplării.
ne-am întâlnit
pe cheile solului.
partitura s-a dizolvat.
hârtia înnegrită –
istorie a mâinilor
deschise în gol,
îmbrăţişând nimicului
torsul.
alb-negru film se derulează,
pe pânza cinematografului
aflat de mult în faliment.
spectatorii surâd nopţii.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 16 ~
fiare ale pădurii indiferenţei,
lasă aplauzele să sperie
copilul din inima gândului,
remodelat de frică.
sărut între două forme.
tăiere a moţului liniştii,
când fetiţa cu ochii de ape
e cheală.
Amprente temporale
~ 17 ~
Boris Marian MEHR
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 18 ~
PPooțții cceerree iiuubbiirree??
Cel care plânge,
Cel care pierde tot sângele,
Vântul de toamnă peste
O groapă uriașă,
Blesteme și țipete-n beznă,
Oseminte se nalță,
Se caută, se găsesc,
Nu au liniște,
Lacrimi de piatră.
Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață,
Eu am auzit ultimul lor strigăt,
Eu am văzut cum se nălța fumul,
Am auzit cum se închideau ușile,
Fumul era ultimul lor cuvânt,
Ultimul sărut, o literă,
Un semn pe un cer de lut.
Poți cere lumii iubire?
Poți cere orice,
Iubirea se-mparte
În iubiri mai mici, tot mai mici,
Până ce te trezești în palmă
Cu un dram de ură,
O scuturi, nu scapi de ea,
Iartă-mă, Doamne.
Amprente temporale
~ 19 ~
VVoorrbbeeșșttee ccuu mmiinnee
Este ultima strigare.
Să te fereşti de muşcătura şarpelui
atins la coadă.
Se va alia şi cu cel din urmă vultur
doar să te atace.
Cu cel din urmă coiot să te atace.
Cu oricine. De ce ?
Ai refuzat un dialog, o mână întinsă?
Mai ştii?
Doamne, câte păcate nu avem de ispăşit?
Ne trebuie o eternitate să facem penitenţă.
În trei părți se fugăresc
Înțelesurile, un demon,
Doi demoni, trei demoni,
Urmele nu se văd,
Demonii au intrat în suine,
Înainte de... trebuie s-o spun de la început...
Înclin să cred... m-am reîntors... nu m-aș încumeta,
Faptul că... întruchipare a reproșului.
Există prietenii bizare,
Unii se mușcă de nas, de urechi,
Nu este loc de metafore,
Cineva s-a spânzurat în închisoare,
Cineva s-a dezbrăcat de piele,
Cineva se preface în spin de trandafir,
Tavanul latră, dă-i osul, vecine,
Eu nu mai sunt nicăieri.
Uitați de nopți aldebrandine,
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 20 ~
am cunoscut și fericirea
portretul Dominei vecine
se vinde-n târg,
păstrează-ți firea.
Bacantele dansează valsuri,
Trei grații, granița cu Franța.
Portretul fetei din Fayium,
Ochi mari și negri, doi tăciuni,
Astfel pe tine te vedeam
Cântând epitalami.
Amprente temporale
~ 21 ~
AAmm vviissaatt
Am visat că am ucis pe cineva,
Eram liniștit, am făcut o baie fierbinte
și visul s-a liniștit,
dar cel ucis bătea în geamuri,
pe acoperiș,
eu eram printre cei uciși.
UUnn ccââiinnee
La un popă a fost un câine
şi pe câine l-a iubit,
Iulius Caesar, vino mâine,
azi oraşul e ticsit,
da, am ucis, ne strigă Shakespeare,
dar nu sunt ucigaş defel,
cum poţi participa în Mexic
la un concurs cu Georges Blondel?
El a ucis, ne spune-n faţă
poetul, din iubire doar
poţi să ucizi, în rest doar zaruri
aruncă moartea-calendar.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 22 ~
Camelia CONSTANTIN
Amprente temporale
~ 23 ~
PPeennttrruu ttiinnee
Gândeşte, iubeşte, priveşte acum
O lume de haos durere şi scrum
Din ceruri veghează lumea de jos
Dă-ne speranţa de vis luminos.
Nu vrem disperare, durere şi chin
Dorim soare şi-un strop de senin
Să simţi, să speri, să fii, să exişti
S-alungi suferinţa ochilor trişti
Ai fost, eşti, şi vei trăi mereu
În inimă-n suflet, în dorul greu.
Eşti febra din ritmul fierbinte
Şi zbaterea aducerii aminte.
Trăieşte clipa-ţi de magic destin
Absoarbe sărutul de dulce suspin
Cuprinde în braţe şoapta de foc
Iubirea ce mută munţii din loc.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 24 ~
Tribut pentru MJJ
SSuufflleett ccăăllăăttoorr
Ce dacă e târziu
Şi drumul e pustiu?
Tu suflet călător
Te plimbi nemuritor!
Un spirit de cleştar
Tu eşti un dulce dar
Speranţă şi destin
Din univers divin.
Frunză-n vânt de eşti,
Tu magul din poveşti
Un spiriduş de foc
Ne-ntâmpini cu noroc
Pitit ghiduş între nori
Surâs din roua de flori,
Liber alergi prin văzduh
Tu eşti al basmelor duh.
Frunze se scutur-uşor
Zbateri de-aripă in zbor
Foşnet şi şoapte de dor
Suflet de-amor călător.
Amprente temporale
~ 25 ~
LLuummeeaa ttaa
Inspiraţie din stele
Şi din doruri grele
Ai strigat sfârşit
Noi nu te-am auzit
O zi, un vis, un ceas
În noapte ai rămas
Şi-a morţii suflare
Suspinul ce doare.
Straiul gri al sorţii
Trist în faţa morţii
Te lasă gol şi trist
Un suflet de artist.
O geană de înger
Lumină şi fulger
Te mângâie uşor
În dulcele-ţi zbor.
În liniştea senină
Cânt de lună plină
Duios în vers şoptit
De viată despărţit.
De pleci, sau vii
În doruri pustii
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 26 ~
Un gând, nu uita
Aici e lumea ta!
SSăărruutt
Sărută ochii plini de dor
Şi gura-i de dulce amor
Săruta un dulce surâs
Şoapta din magicul râs
Perdeaua de gene fierbinţi
Ce uită de ochii cuminţi
Strecoară priviri de granat
În dulce suspin susurat
Sărută obrajii fierbinţi,
Umerii albi ce-i alinţi
Sărută-i şoapta din vis
Purtată în alb paradis.
Alintă-i mătasea pielii
Pictată de soarele verii
Atinge esenţa împlinirii
Alungă durerea amăgirii.
Pătrunde templul iubirii
Alungă durerea amăgirii
Absoarbe geamăt de dor
În ţipăt de pasăre-n zbor.
Sărută gura şi zâmbetul mut
Aleanul din timpul pierdut
Sărută negura ochilor vii
Şi umbra amintirii pustii.
Amprente temporale
~ 27 ~
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 28 ~
Dan SPRÂNCENATU
Amprente temporale
~ 29 ~
NNuummaaii ccuu ttiinnee
Numai cu tine drumul vieţii e uşor
Parcă-mi dai aripi, simt că zbor
Vin să-ţi dăruiesc iubirea toată
Ce dulce este dragostea furată !
Numai cu tine nopţile sunt mai frumoase
Dimineţile atât de liniştite, călduroase
Nerăbdător aştept o nouă primăvară
Vrăjită inima suspină , dorul mă-nfioară
Numai cu tine-n fiecare vis călătoresc
Spre insula speranţei, acolo te iubesc
Sub cer albastru, părăsit de nori
Ne facem jurăminte prin ploile de flori .
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 30 ~
TTee--aamm pprriivviitt
Te-am privit iubito fascinat
în vis mi-apari ca Venus,
eşti şi înger şi demon
pe-un piedestal al nemuririi
te aşez în clipele de dor.
Departe eşti de mine
ca spaţiul imens dintre iarna
ce nu se mai sfârşeşte
şi blânda primăvară
pe care o aştept
ca pe o binecuvântare.
Amprente temporale
~ 31 ~
LLaa ttiinnee mmăă ggâânnddeesscc
La tine mă gândesc
în miez de noapte
când se trezeşte luna
buimacă
iar stelele o privesc distant
ca pe-o liceană îndrăgostită
Parcurg cu mintea
serile de primăvară
când ne iubeam
sub merii înfloriţi
gura mi-e însetată de iubire
aştept sărutul dulce
să-l primesc
E doar un vis
ce poate deveni
aevea,
la tine mă gândesc.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 32 ~
FFeemmeeiiee
Femeie eşti o gingaşă făptură,
Un avatar al vieţii adevărate;
Mai mult decât o simplă jumătate
Dintr-un întreg, cum scrie în scriptură.
Poţi fi şi mamă, şi soţie şi iubită
În orice ipostază eşti fermecătoare,
Surâsul tău e cald ca razele de soare;
Când dăruieşti iubire te simţi împlinită.
Ne dai viață şi ne ocroteşti,
Purtăm icoana ta mereu în gând;
Femeie eşti un înger pe pământ!
Ne înalţi pâna la culmile cereşti.
E ziua ta, o dulce sărbătoare !
În fața ta cu stimă ne-aplecăm
Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm!
Şi-ţi oferim cu dragoste o floare...
Amprente temporale
~ 33 ~
Delia STĂNILOIU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 34 ~
CCaa nniişşttee ddeelliiccaattee fflloorrii
Ca nişte delicate flori de primăvară
Venite din îndepărtate norduri
Mă poartă spre uitate fiorduri
În gînd purtate-n doi, odinioară.
Acolo, unde sunt zăpezile regine
Şi au domnia lungă pe tot anul
Când se sărută marea cu limanul
Printre ţinuturile reci, virgine,
Unde doar ape-adânci mai scaldă marea
În depărtate albe ţări lapone
Scandând poeme-n metrici monotone
Acolo mi se pierde idealul.
Pe ţărmuri reci iubirea mi-e fugară
Pe flori de origami lasă semne
Parcă timid, ar vrea să mă îndemne
Să ne-ntâlnim într-un târziu de gară.
Amprente temporale
~ 35 ~
EEggrreetteellee ccuu ttrruuppuurrii ddee zzăăppaaddăă ((ddoommnnuulluuii GGeelluu CCrriişşaann))
Egretele cu trupuri de zăpadă
Sculptate-abil de picurii de ploaie
Încarcerate-n două acolade
Şi proaspăt poposite în odaie.
Pe stampe prăfuite, desuete,
S-au aşezat pe-o vreme indecisă
în grupuri; fantomatice octete
Şi aranjate-n curbe pe-o abscisă.
Dansează pe o muzică celesta
Le însoţesc doar, negre balerine
Şi doar un zâmbet trist le mai contestă
Când mă gândesc neobosit la tine.
În liniştea de plumb bacoviană
Mă simt şi eu asimilată-n stampă
Şi-n lacrima ce se răsfaţă-n geană
Cu dor de tine-s fluture pe lampă.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 36 ~
ÎÎnn rrăăssppăărr
Nu sunt nimic. Sau, poate sunt… ceva
Ceva ce se-nrudeşte cu nimicul
Intro-extrovertită pe-undeva
Şi care nu se-mpacă cu tipicul
Şi mă percep malefică, feroce
Dar sunt doar ghinionul persistent
Sau numai răguşeala mea din voce
Sunt gândul ne-ndrăznit, impertinent…
Lăuntric, permanent sunt balerina
Din Lacul Lebedelor doar Odette
Exterior, m-ascund în gospodina
Care găteşte excelent spaghete.
Sunt nota aberabtă la factura
Vieţii ce se scurge într-o vrie
Sunt ironia permenentă-n gura
Ce-şi pierde dinţii într-o veselie.
Fiinţa mea, nu-i cea care se vede
Nici cea pe care o simt eu
Sunt cea care se-ncrede-n ce nu crede
Un uragan strivit de alizeu.
Amprente temporale
~ 37 ~
BBeeţţiiaa nnooppţţiiii
Beţia nopţii, e de ne-nţeles
Altfel, de ce s-ar mai numi beţie
Sufletul tău, paşilor mei eres
Fior sau exaltare, nebunie.
Lupii aleargă nopţile-n pădure
Şi urlă alb, lugubru-n pieptul meu
Tăcerea ta, pe sufletu-mi secure
Înger căzut în patimă mereu.
Nu mă lăsa, păstrează-mă de-a pururi
În vis, în suflet, lacrimă pe pernă
Sărută-mă cu fulgii din ninsoare
Ce cade alb şi pur de-acum eternă.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 38 ~
E L L A
Amprente temporale
~ 39 ~
VViiss ddee ttooaammnnăă
mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau,
atingeri diafane în șoapte de mătase,
când numai trubadurii în noapte ne cântau,
stârnind nemărginirea, în clipele rămase.
când agățam în ramuri speranțe aurii,
neparguite încă de soarele tomnatic
și te-nveleam cu doruri în serile târzii,
să nu se-aștearnă bruma, în suflet singuratic.
și azi mi-e cald în suflet, în toamna asta dulce,
mi-e soare și mi-e bine, deși e altă toamnă
și-adorm... și numai dorul nu pleacă să se culce,
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 40 ~
DDoorr
Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri,
Când blânda inserare îmbrățișează zarea,
Aș vrea să-mi strig în taină iubirea printre rânduri,
Să-ți spun că tu în vise mi-ai adus iar culoarea.
Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape,
Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline,
Aș vrea să vii iubire, dar tu nu ești aproape
Și-mbratisez doar norii, fereastra către tine.
Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere,
În care-am strâns oceane imense de iubire,
De palma-ți ce respiră suavă mângâiere,
De gura ce-nfloreste, surâs de fericire.
Amprente temporale
~ 41 ~
RReeggăăssiirree
Din netimp am venit să te caut pe tine,
Printre sori și luceferi rătăcind îndelung,
Biet hoinar pribegind ca și dorul din mine,
Cu speranța făclie, la tine s-ajung.
Te-am pierdut printre clipe, netrăind uneori,
Ascunzând amintirea în absențe de gând,
Îmbătându-mi simțirea cu false licori,
Rătăcindu-mă-n ceață, desculță plângând.
Te-am zărit printre astre, cometă albastră.
Căutai ca și mine paradisul pierdut,
Amintindu-mi că e doar în inima noastră,
Regăsit în Lumina unui nou început.
Te-am cuprins între gânduri, inefabil ecou,
Tresărind cu uimire aproape plângând
Și-am știut că ești tu, lângă mine din nou.
Și-ai venit, să-mi răspunzi, la chemarea din gând!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 42 ~
AAllbbaassttrruu
Dacă ți-e dor de aripa albastră
Ce-ți parfuma secunda, uneori,
Îndreaptă-ți zborul către steaua noastră
Opal, pierdută dincolo de sori...
Vei regăsi același vis albastru
Rămas, cuminte-n blândă așteptare,
Cu dorul risipit pe-un colț de astru,
Cu strigăt mut, în dulcea lui chemare.
Din necuvant s-a întrupat Iubirea
Ce astăzi se transformă în cuvânt
Un vis albastru-și caută-mplinirea
Acolo-n cer și-aici, pe-acest pământ.
Nu mai încap cuvinte între noi
Ne-am regăsit, în două necuvinte
Atât de vechi... și azi, atât de noi,
Înscrise-n cartea vieții... dinainte.
Amprente temporale
~ 43 ~
George de PODOLENI
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 44 ~
OO mmaammăă,, uunnddeevvaa,, ddeeppaarrttee......
O mamă, undeva, departe,
Uitată și de viață și de moarte;
Ca ea atâtea sunt prin sate,
Exemple de... singurătate!
Spatele i se-ncovoaie
Și pașii-s grei prin bătătură.
Obraji-s uzi, dar nu de ploaie
Ci că sfântul nu se-ndură
Să-i mai aducă în ogradă
Feciorii rătăciți prin lume.
Închide ochii ca să-i vadă
Cum se jucau și spuneau glume...
Și-i zboară gândul călător
Când le cosea la toți cămașă...
Mai știu ei de măicuța lor?
Cum îi striga: „Veniți, la masă!”
Și parcă-l vede și pe tata,
Intrând ca vântul în chiler
Și, întrebând unde e fata,
În brațe-o ridica spre cer...
O strânge nodul la broboadă
Ori parcă-i cineva în tindă?
De-atâta dor era să cadă
Amprente temporale
~ 45 ~
Și cine-o mână să-i întindă...?!
Lacrimi de Gheaţă
De-atâta iarnă nu mai pot
să-mi car în spate dorul
Și-aud cum toarce timpul mut
din caiere fuiorul
De-atâta iarnă-am obosit
să tot îmi trag piciorul
De cât omăt am rătăcit
pe unde-am pus odorul
Și lacrimi se-adună-n șir
una după alta
În țurțuri se prefac apoi
cioplind adânc cu dalta
Și-aud cum toarce timpul mut
într-o nepăsare
Și-un clopot trage greu și surd
pentru cine, oare?
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 46 ~
ŞŞii--uunn ooff mmăă ttoott aappaassăă......
Ce trist am fost în iarna asta,
Că mi-a-ngheţat butoiul,
În pix s-a terminat şi pasta,
Şi mi-a murit cotoiul.
Blăniţa lui cea călduroasă
Mult mi-a lipsit la şale,
Căci soaţa este mofturoasă
Şi umblă cam... agale.
Nu lasă Biblia din mână,
Citeşte şi oftează;
Posteşte câte-o săptămână
Şi nici nu mai fumează.
În schimb, eu trag, că am un bai,
Mahoarcă din lulele;
Că de ajung cumva în rai,
Mă voi spăla de rele.
Ce frig mi-a fost... nu mai zic alta;
Nici n-am avut obiele.
S-a dezlipit la cizme talpa,
Căci nu mai sunt din piele.
Ce trist am fost în iarna asta,
C-am stat mai mult în casă...
Amprente temporale
~ 47 ~
Că mi s-a pocăit nevasta
Şi-un of mă tot apasă...
ÎÎnndduurrăă--ttee!!
Iubito, astăzi, prima oară,
Când am tras şuba peste mine,
Mi s-a făcut un dor de vară
Şi, nu-ţi mai spun, ce dor de tine!
Aveam o arşiţă în gură
De parcă n-am băut o lună;
Am azvârlit haina cu ură,
Şi m-am trezit gol, prin furtună!
Printre momâi înfofolite,
Ca un nebun, alerg prin frig;
De ger, mi-s buzele-amorţite,
Dar mă-ncălzesc dacă te strig.
Nu ştiu cât iarna s-o mai ţine
Să ningă-ntruna peste noi,
Dar ştiu că-mi este dor de tine
Şi-n mine, vara e în toi.
Îţi este frig şi n-ai căldură;
Nici pârtie nu ţi-am făcut.
Te rog, iubito, mai îndură
Că mâine, iarna... a trecut!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 48 ~
Ion IONESCU BUCOVU
Amprente temporale
~ 49 ~
SSoonneettuull pprriimmăăvveerriiii
Renaște iar natura-n nemișcare,
Înfășurată-n șalul de zăpadă,
Un ghiocel începe să se vadă,
Ca un simbol înviorat de soare.
Se scutură din somnul ei gătită
Să-ntâmpine potopul de lumină,
Mijește mugur verde în grădină,
Și-apare ca o falnică ispită.
Se-aud cocorii cruciați în zare
Cum trec spre țara visurilor lor,
În dansul nupțial de madrigale.
Pe străzi apar dantelele cochete
În spleen al plimbărilor de seară,
Dansând în ritm duios de menuete.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 50 ~
PPaassăărree rrăănniittăă
Pasăre rănită e iubirea noastră
Sângerând pe-o stâncă, care totuși cântă,
Tu aripa vie, eu aripa frântă,
Ce te-așteaptă veșnic la mine-n fereastră.
Încercăm degeaba zborurile-ntruna,
Spre-nălțimi albastre, spre cerul profund,
Nu putem zbura decât cu una,
Cealaltă cade obosită la pământ.
De nu-ncercăm zbura în doi spre astre
Să ne-cuprindă înălțimi albastre,
Ne vom privi mereu, chiorâș, cu ură,
Și vom muri în propria armură…
Amprente temporale
~ 51 ~
CCrrăăiiaassaa mmeeaa ddrraaggăă
Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,
Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,
Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.
… Nu știam ce mister ascunde femeia.
Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,
M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,
Depănam de pe ghemul tăcerii… uitare
Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.
Acum când târziu mă cuprinde iar dorul
Doar visul acela trecut nu -i de ajuns,
Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul,
Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.
Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,
Cu care mă-nvelisei în acea noapte,
Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă,
Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.
Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc
Ca să te caut, de nu-i prea târziu,
Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,
Dar încotro s-o apuc și unde să viu?
Mi-amintesc cum se destramă povestea,
Și-aș vrea să țină la nesfârșit,
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 52 ~
Sunt cesuri tulburi orele-acestea,
Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?
ppaasstteell
Când se aprinde-n cer iubita lună,
Bătuți de vânt și veștejiți de brumă,
Maci sângerii plâng stingerea lor lină,
Căzând printre viole în grădină.
Doar clopote senine, ghioceii,
Și-au scos căpuțul prin zăpezi ca mieii,
Înaltul cade jos cu cer, cu stele,
Nuntind o lume-ntreagă pe sub ele.
Prestol de cer cu stele-mbelșugat,
În seara asta blândă se lasă-așa curat,
Strângând ofrada somnului deplin,
Sub bolți de vise dulci și de senin.
Pe după creste -nalte luna cade jos,
Ca ghemul de mătase, ca un argint netors,
Povești cu căprioare și cu cerbii
Ce trec spre iazuri, peste firul ierbii.
Adun în palme roua din floarea de cais,
Și sting cu ea căldura poemului nescris,
În trecerea cea mare de dincolo de fire,
Tânjesc ca muritorul spre dulcea nemurire.
Amprente temporale
~ 53 ~
Irina Lucia MIHALCA
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 54 ~
SSăă aassccuullttăămm ccâânntteeccuull nnoossttrruu!!
Ridică vălurile să te privesc, prin noi îngerii
vorbesc, plâng, iubesc! Simţi suflul coborât,
cuvinte înşirate după ce gândurile au dansat între noi.
Roua a trecut peste cer, în umeda umbră
o amintire pluteşte, mâinile vântului ne mângâie chipul.
O lună pe cer, o lună pe apă, o lună-n priviri,
luna de pe cer dansează, luna din apă pluteşte,
luna din priviri e diferită de luna cerului - rotundă
oglindă!
Dacă sufletul nu se simte bine cu tine caută să plece,
Rămân o efigie în interiorul tău, ai să mă găseşti,
deschide palma. Să ascultăm cântecul nostru!
Dincolo de lumea de umbre culorile ne aşteaptă,
Ferestrele deschise vor lăsa să pătrundă lumina
fixându-ne privirea spre infinit,
asemeni marinarului în căutarea ţărmului.
Un câmp este acolo jos, unii dau lupte,
dar fericirea este în afara lui, cere atât de puţin,
Sunt cât de aproape vrei, ascultă cântecul,
spre sunetele lipite de noi alergăm,
asemeni muzicii ce curge pe sub arcada noastră,
asemeni ploii de stele revarsate în nopţile de vară.
Amprente temporale
~ 55 ~
Am plecat puţin mai departe de vatra focului...
poţi simţi căldura, te poţi arde şi fără foc,
Un vas plin care-şi aşteaptă golirea!
Îmi aşez sufletul lângă tine, cu caldură te-aştept
la poalele sufletului meu. Cu roua dimineţii
ne ascultăm bătăile. În inima din inima ta mă vei gasi!
UUnn ccâânntteecc aa ttrreeccuutt pprriinn zziidduull ddee ppiiaattrrăă
Singur aşteptând toamna
Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,
O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii – îţi spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gari,
Ca un tren fumuriu în care urci fară să ştii,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de
timp,
Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.
Iata vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odata cu el,
singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,
Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 56 ~
Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,
La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.
UUnn vviiss îîţţii ddeesseenneezz
Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,
o poartă spre Templul Soarelui am deschis.
Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun
pe cântar – în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.
Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,
multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.
Spinii dezvoltă noi simţuri – nedefinite emoţii –
Spre templul Luminii vom porni,
Dacă întind mâna te regăsesc acolo.
Să nu mişcăm lespezile! Ascund
o memorie a durerii – poveşti nemuritoare,
ameţitoare ca şi
traseul labirintului spre lumină.
Cupola lui
n-o vom atinge niciodată cu mâna.
Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.
Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul şi
fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!
Amprente temporale
~ 57 ~
Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară,
line, repezi, reci, calde...
În lumea asta visezi
cum timpii tăi nu au timp,
cum alergi după clipe ce se ascund,
cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,
cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,
cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.
Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric!
Mâine e un alt timp. Iubirea ~ o constantă în infinitatea
de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!
Trăieşte povestea şi dormi,
Tot ce ne este interzis ne face creatori!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 58 ~
Iulian Marius ZINCA
Amprente temporale
~ 59 ~
DDrruummuull ssăăuu
Adânc în noapte,
ecoul paşilor săi,
răsunau.
Un fior puternic
îi scutura convulsiv trupul
până la călcâie.
Cu chipul ca de piatră,
umbla cu degetele prin fumul de ţigară
şi glacial,
cu ochii voalaţi,
fulgera plopii aliniaţi
de ambele părţi ale drumului său.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 60 ~
TTrreecceerreeaa ((aannoottiimmppuurriilloorr))
Nori îngrămădiţi pe boltă.
Le asculta glasul
plutind în aer.
O imagine tulbure
se strecura,
se înfiripa în memoria
din lumina palidă de iarnă
bolborosind fără efort cuvinte
în senzaţia pe care i-o dădea
trecerea anotimpurilor.
Amprente temporale
~ 61 ~
ŢŢăănnddăărrii ((ddee uummbbrree))
Spulberat
într-un milion de ţăndări,
în spirale învolburate,
şedea adâncit în fotoliu
cu faţa ridată
adânc de umbre.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 62 ~
PPllooaaiiaa ((pplluutteeşşttee îînn aaeerr))
Umbrele
se prelingeau
pe pereţi, picurii
stăteau
în suspensie şi ochii
se împăienjeniseră,
mânia începea
să coloreze
obrajii, că-nlănţuite
de stâncă,
speranţele
se plătesc.
Amprente temporale
~ 63 ~
Lenuş LUNGU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 64 ~
CClleeppssiiddrraa ssppeerraannţţeeii
Am pictat pe pânză
constelații ale sufletului
ce mi-e curcubeu
în vis celest
indigo adâncit de umbre
din flori și lacrimi
am sculptat
culorile în adâncul cerului
unde stelele
se unesc cu visele
am amestecat cuvinte
din infinit
cu picătura oceanului absurd
în tăcerea adâncului
să respir cuvinte
să sorb tăceri
şi colorez sentimente
fără rime
împrumut tălpilor
urme de pași
şi pornesc spre
clepsidra speranţei
Amprente temporale
~ 65 ~
DDiimmiinneeţţii ssuubb ttăăllppii
Mă strecor pe marginea
dimineţii
mă apropii de tine
şi te privesc
ca norul trandafiriu
de deasupra cerului
mă aşez în palma ta
ca o umbră îmi trec mâna
Peste ochi, peste obraji
îţi aduc dimineaţa
să se picure peste tine
să te învelească
cu aromă de cafea
şi parfum de migdală
te voi ţine în suflarea mea
şi te voi înfăşura
ţinându-ţi blând
dimineţile sub tălpi
în cupele zemoase
din ceaşca ta.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 66 ~
TTăăcceerree îînn aammuurrgg
în aplauzele cerului
cu-n buchet
de emoţii
gânduri mute
vise surde
culori împletesc
în vântul crud
cu miros de crini
dansând un vals
strig în tăcerea
unui amurg
un trup pictat
între stele
ce ating clapele
unui pian
iluzii, vise colorate
se topesc în apus.
Amprente temporale
~ 67 ~
DDaannsseezz
Dansez în ochiul
răsfrânt de viață
un cântec ce-mi alină
sufletul răscolit
vibrând până în vârful
degetelor
sorb nectarul amintirilor
din căușul palmelor
până la fund
stelele îmi luminează poarta
în miez de noapte
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 68 ~
Lucia SECOŞANU
Amprente temporale
~ 69 ~
SSttaarree pprreezzeennttăă
Îmi caut uitarea în fumul ţigării
Şi-mi macin ficatul cu ness şi cafea.
Şi-mi mint disperarea cu pana visării,
Şi-nşir vorbe... Vorbe ce-ar spune ceva...
Dar gându-mi pustiu nu-şi găseşte cuvântul.
Ce limpede-ar spune ce vreau şi ce simt!
Şi astfel, cu-ncetul, îmi piere avântul,
Ce poate mi-ar spune doritul cuvânt...
Şi-astfel rătăcesc prin idei desuete,
Ce n-au nici substanţă şi nici adevăr.
Mă mint cu speranţe, să-mi 'stâmpăr o sete,
Ce-mi arde adâncul cuvântului DOR...
Şi fumul ţigării acoperă-n ceaţă
A lacrimii rouă ce-ar vrea să răsară,
Mai fac o cafea, că-i deja dimineaţă,
Mă-mbrac, dreg machiajul. Figura să-mi pară,
Senină, ferice şi fără de vreri,
Aşa cum şi feţele altora spun!
Şi doar Dumnezeu ştie câte dureri,
Îneacă şi ei, în cafea şi tutun!...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 70 ~
SSuurrââssuull
Sunt suflet de dac, cu căciula pe cap nu în mână!
Veghind aşteptarea să treacă cu-a timpului jar
Îmi pun căpătâi legea noastră străbună
Şi-n ochi, ţintui vechiul hotar.
Şi-s suflet de lup, ţintuit într-o haină străină.
Zamolxis din mine, mă cheamă la strajă de neam,
Căci pravila lui, e totem de lumină
Şi pace ce-odată slujeam...
Sunt suflet de om ce-şi păzeşte cu jertfă fiinţa
Luminii ce-o port, foc aprins de divine amnare...
Aici vreau să mor, purtând cruce credinţa
Surâsului dac, ce... nu moare!
Amprente temporale
~ 71 ~
NNooii pprriimmăăvveerrii
Mugur copt sparge-n petale foame de viaţă.
Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie
Odihna-şi găseşte... Şi-n raze de soare agaţă
Slava noului rod, în triluri de ciocârlie...
Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinţi
Clocotindu-mi în carne forţe noi, armonie,
Pentru ziua de mâine, zămislesc noi dorinţi
Şi, iert ziua de ieri înfăşând-o-n iubire şi bucurie.
M-amestec cu zarea-mbălsămată în flori
Şi mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă,
Şi renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori,
Şi semăn cu cerul, licărind lună nouă.
Totu-i nou, totu-i bun şi învie speranţa.
Este timpul schimbării pentru alt început.
Primăvară, tu eşti temelia, eşti viaţa
Ce revine, când crezi că totu-i pierdut.
Eşti crăiasa născută în geruri târzii
Ce revii biruind viscolirea cu-o floare
Te aştept, te doresc, şi-mi eşti sensul de-a fi,
Şi rabd arşiţi şi toamne, şi ierni trecătoare...
Că pe toţi şi pe toate îţi aşterni nou veşmânt,
Aruncând în uitare, lacrimi, spaime, dureri,
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 72 ~
Eşti magia ce-mi schimbă suspinul în cânt
Ce slăveşte-mplinirea în noi primăveri!
DDoorruull ppiieerrdduutt
Pe aripa gândului, dorul îmi zboară
Pribeag pelerin de iluzii pierdute
Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară
Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute...
Şi-n zbor obosit, trudeşte spre zări,
Cătând disperat negăsitul catarg,
Ce este ascuns pe cotite cărări,
Cărări rătăcite departe, în larg...
Şi luat de furtună, se zbate bolnav
Că aripa-i ruptă. Şi-i noapte, şi-i frig...
Şi marea-i haină, iar dorul firav...
Îl strig să se-ntoarcă. Degeaba îl strig...!
Că marea huieşte şi glasul îmi frânge,
Şi dorul se zbate, pierdut călător
Şi dorul e singur, furtuna învinge...
Şi dorul e mort. Ne-nţelesul meu dor...
Amprente temporale
~ 73 ~
Luiza GRAMA Adriana
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 74 ~
EEccoouurrii ttâârrzziiii
Poţi să baţi într-o uşă de plumb?
Poţi să găseşti ecou
într-o lume surdă înconjurată de ziduri?
Mi-am zdrelit pumnii
bătând la uşa sufletului tău
şi acum toată fiinţa mea
e însângerată.
Îţi cer să-mi dai înapoi
toate semnele de punctuaţie
pe care le-ai luat când ai plecat.
Semnul exclamării nu mă mai poate sprijini,
iar semnul întrebării mă face prizonieră mereu.
Nu ştiu să pun punct...
nu-l găsesc...
nici pe mine nu mai ştiu unde m-am pus....
oare am rămas la tine?
Amprente temporale
~ 75 ~
UUllttiimmaa ffiillăă
A murit iubirea mea într-o zi
Când din cer ningea a primăvară
N-am avut puteri s-o pot opri
Şi iubeam profund întâia oară.
A murit iubirea doar… mi-am spus
Şi-am zâmbit crezând că-i o poveste,
Dar cu ea pe veci şi eu m-am dus
N-am ştiut şi nu am prins de veste.
Am ucis iubirea într-un ceas
Nu cu pietre, ci cu vorbe strâmbe
Şi acum din mine n-a rămas
Decât fumul… şi aceste umbre.
Poate dac-aş fi murit doar eu
Ea ar fi trăit o veşnicie,
Dar sunt vie, şi-i atât de greu
Să-nţeleg a vieţii ironie.
A murit iubirea mea dintâi
Şi un clopot îi tot plânge moartea,
Aş fi vrut să-i strig… te rog, rămâi!...
Viaţa încă nu mi-a închis cartea.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 76 ~
RReesseemmnnaarree
Opriţi lumina!... lumea-i crudă
Şi-n veci s-o înţeleg nu pot,
În van sunt toate, cânt şi trudă,
Când viaţa-i un biet camelot.
De ce să caut oare lumii
O dezlegare şi un sens,
Când sclavă sunt în faţa vremii
Şi doar un praf în univers?
Zadarnic litere-nroşite
Mi-au dezlegat al vieţii mers,
Căci râu de lacrimi nesfârşite
Mi-a pus pecete e neşters.
Opriţi lumina!... lumea-i dusă,
Zadarnic mâna o întind,
Din foc a mai rămas cenuşă
Şi moartea o aud venind.
Amprente temporale
~ 77 ~
RRăăttăăcciiţţii îînn YYiinn şşii YYaanngg
Suntem două semne de-ntrebare
Rătăcite-n scrieri şi în vers
Fără mine capătă valoare,
Fără tine nu au înţeles.
Suntem două creaturi marine
Rătăcite-n lacrimi de poet
Fără mine apele sunt line.
Fără tine se tulbură-ncet.
Suntem două stele călătoare
Rătăcite-n drum spre răsărit
Fără mine cerul e mai mare.
Fără tine nu e infinit.
Suntem două lumânări de ceară
Rătăcite-ntr-un amurg discret
Fără mine arzi întâia oară.
Fără tine mă topesc încet.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 78 ~
Luminiţa Cristina PETCU
Amprente temporale
~ 79 ~
UUnn cceerr ppee ccaarree--ll ppoorrtt îînn mmiinnee
Culorile ţipătoare se poartă mult
dar mie-mi plac totuşi cămăşile albe
şi tăcerea ta caldă lipită de mine
în cele nouă părţi ale Sutrei Toiegelor
cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi
fără să lase nici o urmă,
iată o sacralitate care nu poate fi înţeleasă
cu ajutorul gîndurilor
pentru că dragostea oferă încă raţiunii
soluţia ieşirii din impas iar timpul nu e nimic
înainte de-a deveni memorie,
cel puţin aceste adevăruri le ştiu sigur
din toate ungherele,
pot să jur că-mi amintesc totul
înainte de-a pleca
înclusiv gustul merelor din care muşcam
tălmăcirea fidelă a unei iubiri
asemănătoare ferestrelor ce se deschid
într-o dimineaţă cu soare.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 80 ~
CCuuvviinnttee ccaarree nn--aauu ffăăccuutt ccuunnooşşttiinnţţăă
Nimicul nopţii şi ceasul care ticăie
sînt doar un pretext pentru insomniile mele
bîntuite cîteodată de înfrîngeri, pitulici şi muscari,
într-un fel anume, nu pentru ce văd acum
ci pentru ceea ce suspendă brusc, văzul
la cumpăna apelor
şi dintr-odată-ţi simţi mîinile goale,
marcate cu creta pe ruinele oraşului umbră
prin care a trecut şi moartea mea
cum nu există desigur nici ultima clipă,
clipele continuă mereu la nesfîrşit
sub alte şi alte forme,
cum ar fi stînjeneii din luna a cincea
rămaşi peste iarnă, palizi şi veştezi
dacă-i striveşti,
împrăştie în aer miresme de anul trecut
doar un alt fel de-a spune, „mi-e dor ! „
Amprente temporale
~ 81 ~
AAşşaa ddee ffrriigg şşii ddee lliinniişşttee
Cît de frumoase sunt glicinele zilelor tale
în ceasuri de restrişte,
îngălbenind fotografii înşirate aiurea
prin locuri în care lumina nu mai ajunge decât sub forma
unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate,
o Maja desnuda la sfârşit de Septembrie
într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi
până în viscerele pămîntului, atât de înţelept de altfel,
încât să înţeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă,
melcii,
vârful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de
praf
inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu
asta contează mai puţin, e pe gratis,
un fel de-a tatona spaţiul în care
atâtea lucruri au rămas neîntâmplate
precum mâinile mele încă tânjesc, să atingă fericirea,
până la urmă nevoia de mituri e şi aceasta o nostalgie
purificată de aceeaşi flacară
care se ridică pentru a spune, mereu melancolic
că Timpul fără Dragoste,
e gol.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 82 ~
AAccrrooaattiiccăă
Cel mai greu de îndurat e simţămîntul că te urăşte cineva
cum zice şi Laerte în grava seriozitate a întoarcerii
la rătăcirile ce nu au altă zare decât mormântul
între două puncte esenţiale,
cu care ne scriem în palme anii, imitând nervurile
lemnului
la ceasuri când încep să se şteargă formele lucrurilor,
neîndoielnic în afara memoriei
ca şi norii care se despart de vânt în Legenda secolelor
stăm legaţi de simţuri şi de concepte,
în rezonanţe sacre ale aceluiaşi verde întunecat
deşi desenăm în cărbune uneori, stele
aducătoare de noroc şi bocceluţe cu ierburi de leac
pentru suflete de fluturi slobozi înaintea unui salt
înduioşător, pe o cămaşă cu fum de tămâie arsă
apoi mă cuprinde iarăşi dorul,
cît-o grădină întinsă sub un strat de zăpadă
şi evantaie lungi de stânjenei îşi iau rămas bun
în culori amestecate diferit sub copitele cailor,
încît nimic nu mai rămîne ascuns dindărătul corsajului
negru
din micul Bar de la Folies Bergère
în definitiv, ce altceva înseamnă
amurgul sau pleiadele şi chiar un singur cuvânt
din tristeţea unui poem ce repetă fără greşeală,
marinele impresioniştilor
mai ales în dimineţi de iarnă
cu uşi glisante
înspre tine, înspre ieri.
Amprente temporale
~ 83 ~
Maria CIOBOTARIU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 84 ~
SSeennttiimmeennttee
Spune-mi ce-nrudită vrajă,
Ce mister
Ai aşternut pe pânza ta cea albă
Culori eterne din curcubeu
Să-ncânţi o lume-ntreagă?
Privesc castelul din Carpaţi,
Ca pe-o tăcere sfântă
Câte vise, câte doruri,
Clipe ce mereu ne-ncântă.
Pe uliţa pustie,
Viaţă ai dăruit.
Şi ai oprit timpul
Cu dor nemărginit.
Întâia rază-n fiecare zi
Va lumina mai sus, marile contururi,
Iar omul de sub mască va zâmbi
Şi va trăi de-a pururi.
Amprente temporale
~ 85 ~
NNoossttaallggiiee
pentru tine
Trec norii mari în limpede azur
Şi plouă iar peste pământ.
Îşi pleacă fruntea macii din câmpii
Şi dau culoare, strălucire, nostalgii.
Mă opresc să te privesc...
Un călător peste trecut.
Porţi în privirea ta un dor,
Din clipa-n care te-am pierdut.
Oriunde-aş fi, te întâlnesc,
Acolo unde vânt a poposit
Şi sub lumina soarelui ce-a răsărit
Mai plânge dorul neîmplinit.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 86 ~
TTeemmpplluull aammiinnttiirriilloorr
Dragei mele, Gabriela Bucan
Deschide larg ferestrele spre cer
Să pătrundă-n suflet nemurirea.
Un gând, un vis, acum se leagă
Şi-i simt în inimă trăirea.
Grădina-i templu de amintiri
Ascunde-n ea vise perechi
Ce peste timp mai face-o punte
Un curcubeu din vremuri vechi.
Un clopot ce răsună-n turn
Ce pare-a spune-o rugăciune
Un glas ce vine de departe,
Al lunii ce se pierde-n noapte.
La geamul tristului castel
Priveşte – prinţ rătăcitor
În zarea albastră, visător,
În fiecare zi, cu dor.
Prinţesa inimii să vină
În noaptea cea cu lună plină,
Sub vraja dulcei mângâieri,
S-alunge-ale inimii dureri.
Amprente temporale
~ 87 ~
UUnn vviiss ccuu ttiinnee
De câte ori tresar din vis,
Când uşa lumii s-a deschis
Şi mă visez că sunt cu tine
Doar visul vine să m-aline.
Cu lacrimi plâng genele lunii
Când dragostea se stinge-n zori.
Priveşte noaptea-ntunecată
În clipe triste de aşteptări.
Şi glasul vântului s-aude...
Ca o speranţă-n umbra serii,
Învaţă inima să bată
‘n senina zi a revederii.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 88 ~
Maria Ileana BELEAN
Amprente temporale
~ 89 ~
AAii ssppuuss......
Ai spus că pe partea mea de cer,
ai desenat o floare albastră
și că i-ai împrumutat culoarea gândurilor mele!
dar nu e... e tăcere...
Desculță, pășesc nesigură prin iarbă,
nu ating tăcerea,
caut cu privirea cerul.. .cerul meu...
sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii...
Aș vrea,
să trec ca prin gând,
petalele ei să-mi fie tâmplă,
peste care să-ți treci căldura albastrului...
Iubite,
cerul meu are chip de iguană,
floarea ta,
împrumută verdele,
verdele gândurilor mele...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 90 ~
PPrriimmuull vvaallss......
este o duminică,
răsplată pentru toate absențele anotimpurilor.
A întins șansele pe creștetul nostru,
nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile,
duioșie, fluturi,
atârnați ca pietrele
în pieptul unui vis nătâng.
Primul vals,
este o călătorie iubite,
într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare...
În marsupiul stejarului, prea înverzit,,
ascultăm acorduri line,
aici nu mai simțim aerul gri,
al secundelor...
Iubitule,
nu mai sunt singură,
în pielea așteptării unui mâine...
Primii pași de vals,
se ridică deasupra incertitudinii.
Plouă cu verde...
Clarul luni este mugur…
Amprente temporale
~ 91 ~
ÎÎmmii ccaadd ddiinn oocchhii ppăăssăărrii
albe, verzi,
albastre...
ce nu-ți pot atinge nupțiala lumină...
Lângă culorile cărții,
cenușiul își ține ofrandele în mâini...
Trimiți aripi
tăiate de ghilotina
încercărilor sterile...
Între noi,
culorile se deșiră,
nu știi face diferența,
nu știi colora în ce culoare vrei.
Penelul e colțul buzei drepte,
pe un talger,
nu-i poți schimba drumul...
De ce ești orb,
iubite?
*
Se veștejesc
culorile,
în neputință...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 92 ~
CCeeaa mmaaii ffrruummooaassăă aattiinnggeerree aa ddaarruulluuii
a fost,
să descopăr gingășia privirii albastre,
mai presus de ființă,
devenind sclavă...
Nu am nevoie să gândesc,
buzele sunt ecoul spontan al rugii tale...
Amprente temporale
~ 93 ~
Mariana BENDOU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 94 ~
TTaannggoo
Cum aş putea să fac să crezi în mine ,
Iubirea mea de calciu, iod şi sare ?
Cum aş putea prin unghii şi prin vine ,
Să-ţi picur stropi din stropii mei răbdare ?
Ca să te-nalţi, aproape un Luceafăr,
Dar precum urci, să şi cobori în mare ?
Iubirea mea de calciu, iod şi sare,
De fiecare dată tot mai teafăr
De ambrozii şi remuşcări sublime?
Ca numai tu, mai mult decât oricine,
Iubitul meu, să crezi în mine!
♥
Căci tu eşti omul care a fost să-mi spună:
Visează şi-njghebăm o luntre!
Pe timp de curcubee şi furtună,
Vom naviga prin lucrurile mărunte…
Luntraşi destoinici, primii la apel,
Vom desluşi pământuri neumblate încă.
Şi vom culege roade, fel de fel,
Pe care numai zeii le mănâncă!
Amprente temporale
~ 95 ~
♥
Am învăţat
Şi-nvăţ să ispăşesc,
Pentru trădarea mea
De nu ştiu când;
Să te răsfăţ
Minţind,
Să ispăşesc
Iar tu să nu mă porţi
În gând.
Să mă desfid,
Purtând la orişice corsete
Şi tandre plăsmuieli peste figură,
Ca izbucnind,
De după atâtea etichete,
Să mă deguşti,
Înşelătoare băutură.
♥
Apoi?
Mă strâng pe lângă tine
Şi te pătrund
Cu tinereţea mea.
Dorinţă,
Laşitate şi ruşine,
În bucuria de a te revedea.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 96 ~
♥
Dar au mai fost şi seri in care
În unghii ne-aruncam,
Precum strămoşii
Cerându-i lui Zamolxis îndurare
În suliţe, de sânge roşii
Ofranda noastră,
Ce mustea de fiere,
De stress şi
De angoase moderniste,
Străpunsă,
Nu simţea durere
Şi indrăznea, umil,
Să mai existe.
♥
Căci tu nu ştii ce-nseamnă
Ieri şi mâine
Şi ei şi noi şi-aşa a fost să fie
Nici renunţarea la iubire
Şi la pâine
Şi oamenii ce n-au avut copilărie.
Ai tot crescut nestăvilit din fire,
Nepăsător şi laş într-o privinţă.
Tu nu cunoşti ce-nseamnă umilire
Decât nestăvilita, rea, dorinţă.
Mă plec în faţa strălucirii tale,
Eu, spic de grâu pe care-l bate-n plete vântul.
Mă încovoi de două ori din şale
Şi îţi sărut, îngălbenit,
Amprente temporale
~ 97 ~
Pământul.
♥
Şi iarăşi cred că a sosit răstimpul
Când vom împarte şi scădea.
Ia tu clepsidra,
Mie, dă-mi nisipul.
Din fericire,
Ia-ţi felia ta!
Ia şi obiectul dăruit odată,
Pe douăzecişinouă,
Ziua mea.
Eu îmi iau restul,
Plus mobila toată.
Ia, dacă ţi-a mai rămas
De luat ceva…
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 98 ~
Mariana CIUREZU
Amprente temporale
~ 99 ~
CCVV--uull mmeeuu
Mă numesc cumva
cei ce mă cunosc,
iar ceilalți mă ignoră,
m-am născut iarna
într-o zi de luni
când soarele încerca
zăpada , la gust.
Studii, am făcut
dar ce importanță are
pentru visare
studiile nu sunt necesare.
De lucrat ,
am mai lucrat uneori,
când noaptea
săruta primii zori
eram ocolo
cu visele mele,
căutam iluzii
printre stele.
Specializări
și masterate
la visare nu se poate,
dar poate organizează
cineva și așa ceva.
Sunt conștiincios
din fire,
urăsc minciuna,
nu admit nici
măcar una,
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 100 ~
mă adaptez
noilor condiții
mai ales în materie
de vise.
Să conduc mașina
nu știu, dar mă pot
deplasa cu imaginația
IIuubbiirreeaa mmăărriiii
Din timpuri pierdute-n uitare
marea iubea cu ardoare vântul ,
împreună se-nălţau spre soare
s-apoi sărutau pământul.
Şi-n înspumate atingeri
se împrăştia iubirea lor,
când vântul ţinea prelegeri
despre îmbrăţişarea norilor.
Spre larg porneau ignorând şi timpul
îmbrăţişaţi se risipeau uşor,
el pierdut în nesfârşită zare
şi ea, picături în spumă norilor.
Dar într-o zi vântul supărat
a părăsit marea şi-a plecat,
spre alte zări de ape adorat
de marea mea uitând şi de uscat.
Dar alte vânturi vin din depărtări
cu-mbrăţişări prelungi de valuri
şi gânduri se risiprsc spre zări
în căutarea vechilor limanuri.
Amprente temporale
~ 101 ~
Iarna înghețatelor iubiri...
E iarna aprigă povară
când fiecare clipă vrea să doară
și visul înghețat sub tâmple uneori
împrăștie cuvintele în zori,
dar uit c-am fost iluzia unei amintiri
din iarna înghețatelor iubiri....
Printre fulgii care ușor mă înconjoară
șoapte nerostite vor să ias-afară,
să strig aș vrea iubirea să m-audă
dar vântul întețește a lui undă
și cuvintele s-ar pierde printre zări
în iarna înghețatelor chemări ...
Nesfârșită pare zarea ninsă
gerul mușcă din câmpia-ntinsa
și din suflet rupe câte-o bucățică
și iubirea devine tot mai mică
până dispare sau poate doar îngheață
în iarna nesfârșită și de dor uitată...
DDiinn iiuubbiirree!!
Îmi aștern pe pleoape
uitate șoapte de iubire ,
în noaptea care plânge
a noastră despărțire.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 102 ~
Vântul iar deschide
fereastra către zare
și aduce pentru mine
miros sărat de mare.
Și valuri care sparg
cu vuiete tăcerea,
se-mprastie-n larg
risipind durerea.
Ceața ușor cuprinde
cu valuri de mătase
orizontul care
se pierde printre case.
Din iubirea noastră
de suflete pereche
au rămas doar șoapte
ce-mi răsună-n ureche.
E tristă noaptea rece
și marea înspumată
ascult cum se strivește
de geamandură toată.
Amprente temporale
~ 103 ~
Mariana DOBRIN
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 104 ~
LLaaccrriimmaa,, ccaa oo rraannăă
Ridic din cuvinte
un castel –
Închid ochii
şi îl construiesc mai întâi
în gând, cu migală,
din cea mai tare piatră,
ca să dăinuie.
Sub pleoapă lacrima,
ca o rană.
Delicate ghirlande
inundă pagina albă.
La sfârşit
aşez sărutul
ca o pecete peste poem,
cheie a inimii inimilor.
PPrroovvooccaarree
Poet e cel ce-atent clădeşte
Cuvântul dus spre ideal
Şi permanent se războieşte
Să prindă vârful unui val.
Mulţimea nu îl înţelege?
Problema n-are importanţă,
Pentr-un poet cuvântu-i lege,
Amprente temporale
~ 105 ~
Cuvânt cu sens, mesaj, nuanţă.
Acesta nu se plămădeşte
În ape calme şi blazare,
Ci-n sufletul care trăieşte
Mereu în minte cu-o-ntrebare.
Răspunsul clar când se iveşte,
E preţuit... ca o comoară!
Iar totu-n jur se limpezeşte,
O linişte în jur coboară.
E scurtă-această acalmie,
Poetu-aşteaptă noul joc,
Mai incitant ar vrea să fie,
Atins de har şi de noroc.
E-un vis frumos, sau un blestem?
Nu ştiu, dar nu am ce mai face,
Ştiu că-l astept şi vreau să-l chem,
Această provocare-mi place.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 106 ~
CCoonnffeessiiuunnee
Până mâine
o să-mi adun
cu grijă toate visele
care stau în mine atârnate
ca nişte ciorchini.
Le voi spăla
de ploaia gândurilor negre,
cu mirul de la crini.
Apoi le voi aşeza la uscat
pe frânghii de stele
sub miraculosul copac
al speranţei.
RRăăssăărriitt
Cu tălpile goale
pe ţărmul întins
mă plimb,
savurând răsăritul de soare,
arcada în flăcări
de-un roşu aprins,
aşează pe valuri covor de culoare.
În raza privirii un val înspumat
îşi scutură coama de spumă şi sare
şi-n ochiul albastru
Amprente temporale
~ 107 ~
cu nori presărat
lumina se-mbată cu focul din zare.
epava proptită
se vede spre stânci
şi marea o loveşte cu valuri străvezii,
catargu-i pe-o parte
priveşte-n ape-adânci,
de veghe stă-n uitare în nopţile târzii.
Meduze transparente
dansează graţios
în apa ca un leagăn de binecuvântare
iar scoicile se-ncurcă
în funii de nisip
şi-n platoşe de alge rămân în aşteptare.
Un cânt suav, de taină
răzbate pân’ la mal
din orga ce vibrează
în braţele-i bizare,
aş vrea să mă ascund
în pieptul unui val,
cu el să mă răpească s-adun mărgăritare.
Pribeag trimit gândul
pe marea sonoră,
în hora de valuri îl scald şi-l topesc,
ce vrajă, cât farmec
ai unică oră,
cu-o ancoră mare-aş vrea să te-opresc!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 108 ~
Marilena VELICU
Amprente temporale
~ 109 ~
TTuu lluunnăă nnoouuăă
Îmi baţi în geam, a câta oară?
Vrei să mă chinui? Am venit!
Te fac azi lumii de ocară
Că tu din somn iar m-ai trezit.
Rotundă, albă şi sfioasă
Te uiţi la mine printre gene,
Te-alinţi , tu ştii că eşti frumoasă,
De geamul meu te-agăţi alene.
Vrei să dansăm? sau să citim
La lumânare amândouă?
Sau spre Luceafăr să privim,
Eu muritoare, şi tu nouă.
Mi-ai smuls din ochi somnul adânc
Şi-mi pui pe buze versuri noi,
Îmi vine-acum să te mănânc
Dar ca desert, nu felul doi.
De vrei să-mi treacă supărarea
Dă-mi din lumina ta un rug
Să-mi luminez cu el cărarea
Când spre iubire vreau să fug.
Acum, că vorbele sunt scrise
Mă-ntorc în pat, tu lună nouă,
Aruncă-ţi razele precise
Pe ochii lui scăldaţi în rouă.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 110 ~
SSăă ffiiuu oo ppeerrllăă nneeaaggrrăă
Să fiu un nufăr alb cu rădăcini sub apă
Înconjurat de frunze pe umeri verde capă,
Doar vântul să m-adie în serile de vară
Și să mă nasc în zori mereu ca prima oară.
Să fiu pe malul apei o salcie pletoasă
S-ascund sub umbra mea spre seară o țestoasă,
Pământul, apa, cerul să le-mpletesc cu frunze
Pe umerii căzuți să țin un cuib de muze.
Să fiu un curcubeu când se oprește ploaia
Pe fluturi să-i întrec stingându-le văpaia,
Și din culori aprinse să cern peste hotare
Un câmp de maci albaștri cu greieri în cântare.
Să fiu o perlă neagră născută din scoici rare
În palma ta să cad, ca simplă întâmplare,
Să vezi în mine nufăr și salcie pletoasă
Un curcubeu de vise și-o perlă prețioasă.
Amprente temporale
~ 111 ~
VVrreeaauu…… nnuu vvrreeaauu……
Nu vreau în viaţă nopţi prelungi
Nu vreau nici somnul rupt în dungi,
Vreau visul dulce, nu amar,
Dorul, trecut peste hotar.
Vreau ziua clară şi rotundă
Parfum de flori să mă pătrundă,
Să-mi cânte primăvara-n geam
Şi gânduri triste să nu am.
Nu vreau lingouri şi palate
Nu vreau păcatele spălate,
Nici fraze conţinând minciuni
Vreau să pot crede în minuni.
Şi aş mai vrea de mi-ar fi dat
Un cer cu stele tapetat,
O mare-albastră şi adâncă
Şi numele gravat pe-o stâncă.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 112 ~
MMăă ssiimmțții??
Mă simți când am nevoie de-ajutor?
Când vreau să-ți spun: iubire mi-este dor!
Mă simți când noaptea se coboară greu
Și nu am somn și umblu prin antreu?
Mă simți când pumnii îi frământ ușor
Și buzele-mi zdrobesc de prea mult dor?
Pe cerul stins te caut ne-ncetat
Să nu îmi spui că astăzi m-ai uitat!
Mă simți în vântul alb ce bate-n ram?
Și-n florile de gheață de pe geam?
Cobor pe-o rază galbenă din cer
Și-n noapte dorm pe perna ta stingher.
Mă simți în ceașca de cafea în zori?
Când buzele-ți sărut de-atâtea ori?
Când pleci, la gât eu sunt fularul tău
Mă rog să nu îți fie drumul rău.
Ai pașii rari și gândurile moi
Mă tem că iarăși ți-amintești de noi,
În pumni îți strângi un strigăt ne-nceput
Să știi că simt, așa am început.
Amprente temporale
~ 113 ~
Mihai George CORUI
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 114 ~
ÎÎnnggeerr mmoovv
trăiesc
viaţa mea e o oportunitate
să simt
experienţe verzi curg şuvoaie
prin piele
împreună cu sângele frate
alunec în piruete
şi urc spiralat
parfum al florilor de câmp
ard violet prin mălinii mov
pulsez
nonu Gropii mi-a zis odată
copile, nu lăsa niciun vis
să moară
din ele eşti făcut
adun lumină
o respir şi-i dau drumul să treacă
prin vămi
de oase şi carne
fiii şi fiicele mele nenăscute
îmi mângâie blând tâmplele sure
tată
trăiesc cele mai fecunde paradoxuri
noul se naşte permanent
prin acceptare
iar judecata limitată uman
cade în mărgele de sticlă
colorată
lumi noi apar
Amprente temporale
~ 115 ~
vise frumoase rescriu codurile
redesenez colorat şi miraculos
structura mea umană
fâlfâi din aripi
sunt înger liliac
BBuuccuurriiee ccuurrccuubbeeuu
te iubesc înger mov
Doamne
e atât de frumos
când spui iubire liberă
formezi cel mai nesăbuit
pleonasm
iubirea e fluture
cum ai putea închide în cuvinte
un fluture
simt frumuseţea
de-un timp
ochii mi se umplu de lacrimi
poezia, izvorul din care sunt alcătuit
nu mai poate fi stăvilită
curge
fântâni arteziene
ţâşnesc fecund
picuri argintii vibrează cristal
diamantină spălare
nuferi albi
bucurie
fericire amplă
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 116 ~
sensibilitatea mi-e clătită sărat
cu lacrimă
ce mai poate fi altceva?
ne atingem tâmplele
sarut în frunţi
ca şi eschimoşii
la naiba! arunc cuvintele cât colo
las curgerea doar
poezia nu mai e arestată
în cuvinte
ea străluceşte în
păstrăvii curcubeu
ce aş putea să mai zic?
SSuunntt ssaallccââmm
venirea mea
purtare aleatorie de vânt
pântecul pământului mi-a cuprins
cu gingășie
în îmbrățișare mamă
gleznele delicate
ploi paternale
mi-au șlefuit ferm
caracterul îndărătnic
osatura mea lemnoasă
poartă inele de nesupunere
încăpățânată
foc
din fiecare scorbură
Amprente temporale
~ 117 ~
rășina magică unge grijuliu
cicatricile adolescenței trufașe prin scoarță
urc prin sevă
spre stele
abia acum înțeleg sensul parfumului
din florile mele
spre lume
crescute în ciorchine asimetrice
transferă mieros
esența mea înaltă oamenilor
fără deosebire
sunt salcâm
trăiesc
înfloresc
dăruiesc
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 118 ~
Mircea GORDAN
Amprente temporale
~ 119 ~
FFAARRSSEELLEE SSOOAARRTTEEII
SSăăggeețții llaa iinniimmăă
Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte... deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.
L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescenței – mustața.
Săgeata lui, o vorbă-n vânt,
Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.
Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,
– Cu mii de: da! din inimă ecou –
Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire
– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire
Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,
Să o țin în brațe, să o strâng...
FFiioorriiii pprriimmeeii iiuubbiirrii
Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.
Cupidon cu mine se amuză...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 120 ~
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din sufletul meu
Imaginaţia îşi ia zborul...
Un inger, ce eclipsează cerul,
Cu un magnet topește nori
Și inimă-mi spintecă, cu fiori.
Am asemuit-o cu un soare.
Orbit, am stat în depărtare;
M-au ars razele din ochi-i
Şi n-am îndrăznit să mă apropii.
Mereu în faţa-i am stat pierdut.
(Să-i spun ce simt nu am putut)
Inima-mi da ghes să-i şoptesc
Că-i ingerul meu şi-o iubesc.
Am purtat singurătatea-n mine
Şi am rămas stingher pe lume.
M-am inchis în mine şi-am oftat
Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.
BBuunn vveenniitt,, iiuubbiirree!!
Sfiiciunea mi-a pus în cale un trac.
Roşu-n obraji, ca floarea de mac,
Am spus în viaţă, mereu: tac!
Gândul, hotărât, mi-a dat ghes – fac!
Mă scald în zări de depărtări,
Răzbat prin nori de disperări,
Mă cufund în ispititoare chemări –
Amprente temporale
~ 121 ~
Adânci pierzări din larg de mări.
Mă plimb prin umbre de lumină
Să caut iubirea ta divină,
Iubirii să-i închin o reverenţă,
Mă caut, pierdut, în existenţă.
Îmi aduci fiori de foc în dorinţă,
Îmi pui nervi de oţel în voinţă
Și mă învălui cu un val de neuitare –
Braţele-mi te-mpresoară, cu hotărâre.
Alean în braţele mele-ţi aduci
Și mă-nvălui cu ochii tăi, adânci.
Ne pierdem într-un infinit de fericire.
Bun venit la ţărm, iubire!
PPaassaarreeaa PPhhooeenniixx
Am ars ca o torță Și inima mi-i scrum, De dorul tău, Un dor nebun...acum M-a-mprăștiat vântul În patru zări Și la tine-n drum, La mari depărtări. Dorul te-apucă, de-odată, – Amintindu-ți de mine –
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 122 ~
Că inima mi-a fost curată Și-n întregime-ți aparține. Acum o cauți prin cenușă – Împrăștiată pe câmpie – Și-ți dai seama că la ușă Nu-ți mai bate nici o bucurie (Și inima ți-e goală si pustie) Ale tale lacrimi de-or să cadă, Din cenușă o sa renască Inima mea, prefacută-n Mândra pasăre măiastră. Să îți cânte – La fereastră –, Să te-ncânte Pasărea măiastră Renăscută din cenușă, S-o primești – De-ți bate, sfioasă, la ușă –, S-o cinstești și s-o iubești, Să-și ia zborul Și să-ți poarte Dorul, Cât mai departe. S-aducă-napoi Odorul, Din inimă să-ți umple Golul.
Amprente temporale
~ 123 ~
Patricia ŞERBĂNESCU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 124 ~
VViissăămm şşii...... VVââsslliimm
nebuni de amor vom arde-n suspine
întinşi pe un verde şi magic covor,
vom arde iubite, cât eşti lângă mine,
stârnim un incendiu... devastator.
ne ard gânduri negre ale răstignirii
fac scrum amintiri ce-n sertar le-am stocat,
parjol e iubite pe altarul iubirii
când eşti lângă mine, pari transfigurat...
nebuni de amor, contopiţi în destine
ce-i „ars amandi” învăţăm cu fiori,
vom arde iubite, gemând cu suspine
pe macatu-nverzit, ud cu roua din zori...
schimbăm sensul vieţii, se deşiră mosorul
când aţa e-ntinsă, iubim şi păşim,
trăim echilibrul, ne-nvăluie dorul
în barca iubirii, visăm şi... vâslim.
DDIILLEEMMEE......
iubitul meu, dacă vei vrea
ascultă stratagema,
cum să devii comoara mea,
când eu ţi-oi fi mecena…
Amprente temporale
~ 125 ~
şi câte n-ai primi în loc
de ţi-aş cunoaşte fiinţa,
văzând că-ţi iau obrajii foc
înmugurind dorinţa...
am încercat porţi ferecate
tot pribegind dorul prin stele,
treceau prin mine ca prin sită
scăpând din mâini, vise rebele...
am tot pierdut ce-a fost ispită
şi-n răstigniri, stam risipită...
poate jumatea mea, nălucă
mă atingea, cu dor de ducă...
şi trece viaţa val cu val
împrăştiind... les fleurs du mal
aşteaptă sufletul cu dor
să-mi fii tu înger, păzitor !
presară drumul cu flori dalbe
făcându-mi nopţile mai albe!
dilemele... du-le-n zenit !
şi-o să rămâi pe veci... iubit.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 126 ~
HHaaii,, VViinnoo....
Hai, vino!
prelungeşte-mi acest adânc amurg
cu lacrimi pe obraji ce-n bucurie curg,
privi-vom pescăruşii ce zboară agitaţi
când geme apa mării, în stropii-răsfiraţi...
iubirile născute până-şi croiesc veşmânt
în linistea uitării, se-apleacă spre pământ,
căci umbra le-nsoţeşte mereu pe soare plin,
plecând... ne părăseşte, când norii negrii vin...
şi în final, ne-om înalţa, amestecaţi cu-abisul
primiţi de universul viu, ne împlinim drag, visul
cu toţii suntem la apus doar...,,ceea ce vom fi,,
o floare veştedă ce moare... când vine acea zi.
Hai, vino!
să-mpletim aici cât vom trăi, spre asfinţit...
din bucuria lumii, iubiri ce-au dăinuit,
să retrăim o altă tinereţe, fără vină...
privind nisipul fin ce în clepsidră...se temină.
Amprente temporale
~ 127 ~
DDoorr hhooiinnaarr
Mi-e dor de tine ca de începuturi
Amoru-i mistuit în dor hoinar,
Gânduri aştern în viaţa din trecuturi
Când doar iubirea, vieţuia în ancestral.
Durerea mi se închide-n suferinţă
Când bate-n mine timpul ca un val,
Doar zbuciumul ce nu-şi are credinţă
Însingurat, s-agită-acum la mal…
Mi-e dor de tine simt însingurarea
Dorinţa-i libera născută din suspine,
Încă te-aştept, doar să auzi chemarea
Doruri acum trezite, pornit-au către tine…
Te-aştept cu inima deschisă în impas
Iar ziua trece-ncet, acum păşeşte…
Prin mine trece timpul ce-a rămas,
În noaptea dintre noi, lumina se urzeşte…
Dorul se-nchină şi te roagă printre şoapte
De mult aşteaptă, are visul la răscruce
Acum e seară şi amurgul trece-n noapte
Cărarile, nu ştiu unde m-or duce...
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 128 ~
Rodica CERNEA
Amprente temporale
~ 129 ~
DDuueett
Tu mâna pe un ochi de-ai pus
nu e destul ca soarta s-o înfrunţi,
e blestemată fir-ar ea să fie
să te închidă în ochiul veşniciei.
Oricât de mult te-ai strădui apoi,
n-ai cum să fii în număr doi,
ursita ta, va fi pe veci pierdută
iar gândurile, singur le strămută,
de pe-o orbită, pe o alta,
de la un gând, la alte gânduri,
navigator printre contexte
sfârşind ca simplu muritor,
într-o poveste!
Eu, nu-mi doresc deloc această stare
vreau doar să fiu în viaţa de acum
dar şi-n cea viitoare
într-un duet,
un cuplu al iubirii ancestrale!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 130 ~
ZZbboorr ffrrâânntt
Zbor,
doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul
astăzi
nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
ori poate toamna,
şi în vântu-i
adesea te-mpresoară,
te-mprăştie în patru zări
nălucă,
să nu mai ştii,
dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!
Cu gura încleştată
aş vrea să sorb
cuvinte,
dar mă târăsc,
uitat-am zborul
şi ruga,
şi drumul
înainte!
Amprente temporale
~ 131 ~
SSăărruutt ffaattaall
Sărut fatal, de buze sterpe,
ce niciodată n-au visat,
pe marginea unui pahar cu bere,
pecetea el şi-a pus cândva!
Plecă apoi în lumea largă,
licuricii să-i aprindă,
candele ce-au fost cândva
printre trupurile stinse!
Răstignit, gemea pământul,
de pe crucea lui prea sfântă,
până ce sărutul sterp
înflori pe-o gură strâmbă!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 132 ~
AAttiinnggeerree ssaaccrrăă
Rătăciţi prin lume, o voi vise străine,
ştiu, drumul sterp, nu-i departe de mine!
Îmi e frig, îmi e foame, acum o ştiu,
sunt rătăcită pe veci, într-un mare pustiu!
Văd, cum moartea, este-n inima mea,
dar acum am s-o las, facă, tot ce vrea ea.
Doar când zorii mă scaldă-n lumină şi vers,
mă întreb, unde-au fost când eu dumu-am ales!
Dumnezeu mi le-a dat, într-un fir răsucit,
descifrarea e grea, toate astea, m-au năucit!
Ezitări, nestemate-nşirate pe altare de gând,
cum e marea-n furtună, mugind, spumegând!
Atingerea sacră, ce curge spre sufletul meu
m-a făcut, nu ortodox, nici creştin, ci ateu!
Nimicul, este tot ce el timpul mi-a dat,
cum ai vrea, trupul meu să nu cadă-n păcat?
Amprente temporale
~ 133 ~
Ştefan Valentin OANĂ
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 134 ~
SSeennzzaaţţiiii
prin păr îmi adie haotic de negru un gând
în degete-mi umblă furnici grăbite la masă
ochii îmi țiuie acut a aruncată privire cețoasă
pașii îmi sunt mult prea înfipți în pământ
biserica se crucește la stele să nu mă deochi
potecile terne parcă din mine tot pleacă
gura îmi e scrâșnit încleștată doi ochi
timpul subit a murit și n-o să mai treacă
zăpada-mi îngheață a sare pe limbă
zborul trucat are imense aripi de cuc
prin șira spinării scorpionul se plimbă
nori rătăciți de albastru în jos mi se duc
tumefierea simțirii e literă sfântă de lege
împiedicarea doar normal sport sângeros
pipăind mâinile tale poate vor înțelege
ce e abstract și ce e... frumos!
Amprente temporale
~ 135 ~
CCăămmaaşşăă ddee zziidd
șase pereți bine legați dintre care doi.. podea și tavan mă strâng la gât m-aș descheia dar palmele-mi sapă și nu au timp tunel spre țipete în ochi lumina-mi s-a născut deja zăbrelită trei bare groase cu gust de dinți striviți sânge vopsea și rugină limba vorbește de una singură ... săraca nebună pereții-și ciulesc huma crăpată și mă înjură înapoi prietenii mei oare de ce au mai multe picioare pentru un drum așa de mic aici numai lumânarea arde liberă oare ascunde și cheia de la ZID?
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 136 ~
HHoottaarr
de îndepărtate negre lumi
mult prea devreme sfărâmat
atăt de trist din două emisfere
una înspre genuni alta-n păcat
din cer căzut-au la control
aripi de îngeri ce-au apus
rugă de mare dulce rouă
n-ar fi decăt un biet bilet de dus
ori răsărire sfântă nouă
întoarcerea e prea târzie
cuvântul e durere de supus
mișcarea rupe verde frenezie
din muguri calzi cuvânt nespus
prea permisivă e bariera
unui fugar demult proscris
adu-mi tu interzisă primăvara
ori sfântă vrerea de a fi frumos
încet de graniță ucis
Amprente temporale
~ 137 ~
NNee......MMuurriirree
Mă doare nepasul
spre înaltul nezbor
nemilos de negru
încă în viață
Crunt mă zgârie
dimineața sub pleoape
necrezut de tăios
ruginit
Nu mă mai oblojiți
cu vorbe goale
urletul îmi e panaceu
de cancer de limbă
Mă voi topi
sare în creuzet
iubind în genunchi
stelele
Doare neașteptat
de dulce nemurirea
nu-i așa că vorbele
mor...
Cine știe ?
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 138 ~
Valerica PAULEŢ
Amprente temporale
~ 139 ~
ssppiirraallaa ttiimmppuulluuii……
spirala timpului se scurge
prin trupul meu cel efemer
o simt cum muşcă, apoi fuge,
dispare-n haos, dar eu sper…
sper să renasc să fiu culoare,
cântec smerit în Univers,
o adiere trecătoare,
îmbrăţişată într-un vers…
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 140 ~
ccââtt eexxiisstt……
sunt lacrima contopită
într-un Ocean de Iubire,
piatră căzută din cariera
de stânci a Universului,
sunt fulg de nea odihnind
pe plapuma infinită şi rece,
sunt licăr sclipind voios
în alba noapte necuprinsă,
o undă printre valurile
înspumatei mări a omenirii,
sunt frunză în Arborele
contorsionat al Vieţii…
Amprente temporale
~ 141 ~
iiuubbiirreeaa
a apărut aşa deodată,
nălţându-se în sufletu-mi
iubirea…
am încercat să fug de ea,
dorind ca să evit
dezamăgirea…
nu s-a lăsat şi m-a-nvelit
cu roua ei divină
argintată,
apoi când m-a cuprins deplin,
m-am transformat în ciută
însetată
de fericire, de sinceritate,
de dragostea de tot şi toate!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 142 ~
ssăărruutt ddee llaa ddiissttaannţţăă……
Îţi voi da sărutul meu de la distanţă
Şi un gând bun îţi voi trimite-n dar,
Iubirea –n sufletu-mi acum se-nalţă
Să îţi aline cugetul, măcar…
Buzele mele îţi şoptesc credinţa
În dragoste, când te găseşti departe…
De vii spre mine să-ţi impui dorinţa
Simt iar nevoia de singurătate!
O dragoste cu năbădăi, s-ar zice,
Dar nu-i aşa, ci este libertatea,
Ce dreptul său doreşte să-l ridice
La rang înalt, precum eternitatea.
Amprente temporale
~ 143 ~
Victor BURDE
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 144 ~
RReennaaşştteerree
Trec grăbiţi
de vânturi struniţi,
norii …
Iarna mai geme
încă sub uşi,
Tainic, primăvăratic,
ţipă cocorii
de doruri aduşi.
Ţâşnesc din pământ,
sunând clopoţeii
suavi ghioceii…
Gânguresc în iubiri
porumbeii –
făcând legământ;
Primavară,
fecioară sprinţară,
cu plete de vânt,
fericit iar te cânt!
Prin tine renasc
şi ramură tânără sânt,
crescută pe trupul de vreasc -
încolţit în prea-bunul
Pământ…
Amprente temporale
~ 145 ~
RRăăccooaarreeaa ttooaammnneeii
Dogoarea verii pierise de tot
Mai rămăsese doar
o rază de soare,
din care
am făcut înveliş pentru tine...
Răcoarea nopţii durea,
precum o rană de coasă
şi trupul îţi tremura
sub roua rece şi grea,
în livada de lângă casă.
Mirosea a toamnă
şi se auzeau
murind rădăcinile
ierbii, în care dormeam.
Tu, îţi încălzeai
lângă pântecul meu mâinile
şi parcă amândoi,
spre vară fugeam,
sau numai
sub rouă, visam
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 146 ~
DDeessccâânntteecc ddee rroouuăă
Rouă, în rouă,
Pe rouă, cu rouă,
Oglindă de lumină nouă!
Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei
Să spună în clipa ispitei:
Să-ţi fie inima curată,
De câte ori mă vei iubi
Ca roua binecuvântată,
Născută-n flori pe zori de zi.
Să-ţi fie inima curată,
În clipele visării tale
Ca roua binecuvântată,
Din mirul tainelor astrale.
Să-ţi fie inima curată,
Când ai să mă aştepţi cu dor
Ca roua binecuvântată,
De pe ştergarul din pridvor.
Să-ţi fie inima curată
Precum ce-a a Fecioarei Sfinte,
Ca roua binecuvântată,
La care te închini cuminte.
Să-ţi fie inima curată,
Amprente temporale
~ 147 ~
În ceasul când vei fi a mea,
Ca roua binecuvântată,
Să poţi să-mi stâmperi dragostea...
Rouă, în rouă,
Pe rouă, cu rouă
Oglindă de lumină nouă,
Ridică-te!
VViisseeaazzăă……
Fă-ţi căpătâi lângă inima mea
Şi închide lumina în ochiu-ţi trudit,
Să crească candva o torţă din ea
Pe când eu voi fi un ram desfrunzit.
Visează o vară trecută, frumoasă,
În care am dansat prin verdele crud
Când ostenit de brazda de coasă,
Sărutam umbra serii pe pântecu-ţi nud.
Erai o noapte de iubiri cerşetoare,
Mirosind a otavă şi-a măr pârguit;
Tu veşnic învinsă în dulcea-nfruntare,
Cedai să-mi iau prada din fructul oprit.
Mă prindă somnul în braţele tale,
Gură, pe gură – două visuri fierbinţi
Şi ningă diluviu în geam cu petale,
Din flori de zăpadă ce-ngroapă dorinţi…
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 148 ~
Viorel CROITORU
Amprente temporale
~ 149 ~
EEccoouu ddee iiuubbiirree
Versul tău frige
Gându-ți la fel
Simt că-mi încinge
Dorul rebel!
În vis îți găsesc
Parfumul, căldura
Plutesc, amețesc
Și-ți sorb ochii, gura...
Ambrozia-n ceruri
Sărutu-ți nu-ntrece,
Iubirea-ți în valuri
În dor să mă-nece!
Liana-ți mă cheamă,
Pierdut sunt, prin tine!
Zi, timp, se destramă
Iubesc doar… Și-i bine…
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 150 ~
NN--aamm ssppuuss
Mergeam îngândurat prin noapte,
Și mă gândeam intens la tine,
Aud mereu a tale șoapte
Și-i bine...
Pe umăr ți-am păstrat căldura,
Te-ai sprijinit gingaș de mine,
Și prin cămașă-ți simțeam gura...
Ce bine!
Tu n-ai simțit dorul din mine,
Și pentru alții sufereai,
Te-ncurajam că va fi bine,
Plângeai...
Simțeam că nu-ți pot fi pereche
Erai prea sus... Și doar visam!
Mă retrăgeam în lumea-mi veche,
Speram...
M-ai strâns în brațe la plecare,
Ce n-am visat! Și lăcrimam...
Mi-ai dat pe-obraz o sărutare...
Ardeam!
Mulți ani, mereu m-am întrebat,
Avea vre-un rost măcar să sper?
Amprente temporale
~ 151 ~
Și cât de mult te-am așteptat!
Stingher...
FFuullggii mmaarrii
Fulgi mari coboară peste sat
Atât de lin... E minunat!
Ce-i negru, gri, se-nviorează!
Doar un sărac privind oftează...
Fulgi mari pe tâmple luminează,
Pari mai frumos, te-nnobilează!
Pe haine-s albe decorații
Și-apar pe cer noi constelații!
Copii alearga fericiți,
Privind pe sus, sunt ametiți!
Fulgi mari, sărut de la natură,
Pe ochi, pe nas, frunte şi gură...
Fulgi mari coboară peste tară,
De-un alb ce face să ne doară!
Culorile-s la cei „de sus”:
Le-au luat ca dijmă în apus...
Fulgi mari parcă plutesc pe cer,
Frumosul cel mai efemer!
Creeați de Domnul să alinte
Rămân frumoși, pe veci, în minte!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 152 ~
RReeggăăssiirrii
Am fost la început o undă
Dorul de nou ne-a despărțit,
Ne-a dat dorința cea profundă
S-aducem visul împlinit!
Și-n multe vieți de-atunci te caut,
Ne regăsim, simt cum mă chemi!
Reîntâlnirea-i cânt de flaut,
Iubirea-i podul peste vremi...
Iar de te pierd, nu-i bai, că-n viața
Ce va urma te regăsesc!
Apusu-i semn că dimineața
Mi-aduce iar tot ce iubesc!
Mai e și trist, mai e și bine...
Păziți de sus de cel Ceresc,
Eu radiez cu drag spre tine
Ce am mai sfânt: un „te iubesc”!
Amprente temporale
~ 153 ~
Viorel GONGU
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 154 ~
GGlloossssaa ttrriisstteeţţiiii
Sunt muritor de rând, epavă tristă, Un vagabond pe-al fericirii drum. O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost a ars şi-acum e scrum! Un dram de fericire şi surâs dacă găsesc Îl leg cu multe noduri în batistă Să nu cumva să-l pierd, să-l prăpădesc, Că-s muritor de rând, epavă tristă. Eu dramu-acela nu vreau să-l prăpăd Cu toate că ştiu bine că-n parfum E amăgirea vieţii şi-n el văd Că-s vagabond pe-al fericirii drum! Curînd nu voi mai fi un corp integru, Mă înconjoară-o pânză pesimistă Şi văd mai bine-n pesimismu-mi negru C-o stea a fericirii mele nu există! Sunt umbră pe pămînt, n-am nici un rost, Sunt un cadavru ambulant acum, Azi m-am convins că steaua mea n-a fost Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum! O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum, Sunt vagabond pe-al fericirii drum, Sunt muritor de rînd, epavă tristă!
Amprente temporale
~ 155 ~
PPee zzăărrii –– gglloossssaa cceerruulluuii
Pe zări, s-a tras şi ceru'n curcubee, De teamă că un fulger o să'l taie, Apoi, timid, pe sforile de zmeie, S-a scurs prin geam, la mine, în odaie. În odihniri, cu temeri adormite, Adulmeca parfumul de femeie, Dar norul ei i-a refuzat ispite, Şi'n zori, s-a tras, copil, sub curcubee. Şi gândul ei, ce-adulmeca'n fereastră, S-a dus cu ceru'n visul de văpaie. Ploua spre nori şi umbra mea albastră, De teamă că un fulger o s'o taie, S-a agăţat de curcubeu cu aţe Lăsându-şi trupul mort lângă alee Şi-n legănări stupide de paiaţe A coborât spre cer, umbrit de zmeie. În palma mea, arzând, aripi de flutur Îngenuncheau, a vrajă, în văpaie, Cerul s-a rupt şi-o ploaie de săruturi S-a scurs, pe geam, la mine în odaie. S-a scurs văzând iubiţii din odaie, Apoi timid, pe sforile de zmeie, De teamă c'al meu fulger o să-l taie, Spre zări, s-a tras chiar ceru'n curcubeie.
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 156 ~
AAii aarruunnccaatt –– gglloossssaa aarruunnccăărriiii
Ai aruncat ciorapii şi mănuşa La primul coş în drumul tău pe stradă, Ai tras în urma ta nu numai uşa, Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă. Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă, Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa Şi lângă ea, lângă un gard pe iarbă, Ai aruncat ciorapii şi mănuşa. Cu sufletul şi inima ucise, M-ai părăsit şi fără să se vadă Ai răsturnat tot sacul meu de vise La primul coş în drumul tău pe stradă. Vraja s-a rupt de-un bici între blesteme, Merlin ţi-a pus în mână nuieluşa Şi ca iubirea mea să nu te cheme Ai tras în urma ta... nu numai uşa. Când azvârleai secundele cu tine Mi-ai socotit iubirea ca o pradă, Tu ţi-ai întors privirea de la mine Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă. Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă Ai tras în urma ta nu numai uşa. La primul coş , în drumul tău pe stradă Ai aruncat ciorapii şi mănuşa.
Amprente temporale
~ 157 ~
CChheeiiaa ddiinn gghhiivveeccii –– gglloossssaa cchheeiiii
Ghiveciul ce purta în pântec cheia Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară. Să-l mângâie cu palmele femeia Aşteaptă şi acum, seară de seară. Ca lutul ars e ars de aşteptare Pe buze i s-a ofilit scânteia. Ea a uitat, topită-n depărtare, Ghiveciul ce purta în pântec cheia. Şi cerşetorul ce primea pomană Speranţa şi-a pierdut dar intr-o doară O cheamă ca un zvicnet dintr-o rană. Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară! Ghiveciul a crapat mai jos de toartă Iar cerşetoru-i plânge epopeea. Vasul de lut speranţele îşi poartă, Să-l mângâie cu palmele-i femeia. Ce amintiri se scurg prin crăpătură, Udând cheiţa neagră, solitară. De zâmbet să se umple până-n gură Aşteaptă şi acum, seară de seară. Aşteaptă şi acum, seară de seară, Să-l mângâie cu palmele femeia. Ce-nsingurat aşteaptă ,jos pe scară, Ghiveciul ce purta în pântec cheia!
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 158 ~
Cuprins
Scurte supoziţii ..................................................................... 3 Adrian CÎRSTEA ....................................................................7
Spleen............................................................................... 8 Doar ploaie ....................................................................... 9 Iarna................................................................................ 11
Anne Marie BEJLIU ............................................................. 12 radical din radical, din radical... ....................................... 13 într-o zi cresc, într-alta scad ............................................. 14 sărut între două forme ..................................................... 15
Boris Marian MEHR ............................................................ 17 Poți cere iubire? ............................................................... 18 Vorbește cu mine ............................................................. 19 Am visat........................................................................... 21 Un câine .......................................................................... 21
Camelia CONSTANTIN ....................................................... 22 Pentru tine ...................................................................... 23 Suflet călător................................................................... 24 Lumea ta..........................................................................25 Sărut............................................................................... 26
Dan SPRÂNCENATU .......................................................... 28 Numai cu tine ................................................................. 29 Te-am privit .................................................................... 30 La tine mă gândesc........................................................... 31 Femeie ............................................................................ 32
Delia STĂNILOIU ............................................................... 33 Ca nişte delicate flori ....................................................... 34 Egretele cu trupuri de zăpadă (domnului Gelu Crişan)......35 În răspăr ......................................................................... 36 Beţia nopţii ...................................................................... 37
E L L A ................................................................................ 38
Amprente temporale
~ 159 ~
Vis de toamnă ................................................................. 39 Dor ................................................................................. 40 Regăsire ........................................................................... 41 Albastru .......................................................................... 42
George de PODOLENI......................................................... 43 O mamă, undeva, departe... ............................................. 44 Şi-un of mă tot apasă... .................................................... 46 Îndură-te! ........................................................................47
Ion IONESCU BUCOVU ...................................................... 48 Sonetul primăverii .......................................................... 49 Pasăre rănită ................................................................... 50 Crăiasa mea dragă ............................................................ 51 pastel ...............................................................................52
Irina Lucia MIHALCA ..........................................................53 Să ascultăm cântecul nostru! ............................................54 Un cântec a trecut prin zidul de piatră .............................. 55 Un vis îţi desenez .............................................................56
Iulian Marius ZINCA ........................................................... 58 Drumul său ......................................................................59 Trecerea (anotimpurilor) ................................................ 60 Ţăndări (de umbre) .......................................................... 61 Ploaia (pluteşte în aer) .................................................... 62
Lenuş LUNGU .................................................................... 63 Clepsidra speranţei ......................................................... 64 Dimineţi sub tălpi ............................................................65 Tăcere în amurg .............................................................. 66 Dansez .............................................................................67
Lucia SECOŞANU ............................................................... 68 Stare prezentă ................................................................. 69 Surâsul ........................................................................... 70 Noi primăveri .................................................................. 71 Dorul pierdut ................................................................... 72
Luiza GRAMA Adriana ......................................................... 73 Ecouri târzii .....................................................................74 Ultima filă........................................................................ 75 Resemnare .......................................................................76 Rătăciţi în Yin şi Yang ...................................................... 77
Luminiţa Cristina PETCU .................................................... 78 Un cer pe care-l port în mine ............................................79 Cuvinte care n-au făcut cunoştinţă .................................. 80 Aşa de frig şi de linişte...................................................... 81 Acroatică ........................................................................ 82
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 160 ~
Maria CIOBOTARIU ........................................................... 83 Sentimente ..................................................................... 84 Nostalgie ........................................................................ 85 Templul amintirilor ........................................................ 86 Un vis cu tine .................................................................. 87
Maria Ileana BELEAN ......................................................... 88 Ai spus... ......................................................................... 89 Primul vals... ................................................................... 90 Îmi cad din ochi păsări ..................................................... 91 Cea mai frumoasă atingere a darului ............................... 92
Mariana BENDOU .............................................................. 93 Tango ............................................................................. 94
Mariana CIUREZU .............................................................. 98 CV-ul meu....................................................................... 99 Iubirea mării ..................................................................100 Din iubire! ..................................................................... 101
Mariana DOBRIN .............................................................. 103 Lacrima, ca o rană .......................................................... 104 Provocare....................................................................... 104 Confesiune ..................................................................... 106 Răsărit ........................................................................... 106
Marilena VELICU ..............................................................108 Tu lună nouă .................................................................. 109 Să fiu o perlă neagră ....................................................... 110 Vreau… nu vreau… .......................................................... 111 Mă simți? ....................................................................... 112
Mihai George CORUI ......................................................... 113 Înger mov ...................................................................... 114 Bucurie curcubeu ........................................................... 115 Sunt salcâm ................................................................... 116
Mircea GORDAN ............................................................... 118 FARSELE SOARTEI....................................................... 119 Săgeți la inimă ............................................................... 119 Fiorii primei iubiri ......................................................... 119 Bun venit, iubire! ........................................................... 120 Pasarea Phoenix ............................................................. 121
Patricia ŞERBĂNESCU ...................................................... 123 Visăm şi... Vâslim ........................................................... 124 DILEME... ..................................................................... 124 Hai, Vino.. ..................................................................... 126 Dor hoinar ..................................................................... 127
Rodica CERNEA ................................................................ 128
Amprente temporale
~ 161 ~
Duet .............................................................................. 129 Zbor frânt ...................................................................... 130 Sărut fatal ...................................................................... 131 Atingere sacră ................................................................ 132
Ştefan Valentin OANĂ ........................................................ 133 Senzaţii .......................................................................... 134 Cămaşă de zid ................................................................ 135 Hotar ............................................................................. 136 Ne...Murire .................................................................... 137
Valerica PAULEŢ ............................................................... 138 spirala timpului…........................................................... 139 cât exist… ....................................................................... 140 iubirea ........................................................................... 141 sărut de la distanţă… ...................................................... 142
Victor BURDE .................................................................... 143 Renaştere....................................................................... 144 Răcoarea toamnei .......................................................... 145 Descântec de rouă .......................................................... 146 Visează…........................................................................ 147
Viorel CROITORU.............................................................. 148 Ecou de iubire ................................................................ 149 N-am spus ..................................................................... 150 Fulgi mari ...................................................................... 151 Regăsiri ......................................................................... 152
Viorel GONGU ................................................................... 153 Glossa tristeţii ................................................................ 154 Pe zări – glossa cerului ................................................... 155 Ai aruncat – glossa aruncării .......................................... 156 Cheia din ghiveci – glossa cheii ...................................... 157
Cuprins .............................................................................. 158
antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~
~ 162 ~
Administraţie Cronopedia
MANAGER: Lenuş Lungu
REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu
Procesare şi suport IT
Ioan Muntean