esmeralda lane · 2018. 12. 8. · pre}ul supunerii 7. culoarea ochilor ei, era de o elegan]` sobr`...

ESMERALDA LANE

Pre]ul supunerii

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|n semi\ntuneric, stând \n picioare \n fa]a ferestreipanoramice, Adena West privea golful din San Francisco. |ndep`rtare luminile ora[ului formau un colier pe care cea]anop]ii nu-l voalase \nc`.

Din ora[ul modern de pe coasta colinei, tân`ra femeieputea s` z`reasc` [i \ncânt`torul Sausalito. Situat la extremi-tatea nordic` a podului Golden Gate, micu]a localitate evocao Riviera de lux, cu casele ei care luau cu asalt pantele, cumagazinele elegante [i restaurantele r`spândite pe maluloceanului.

Nu se putea s` nu-]i plac` Sausalito, \[i spuse Adena. Dar,bine\n]eles c`-i pl`cea [i San Francisco [i nu va fi delocsup`rat` s` se \ntoarc` la ea acas` imediat ce-[i va \ndeplinimisiunea. {i aceast` misiune o preocupa atât de mult \ncât of`cea s` se uite destul de distrat` la priveli[tea pitoreasc` pecare o putea admira de la fereastr`.

giannijollys

|ntrevederea pe care i-o solicitase lui Holt Sinclair va fi ulti-ma \ncercare a acestei zile proaste. Dup` aceea, o s` poat`reflecta [i o s` poat` privi de mâine spre viitor.

Cufundat` \n gândurile ei, nu auzi u[a deschizându-se \nspatele ei. Un val de lumin` inund` brusc \nc`perea. Adena se\ntoarse repede, cu o mi[care plin` de gra]ie.

— Domni[oara West?B`rbatul care intrase o privi o clip` cu aten]ie.— Sunt Holt Sinclair. A]i dorit s` m` vede]i?|ncordat`, Adena d`du din cap, privindu-l cu un brusc

interes pe b`rbatul care se afla \n fa]a ei. Nu-l \ntâlnise nicio-dat` [i nu corespundea deloc imaginii pe care [i-o f`urisedespre el. |n primul rând, era mult mai tân`r decât presupu-sese. Treizeci [i [apte, treizeci [i opt de ani. P`rul negru dat pespate era des [i ondulat. Doar câteva fire argintii, ici [i colo.Ochii lui, de un cenu[iu-\nchis, cu o expresie rece [i atent`, se\ncruci[ar` cu ai ei. Exista \n acest b`rbat o duritate, o inflexi-bilitate care o f`ceau s` nu se simt` deloc \n largul ei.

Imagina]ia mea \mi joac` feste, \[i spuse Adena. Fusese ner-voas` toat` ziua. Nu numai prezen]a acestui b`rbat o f`cea s`se simt` astfel. {i totu[i o enerva faptul c` reac]iona a[a.

Pentru prima oar` fu cuprins` de \ndoieli. Chiar trebuise s`vin` la el acas`? Se afla aici ca s`-l pun` pe Sinclair \n gard`...dar era \ntr-adev`r necesar?

Experien]a se putea lesne citi pe tr`s`turile bine modelate,nasul drept, maxilarele puternice, ridurile din jurul gurii [iridurile mai mici de la col]ul ochilor cenu[ii. F`r` s` fie frumos\n adev`ratul sens al cuvântului, chipul lui era de o expresivi-

6 ESMERALDA LANE

tate care o impresiona. Purta o c`ma[` din flanel` ecosez,deschis` la gât [i ni[te pantaloni kaki care-i subliniau umeriila]i, pântecele plat [i coapsele puternice.

Adena \[i ]inu r`suflarea. Propria nervozitate o \ngrijora.Totu[i, ea nu se afla aici decât din motive profesionale. Apoi,nu-l va mai revedea niciodat` pe acest b`rbat.

— Sunt Adena West, spuse ea cu o voce pu]in r`gu[it`,voalat` de oboseala zilei.

— Mi-a spus menajera. V` rog s` lua]i loc.Holt Sinclair travers` \nc`perea cu un pas elastic [i-i ar`t`

un scaun rotund, cu un design modern, aflat \n stânga lui. Else a[ez` \n fotoliul de piele neagr`, plasat \n spatele birouluis`u. Apoi a[tept` cu o r`ceal` politicoas`.

Adena \ncerc` s` suporte cu indiferen]` examenul priviriip`trunz`toare. {tia ceea ce vedea el: era aceea[i imagine pecare o reflecta oglinda cu ram` sculptat`, fixat` pe pereteledin spatele biroului. O femeie tân`r`, care \mplinise decurând dou`zeci [i opt de ani, al c`rei p`r blond-ro[cat,piept`nat simplu cu c`rare la mijloc, \ncadra cu buclele lui unchip cu ochi migdala]i. Linia nasului [i o b`rbie prea voluntar`erau \ndulcite de gura c`rnoas` [i culoarea turcoaz a ochilor.Era mai degrab` un chip interesant decât frumos. Nu era fru-mos conform normelor clasice, dar energic [i inteligent. Celpu]in pentru observatorii aten]i. Cei distra]i nu vedeau decâtun chip pl`cut [i seduc`tor.

Adena [tia s` profite de aceast` putere de seduc]ie cu careo \nzestrase natura. |n seara asta, \mbr`cat` cu o vest` dinpiele de antilop` de o croial` irepro[abil` [i o fust` strâmt` de

PRE}UL SUPUNERII 7

culoarea ochilor ei, era de o elegan]` sobr` [i rafinat`. Gulerulbluzei, care se asorta perfect cu restul, \i sublinia linia fin` agâtului. Un cordon metalic ad`uga o not` de originalitate]inutei ei, care-i punea \n eviden]` trupul zvelt [i foarte femi-nin, cu [olduri frumos arcuite [i picioare lungi.

— Ierta]i-m` c` v-am deranjat acas`, \ncepu ea cu hot`râre.Dar secretara dumneavoastr` mi-a comunicat c` n-o s` v`g`sesc ast`zi la birou.

— {i nu suporta amânare? replic` interlocutorul ei ridicânddintr-o sprâncean`.

— M` tem c` nu, domnule Sinclair. Eu lucrez...Adena ezit`, apoi renun]` s` intre \n am`nunte [i mai ales

s`-i spun` c` tocmai fusese concediat`.— Lucrez la Laboratoarele Carrigan. — Aha! Concuren]ii mei! exclam` el cu o voce t`r`g`nat` [i

cu un zâmbet care nu reu[ea \ns` s`-i lumineze [i ochii. Nu-mispune]i c` Brad Carrigan e atât de disperat \ncât \ncearc` s`pun` la cale o tentativ` de corup]ie!

Pentru a putea studia mai bine expresia de o ironie rececare ap`ruse pe chipul cu tr`s`turi dure, Adena strânse dinpleoape. Poate c` se \n[elase \nchipuindu-[i c` era de datoriaei s`-l previn` pe Holt Sinclair. Poate c` acesta merita s` fieabandonat sor]ii sale.

— Domnule Sinclair, \i r`spunse ea cu o voce blând` decare cei care o cuno[teau bine \nv`]aser` s` se team`, dac`v` spun c` am avut o zi \ngrozitoare, e foarte departe deadev`r. {i \n consecin]` nu m` simt \n stare s` v` apreciezglumele.

8 ESMERALDA LANE

— Deci nu Carrigan v-a trimis? P`cat...Se ridic` brusc [i se \ndrept` spre un bar din lemn negru

de tec, care ocupa un col] al \nc`perii.— Fiindc` se pare c` ave]i de abordat ni[te subiecte

serioase, s` ne instal`m mai comod. Adena a[tept` cu ner`bdare ca Holt s` aduc` paharele cu

coniac. |l accept` pe al ei f`r` s` protesteze, dar \l puse ime-diat pe biroul l`cuit.

— E o marc` excelent`! spuse Holt sec.— Nu m` \ndoiesc, dar nu m` aflu aici pentru o vizit` mon-

den`. Dac` vre]i, domnule Sinclair...— Spune-mi Holt!B`rbatul \nc`lzi paharul \ntre palme [i apoi \ncepu s` bea

\ncet.— Mul]umesc, spuse ea, f`r` s`-i pese de fapt de

propunerea lui, [tiind c` nu-l va mai revedea niciodat` dup`aceast` sear`. Deci, lucrez la Laboratoarele Carrigan \n cali-tate de contabil, cam de vreun an...

— Carrigan [tie c` te afli aici?— Nu.— A[a credeam [i eu. Continu`.Adena se \ncrunt`. Nu pricepuse remarca lui Holt, dar

renun]` s`-i cear` explica]ii.— Dup` cum ]i-am mai spus, lucrez la contabilitate. De

curând am \nceput s` descop`r ni[te cheltuieli ciudate.F`când o mutr` amuzat`, Holt Sinclair o \ntrerupse:— E un lucru bine cunoscut c` to]i contabilii sunt \n

c`utarea unor cheltuieli ciudate.

PRE}UL SUPUNERII 9

Exasperat`, Adena \nchise ochii. Când \i redeschise,observ` c` interlocutorul ei o privea cu o vigilen]` care-idezmin]ea dezinvoltura. De fapt, era extrem de atent.

— O s` fiu cât mai concis` posibil. Dup` câte am putut s`stabilesc, aceste cheltuieli corespund unor sume date pe submân` unui salariat de la firma Holt.

Dac` \[i \nchipuise c` o s`-l uimeasc`, se \n[elase. F`r` s`rosteasc` nici un cuvânt, Holt sorbi din paharul lui de coniac.

— ...Eu... Eu nu de]in o prob` absolut`, relu` ea derutat`.A[ avea nevoie de o verificare complet`. Dar [tiu destule pen-tru... a-l \nfunda pe patronul meu.

— {i deci te-ai dus s`-l anun]i pe Brad Carrigan de mica tadescoperire?

— Nu. Fiul lui, Jeff, este [eful meu de serviciu, spuse Adenacu r`ceal`.

|[i aduse aminte de \ntrevederea cu Jeff, la sfâr[itul c`reiase trezise [omer`. {i mai r`u \nc`, o rupsese cu el exact \nmomentul când tân`rul \ncepuse s` devin` important \n via]aei. Se sim]ea \ndurerat` c` descoperise lipsa de integritate [ide probitate profesional` a lui Jeff, sau c` descoperise astaabia acum?

— {i care a fost reac]ia lui Jeff Carrigan?Vocea t`r`g`nat` [i blând` a lui Holt o mi[ca, trezea \n ea

ni[te senza]ii ciudate.— El... el mi-a confirmat asta. Dar nu vreau s` insist asupra

acestui lucru. Am toate motivele s` cred c` LaboratoareleCarrigan au dat unuia dintre salaria]ii t`i mai multe mii dedolari. Dup` câte [tiu, este unul din salaria]ii care are leg`tur`

10 ESMERALDA LANE

cu sec]ia de materiale de acoperire. Dup` p`rerea mea, elvinde Laboratoarelor Carrigan secretele industriale ale firmeiSin Tech, \ncheie repede Adena.

Era fericit` c` a reu[it s` spun` totul [i putea s` se \ntoarc`\n sfâr[it la ea acas`, cu sim]ul datoriei \mplinite.

Holt se concentra asupra con]inutului paharului s`u, ca [icum se a[tepta s` g`seasc` \n el o informa]ie suplimentar`.Când \[i ridic` ochii, o fix` cu o privire care-i d`du senza]ia c`e un fluture prins cu un ac \n insectar.

— Am \n]eles eu bine, mi-ai spus c` Brad Carrigan nu [tiec` te afli aici \n aceast` sear`? {i nici fiul lui?

— Nici Jeff nu [tie, [opti ea.Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt o \ntreb` cu blânde]e:— Mi-ar pl`cea s` aflu ceva mai mult despre ce a spus

tân`rul Carrigan când i-ai povestit despre descoperirea ta.— A[ prefera s` nu vorbesc despre asta.El d`du din cap, ca [i cum o \n]elegea perfect.— |n sfâr[it, indiferent ce a]i discutat, \ntrevederea voastr`

a avut drept rezultat faptul c` te-ai decis s` vii \n seara asta aicica s`-mi oferi aceea[i informa]ie.

Adena se \ncrunt`. Interlocutorul ei avea un mod ciudat dea se exprima.

— }i-am spus ceea ce [tiam fiindc` eu cred c` ai dreptul s`[tii.

— Frumos din partea ta. Chiar nu vrei s` gu[ti din coniaculmeu, Adena?

Adena arunc` o privire spre paharul \nc` plin [i, ridicându[or din umeri, \ntinse mâna spre el. Nuan]a lacului ei de

PRE}UL SUPUNERII 11

unghii se reflect` \n cristalul plin cu lichid auriu. Privind \nochii enigmatici ai lui Holt peste marginea paharului, apoi b`ucâteva \nghi]ituri timide. Holt schi]` un surâs.

— |n]eleg c` un contabil prefer` s`-[i p`streze capullimpede când jongleaz` cu cifrele, dar s` [tii c` n-ai de ce s` tetemi de mine. Sunt un om de onoare.

— Nu m` \ndoiesc de asta. Bine, acum dac` vrei s` m`scuzi, eu o s` plec. |mi pare r`u c` nu-]i pot furniza numelecelui care vinde secretele firmei tale. Dar acum, fiindc` e[ti lacurent, poate c` vei fi \n m`sur` s`-i dai de urm`.

Se ridic` [i-[i lu` geanta de piele cu garnituri metalice. |nsfâr[it se putea duce acas` [i s` se destind` dup` toate\ncerc`rile acestei zile. N-ar fi trebuit s` bea coniac pestomacul gol.

— Nu-]i bate capul cu asemenea am`nunte, [opti Holtridicându-se politicos. Cunosc spionul.

— Cum?!R`mase locului stupefiat`.— Dar, relu` el cu un surâs ciudat, s` nu crezi c` subes-

timez informa]ia pe care mi-ai adus-o. Termin`-]i deci paharul.Mut` de surpriz`, Adena nu se mi[c`. Trecuse prin toate

acestea, ca el s`-i spun` c` [tia deja totul... Se a[ez` din nou [ilu` hot`rât` paharul \n mân`. Apoi d`du pe gât coniacul careo \nc`lzi imediat.

Holt \i arunc` o privire plin` de repro[ \n timp ce ea puneacu grij` paharul de cristal pe mas`.

— M` bucur c` ]i-a pl`cut, dar nici chiar a[a, rosti el.— Când m` gândesc c` [tiai totul!

12 ESMERALDA LANE

— Este unul din inginerii care lucreaz` \n cercetare, \iexplic` Holt cu simplitate. Vinde informa]iile LaboratoarelorCarrigan cam de trei luni. Toate complimentele mele c` l-aidepistat atât de repede.

|[i ridic` paharul \n chip de omagiu.— Probabil c` e[ti o contabil` bun`.— Dar când ai?... Cum de ai descoperit?...— Foarte repede. M-am decis s`-l las s-o fac` pân` voi

putea descoperi o prob` \mpotriva vinovatului. |n schimb, amaranjat \n a[a fel \ncât s`-l ]in departe de toate proiecteleimportante.

Adena \[i privea cu \nc`p`]ânare fundul paharului. Areaerul c` se amuz`, gândea ea. |n mod sigur aceast` zi era mar-cat` de nebunie...

— Ei bine, spuse ea nu f`r` umor, am impresia c` mi-ampierdut timpul. Iart`-m` c` ]i-am stricat seara, domnuleSinclair. Dar n-o s` te mai deranjez mult timp.

Holt o privea cu ni[te ochi plini de sinceritate.— Adena, nu m` considera un ingrat. O s`-]i dovedesc c`-]i

apreciez demersul.Tân`ra clipi, pu]in mirat`.— N-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Am f`cut ceea ce trebuie.

Acum o s` plec la mine acas`.Dac` ar fi apucat s` m`nânce ceva \nainte s` vin` aici...

Alcoolul \ncepuse s`-i \nce]o[eze mintea.— Ai cinat? o \ntreb` Holt \n acela[i moment.— N-am avut timp. Voiam s` vin imediat.— |n]eleg! E primul t`u demers de acest gen?

PRE}UL SUPUNERII 13

Ea \l privi uluit`. |ntrebarea lui era atât de ciudat`, \ncâtb`nui c` [i el b`use cam mult.

— |n]eleg. |ntotdeauna e greu prima dat`. {i pe urm`, nuprea ]i-am u[urat sarcina [i ]i-am stricat [i pl`cerea de a m`vedea r`mânând cu gura c`scat` de uimire. Ar fi trebuit s` m`prefac surprins, nu-i a[a? A[a c` insist s` r`mâi s` m`nânci cumine. Menajera a plecat la ora asta, dar preg`te[te \ntotdeau-na o cin` pentru dou` persoane \nainte s` plece. Vrei s`-mi ]iicompanie? S` [tii c`, dup` p`rerea mea, ar trebui s` la[i co-niacul s` se elimine \nainte s` urci din nou la volan.

Se ridicase deja [i, \nconjurând biroul cu un mers suplu [ihot`rât, o lu` de mân`. |nainte s` \n]eleag` ce se \ntâmpla cuea, Adena se trezi \n vestibulul care d`dea spre o buc`t`riemare [i modern`.

|n trecere, z`ri un salon spa]ios ale c`rui culori se armo-nizau cu cele ale biroului. Un covor bej servea drept fond unuimobilier negru cu ro[u [i unor somptuoase obiecte pre]ioase.Ni[te imense ferestre panoramice d`deau spre golful SanFrancisco.

|n buc`t`rie, ro[ul mobilierului [i al ustensilelor era pus \nvaloare de gresia alb` [i câteva tu[e de negru. Tot negre eraum`su]a rotund` [i scaunele din jurul ei.

Adena \ncerc` s` reia controlul situa]iei.— Domnule Sinclair, spuse ea, e dr`gu] din partea ta, dar

eu nu vreau...— Ce caraghios! Eu nu sunt niciodat` dr`gu]. {i m` numesc

Holt, \]i aminte[ti?Descump`nit`, Adena nu g`si nimic de r`spuns.

14 ESMERALDA LANE

El \i l̀ s̀ mâna pentru a se \ndrepta spre cuptorul \ncastrat \n perete.— Ia s` vedem, ce avem \n seara asta?Deschise u[a [i adulmec` satisf`cut.— O rulad`. Ceea ce \nseamn` c` o salat` ne a[teapt` pe

undeva. Annie preg`te[te \ntotdeauna o salat` la rulada ei cuspanac.

Se \ndrept` spre frigider.— Uite-o! exclam` el luând un castron cu salat` asortat`.

Nu vrei s` sco]i farfuriile? Se afl` \n dulapul de sus, deacolo.

Adena avea sentimentul c` este manipulat` cu dib`cie darnu reu[ea s` g`seasc` un motiv plauzibil ca s` fac` s` \ncetezejocul. Puse fa]a de mas` pe m`su]a neagr` aflat` \n apropiereaferestrei. La urma urmei, nu-i va face deloc r`u s` m`nânceceva.

Holt aduse platourile [i-i f`cu semn s` se a[eze.— S` mânc`m \n primul rând. {i o s` ne termin`m

discu]ia pe urm`, spuse el cu dezinvoltur` \ntinzându-iAdenei cu]itul ca s` taie rulada, \n timp ce el amesteca sala-ta.

— Nu ne-au mai r`mas prea multe de spus, remarc` Adenagustând din rulad`.

Annie era o buc`t`reas` priceput`, Adena [tia s` apreciezeo mâncare bun`.

Cu un zâmbet rece, Holt \nghi]i un dumicat.— Ba da, ba da. Nu fi a[a timid`, fiindc` \n felul acesta n-o

s` reu[e[ti niciodat` pe acest drum.— Holt, nu \n]eleg. De fapt ce vrei s` zici? Ce drum?

PRE}UL SUPUNERII 15

— N-are importan]`. O s` vorbim dup` cin`. Gust` din sala-ta lui Annie [i vorbe[te-mi pu]in despre tine.

— Ce vrei s` afli?— Ei bine, ni[te lucruri obi[nuite. Unde locuie[ti? Ce faci \n

afara orelor de munc`? Ce filme \]i plac? Ce gen de lucruri,ce...

— N-are importan]`, replic` ea sec.— Haide, nu m` refuza! E o discu]ie amical` [i...— Ei bine, locuiesc \n San Francisco, \mi plac mânc`rurile

bune, m` duc rar la cinema. Seara prefer s` citesc. E suficient,sau dore[ti s` [tii \n ce zodie m-am n`scut sau pentru ce can-didat voi vota la alegeri?

— V`d c` ai o limb` ascu]it`.Adena inspir` profund [i-[i reg`si calmul.— |mi pare r`u. Sunt foarte nervoas` ast`zi.— |n]eleg. Nu-]i face griji. O s` reu[e[ti, spuse el cu o voce

lini[titoare.S` nu-[i fac` griji! Dac` n-ar fi fost atât de \ncordat`, ar fi

izbucnit \n râs.Adena schi]` un zâmbet crispat.— Dac` a[a spui...— Da, a[a spun. Ca desert, vrei o tart` cu crem` de l`mâie

sau ce a mai r`mas din tortul de ieri?— Annie se ocup` extraordinar de tine. E o adev`rat` perl`.— O pl`tesc destul de bine ca s` aib` grij` de cas`, replic`

el pe un ton voit indiferent.— Nu dai banii degeaba, spuse Adena \ncercând s` aib` o

voce la fel de non[alant` ca a lui.

16 ESMERALDA LANE

Holt Sinclair \ncepuse s` fie cinic. Dar marile reu[itesociale sunt \nso]ite \n mod inevitabil de cinism, \[i spuseAdena.

— Cred [i eu, r`spunse el calm. Sunt destul de bogat ca s`pl`tesc la adev`rata sa valoare lucrul pe care \l doresc sau lacare râvnesc.

— Felicit`ri, [opti Adena ridicând ironic dintr-osprâncean`.

Lu` cu furculi]a din farfurie ultima frunz` de salat`. Era\ntr-adev`r bun`.

— Mul]umesc. {i acum? Tort sau tart` cu crem` de l`mâie?— Tart`.El d`du din cap.— Ai \nceput s` ar`]i mai bine.— Nu [tiam c` ar`tam atât de r`u...Holt izbucni \n râs, un râs profund [i sonor care trezi ime-

diat \n ea un val de senzualitate.— Nu r`u... Doar pu]in descump`nit`...El se ridic` s` strâng` masa [i Adena se ridic` imediat s`-l ajute.— }i-am spus c` am avut o zi grea.— Da, dar acum s-a sfâr[it. Destinde-te, Adena. Vino s`

mânc`m desertul \n salon.F`r` s`-i mai a[tepte \ncuviin]area, Holt lu` dou` tarte [i se

\ndrept` spre u[a buc`t`riei.{i de data asta, Adena nu putu face altceva decât s`-l

urmeze. Era ridicol. Se sim]ea ca un c`]elu[. Dar al ei ce-o fif`când la ora asta? Numai s` nu fi uitat vecina s`-l scoat` laplimbare...

PRE}UL SUPUNERII 17

— De ce zâmbe[ti? o \ntreb` Holt intrigat.El puse farfuriile pe o m`su]` joas`, plasat` \n fa]a unei

canapele elegante.— M` gândeam c` \ncep s` m` simt ca Max, schnautzer-ul

meu. Când \i e foame m` urm`re[te peste tot.Se a[ez` lâng` el, având grij` s` lase destul` distan]` \ntre

ei.— Presupun c` [i câinii au pre]ul lor, la fel ca [i restul,

spuse Holt râzând. Pre] care se pl`te[te prin hran`!— Am impresia c` prive[ti existen]a dintr-un punct de

vedere... capitalist!— Iar eu am impresia c` punctele noastre de vedere nu

difer` deloc, replic` el cu o voce numai miere.— Ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` Adena, savurând o

buc`]ic` din tart`.— C` nu ]i-ai pierdut deloc timpul \n seara asta.O b`nuial` \ngrozitoare \ncepu s`-[i croiasc` drum \n

mintea ei. |[i t`ie cu grij` o buc`]ic` din tart`.— Nu mi-am pierdut timpul? Atunci când posedai deja

informa]ia?Holt \[i puse farfuria pe m`su]` [i se sprijini de perne. Apoi

o cânt`ri din priviri.— N-a[ vrea s` m` iei drept un ingrat.— |n]eleg, [opti ea. Atunci ce-mi propui?Extrem de nemul]umit` de propria ei persoan`, Adena

se \ntreba cum de putuse comite o asemenea eroare.Tipul `sta nu avea nevoie de ajutorul ei! |n plus, chiardac` el n-ar fi fost la curent cu scurgerea de informa]ii, \[i

18 ESMERALDA LANE

d`dea acum seama c` nu avea nici un motiv s` se simt`\ngrijorat` pentru el. Holt Sinclair era perfect capabil s` sedescurce singur!

— |]i propun s` evaluez recuno[tin]a mea la dou` mii dedolari, spuse el pe tonul omului versat de afaceri.

— Dou` mii!Adena \l privi uluit`.— Haide, Adena, informa]iile pe care mi le-ai furnizat nu

erau o noutate pentru mine!— Dou` mii de dolari! Mi-ai da dou` mii de dolari pentru

ce ]i-am spus \n seara asta?— Ascult`! Nu prea [tiu ce-]i imaginezi dar nu trebuie s`

crezi c` meseria \n care te lansezi o s`-]i aduc` ni[te câ[tigurienorme. Cel pu]in nu la \nceput, [i nu cu informa]iidep`[ite. Ah! Un sfat bun, având \n vedere c` am ajuns aici.Nu-]i livra niciodat` „produsul“ \nainte ca târgul s` fie\ncheiat.

Adena s`ri \n picioare, ro[ie ca focul.— Imposibil!— Ce vrei s` spui? Carrigan ]i-a oferit mai mult ca s` taci?

Dac` da, spune-mi-o [i o s`-mi m`resc oferta pentru a nu t`iatoate pun]ile dintre noi. Cine [tie? Poate c` vei reveni \ntr-o zicu o informa]ie mai interesant`.

Holt se ridic` \n picioare cu o mi[care supl` [i nea[teptat`,ceea ce o f`cu pe Adena s` se dea \napoi cu un pas. Nu-[iputea lua ochii de la el, fascinat` ca de un [arpe boa.

— {i pân` unde o s` mergi? reu[i ea s` articuleze cu o voce\ncordat`.

PRE}UL SUPUNERII 19

— Depinde, [opti el gânditor f`când un pas spre ea. Câtpretinzi pentru loialitatea ta?

— Incredibil! spuse ea cu r`suflarea t`iat`. E[tiincredibil! {i când m` gândesc c` am crezut c` e dedatoria mea s` te previn! Când m` gândesc prin câte amtrecut ast`zi!

— Sunt sigur c` a trebuit s` faci un efort ca s` vii la minecând ai \n]eles c` n-o s` sco]i destul de la Carrigan!

Holt mai f`cu un pas spre ea, dar de data asta Adena nu semai d`du \napoi.

— Dac` dou` mii de dolari nu-]i ajung, discu]ia r`mânedeschis`. Negociem. Bine\n]eles c` o s` vreau s` aflu maimulte dac` trebuie s` pl`tesc mai mult.

Privi cu aten]ie chipul \ncordat al tinerei femei [i ochii i se\ntunecar`.

— Dar ceva \mi spune c` banii mei ar putea s`...Adena \n]elese prea târziu. Ridic` mâinile pentru a-l

respinge. Fu inutil. Ni[te mâini puternice \i cuprinser` umerii[i o atr`geau irezistibil spre trupul puternic.

— Nu, oh, nu! exclam` ea.Gura cald` a lui Holt se lipi de a ei, \ntrerupându-i

protestele.

20 ESMERALDA LANE

Capitolul 2

Din instinct, Adena se \ncord` când gura lui Holt pusest`pânire pe gura ei. |n]elese aproape imediat c` nu riscanimic \n plus. El dorea doar s` sondeze pu]in dincolo desuprafa]`... Ca un fruct pe care-l pip`i pentru a [ti dac` estedestul de copt.

|n timp ce s`rutarea lui devenea din ce \n ce mai\ndr`znea]`, Holt \[i l`sa mâinile puternice s` alunece cu dex-teritate pe umerii fragili pe care-i mângâia cu o pricepere careo f`cea s` se gândeasc` la multe. Buzele lui umede le for]aucu senzualitate pe ale ei s` se \ntredeschid`.

— Destinde-te, micu]a mea, \i [opti el f`r` s`-[i sl`beasc`strânsoarea. O s` ne \n]elegem. Sunt o persoan` rezonabil`...

— Sunt sigur` de asta, [opti ea printre din]ii strân[i. Eun-am fost rezonabil` imaginându-mi c` trebuie s`-]i aducaceast` informa]ie.

— De ce e[ti atât de tulburat`? O s` pl`tesc...— Dou` mii de dolari?

— Nu e destul? Având \n vedere \mprejur`rile, cred c ̀sunt generos.— E[ti imposibil! {i d`-mi drumul! Nu mai avem nimic s`

ne spunem!— Ba da. Pariez c` ai mai multe de oferit decât ni[te

informa]ii perimate. Exist` \n tine ceva care m` intrig`,Adena West, [i vreau s` pl`tesc ca s`-mi satisfac curiozi-tatea.

Ochii de culoare turcoaz, plini de resentimetne, \[icufundar` privirea \n ochii cenu[ii [i aten]i. Era imposibil dediscutat cu acest om. Era exact ca Jeff. Nu, mai r`u. Pentruc` Jeff, cel pu]in, nu pretindea c` e om de lume sau c` arestil. Dar Holt Sinclair era un \ncrezut care-[i \nchipuia c`poate cump`ra cu banii lui infec]i tot ce dorea, tot cerâvnea.

}uguindu-[i buzele ca un copil, Holt \ncerc` s` potoleasc`mânia Adenei [i, luându-[i o mân` de pe um`rul ei, urm` cudelicate]e, cu vârful degetului ar`t`tor, conturul gurii ei. Peurm` o oblig`, cu un gest plin de blânde]e \ns`, s` \ntre-deschid` buzele.

Apoi o s`rut` cu atâta pasiune \ncât Adena se zb`tu s`scape de mângâierea plin` de erotism a s`rut`rii lui.

— Las`-m`! D`-mi drumul!El nu ]inu seama de protestele ei, \n timp ce limba nu

d`dea pace gurii ei vulnerabile. Mâinile Adenei se lipir` depieptul lui [i, cu unghiile \nfipte \n materialul c`m`[ii, \ncerc`f`r` succes s`-l \mping`.

— Nu te mai opune, Adena. Destinde-te, repet` el cu o voce\n`bu[it`. Descle[teaz`-]i buzele, vreau s` gust...

22 ESMERALDA LANE

— Mizerabilule, n-o s` ob]ii nimic de la mine! Nu vreau s`...Dar \nainte s`-[i fi terminat fraza, el reu[ise s`-[i bage limba

printre din]ii ei, \n l`ca[ul c`ldu] al gurii. S`rutarea devenidintr-o dat` mai mult decât o simpl` mângâiere. Mult maimult.

Cu r`suflarea t`iat`, Adena fu luat` pe sus de un val de sen-zualitate. Tulburat`, sim]i c`-i vine s` le[ine. |n loc s` \ncerces`-l \mping` cu amândou` mâinile, se ag`]` de el.

Convins` c` nu are alt` solu]ie decât s`-l lase s` joacescena de dominare viril` pân` \n momentul când va aveaocazia s` scape de el, Adena se c`zni s` r`mân` impasibil`,plutind ca o epav` \n voia apelor dezl`n]uite ale mareei \ncre[tere.

Dup` cum era u[or de prev`zut, imediat ce-[i d`du seamac` ea nu se mai opune, Holt \[i modific` tactica. Nu abandon`teritoriul cucerit, dar schimb` tehnica. Insistent`, blând`,limba lui \ncepu s-o solicite pe cea a Adenei [i buzele luiumede se lipir`, rug`toare parc`, de gura ei.

Când sim]i o mân` ferm` pe ceaf`, Adena se crisp` dar nu\ncerc` s` se elibereze. S`rutul se prelungi. La sfâr[it, Holtridic` parc` regretând capul, dar evident satisf`cut. Ochii lui\ntuneca]i \ntârziar` pe gura ei c`rnoas`, apoi pe ochii plini deciud`.

— Ceva \mi spune c` o s` facem treab` bun`, noi doi, ziseel cu o voce joas` [i grav`, l`sându-[i degetele s` se joace dis-trat prin p`rul blond.

Adena nu catadicsi s`-i r`spund`. T`cea, preg`tindu-se s`scape imediat ce se va ivi ocazia.

PRE}UL SUPUNERII 23

— Nu mai face mutri[oara asta \mbufnat`, draga mea. O s`fii pl`tit` pentru osteneala ta.

— Ai terminat? replic` \n sfâr[it Adena cu o voce uimitor decalm`. Pot s` plec?

El zâmbi ironic.— Chiar vrei s` pleci?— Exact.— Dar mai avem atâtea s` ne spunem!P`rea c` abia se st`pâne[te s` nu pufneasc` \n râs [i Adena

remarc` f`r` s` vrea c`ldura privirii lui \n care exista ostr`lucire pe care nu [i-o putea explica... ba da, tipul `sta odorea. {i pentru prima oar`, i se f`cu fric`. Era timpul s` pun`o oarecare distan]` \ntre ea [i Holt Sinclair.

— Poate, [opti ea cu \ndr`zneal`, [tiind c` trebuie neap`rats` fac` o diversiune. {i dac` ai completa cecul `la...

El o aprob` imediat.— Bine\n]eles.Adena v`zu satisfac]ia \ntip`rindu-se pe chipul lui. I-ar fi

tras cu pl`cere o palm`.— O s` fii mai lini[tit` constatând c` sunt un om de cuvânt.Se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndrept` spre birou.Adena fu consternat̀ s̀ vad ̀expresia cinic̀ din privirea lui. Doamne,

\[i spuse ea, chiar crede c̀ totul se poate cump r̀a! De necrezut!D`du din cap, uluit`, [i-[i lu` po[eta.Ei bine, m`car \nv`]ase o lec]ie: tipii duri de genul lui Holt

Sinclair nu au nevoie de ajutorul oamenilor bine inten]iona]i.|l privi traversând vestibulul [i, imediat ce disp`ru \n biroul

lui, ea se repezi spre u[a de la intrare [i o [terse engleze[te.

24 ESMERALDA LANE

Ajuns` afar`, Adena nu pierdu nici o clip`. |ntr-un timprecord, micul s`u Audi de culoare galben` urc` panta sprepodul Golden Gate. Slav` Domnului c` asemenea zile eraudestul de pu]ine \n via]a unui om!

Nu \ncepu s` se destind` decât când ajunse \n fa]a u[iiapartamentului ei. Zgomotul f`cut de cheie \n broasc`declan[` l`tr`turile vesele ale lui Max. Imediat ce se deschiseu[a, superbul schnautzer s`ri pe ea.

— Oh, Max, nici nu [tii cât este de pl`cut s` [tiu c`, \ntor-cându-m` acas`, pot g`si o fiin]` civilizat` [i bine crescut`...a[a ca tine! \i spuse ea râzând.

Mâna ei \l sc`rpina \n acest timp \ntre urechi [i Max \[iridic` botul must`cios, neascunzându-[i bucuria.

— A[teapt̀ pu]in, \i spuse ea, s̀ -]i povestesc prin câte am trecut ast̀ zi...{i, cu un oftat de u[urare, Adena travers` micul vestibul

\mpodobit cu plante verzi [i intr` \n salon. Acolo, \n fa]aferestrei mari care d`dea spre strad`, era plasat` o canapea.Un covor mare, portocaliu, acoperea parchetul, un fond lumi-nos pentru un decor \n care predominau verdele [i albul.

Se trânti pe canapea, \[i scoase pantofii [i se lungi sco]ând ungeam`t de statisfac]ie. Se terminase. Pusese punct \ntregii afaceri.

— Sper c` n-o s` te formalizezi dac` o s` m`nânci câtvatimp o mâncare mai ieftin` din conserve, Max...

|[i evalua mintal situa]ia de [omer` [i starea financiar`. |imai r`mâneau destui bani ca s` supravie]uiasc` timp de dou`luni f`r` s` fie for]at` s`-i dea lui Max crochetele alea uscate,\ngrozitoare pe care nu le putea suferi. |n cel mai r`u caz, o s`scoat` ceva bani de la banc`.

PRE}UL SUPUNERII 25

Haide, \[i spuse ea cu un antren cam for]at, doar n-o s`dureze atât pân` s` g`sesc din nou de lucru. Un contabilexperimentat nu r`mâne a[a de mult pe drumuri. Arunc` oprivire spre Wall Street Journal dar se r`zgândi. O s` aib`destul timp mâine s` consulte ofertele de serviciu. |n searaasta avea nevoie de somn.

— O s` fii fericit s` afli, Max, c` n-o s`-l mai vezi niciodat`pe Jeff Carrigan, rosti ea cu o voce obosit`.

Max \[i ciuli urechile [i-[i puse botul pe genunchii Adenei.Ea \i zâmbi.

— {tiu c` nu-]i pl`cea. {i pe mine m-a dezam`git ast`zi.Cât de mult o afecta pierderea lui Jeff? La drept vorbind,

ruptura lor nu-i zdrobise inima. Era deprimat` [i atâta tot.Evident, farmecul [i dezinvoltura lui Jeff, f`r` a mai vorbi [idespre punctele comune profesionale, \i pl`ceau. De câtvatimp, \ncepuse s` vad` \n acest b`rbat elegant cu care ie[eadestul de des, un prieten destul de serios. Situa]ia lui profe-sional` fiind foarte stabil`, Adena se putea gândi la un viitorcomun.

Reamintindu-[i de reac]ia lui Jeff când \i dezv`luisedescoperirea ei, \nchise ochii. El zâmbise, cu surâsul lui fer-mec`tor, un pic cinic, [i \n ochii c`prui \i ap`ruse o scânteieironic`.

— Draga mea, tr`im \ntr-o lume a concuren]ei, \i explicase elpe un ton calm [i plin de superioritate masculin`. LaboratoareleCarrigan trebuie s` se serveasc` de oricine [i de orice.

— Dar nu e bine, Jeff! exclamase ea, perfect con[tient` denaivitatea ei, dar incapabil` s` g`seasc` altceva. E un furt!

26 ESMERALDA LANE

— A[a sunt afacerile.— Dar... tat`l t`u [tie de asta?— El, eu [i \nc` dou` persoane [tim. Acum faci [i tu parte

din clubul nostru distins dar extrem de restrâns. Din fericire,e[ti aproape un membru al familiei...

Râdea sincer.Iar Adena, furioas`, declarase plin` de patim` c` refuza s`

fie amestecat` \n asemenea chestii murdare. A[ezat \n spatelebiroului s`u din nuc masiv, Jeff o l`sase „s`-[i ias` din pepeni“dup` cum obi[nuia el s` se exprime. Apoi \i ceruse s` sere\ntoarc` \n propriul ei birou [i s`-l lase pe el s` se ocupe deaspectele ascunse ale afacerilor. Ea \l privise fix, convins` c` elnu va pune cap`t pl`]ilor [i c`, totodat`, conta pe ea s`\nchid` ochii.

Rece, cu hot`râre, Adena \i poruncise s` nu-i mai tele-foneze niciodat`. Surpriza care se \ntip`rise pe frumosul chipal lui Jeff constituise singura ei recompens`. Când ajunsese \nbiroul ei, \[i redactase demisia cu un calm aparent care o maiuluia \nc`. {i plecase.

Evident, ar fi trebuit s` se opreasc` aici cu demersurile ei,\[i spuse ea cu acea \n]elepciune care vine \ntotdeauna preatârziu. De ce crezuse c` e obliga]ia ei s`-l avertizeze pe HoltSinclair? Ar fi trebuit s`-[i \nchipuie c` nu avea nevoie de ea...Dar atunci ce semnifica]ie aveau banii pe care-i oferise?

— Ah! B`rba]ii... S` [tii c` nu spun asta [i la adresa ta, Max,\i [opti ea schnautzer-ului.

Adena se ridic` nervoas`. Mâine va fi mai bine, \ncerc` eas` se \ncurajeze. S` \ncepem cu \nceputul, \[i spuse intrând \n

PRE}UL SUPUNERII 27

dormitorul al c`rui parchet era acoperit cu un covor alb, \ncare picioarele ei goale se \nfundau cu voluptate. Acum tre-buia s` se culce.

*

A doua zi de diminea]`, \n timp ce-l plimba pe Max, Adenacump`r` mai multe ziare. Se sim]ea \nviorat` [i plin` deenergie. Incredibil, \[i spuse ea, intrând \n buc`t`rie [ialegând dintre diversele ceaiuri din dulap, incredibil cumvia]a cuiva se poate schimba de pe o zi pe alta!

Se fix` asupra unui ceai englezesc foarte tonic. Aveanevoie de aceasta pentru a studia ofertele de serviciu... S`cl`teasc` cu ap` fierbinte \ncânt`torul ceainic chinezesc, s`m`soare o doz` bun` de ceai [i s` toarne deasupra ap` clo-cotit`... Adena considera preg`tirea ceaiului o opera]iunefoarte serioas`.

Se preg`tea s` m`nânce un corn cald cu unt când sun`telefonul. |ncruntându-se se aplec` peste mas` ca s` ridicereceptorul, ceea ce regret` imediat. Ar fi f`cut mai bine s`-lscoat` din priz`. Era Jeff.

— Ce ]i s-a \ntâmplat, Adena? E aproape zece! Te-am c`utatde dou` ori \n biroul t`u!

— N-ai primit demisia mea?— Ba da, dar bine\n]eles c` am rupt-o [i am azvârlit-o la

co[. {tim prea bine amândoi c` ai scris-o la mânie. |]i jur c`niciodat` nu te-a[ fi crezut capabil` de o asemenea izbucnire.E[ti o contabil` atât de bine crescut`!

28 ESMERALDA LANE

Jeff glumea, dar Adenei nu i se p`rea deloc amuzant. |najun descoperise despre sine o mul]ime de lucruri, printrecare \n special faptul c` avea caracter. {i o doz` mare denaivitate. Dar f`cea progrese.

— |mi pare r`u c` te contrazic, Jeff, dar am cânt`rit fiecarecuvânt al acestei demisii. Nu mai vreau s` lucrez pentru ofirm` care m` for]eaz` s` \nchid ochii asupra mitei [i pl`]ilorilegale care apar \n actele mele.

Max, alertat de vocea ei, ridic` imediat capul. Bunul [i b`trânulMax. Singurul care era \ntotdeauna gata s-o apere, necondi]ionat.

— Adena, calmeaz`-te. E[ti obosit`. Ascult`-m`, scumpo,ia-]i dou` zile libere. Nu, mai bine o s`pt`mân`. O s` aranjezeu asta la serviciul personal. Pentru toat` lumea vei fi \n con-cediu. Nu va trece mult [i te vei lini[ti, [i atunci o s`-]i po]irelua lucrul f`r` ca nimeni s`-[i fi dat seama de nimic.

— La revedere, Jeff!— Altceva, scumpo, ad`ug` el pref`cându-se c` n-a auzit,

am dou` bilete la un nou spectacol...Vocea lui devenise profund`, afectuoas`. Relu`:— Doar nu vrei s` le pierdem...— Trece-le \n contul profit [i pierderi!Adena trânti receptorul \n furc` [i form` imediat num`rul

de la serviciul personal al Laboratoarelor Carrigan. Jeff \irupsese demisia? Ei bine, o s` vad` el!

Peste zece minute, plecarea ei era oficial`. Secretara direc-torului de personal, Carol Walters, nu p`ru s` se \ndoiasc` des`n`tatea mintal` a Adenei [i-i spuse c` demisia ei e acceptat`\ncepând din acea clip`.

PRE}UL SUPUNERII 29

— O s` ne lipse[ti la to]i, Adena, ad`ug` b`trâna doamn`.P`str`m leg`tura, da?

Nu [i dac` pot face altfel, \[i spuse cu triste]e Adena \n timpce \nchidea. Apoi se aplec` hot`rât` asupra paginilor cu ofertede serviciu. Trebuia s` selec]ioneze câteva anun]uri intere-sante [i s`-[i preg`teasc` cererile de candidatur`.

*

Scrisorile fur` redactate [i puse la po[t` abia peste dou`zile [i, \n timpul acestor patruzeci [i opt de ore, Adena avu tottimpul s` reflecteze la sugestia pe care i-o f`cuse Jeff. La urmaurmei de ce n-ar pleca \n vacan]` pentru câteva zile, \na[teptarea r`spunsurilor? La \ntoarcere, ar putea \ncepe s` deatelefoane [i s` fac` demersurile respective. N-avea nici ointen]ie s` urmeze cel`lalt sfat al lui Jeff: nu s-ar mai \ntoarcenici \n ruptul capului la Laboratoarele Carrigan. Dar ideeaunei scurte vacan]e o \ncânta.

|[i prepar` cina pe care o aduse \n sufragerie ca s` poat` mâncaprivind [tirile de la televizor. Era a treia sear` de când era [omer`.

— Ce p`rere ai, Max? spuse ea \n timpul unui spot publici-tar. Am putea g`si un loc lini[tit [i pitoresc. Unul dintre pri-etenii mei de la serviciu mi-a vorbit despre un han vechi [i\ncânt`tor aflat \ntr-un or`[el situat pe drumul c`ut`torilor deaur. }i-ar pl`cea a[a ceva?

Max, citadin \n sufletul lui, p`ru s` reflecteze cu seriozitatela \ntrebarea ei. |nc` nu-i r`spunsese când se f`cu auzit` sone-ria de la intrare.

30 ESMERALDA LANE

Oftând, Adena puse deoparte materialul pe care-lbroda. De[i n-avea nici un chef s` primeasc` vizite, tra-vers` covorul portocaliu pe care balerinii ei nu f`ceau niciun zgomot [i ap`s` indispus` pe butonul interfonului.Decolteul tricoului verde, pe care-l alesese pu]in cammare, l`sa s` se vad` um`rul drept, dar Adena nu observ`.|mbr`case tricoul `sta prea larg [i ni[te pantaloni albivechi, \n primul rând pentru confortul ei personal [i nu cas` plac` altora.

— Da?— Adena? Sunt Holt Sinclair.De parc` ar fi fost curentat`, Adena \[i trase degetul de pe

buton. Holt Sinclair! Ce c`uta la u[a ei? {i ea... ea de ce sepurta ca o idioat`?

Se scurse o clip`, apoi Adena restabili comunica]ia [i voceaajunse din nou la urechile ei, tulburat` parc`.

— E cineva la tine?— Da, asta e, replic` Adena, f`cându-i câinelui cu

ochiul.— Sper c` nu Jeff Carrigan? [opti Holt.Adena tres`ri, \ntrebându-se de ce pomenise el de

Jeff.— Nu, e Max, spuse ea. Bun` seara, domnule Sinclair.— Max? Interesant, nu-]i pierzi deloc timpul, spuse el cu o

voce t`r`g`nat`.— Poftim? rosti Adena \nfuriindu-se.— Vreau s` zic c`, pentru o tân`r` care a rupt o leg`tur`

abia acum trei zile...

PRE}UL SUPUNERII 31

— De unde [tii asta? \l \ntrerupse furioas` Adena.— Las`-m` s` intru [i o s`-]i spun. Am aflat \nc` multe alte

lucruri despre tine. Nu-]i face probleme, o s` fiu corect cuMax... Am venit s`-mi cer scuze, Adena, relu` el cu o voce maiinsistent` [i mai blând`.

— Nu era necesar.— Adena, te rog. M-am \n[elat. Cel mai mic lucru pe care-l

po]i face pentru mine este s` m` la[i s`-mi prezint scuzele. {ipe urm`, e al naibii de frig afar` din cauza ce]ii, ad`ug` el cuviclenie.

Adena sim]i c` o s` cedeze. Doamne! Vocea asta...— Foarte bine, spuse ea f`r` o amabilitate excesiv`. Intr` o

clip`, dar d`-mi cuvântul c` o s` m` ascul]i când o s`-]i cer s` pleci.— Bine, doamn`.Falsa umilin]` con]inut` de r`spunsul lui Holt o f`cu pe

Adena s` surâd` f`r` voia ei. Dac` exista vreo fiin]` incapabil`s` se umileasc`, aceasta era Holt Sinclair.

O clip` mai târziu, el \i trecea pragul. Silueta puternic`,plin` de virilitate, se impunea \n ambian]a luminoas` [i culo-rile deschise ale \nc`perii. Cea]a \i umezise p`rul [i p`rea s`pluteasc` \nc` \n fundul ochilor lui cenu[ii. Purta o hain` dinantilop` maro, pantaloni negri [i un pulov`r de culoare... deculoarea vântului turbat. V`zându-l, Adena se \ntreb` dac`f`cuse bine c`-i d`duse drumul \n cas`.

Max se apropie imediat examinându-l, analizându-l,cânt`rindu-l. St`tea \n fa]a str`inului, cu privirea fixat` asupralui [i, \nainte ca Adena s` fi aputut scoate vreo vorb`, Holt seaplec` zâmbind [i mângâia capul gri al câinelui.

32 ESMERALDA LANE

— Salut, Max! zise el prietenos.Adena ridic` ochii spre tavan. Minciuna ei fusese descope-

rit`...— D`-mi haina, spuse ea politicoas`.El o scoase cu o mi[care energic` din umeri.— Bei o cea[c` de ceai?— Dar e senza]ional aici! rosti Holt aruncând o privire

rapid` prin \nc`pere. Ceva \mi spune c` decoratorul t`u nuare nimic \n comun cu cel care s-a ocupat de casa mea. L-aiales pe Max fiindc` blana lui se asorteaz` cu covorul?

— Nu! Am cump`rat covorul fiindc` se asorta cu blana luiMax. Dar nu trebuie discutat despre asta, Holt, fiindc`, dac`Max ar pricepe, s-ar sim]i vexat. {i toate astea fiindc` decora-torul t`u exploateaz` genul „camer` goal`“ pentru a ob]ineefecte de stil... Sunt sigur` de asta.

Cu umor, Holt schi]` un zâmbet.— El afirm` c` e foarte masculin... La urma urmei, poate c`

decoratorii no[tri s-ar \n]elege. Dac` ar exista o camer` maifeminin` [i \n casa mea...

— Stai jos, \i spuse ea repede ca s` schimbe subiectul. M`duc s`-]i aduc o cea[c`.

|l privi instalându-se pe canapeaua alb`, exact \n loculunde st`tuse ea \nainte; apoi aplecându-se s` \nchid` televi-zorul ca [i cum ar fi fost la el acas`; pe urm` uitându-se la tavacu cina ei.

— }i-e foame?— Nu, sunt mort de foame! r`spunse el imediat. Ce ai

preg`tit!

PRE}UL SUPUNERII 33

— |n seara asta am avut poft̀ s̀ iau o cin ̀rece. Vezi vreun inconvenient?Holt privea cu un aer gânditor micu]ul suport din argint cu

trei etaje, cu sortimentul lui rafinat de creve]i, castrave]i t`ia]i \nrondele sub]iri [i sandvi[uri mititele cu diverse delicatese. Oce[cu]` era a[ezat` lâng` ceainicul din por]elan chinezesc.

— Deloc, replic` le \ntinzând mâna spre un sandvi[.Numai c` m` simt \n stare s` devorez singur totul \n dou`minute!

— {i s` m` la[i f`r` cin`!— E numai pentru tine?— Nu a[teptam pe nimeni.— Ar fi trebuit s` te anun]. Ai mai fi putut face câteva sand-

vi[uri cu castrave]i.{i mai \nghi]i câ]iva creve]i.Adena, f`când un efort vrednic de laud` pentru a-[i p`stra

sângele rece, se duse \n buc`t`rie, lu` o cea[c` [i o farfurioar`[i puse câ]iva creve]i pe dou` felii de pâine de un format maiconvenabil poftei de mâncare a unui b`rbat. |i mai r`m`sese obucat` de tart` cump`rat` \n plus pentru desertul de mâine.Cu atât mai r`u. O scoase din frigider.

Revenind \n salon, \l g`si pe Max lungit la picioarele luiHolt Sinclair, acceptând cu polite]e un sandvi[ cu an[oa.

— Deci \ncerci s`-mi corupi câinele? rosti ea pe un ton maivesel decât ar fi dorit.

— Cum n-am avut nici o [ans` cu proprietara lui, m-amgândit s` \ncerc cu el.

Adena se crisp`.— Iart`-m`, [opti Holt. A fost o glum` de prost gust.

34 ESMERALDA LANE

— Nu, nu glumeai, replic` Adena care puse pe mas` supli-mentul de cin`. Este exact ceea ce gândeai \n seara trecut`.

Turn` ceai \n can` cu o u[urin]` plin` de elegan]` [i lu` loc\n fotoliul din fa]a canapelei. F`r` s-o scape din ochi, Holt\ntinse mâna [i ridic` ]es`tura verde pe care Adena o l`sase pecanapea când se ridicase s` r`spund` la u[`.

— Ce-i asta? o \ntreb` el.Un col] al ]es`turii, \ntins pe un gherghef de tapiserie,

reprezenta un model cu siluete de p`s`ri stilizate a[ezate pecrengile unui arbore.

Adena \ncepuse s` umple desenul cu puncte mici dem`tase str`lucitoare.

— |ntr-o bun` zi va fi o fa]` de mas`, spuse ea bând o\nghi]itur` de ceai.

— |ntr-o bun` zi?— Da. Lucrez la ea de mai mult de un an, \i m`rturisi ea [i

n-o voi termina \n mod sigur nici anul viitor.— Ei bine, morm`i Holt, iat` un mod de a-]i petrece timpul

care se potrive[te perfect cu aceast` \nc`pere, cu câinele [i cuserviciul luxos de ceai...

— Holt!— |n]eleg. A[tept s`-]i prezint scuzele anun]ate.Oft` \n timp ce-[i lua cea[ca.— De acord, \]i cer iertare! Dar cum a[ fi putut ghici c`

atunci, seara, nu venise[i cu gândul s` storci ni[te bani de lamine? Sincer \]i spun, era ipoteza cea mai plauzibil`, având \nvedere \mprejur`rile.

— Ai spus „era“?

PRE}UL SUPUNERII 35

— Adena, te rog. De unde a[ fi putut [ti c` tu tocmai \]i pier-duse[i slujba [i un adorator \nainte s` vii la mine?

— {i cum se face c` ast`zi [tii?— Am sunat la tine la birou. |n ciuda confuziei care pare s`

domneasc` acolo, demisia ta era foarte clar`. {i \n plus, amob]inut toate am`nuntele \n privin]a rupturii care tocmaiavusese loc.

— De la cine?— De la fosta ta coleg ̀care le aflase de la secretara lui Jeff Carrigan.Holt triumfa.— Având \n vedere valul de informa]ii care circul` \ntre

Laboratoarele Carrigan [i Sin Tech, m` \ntreb de ce nufuzioneaz` cele dou` firme, spuse \n]epat` Adena.

Holt \i ignor` spusele [i, strângând din din]i, continu`.— Adena, \n seara aceea am f`cut o mare gre[eal`. N-am

\n]eles cum st`teau de fapt lucrurile. Dar nu-mi puteam\nchipui c` ai trecut printr-o asemenea \ncercare. Admir faptulc` ai t`iat orice punte \ntre tine [i Carrigan \nainte de a veni lamine acas`. Mai admit [i faptul c` te-am jignit oferindu-]i dou`mii de dolari. La urma urmei, \]i pierduse[i slujba [i un b`rbatcare era \n stare s` se ocupe cum trebuie de tine...

— Holt, aceste pretinse scuze mi se par destul de ciudate,spuse Adena, brusc \n gard`.

— |mi pare r`u. O s` fiu mai clar. Adena, am venit s`-]ipropun singurul lucru capabil s`-]i compenseze pierdereapricinuit` de plecarea ta de la Laboratoarele Carrigan: ositua]ie la Sin Tech [i un b`rbat care va [ti cum s` se ocupe detine: pe mine.

36 ESMERALDA LANE

Capitolul 3

Timp de un moment care p`rea c` nu se mai sfâr[e[te,Adena \l privi pe b`rbatul a[ezat \n fa]a ei pe canapea, fasci-nat` de privirea lui sigur` [i deta[at`. |l v`zu \nghi]ind \nc` unsandvi[ [i luându-[i cea[ca de ceai. Abia atunci cl`tin`ne\ncrez`toare din cap.

— Presupun c` vorbe[ti serios?— Nu vorbesc niciodat` de poman`, replic` el calm.— O s` ]in minte asta.Dar z`ri sclipind \n ochii lui o scânteie ironic`. Nu vorbise

serios. Era de necrezut ce spusese.— Generozitatea ta m` flateaz`, spuse ea, ]inându-[i cu

\nc`p`]ânare privirea fixat` spre con]inutul ce[tii.— |mi pare cu adev`rat r`u c` n-am fost mai \n]eleg`tor \n

acea sear`. Dac` te-ai fi ar`tat mai explicit`...— |mi asum \ntreaga vin`, spuse ea cu o voce indiferent`.

Dup` cum ai putut remarca, sunt novice \n materie.

Sim]i c`, de data asta, Holt se \ndoia de sinceritatea ei. |[iridic` ochii [i, \ntâlnindu-i privirea, \i zâmbi.

— Mai vrei o cea[c` de ceai?— Da, mul]umesc, \i r`spunse el mecanic [i cele dou`

riduri de la col]urile gurii se adâncir` parc`.— Este un Oolong provenind din Formosa, continu` Adena

pe un ton u[or. L-am cump`rat dintr-un mic magazin situatlâng` Union Square, unde se g`se[te un sortiment extraordi-nar de variat...

— Adena!— {i patronul este atât de amabil... Bine\n]eles c` [i eu sunt

o client` bun` [i el m` trateaz` ca atare. Pl`tesc ceva maiscump pentru...

— Adena!— ...ceva mai scump pentru unele din amestecurile mele

preferate. Dar cred \n vechiul dicton c` nu ob]ii nimic f`r` s`dai nimic. Tu nu?

Fu surprins` s`-l vad` \nro[indu-se, \n timp ce un ful-ger amenin]`tor \i trecu prin priviri. Holt pricepusealuzia.

— Nu sunt de acord cu tine, spuse el cu o voce blând`.|ncerci cumva s` m` faci s` pricep c` nu-]i ofer destul? Fiirezonabil`, Adena! Abia ne cunoa[tem. {i remarc`, nu enumai vina mea...

Reflect` o clip`, apoi ad`ug`:— Dac` n-ai fi plecat ho]e[te \n seara aceea, am fi câ[tigat

timp [i am fi evitat multe ne\n]elegeri.

38 ESMERALDA LANE

— Iart`-m`. Eram prea obosit`.— Adena! Termin` cu acest mic joc. Am venit la tine

ca s` l`murim lucrurile. Nu m` mai omor\ cu sarcas-mele tale. }i-am mai spus c` \mi pare r`u. Acum de cerâzi?

— De tine, bine\n]eles. De cine altcineva? |n seara aceeanu eram capabil` s` apreciez umorul situa]iei, dar \n searaasta sunt \ncântat` de ocazie. Câte femei ai cump`rat \nultimele [ase luni, Holt? Cinci, [ase? Trebuie s` m` incluzi\n harem? Re]ine c` nu m` despart de Max. A[a c` pune lasocoteal` [i cheltuielile pe care le fac cu el. La care seadaug` banii necesari pentru hrana [i \mbr`c`mintea mea.Mi-e team` c` o s` te coste cam mult cooptarea mea \ncolec]ie...

— Oh, ce naiba! Eu am venit aici cu inten]ia sincer` de a-]ioferi o slujb` [i...

— {i altceva, spuse ea cu o voce egal`.— Ai ghicit, nu e totul.— Atunci ce mai e?El trase aer \n piept, \ncercând s` se st`pâneasc`.— |mi pare r`u c` manierele mele ]i se par prea directe. Dar

realitatea este c` te doresc [i pot s` pl`tesc pre]ul.Sinceritatea [i intensitatea tonului cu care rostise aceste

vorbe o descump`nir` pe Adena. Sim]i c` se \nro[e[te la rân-dul ei.

— Cum po]i fi atât de sigur? spuse ea. N-am petrecut decâto sear` \mpreun`.

PRE}UL SUPUNERII 39

— {i mi-a fost de ajuns, r`spunse el cu surâsul pe buze. |n ochii lui, Adena citi amintirea s`rutului lor [i sim]i o

c`ldur` nea[teptat` r`spândindu-i-se prin corp. |[i a[ez`cea[ca pe farfurioar` cu un zgomot u[or.

— De unde ]i-a venit ideea c` dragostea are un pre]?— Totul are un pre], Adena. Dar, \n cazul nostru, nu

dragostea o cump`r.— Atunci ce cau]i, de fapt? \ntreb` ea \nfuriindu-se brusc. O nou`

menajer`? Un al patrulea partener la bridge? Un contabil personal?— A[ fi foarte fericit s`-]i ar`t rolul pe care am inten]ia s`-l joci

\n via]a mea, spuse el cu o voce calm`, acentuând unele cuvinte.|ncepuse s` se simt` provocat? Avea dreptate, \[i spuse ea,

dar o meritase din plin.— |]i mul]umesc mult, Holt, dar r`spunsul este nu. Caut o

slujb`, e adev`rat, dar nu am inten]ia s`-]i accept oferta. M`tem s` nu ne lege prea mult unul de cel`lalt.

— Te-ai \nfuriat.— E[ti perspicace.— {i asta fiindc` m-am purtat cinstit?Adena avu sentimentul c`-l decep]ionase.— Felul t`u de a ac]iona e lipsit de subtilitate, ba chiar

vulgar. {i tot ce mi-ai spus nu prezint` interes pentru mine.— Lipsit de subtilitate, de acord. Dar lipsit de interes?

R`mâne de v`zut. Vulgar? Absurd. Cuno[ti ceva mai romanticdecât \ntâlnirea a dou` fiin]e care se simt imediat atrase unade cealalt`?

Adena zâmbi.

40 ESMERALDA LANE

— A[a s-a \ntâmplat? O dragoste fulger`toare?— Atrac]ie de la prima vedere. {i nu e corect s` joci rolul

eroinei ofensate, s` \ncerci s` m` faci s` cred c` tu n-ai sim]itnimic. Dac` nu, n-ai fi r`mas s` cinezi cu mine [i nu te-ai fitopit \n bra]ele mele când te-am s`rutat.

— S` m` topesc \n bra]ele tale?! exclam` Adena, atins` destr`lucirea metalic` a privirii lui. }i-ai pierdut capul? Pur [isimplu te-ai dat la mine! A[a c` nu mi-a r`mas de f`cut decâtun singur lucru: s` suport [i s` a[tept.

Timp de o clip`, Adena se gândi c` a mers prea departe.Privirea lui intens` \i transmitea un mesaj arz`tor. Dar Holtsurâse imediat [i \ntinse mâna spre un alt sandvi[.

— Presupun c` acum e momentul când ar trebui s` te iau\n bra]e, s` te trântesc pe divan [i s` te mângâi cu pasiunepân` când ai fi incapabil` s`-mi mai refuzi ceva. De fapt, ar tre-bui s` te s`rut ca s` te fac s`-]i pierzi capul [i s` te predai \nmâinile du[manului, adic` ale mele.

— Holt!Instinctiv, Adena se prinse de bra]ele fotoliului ei. Se sim]ea

incredibil de vulnerabil`. Totu[i Holt nu mi[case un deget.— Ce s-a \ntâmplat? Ideea mea nu ]i se pare destul de

romantic`, sau nu e pe gustul t`u? |n orice caz, nu po]i spunec` e lipsit` de interes...

Ochii de culoare turcoaz ai Adenei se \ngustar`, b`nuitori.— |]i ba]i joc de mine.— Pu]in.Holt surâse [i b`u o \nghi]itur` de ceai.

PRE}UL SUPUNERII 41

— Probabil c` n-a fost prea pl`cut pentru tine s` auzi c` atrebuit s`-]i suport s`rutul, relu` Adena cu o fals` c`in]`.

— Foarte nepl`cut chiar. Dar, din fericire pentru mine, [tius` iau partea bun` a lucrurilor.

— Bine de tine! Dar \n acest caz la care parte bun` alucrurilor te gânde[ti? Mie mi se pare c`, chiar dac` estenepl`cut, trebuie s` accep]i faptele.

— De acord. {i cunoscând faptele, sunt hot`rât s` m` ab]inde la orice manevr` de apropiere rapid` [i lipsit` de subtili-tate. Cel pu]in un timp.

— M` cople[e[ti cu generozitatea ta. {i la ce fapte te referi?— Ei bine... De exemplu, nu te-ai ref`cut \nc` dup` ruptura

cu Jeff. Nu te po]i l`sa dus` de valul pl`cerii, fiindc` te-ai dis-pre]ui singur` dac` ai ceda unui alt b`rbat atât de repededup` ce i-ai dat papucii lui Carrigan... Apropo, cum a primitvestea?

Strângând din din]i, Adena \l privea fix. Niciodat` nu l-ar ficrezut pe Holt capabil de o asemenea perspicacitate. Pusesedegetul pe un adev`r enervant [i avea dreptate. Nu refuzaseinvita]ia lui la cin`. De acord. Dar asta n-o agasa atât de multca amintirea faptului la care f`cea el aluzie: pl`cerea pe care osim]ise \n bra]ele lui. {i asta, abia la câteva ore dup` ce-lp`r`sise pe Jeff!

R`spunse la \ntrebarea lui pe cât de calm putea:— Nu [tiu dac` m-a crezut.— Dar dac` vine din nou, nu crezi c` ar trebui s` fii mai

explicit`?

42 ESMERALDA LANE

|n vocea lui grav` r`suna o provocare, slab` dar limpede.De[i Max nu catadicsi s` deschid` ochii, urechile lui semi[car`. Totu[i, câinele r`mase la picioarele lui Holt, mo]`ind.

— Nu cred c` povestea asta te prive[te, spuse Adena.Holt \[i ]uguie buzele ca un pu[ti.— Vreau s` fiu sigur c` nu te mai gânde[ti la el.— De ce nu revii peste [ase luni ca s` vezi dac` am reu[it

s`-l p`r`sesc singur`, a[a cum ar trebui?— Sunt eu r`bd`tor, dar nici chiar a[a. Mai pot primi pu]in

ceai?— Serve[te-te, spuse ea agasat`.— Dar \mi place s` te privesc pe tine servindu-l, e atât de

agreabil...— Pentru c`, f`r` \ndoial`, ai sentimentul c` m` vezi la

locul potrivit? replic` ea cu vioiciune.Se ridic` totu[i [i lu` ceainicul.— Nu, spuse Holt zâmbind. Este atât de... rafinat... de

feminin. Adena, d`-mi o [ans`. N-o s` te bruschez, \]i promit.Adena \l privi printre gene. I se p`rea c` descoper` \n

discu]ia lor o tonalitate nou`, mai grav`.— Nu m` simt \n stare s` discut afaceri \n momentul `sta.

{i nu cred c` sunt o afacere profitabil` pentru tine...Privirile lor se \nfruntar`, se cânt`rir`.— Vorbim mai târziu despre asta, spuse \n cele din urm`

Holt. S` schimb`m subiectul.— |nainte s`-l asmut pe Max \mpotriva ta, fiindc` m` sco]i

din fire? replic` ea glumind.

PRE}UL SUPUNERII 43

El se aplec`, \l trase de ureche pe schnautzer [i zâmbi cândcâinele \[i frec` botul de picioarele lui.

— Nu. |nainte s` te sim]i \ncol]it` [i s` spui lucruri pe carele-ai regreta mai apoi.

— Holt! Totul este ridicol. Nu sunt o cutie de bomboanedintr-o vitrin`.

— Asta am aflat-o deja, nu exist` nici o firimitur` de zah`r\n tine. Dac` am schimba totu[i subiectul?

— Nu cred c` avem multe subiecte de conversa]ie.— De ce nu despre gusturile tale \n materie de pictur`?— Cum?Uimit`, ea \i urm`ri privirea care se fixase pe reproducerea

unui tablou impresionist ag`]at pe peretele din spatele ei.— }i se potrive[te. La fel [i acestei \nc`peri. Luminozitate [i

culoare, cu un fel de blânde]e...Din nou privirea lui examin ̀mobilierul elegant [i culorile proaspete.— M` \ntreb dac` \]i dai seama cât de atr`g`tor este acest

decor pentru cineva ca mine.— Nu l-am conceput gândindu-m` la gusturile tale, replic`

ea \ncruntat`.Totu[i, complimentul nea[teptat o m`gulise.— {tiu, dar rezultatul este acela[i, nu? |n momentul \n care

am intrat, m-am sim]it ca la mine acas`. Ca [i cum aceast`locuin]` m` a[tepta.

— Dac` nu ai tr`i \n mijlocul unui mobilier tipic masculin,format numai din unghiuri [i strict utilitar, ai fi f`r` \ndoial`mai pu]in sensibil la o pat` de culoare, \i spuse Adena.

44 ESMERALDA LANE

— A[a ai v`zut tu casa mea? Numai unghiuri [i tipic mas-culin`? Pasionant!

— {tiu c` o s`-mi regret \ntrebarea, dar spune-mi, totu[i, ce]i se pare pasionant?

— Sunt \ncântat c` reac]ionezi cu promptitudine la ce m`\nconjoar`. E un \nceput bun. Pot s` te ajut s` strângi masa?

Era deja \n picioare, cu tava \n mâini. Resemnat`, Adena \lurm`, ducând ce[tile [i farfurioarele.

— Holt, ar cam fi timpul s` pleci, spuse ea cu autoritate,destul de pu]in convins` c` i se va da ascultare. Mi-ai vorbit.}i-am r`spuns. Nu-mi face greut`]i.

— Pune-le acolo. D`-mi buretele. O s` le sp`l eu. Pariez c`nu pui ce[tile din por]elan chinezesc \n ma[ina de sp`lat vase?

— Nu. Dar nu-]i mai da atâta osteneal`. O s` m` ocup eu deele dup` plecarea ta.

— Nici gând. }in s` te impresionez cu calit`]ile meledomestice, spuse el abia str`pânindu-[i râsul.

G`si singur detergentul [i d`du drumul la apa cald` s`umple chiuveta, ca [i cum obi[nuia s` fac` asta zilnic.

— Menajera ta trebuie s` fie \ncântat` c` lucreaz` pentrutine, remarc` Adena care renun]ase s` \ncerce s`-l dea la oparte din fa]a chiuvetei.

— O s-o \ntreb.Holt b`g` o cea[c` \n apa plin` de spum` [i o frec` grijuliu.— Nu te-am \ntrebat \nc`, Adena, cum de ai descoperit c`

Laboratoarele Carrigan dau mit`? Poveste[te-mi. Sunt foarteinteresat de contabiltiate.

PRE}UL SUPUNERII 45

Tân`ra privea cu ne\ncredere cum manevreaz` serviciul eicel mai fin, dar ced` repede farmecului lui. De altfel, aceast`\ntrebare privitoare la munca ei i se p`rea inofensiv`.

Nu-[i terminase \nc` explica]iile privind verific`rile [ibilan]urile, când el \[i sfâr[i treaba [i o duse \n salon undelu` carafa de sherry de pe masa din lemn de cire[. Holt sepurta de parc` era la el acas`, \[i spuse Adena. Daraccept` paharul pe care i-l oferea acesta [i-[i continu`explica]iile.

— Foarte interesant, spuse el. Nimic mai seduc`tor la ofemeie decât asocierea \ntre blânde]e, feminitate [iinteligen]`. Este irezistibil`.

— Nu v`d de unde ]i-a venit ideea c` sunt blând`.— Mi-a venit chiar \n momentul \n care am intrat \n biroul

meu de acas` [i te-am g`sit acolo, cu o privire nelini[tit` \nace[ti minuna]i ochi turcoaz.

Holt se a[ez` \n fa]a ei.— {i mi-am spus atunci c`, dac` ai ceva de vânzare, ]i-ai

g`sit cump`r`torul.Adena cl`tin` din cap.— |ntotdeauna prive[ti lumea din punctul de vedere al

tranzac]iilor comerciale?— Sunt un tip practic, replic` el ridicând din umeri.— {i de unde ai dobândit acest sim] excep]ional al aface-

rilor?F`r` voia ei, Adena era curioas` s` afle cât mai multe

despre el. Cum de putuse deveni un om atât de mercantil?

46 ESMERALDA LANE

— De pe la diverse [coli, r`spunse el \ncet.Privirea i se voal` brusc, ca [i cum \ntoarcerea \n trecut \l

indispunea \ntr-un anumit fel.— Poveste[te-mi, \l rug` ea cu blânde]e, spunându-[i c`

gre[ea insistând, dar neputând s` fac` altfel.Holt b`u din sherry cu \nghi]ituri mici, apoi o privi.— S-ar putea spune c` mi-am f`cut ucenicia \n or`[elul \n

care am crescut. Pentru a sc`pa de acolo trebuia ori s` \nve]i,ori s` intri \n armat`. Am ales armata fiindc`, la prima vedere,pre]ul p`rea mai pu]in greu de pl`tit. Acum e evident c` m`\n[elam. Bine\n]eles c` armata m-a scos din acel or`[el uitatde lume [i m-a trimis chiar \n Asia de Sud-Est unde am \nv`]atc` totul se poate vinde sau cump`ra, inclusiv vie]ile omene[ti.Am supravie]uit mintal [i fizic. Fapt pe care-l po]i considera [ica pe un fel de victorie...

— Te rog s` continui.— Când am revenit, mi-am f`cut studiile, lucru pe care ar fi

trebuit s` am \n]elepciunea s`-l fac de la \nceput. Am realizattotodat` [i o alt` tranzac]ie comercial`: mi-am achizi]ionat oso]ie.

— O so]ie!Holt d`du din cap, pe chip \ntip`rindu-i-se o expresie de

am`r`ciune.— Dar pe vremea aceea nu [tiam c` o so]ie reprezint` o

achizi]ie cu credit nelimitat. C`, indiferent cum merg aface-rile, bine sau prost, so]ul trebuie s` continue s` pl`teasc`poli]ele. |n timpul unei crize a industriei aeronautice, pen-

PRE}UL SUPUNERII 47

tru care lucram \n acel moment, ea a g`sit pe altcineva s`-iasigure ni[te pl`]i mult mai generoase decât cele f`cute demine.

— Te-a p`r`sit?— F`r` s` ezite vreo clip`, spuse Holt cu un rânjet care o

f`cu s` tresar` pe Adena. {i nu pot s` zic c` am blamat-o. Mi-aprins chiar bine. |n timpul \ndelungatei perioade de [omaj pecare am str`b`tut-o, am reflectat [i m-am hot`rât s` nu m` maidau niciodat` pe mâna unei firme str`ine. Nu-mi puteamasigura independen]a economic` [i controlul vie]ii mele per-sonale lucrând pentru altcineva. A[a c` am \nceput s` lucrezpe cont propriu.

— Deci asta e toat` povestea vie]ii tale! spuse Adenasurâzându-i cald. Dar acum ai posibilitatea s`-]i oferi tot ceeace-]i dore[ti!

— Aproape!— Sunt convins` c` te consideri o persoan` practic`, nici

prin gând nu-]i trece c` e[ti mai degrab` cinic!— A[a crezi tu, c` sunt cinic?P`rea uimit, impresionat de verdictul ei.— Categoric!— Pentru c` tu vezi existen]a printr-o cea]` romantic`. La

fel ca pânza asta impresionist` ag`]at` de peretele t`u. Preferilumina [i culorile vesele.

— Posibil, replic` ea lini[tit`.Exista un oarecare adev`r \n vorbele lui Holt. Experien]a ei

cu Jeff Carrigan \i dovedise din plin asta.

48 ESMERALDA LANE

— Adena, spuse Holt cu o voce pu]in r`gu[it`, posibilit`]ilemele \mi permit s`-]i \ntre]in iluziile. Spune-mi ce dore[ti [i os`-]i dau.

— Crezi c` e atât de simplu?— |ncearc`. Cere-mi ceva [i eu o s`-]i spun dac` \]i pot

oferi.— Bine. Ce-ai zice atunci de pu]in` integritate profesional`?

Ce-ai zice dac` ]i-ai face afacerile f`r` ajutorul spionajuluiindustrial [i al mitei?

Holt zâmbi mali]ios [i se a[ez` mai confortabil \ntre per-nele albe ale canapelei. Printre pleoapele pe jum`tate \nchise,ochii lui de un cenu[iu ca o]elul str`luceau.

— N-am dat niciodat` mit`, nici n-am deturnat bani dintr-uncont \n altul, spuse el calm.

— Nu te cred! exclam` Adena. N-ai fost surprins auzind c`un salariat de-al t`u prime[te bani. Ai reac]ionat ca [i cum eraun procedeu obi[nuit!

— Nu-i adev`rat, nu e ceva neobi[nuit, dar asta nu\nseamn` c` eu recurg la el! Evident, partea realist` a carac-terului meu se acomodeaz` la circumstan]e când acestea seproduc.

— {i n-ai ezitat deloc s`-mi oferi bani! spuse ea cu seme]ie.— Era cu totul altceva.— De ce?— Fiindc` aveam inten]ia s` te cump`r pe tine, [i nu infor-

ma]ia ta. Am c`utat mijlocul cel mai rapid [i cel mai simplupentru a te re]ine. Cum presupusesem la \nceput c` venise[i

PRE}UL SUPUNERII 49

s`-mi vinzi informa]ia respectiv`, mi s-a p`rut logic s` gândescc` acesta era mijlocul potrivit s` te re]in. N-am avut niciodat`inten]ia s` cump`r de la tine secretele LaboratoarelorCarrigan!

— {i \]i \nchipui c` o s` cred asta!— Simplul fapt c` eu continuu s` \ncerc s` te conving,

atunci când nu mai ai nici o surs` de informa]ii fiindc` ]i-aipierdut slujba, ar trebui s` te pun` pe gânduri. |n plus, dac`a[ fi vrut s`-mi procur secrete industriale de valoare de laCarrigan, m-a[ fi adresat cuiva mai bine plasat decât tine. Bun.Iat` una din \ndoielile tale eliminate. Sunt o persoan` onest`din punct de vedere profesional. Ce mai ai pe list`?

— N-am nici o list` [i nici nu-mi bifez exigen]ele \n privin]aunei cuno[tin]e, replic` Adena distant`. Dar mi se pare c` tuai un r`spuns preg`tit la toate.

— O ipotez` destul de probabil`.— Cât cinism! exclam` ea exasperat`.Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt \i suger` cu foarte mult

calm:— Atunci schimb`-m`!— }i-ai pierdut capul?— Nu. Dar m` str`duiesc s` fiu receptiv la orice. Privesc

via]a dintr-un punct de vedere exclusiv material dar a[ dori s`\ncerci s` m` schimbi.

— Vrei s` m` manipulezi! rosti ea cu o voce sugrumat`.— Tu e[ti cinic` de data asta, replic` el cu vocea lui

t`r`g`nat`.

50 ESMERALDA LANE

— Exist` o mare diferen]` \ntre cinism [i pruden]`.El se aplec`, ]inându-[i cotul sprijinit pe genunchi [i b`rbia

proptit` \n palm`. Ochii lui cenu[ii o studiau pe Adena,\nc`rca]i cu un mesaj t`cut [i insistent pe care ea nu se puteapreface acum c`-l ignor`.

— Cineaz` cu mine mâine sear`, Adena. |]i promit c` n-o s`te sup`r nici \n timpul mesei nici dup`. Poate c` sunt cinic,dar [tiu s` m` port ca un gentleman când este cazul.

— {i crezi c` mâine va fi cazul?— Fiindc` ]ii la iluziile tale romantice, le adopt [i vreau s`-]i

\mplinesc unele dintre ele.— Crezi c` acesta e pre]ul meu?— Cred \n primul rând c` nu po]i rezista pl`cerii de a ceda

din când \n când \n fa]a rug`min]ilor mele. |]i ofer o sear`, f`r`nici o obliga]ie din partea nici unuia dintre noi. Doar o sear`pl`cut` \n doi. Ce p`rere ai?

Adena \[i mu[c` buzele, stupefiat` c` se simte tentat` s`accepte invita]ia lui. |nainte s`-[i fi putut reveni [i refuza, Holt\ntinse mâna [i o cuprinse pe a ei.

— Te rog, Adena, [opti el cu o voce profund` [iemo]ionat`, \]i dau cuvântul meu. F`r` nici un angajament.Acord`-mi aceast` \ntâlnire.

Holt se ridic` [i Adena \i urm` imediat exemplul.— {i pe urm`? [opti ea.— Pe urm`? O s ̀te conduc pân ̀\n fa]a u[ii tale, dac ̀asta dore[ti.Adena \i sim]ea c`ldura prin pulov`r. El o ]inea de mân`,

ferm dar f`r` brutalitate, [i nu-i impuse \n nici un fel s`rutul

PRE}UL SUPUNERII 51

pe care-l depuse pe buzele ei. Tân`ra consim]ise, pur [i sim-plu. Apoi el se \ndep`rt` pu]in. Cu ochii pleca]i, Adena eraperfect con[tient` c` a[tepta mai mult. O \ntâlnire de o sear`...Nu risca nimic, fiindc` Holt \[i d`duse cuvântul.

— Nu-]i fie team`, Adena. Da, te doresc, dar vreau s` pro-cedez ca un gentleman. Nu sunt un pu[ti de dou`zeci de anicare are un singur lucru \n minte...

— Adev`rat? spuse ea, sim]ind c` i se taie r`suflarea.Focul care ardea \n el o tulbura atât de mult pe Adena \ncât

sim]ea c` \ncepe s` nu mai judece limpede. |i sim]ea \ntreagavigoare fizic`, protectoare, lini[titoare... poate periculoas`. {i[tia c` se afl` sub influen]a subtil` a unei voin]e de fier care odomina [i o atr`gea \n acela[i timp.

— Nu, relu` el pu]in amuzat. Am treizeci [i opt de ani [isunt capabil s` apreciez mai mult decât o fa]et` a personalit`]iioamenilor pe care \i frecventez. Risc`, draga mea, fiindc` tepot face s`-l ui]i pe Carrigan. |nc` o dat` \]i spun c` m` potcomporta ca un gentleman.

— {i dac` nu ob]ii \n cele din urm` ceea ce cau]i?— |mi asum riscul.— Pentru c` nu te a[tep]i s` dai gre[, puse ea punctul pe i

\n locul lui.— |mi asum riscul, repet` el pe un ton hot`rât. O sear`

petrecut` \n compania ta merit` aceast` osteneal`.|n ciuda eforturilor ei de a rezista acestei lingu[iri evidente,

Adena sim]i c` cedeaz`. Cerul s` m` ajute! \[i spuse ea, chiarc` am chef s` ies cu el!

52 ESMERALDA LANE

— Ei bine, de acord, Holt, spuse ea cu \ncetineala prudent`a unei persoane care vrea s` se scalde [i bag` cu pruden]`piciorul \n apa de la mal, \ntr-un loc necunoscut.

— Mul]umesc, [opti el cu un suspin care lu` sfâr[it pebuzele Adenei.

De data asta s`rutarea lor nu se mai limit` la o simpl` atin-gere a buzelor. Dar nu avu \n ea nimic violent. Cu blânde]e,cu insisten]`, Holt spori for]a curentului care trecea \ntre ei,pân` când trupul Adenei \ncepu s` se destind` \n bra]ele lui.Era atât de puternic, atât de cald. {i era atât de tentant s` selase \n voia bra]elor lui, unde se sim]ea la ad`post.

|n]elese brusc c` se aventurase prea departe de mal cândgura lui Holt o p`r`si pe a ei pentru a se \nfunda \n p`rul eim`t`sos. |n acela[i timp, mâna lui alunec` pe sub tricoulverde, urcând \ncet de-a lungul spatelui. Apoi \i acoperi cu oploaie de s`rut`ri gâtul [i um`rul dezgolit. Adena tremura [i[tia c` el e con[tient de tulburarea ei.

Adena se trase cu un pas \napoi. Imediat el \i d`du drumulf`r` s` insiste [i bra]ele \i c`zur` pe lâng` corp.

— O s ̀trec s ̀te iau la ora [apte, spuse el ducându-se s -̀[i ia haina.Adena v`zu str`lucind o lumini]` de satisfac]ie \n ochii lui

\n timp ce ad`uga:— {i dac` te mai cuprinde teama, spune-]i c` e vorba doar

de o sear` petrecut` \n ora[. E cel mai mic lucru pe care-l potface pentru tine, fiindc` nu vrei s`-mi accep]i oferta de serviciu!

Plecase. |n fa]a u[ii \nchise, Max d`dea din coad` [i Adenase mira de vidul care se instalase brusc \n elegantul ei salon.

PRE}UL SUPUNERII 53

Capitolul 4

A doua zi, Holt veni s-o ia la ora stabilit`. U[a se trânti \nnasul nefericitului Max [i Holt o conduse pe Adena sprema[ina lui. Rochia de m`tase neagr` pe care Adena o alesesecu o grij` neobi[nuit` se asorta perfect cu superbul Ferrari grimetalizat. Rochia era foarte decoltat`, avea mânecile lungi [italia era marcat` de un cordon auriu.

Cu ochii str`lucitori, Holt o admira f`r` s`-[i ascund`pl`cerea.

— Este absolut \ncânt`toare, [opti el luând-o de bra].Mâneca costumului de culoare \nchis` cu dunguli]e fine

atinse um`rul Adenei [i familiaritatea acestui gest p`ru s`-iplac`.

— |ncerc \ntotdeauna s` fac impresie bun` prima oar`!spuse ea.

Dorin]a care se putea citi \n ochii cenu[ii, propria ei pl`cerede a se sim]i admirat` constituiau tot atâtea pericole pe care ea\ncerca s` le treac` cu vederea, folosind un ton dezinvolt.

P`rul des al lui Holt era piept`nat cu grij` [i ea sim]i bruscdorin]a s`-l ciufuleasc` pu]in cu vârful degetelor.

— Mul]umesc, replic` el cu sobrietate.— Pentru c` ]i-am f`cut o impresie bun`?— Pentru c` ai considerat aceast` sear` drept primul ran-

devu.Se a[ez` pe scaunul [oferului [i-i arunc` o privire

p`trunz`toare.— S` [tii c` ]i-am spus adev`rul. O s` facem numai cum vrei

tu.— {i o s`-mi dai ceea ce doresc? O s` te compor]i ca un gen-

tleman, ca s` m` po]i cump`ra mai u[or?Un surâs ap`ru pentru o clip` pe buzele lui Holt, \n timp

ce \ntorcea cheia \n contact.— Pot s-o fac. Cel pu]in pentru un timp.Puternicul Ferrari travers` podul Golden Gate cu o vitez`

moderat` [i o lu` \n direc]ia nord. Pu]in dup` aceea, Holt seangaj` pe artera Alexander [i \ncepu coborârea spre Bridgewaycare este, pe malul oceanului, principala arter` din Sausalito.De-a lungul drumului, vizavi de ocean, se succedau \ntr-un [irne\ntrerupt magazine de lux [i restaurante elegante.

Adena nu fu deloc surprins` s`-l vad` pe Holt alegându-lpe unul dintre cele mai bune.

Pe o mas` \mpodobit` cu lumân`ri ap`ru imediat uncocteil de creve]i, cu un fir de busuioc.

— {i tu [tii s` faci impresie bun`, spuse Adena. Totu[i, deobicei, nu permit cavalerilor mei s` comande meniul \n loculmeu.

PRE}UL SUPUNERII 55

— Ei bine, mi-ar face pl`cere, r`spunse el politicos, dac` dedata asta te-ai l`sa pe mâna mea. Data viitoare \]i voi l`salibertatea de alegere. |]i promit.

— {i o s`-mi permi]i s` fac asta, chiar dac` gusturile meledifer` de ale tale?

— Dup` câte v`d, m` consideri o persoan` autoritar`,spuse el râzând pe \nfundate.

— Exact. Pare s`-]i plac` foarte mult s` comanzi [i ai nevoiede cineva care s` te re]in` pu]in, fiindc` altfel o s`-]i iei nasulla purtare.

El surâse amuzat, luând \n mân` paharul cu un vin deVouvray. Peste albea]a sclipitoare a fe]ei de mas` [i a str`luciriitacâmurilor de argint, ochii cenu[ii \ntâlnir` ochii turcoaz [i lecaptar` privirea.

— |mi place s` cred c` sunt adaptabil, spuse el cumodestie.

— Toat` lumea crede asta. Dar \n general, lucurile nu stauchiar a[a. De altfel, oamenii care sunt obi[nui]i s` procedezenumai dup` capul lor sunt cei mai pu]in adaptabili dintre to]i,fiindc` sunt lipsi]i de experimente!

— Trebuie s` m` simt vizat? [opti el.— Ia-o drept un avertisment.Holt \[i plec` privirea spre vinul de culoare deschis` [i o

\ntreb` cu blânde]e:— }i-e fric` de mine?— Oh, deloc. Dac` mi-ar fi fost fric` de tine, nu ]i-a[ fi

acceptat invita]ia.Oare `sta era adev`rul? Adena se cam l`udase.

56 ESMERALDA LANE

— Pari totu[i decis` s` p`strezi distan]ele \n seara asta.— Da, spuse Adena, surprins` c` se simte atât de sigur` pe

ea.Asta era de-a dreptul o \ndr`zneal` din partea ei. Poate, dar

\n fond ce importan]` avea?— De[i ]i-am dat deja cuvântul meu? spuse el pe un

ton oarecum ironic. O s` sfâr[esc prin a m` \ntreba dac`\ntr-adev`r de mine te temi, sau mai degrab` de tine\ns`]i...

— Doar nu insinuezi c` sunt victima unei dorin]eirezistibile?

— Ce ipotez` pl`cut`...Adena izbucni \n râs. Surescitarea f`cea s`-i curg` sângele

mai repede prin corp, s`-i str`luceasc` ochii. Se sim]ea pu]iname]it`, de[i nu b`use nici un pahar de vin.

— |]i petreci tot timpul liber \ncercând s` suce[ti min]ilefemeilor?

— Nu, r`spunse el pe un ton, de data asta, serios. M` crezisau nu, am alte scopuri \n via]`.

— De exemplu?— Nu are mare importan]`.— Te ascult.— Ei bine, \mi place s` m` duc s` pescuiesc \n mun]i, dac`

am timp.— Un mijloc tipic masculin de a-]i pierde timpul.— {i câteodat` pictez.— Pictezi? repet` Adena luat` prin surprindere. Ce gen de

pictur`?

PRE}UL SUPUNERII 57

— Acuarel`.— Acuarel`?! exclam` ea stupefiat`. Faci acuarel`! Culori

atât de delicate...— Pari destul de surprins`.Dar ea \i ignor` remarca.— Unde sunt acuarelele astea? N-am v`zut nici una la tine acas`.— Nu se potrivesc deloc cu decorul, r`spunse el. |n general,

ele aterizeaz` \n co[ul de hârtii. S` [tii c` nu sunt un pictor preabun, continu` el zâmbind. De fapt sunt destul de ne\ndemâna-tic. Dar m` distreaz` uneori s`-mi scot culorile [i s` \ncerc.

— Niciodat ̀n-a[ fi crezut a[a ceva! spuse Adena cl̀ tinând din cap.Aceast` scurt` confiden]` p`ru s` sporeasc` intimitatea

care \ncepuse s` se stabileasc` \ntre ei, ca [i cum Holt \i reve-lase o fa]et` ascuns` a pesonalit`]ii lui. Gra]ie acestei m`rtu-risiri, sc`pase de persifl`ri [i ciocniri verbale. Adena nu l`s`s`-i scape ocazia de a afla mai multe [i-l \ntreb` o serie delucruri, f`r` s` dep`[easc` totu[i limitele discre]iei.

Mai târziu, \n timp ce o ]inea \n bra]e pe ringul de dans, elo \ntreb` cu un ton de o tandr` ironie:

— |ntotdeauna pui atâtea \ntreb`ri la prima \ntâlnire?— De ce? Nu-]i plac femeile curioase?— Nu prea sunt obi[nuit s` v`d pe cineva atât de interesat

de detalii. Dar mâine tu vei fi aceea care va r`spunde la„interogatoriul“ meu.

— Altfel zis, dac` am \n]eles bine, m` invi]i [i mâine sear`?Adena \[i ridic` pu]in capul pentru a-i vedea expresia

chipului. Nu avea nici o inten]ie s` flirteze cu el, dar Holt ostrânse [i mai tare \n bra]e [i tân`ra nu protest`.

58 ESMERALDA LANE

— Max o s` te lase s` lipse[ti dou` seri la rând?— O s`-l \ntreb`m. Nu-i place s` m` a[tepte pân` târziu.Holt avu ocazia s`-[i dea personal seama c` a[a st`teau

lucrurile. Un câine somnoros, cu o expresie dezaprobatoare\n ochi, \i primi dou` ore mai târziu când Holt o conduseacas` pe Adena. Max se asigur` c` amândoi erau teferi apoi se\ntoarse [i se trânti \n spatele canapelei, pe covorul portoca-liu, unde se cufund` din nou \n visurile lui, o dat` datoria\mplinit`.

Urmându-i exemplul, Holt se trânti lene[ pe divan [i seservi cu un sherry.

— Ce câine nesuferit! oft` el. |ntotdeauna se poart` a[a seara?Adena, care se mira din nou de felul cum se comporta Holt

la ea acas`, de parc` o vizita de când lumea, se gr`bi s` scuzecâinele.

— Te-am avertizat!— A[a e. Ei bine, e pl`cut s` [tiu c` exist` cineva care are

grij` de tine când eu nu sunt aici, spuse el filozofic.{i spunând asta, \[i urc` picioarele pe m`su]a joas`.— Schnautzerii sunt loiali [i protectori, declar` Adena,

a[ezat` cu pruden]` \n cap`tul cel`lalt al canapelei.— Excelente calit`]i pentru un b`rbat ca [i pentru un câine,

spuse el.— Perfect de acord!Holt ridic` mâna cu non[alan]` [i r`sfir` cu degetele p`rul

m`t`sos al Adenei.— {i eu pot fi loial [i protector, [opti el cu o voce schim-

bat`. Plin de resurse, \ndemânatic, vesel, gene...

PRE}UL SUPUNERII 59

— Taci din gur̀ sau te gonesc \nainte s̀ -]i termini paharul de sherry.— De ce e[ti atât de ne\ncrez`toare când m` port dr`gu]?Holt se apropie de ea [i o s`rut` u[or pe tâmpl`.— Pentru c` am impresia c` darurile tale nu sunt dezin-

teresate.— {i vrei s` r`mâi liber`?— Nu vreau s` te sim]i lezat, ceea ce s-ar \ntâmpla \n mod

sigur dac` ]i-a[ accepta cadourile f`r` s`-]i ofer ceea ce a[tep]i\n schimb de la mine.

Tonul ei fusese cam brusc. Adena \ncerca s` rup` farmeculcu care o prinsese \n mrejele lui toat` seara.

— E adev`rat. N-ar fi dr`gu] din partea ta dac` m-ai frustra.Eu vreau totul...

Holt se lipi de ea. Mâna lui \i d`du la o parte p`rul m`t`sos[i o s`rut` pe ureche. Adena se \ncord` fiindc` instinctul \ispunea c` era timpul s` ridice o barier` \ntre ei, dar b`rbatul\i cuprinse b`rbia cu palma [i trase spre el chipul ei luminospentru a o s`ruta.

Sub \ndr`zneala buzelor lui, Adena se \nfior` dar se supuses`rut`rii arz`toare [i umede.

Totu[i, aparent, r`mânea destul de degajat pentru a ador-mi ne\ncrederea Adenei. P`rea extrem de st`pân pe sine, a[a\ncât ea nu se temu de un pericol imediat. Putea s` se lase \nvoia pl`cerii pe care o trezise \n ea. Holt va pleca \n curând,a[a c` ea nu risca nimic.

Cu un geam`t care p`rea c` izvor`[te din adâncul pieptu-lui ei, Adena \[i ridic` mâinile [i degetele ei r`sfirar` p`rul des[i \ngrijit al b`rbatului. Drept r`spuns, ea sim]i \ncordându-se

60 ESMERALDA LANE

corpul viguros care se lipise de al ei. Tres`ri [i evidentadorin]` a lui Holt \i aprinse sim]urile. Degetele ei se crispar`.Holt o \ndep`rt` pu]in de el, \n a[a fel \ncât s`-[i sprijine capulde pieptul ei.

— Adena, frumoasa mea cea dulce... Las`-m` s` r`mânlâng` tine \n seara asta. Se pare c` te sim]i bine \n bra]ele mele[i eu te doresc atât de mult...

Mâna lui alunec` de-a lungul coapsei, urcând pân` la talie.}es`tura rochiei negre nu oferea decât o slab` protec]ie\mpotriva senza]iilor pe care le trezea \n ea mângâierea lui. Unfior o str`b`tu pe Adena din cap pân`-n picioare [i se ghemuila pieptul lui. |nchise ochii la ideea pericolului care o pândeaacum.

|ncurajat de reac]ia ei, mâna lui Holt se apropie de sfârculsânului drept. Adena \[i ]inu r`suflarea. Nu purta sutien [iHolt \ntâlni sub m`tasea rochiei dulcea curb` a pieptului.Tân`rul nu-[i putu re]ine un geam`t de dorin]`.

Adena \[i sprijini capul de um`rul lui [i \ntredeschisebuzele când, sub mângâierile lui \ndr`zne]e, sim]i c` sfârcurilei se \nt`resc de dorin]`. Atunci, cambrându-[i trupul ml`dios,se abandon` voin]ei lui.

— Holt! Oh, Holt!— Ce e, scumpa mea? \i [opti el cu o voce pu]in r`gu[it` de

pasiunea care electrizase parc` aerul. Nu-]i place efectul pecare-l producem unul asupra celuilalt?

— E prea... E prea devreme... reu[i ea s` \ngaime, \n timpce mâna lui Holt p`r`sea sânul pentru a c`uta fermoarulrochiei.

PRE}UL SUPUNERII 61

|nainte ca ea s` fi putut protesta, rochia p`ru c` se evapo-rase. R`m`sese acum goal` pân` la talie.

— Ba nu, nu e prea devreme, spuse el plecându-[i capulpentru a gusta cu buzele din dulcea]a sânilor ei. Din primasear` trebuia s` se \ntâmple asta. Te vreau numai pentrumine. Am [tiut asta chiar din momentul \n care te-am v`zut!

Se \ndep`rt` pu]in [i o sprijini pe Adena de perne.Sandalele elegante cu barete aurite c`zur` pe covor.

— Crede-m`, scumpa mea, spuse el acoperindu-i cus`rut`ri gâtul [i sânii, o s` m` ocup de tine. O s` m` ocup detoate.

Cât era de tentat` s`-l cread` pe cuvânt, s` aib` \ncredere\n el! Totu[i, o mic` voce \ndep`rtat` \i [optea s` fie \n gard`.Acest b`rbat pretindea c` poate cump`ra totul. El nu \n]elegeaemo]iile dragostei. O dorea, atâta tot.

— Te cred, Holt, \i spuse ea strecurându-[i mâinile subhaina lui. Eu nu sunt \ns` prea sigur`...

— P`streaz`-m` aici, lâng` tine, \n noaptea asta, [i mâinediminea]` vei fi sigur`.

V`zu str`lucind \n ochii lui o flac`r`. |ntr-o clip` Holt sedebarasase de cravat` [i Adena se trezi cu spatele lipit deperne.

El o \mbr`]i[` cu pasiune [i-[i ascunse capul la pieptul ei.Aproape c` o strivea cu greutatea lui, obligând-o s`-[i deaseama de putera dorin]ei lui, care p`rea c` nu suport`amânare. Cuprins` de un val de senzualitate, Adena se sim]eaatât de atras` de el \ncât orice posibilitate de a ra]iona logicp`rea imposibil`.

62 ESMERALDA LANE

Când \ncepu cu degete tremurânde s`-i descheie nasturiide la c`ma[a alb`, Holt scoase un lung oftat de pl`cere care orecompens` pentru ini]iativa ei. Sim]ea o profund` satisfac]iela ideea c` seduce un asemenea partener.

C`ma[a se deschise dezv`luind un piept viguros [i bronzat.Triunghiul de p`r negru care ajungea pân` aproape de talie \iatrase degetele care \ncepur` s` se joace nervoase cu cârlion]iim`t`so[i.

— Adena, cât de mult te doresc...Vocea lui r`gu[it` \i topi orice urm` de rezisten]`. |n mod

incon[tient \ntredeschise buzele pentru a-l atrage [i, imediatce Holt primi acest mesaj, puse mâna pe [oldurile ei [i f`cu s`alunece [i mai jos rochia neagr`.

— Scumpa mea, las`-m` s`-]i ar`t ce pl`cut poate fi, rosti elcu o tandr` autoritate, privind-o drept \n ochi. |]i jur c` n-o s`regre]i.

— Holt, de ce te gr`be[ti? [opti ea cu o voce tremur`toare,neputând s` reziste valului de senza]ii care o asaltau. Mi-aipromis...

Lumina lampadarului \i sc`lda corpul. Privirea lui Holt seopri asupra minusculei buc`]i de dantel` care-l mai acoperea\nc` [i asupra lan]ului de aur, cu o lucr`tur` fin`, de la gât.Holt atinse bijuteria cu vârful degetelor.

— |]i d` aerul unei frumoase captive... Foarte sexy.Pe buzele lui se \ntip`ri un surâs plin de sub\n]elesuri.

|ncepu s` traseze cu vârful limbii dâre de foc pe trupul ei. F`r`s`-[i ridice capul, \i cuprinse [oldul cu mâna lui puternic` [iposesiv`. Sub el, Adena se mi[c` u[or.

PRE}UL SUPUNERII 63

— Recunoa[te c` m` dore[ti, iubita mea sclav`, \i [opti el,cu gura lipit` de pielea ei cald` [i catifelat`. Acord`-mi m`caraceast` pl`cere!

Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul corpului lui, pe subc`ma[a deschis` [i, \n timp ce el o a]â]a atingându-i cu limbasfârcurile \nt`rite ale sânilor, sim]i c` i se accelereaz` respira]ia.

— Trebuie... trebuie s` [tii c` te doresc [i eu, \i m`rturisi ea,dându-[i capul spre spate.

— Mai spune-mi o dat` asta...— Ce-mi dai dac` te ascult? \i [opti ea provocatoare.O clip`, el r`mase nemi[cat. Apoi mâna lui o strânse

aproape cu brutalitate de [old [i-i mu[c` um`rul destul de tarepentru a o face s` tresar` de durere.

— Tot ce vrei, spuse el cu elanul b`rbatului dominat depasiune. Cere-mi. Dac` \mi st` \n putere, o s` ai ce vrei. Darspune-mi ce-]i dore[ti.

— Nici un cadou din partea ta n-ar putea s` m` fac` s` pro-nun] aceste cuvinte, Holt Sinclair, [opti ea cu o voce schim-bat`, cu ochii \ntuneca]i de emo]ie. Nici unul!

El \[i ridic` imediat capul ca s-o priveasc`. Reliefulpome]ilor [i ridurile gurii d`deau chipului s`u viril o expresiedur` care o tulbur`.

— Adena!Atitudinea ei provocatoare disp`ru. L`s` degetele s` se

joace \n voia lor prin p`rul lui negru [i-l privi pe Holt, profundemo]ionat`.

— }i-am spus c` nici un cadou nu m-ar putea face s` pro-nun] cuvintele pe care le a[tep]i, Holt, [i este purul adev`r.

64 ESMERALDA LANEgiannijollys

Dar o s` le pronun] f`r` s` a[tept nimic \n schimb. Te doresc.N-am dorit niciodat` un b`rbat a[a cum te doresc pe tine \nseara asta.

Ochii lui \ntuneca]i scânteiar`. Adena crezu c` el o s`-i vor-beasc` dar, parc` lipsindu-i cuvintele, Holt o acoperi cu trupullui, ascunzându-[i fa]a \n p`rul ei. Adena sim]i tensiunea decare era cuprins [i-l mângâie dr`g`stos pe spate.

Dr`g`stos, \[i spuse ea, repetând de câteva ori cuvântul \ngând. P`rea s` corespund` perfect sentimentelor ei. Era oare\ndr`gostit` de Holt Sinclair? Din acest motiv, \n aceast` sear`,bunul-sim] [i sângele rece o p`r`siser`?

Speriat` de aceast` idee, \[i d`du brusc seama de realitate,de goliciunea ei, de intimitatea scenei.

— Ce s-a \nâmplat, Adena? Parc` ai \nghe]at! Oh, nu acum,nu \n seara asta! Vreau s` fii a mea! Trebuie!

Rug`mintea lui Holt era atât de imperioas` \ncât ea fu gatas` cedeze. Doar teama c` se \n[ela, c` nu era vorba de oemo]ie sincer`, o \mpiedic` pe Adena s` cedeze. Avea nevoiede timp. Trebuia s` reflecteze. Totul se \ntâmplase atât derepede!

— Holt, te rog, spuse ea. Mi-ai promis c` n-o s` m` for]ezi.|mi trebuie timp.

— Adena, te doresc [i m` dore[ti. Ai recunoscut asta. De cen-ai \ncredere \n mine?

— E prea devreme... [opti ea, aproape cu triste]e.Spunea adev`rul dar dorea \n acela[i timp s` fie o minciun`.Holt st`tea acum \ntins lâng` ea, neavând nevoie s`-i mai

demonstreze altfel eviden]a dorin]ei lui. Amândoi [tiau c` el

PRE}UL SUPUNERII 65

era gata s-o posede [i c` ea era preg`tit` s` i se d`ruiasc`. Ochiilor se \ntâlnir` [i Adena \l l`s` pe Holt s` hot`rasc` pentru ei.

Dup` o lung` t`cere plin` de \ncordare, el oft` resemnat [ise ridic`. Adena r`mase \ntins`, pândind emo]iile care seperindau pe chipul \ntunecat al lui Holt.

— Mul]umesc, rosti ea cu blânde]e.— Pentru c` am procedat ca un gentleman? Nu-mi mul]umi

pentru asta. M` simt mai degrab` ca un idiot patentat.Apoi Holt s`ri \n picioare, nep`r`sind \ns` din priviri cor-

pul ei gol. Avea un fel de a o privi care o f`cea s` se simt`incredibil de vulnerabil`.

Adena \[i g`si rochia pe pip`ite [i se \mbr`c` \n timp ceHolt, continuând s-o priveasc` fix, \[i \ncheia nasturii de lac`ma[`. Tân`ra sim]i c` se \nro[e[te.

|n cele din urm`, Holt f`cu un pas spre ea [i o lu` \nbra]e.

— Pe mâine sear`, \i spuse el cu o voce \ncordat`. S` fii gatala ora [ase. De acord?

— De acord.O strânse cu putere \n bra]e, apoi o s`rut` pe p`r.— Adena, n-am nici un chef s` plec de la tine \n seara asta.— {tiu, murmur` ea.— Dar m` expediezi totu[i... \ncheie el cu un umor care

destinse pu]in atmosfera. De ce m` fixeaz` Max?Adena \ntoarse capul pentru a-i urm`ri direc]ia privirii [i-l

v`zu pe Max care-i pândea, postat \n spatele canapelei, cubotul pe labe.

— A[teapt` ca s` te conduc` politicos pân` la u[`.

66 ESMERALDA LANE

— Când am suferit o \nfrângere [tiu s` recunosc asta,morm`i Holt depunând un ultim s`rut, un s`rut p`tima[, pebuzele oferite de ea.

Atingându-i [oldul cu mâna, el repet`:— Nu uita! Pe mâine sear`!— Cum a[ putea uita?— Mergem \n Chinatown.— {i de ce n-am cina aici?Invita]ia \i sc`pase f`r` voia ei. De fapt, \l voia la ea acas`.

Dorea prezen]a lui viril` [i plin` de siguran]` \n apartamentul ei.— Atunci eu o s` aduc vinul, \i propuse el repede, ca [i cum

nu voia s`-i lase timp s` se r`zgândeasc`.— Foarte bine.— Noapte bun`, Adena.— Noapte bun`, Holt.U[a se \nchise cu un zgomot u[or \n urma lui. Adena [i Max

r`maser` singuri [i t`cu]i, ca fermeca]i; câinele [i tân`rafemeie privir` câteva clipe u[a. Apoi Adena pronun]` cutriste]e:

— El crede c` m` poate cump`ra. Ce p`rere ai, Max?Animalul \[i ridic` \ntreb`tor botul [i f`cu spre ea câ]iva

pa[i, gata s`-i ofere siguran]` [i \mb`rb`tare. Ea se aplec` [i-imângâie cu afec]iune urechile.

— S` [tii de la mine, Max, c` va trebui s`-l \nv`] c` anumitelucruri nu se cump`r`, ci se d`ruiesc. Crezi c` e capabil s`\n]eleag` asta?

Ochii c`prui, plini de seriozitate ai lui Max o fixar` prinsmocul lung de [uvi]e argintii.

PRE}UL SUPUNERII 67

— Am impresia c`-l placi, nu-i a[a? \i spuse Adena zâmbind.Pari destul de nemul]umit de plecarea lui Jeff!

Tulburarea pe care o \ncercase v`zându-se sensibil` laprezen]a unui alt b`rbat atât de repede dup` ruptura cu Jeffdisp`ruse \n mod ciudat. Niciodat` lucrurile n-au mers cuadev`rat bine \ntre Jeff [i mine, \[i spuse ea traversând aparta-mentul ca s` sting` l`mpile. {i f`r` \ndoial` c` [tiam asta de la\nceput.

Desp`r]irea fusese atât de u[oar`. Ar putea s`-l p`r`seasc`pe Holt cu aceea[i u[urin]` dac` ar descoperi c` el nucorespundea exigen]elor ei de onestitate?

Ce \ntrebare ridicol`! \[i d`du singur` r`spunsul imediat.Nu petrecuse decât trei seri \mpreun` cu Holt. Evident, aces-te câteva ore tr`ite \mpreun` \i \nv`]aser` multe unul desprecel`lalt. Ea personal \l „ghicise“ destul de bine pe Holt Sinclairpentru a [ti c` nu era genul de om pe care [i l-ar fi dorit capatron. Dac` nu... dac` nu va \nv`]a s` iubeasc`... dac` nu va\nv`]a s` cread` \n dragostea altuia, dac` nu va \nv`]a c`leg`turile \ntre dou` fiin]e omene[ti nu sunt ni[te afacerib`ne[ti, c` exist` [i leg`turi durabile [i profunde.

N-ar fi fost deloc surprins` s` afle c` Holt obi[nuia s`-[icumpere partenerele. |[i d`duse oare seama de gre[eala lui?Era \n stare s-o \n]eleag`?

Adena \[i b`g` nasul \n pern`, cu mintea ocupat` s`retr`iasc` seara [i toate subiectele de conversa]ie, de la celeprofesionale la cele intime.

Pentru a-[i schimba cursul gândurilor, \ncerc` s`reflecteze la planurile pe care [i le f`cuse de a petrece o

68 ESMERALDA LANE

scurt` vacan]`, de una singur` \n mun]ii din Sierra Nevada,]ara aurului. Dar, ciudat, ideea n-o mai \ncânta acum la fel cala \nceput.

Când Max intr` \n camer` pentru a se culca pe covorul dela picioarele patului, Adena zâmbi \n sinea ei.

— Sper c` [tii ce faci, Max, fiindc` eu nu mai sunt delocsigur` de asta!

Max se \ntinse satisf`cut. Adena \l cuno[tea prea bine ca s`[tie c` lini[tea lui constituia un r`spuns: \[i amintea de mârâi-turile câinelui de câte ori Jeff intra \n apartament. Cum deputuse Max s` ghiceasc` de la \nceput c` Jeff nu era croit dinstofa din care se fac so]ii buni?

— Nici Holt nu e mai breaz, de altfel, se adres` Adenacâinelui t`cut. El nu \n]elege nimic din dragoste. Po]i s`pariezi lini[tit c` mariajul e ultima dintre grijile lui.

{i brusc \ncepu s` se gândeasc` ce ar \nsemna o leg`tur`cu el. Adena avu sentimentul c` Holt voia totul... sau nimic. {ic`, mai devreme sau mai târziu, el va pretinde totul.

{i ce va face ea \n momentul respectiv? Nu vreau s` m`gândesc acum la asta, \[i spuse tân`ra femeie b`gându-[i capulsub pern`, \n \ncercarea disperat` de a adormi.

Dar trebui mult timp s` adune coloane interminabile decifre ca s`-[i g`seasc` somnul.

PRE}UL SUPUNERII 69

Capitolul 5

|n seara zilei urm`toare, Adena tocmai terminase de f`cuto salat` de andive, sfecl` ro[ie [i avocado, când se auzi sone-ria. Holt sosise mai devreme, \[i spuse ea [tergându-[idegetele \nainte de a se \ndrepta spre u[` cu un mers gra]ios,\ncântat` c` a \nceput s` preg`teasc` din vreme cina.

Alesese pentru aceast` sear` o fust` din catifea mov care seasorta cu un corsaj retro cu mâneci lungi [i guler, \mpodobitcu panglici [i dantele [i strâns \n talie.

Zâmbi, fiindc` Max ajunsese \naintea ei la u[`, dar aerulamenin]`tor al câinelui o puse imediat \n gard`. Nu era Holt.Ap`s` \ncruntat` pe butonul interfonului.

— Da?Vocea lui Jeff Carrigan \i pricinui un asemenea [oc \ncât

Adena nu se mai \ndoi c`-l alungase complet din mintea ei.— Deschide, Adena, vreau s`-]i vorbesc.— Dar, Jeff...

Ced` cu regret, hot`rât` s` nu-l primeasc` \n cas` pemusafirul nepoftit dar, \nainte s` fi putut scoate vreun cuvânt,el o d`du la o parte [i intr` \n apartament.

Tr`s`turile lui frumoase erau deformate de furie. Adenaavu impresia c` b`use prea mult.

— Ce joc faci, Adena West? \i spuse el, cu maxilarelecrispate, [uierându-[i vorbele printre din]ii strân[i.

— Calmeaz`-te, Jeff. Ce naiba te-a apucat? |n primul rândnu mai urla. O s` te aud` vecinii.

— Pu]in \mi pas`! Crezi c` o s` scapi atât de u[or? Viclean`mic` ce e[ti, o s`-]i rup gâtul!

Un mârâit furios \i \ntrerupse monologul. Max \l privea fix,cu instinctiva ostilitate a unui câine de ras` ai c`rui confra]ierau folosi]i de secole ca paznici [i protectori ai st`pânilor.Amenin]area din ochii lui nu putea fi ignorat`.

— Max, culcat! \i porunci Adena.Comanda fusese dat̀ la timp, fiindc̀ \ntr-o clip ̀câinele [i-ar fi \nfipt

col]ii \ntr-o parte mai c r̀noas ̀a anatomiei intrusului. Câinele se st̀ pânidar nu se retrase. Un l̀ trat \n`bu[it \i avertiza c ̀r̀ mâne pe pozi]ie.

— Potele[te-]i câinele. Oricum n-are cum te ajuta.— Nu m` mai insulta [i spune-mi ce s-a \ntâmplat. De ce

te compor]i [i tu ca un animal? Nu mai avem nimic \ncomun, ]i-am spus asta [i nu m` mai obliga s` ]i-o repet.}i-am spus-o din ziua când am venit s`-]i vorbesc despre mitape care o pl`te[te firma voastr`!

— {i ai profitat de asta ca s` plasezi mica ta informa]iedirect la Sinclair!

Stupefiat`, Adena se d`du cu un pas \napoi.

PRE}UL SUPUNERII 71

— Nu-i adev`rat! }i-am dat [ansa s` pui cap`t acestui traficde informa]ii [i, abia când am \n]eles c` n-o s` faci nimic \nsensul `sta, am considerat c` e necesar s` informez firma SinTech. Dar n-am vândut informa]ia. N-am f`cut decât ceea ceam considerat c` e cinstit s` fac!

Jeff se apropie [i mai mult de ea [i Adena fu cuprins`de spaim`. Dac` lucrurile se agravau, va fi obligat` s`strige.

— Nu-mi mai turna baliverne! {tiu c` te-ai vândut, pe tine[i informa]iile tale, acestei canalii. Ai ie[it ieri sear` cu el laSausalito.

— De unde [tii?— A]i fost v`zu]i! url` el. {i persoana care v-a recunoscut

n-a ezitat s` m` avertizeze. Ai mai vândut [i altceva, Adena?Câteva secrete ale laboratoarelor noastre au reu[it s` te bage\n patul lui Holt Sinclair?

— Ce naiba e[ti a[a greu de cap! Pricepe odat` c` nu i-amvândut nimic! I-am spus adev`rul despre mita pe care opl`tesc Laboratoarele Carrigan unui salariat corupt de la SinTech, fiindc` am considerat c` avea dreptul s` afle asta, dar nui-am vândut nimic! De altfel, bietul meu Jeff, informa]ia meanu prea i-a folosit, fiindc` era deja la curent cu scurgerile dedate.

— Nu-i adev`rat! Omul nostru ne-a mai furnizat informa]ii[i a doua zi dup` plecarea ta.

— Doar Holt va decide când va pune cap`t activit`]ii omu-lui vostru. El mi-a spus c` mai a[teapt` doar ca s` strâng`destule dovezi.

72 ESMERALDA LANE

— Atunci nu e de mirare c` nu vrei s`-]i reiei slujba! Ai t`iattoate pun]ile fiindc` Sinclair ]i-a oferit mai mult! Dar n-o s`-]imearg`, Adena! O s` te \nv`] eu minte s` m` fentezi \nfavoarea celui care ofer` mai mult. |mi \nchipui c` nu a]i vor-bit despre c`s`torie. Doar nu e nebun de legat. Te sf`tuiesc s`nu refuzi cadourile pe care ]i le ofer`, pentru c` Holt Sinclairnu are obiceiul s` se \nsoare cu amantele lui...

Puse mâna pe bra]ul ei atât de brusc \ncât tân`ratres`ri.

— Jeff!Max mârâi dar Jeff nu-i d`du drumul. Adena se zb`tea f`r`

succes. Carrigan o smuci de \ncheietura mâinii [i tân`ra sedezechilibr`.

— Nu, Jeff!Protestul ei declan[` atacul. Max s`ri. |n acela[i moment

u[a de la intrare se d`du de perete.— Ce se \ntâmpl` aici?Adena auzi simultan vocea t`ioas` a lui Holt, pe care statu-

ra masiv` a lui Jeff o \mpiedica s`-l vad`, [i urletul agresoruluiei atacat de Max care-[i \nfipsese col]ii \n pulpa lui. ApoiCarrigan fu smuls de lâng` ea [i proiectat spre u[`.

— Ia-]i labele de pe ea sau te omor!Max l`tra din r`sputeri ca s`-l \ncurajeze pe Holt, \n timp

ce Jeff se sprijinea de tocul u[ii.— Ea este a mea, relu` Holt cu o voce aspr`. {i dac` mai faci

vreun gest cât de mic, o s` te spulber pe tine [i laboratoareletale. Pricepi, Carrigan? {tiu s` protejez ceea ce-mi apar]ine.Uit` asta [i o s` vezi cât o s` te coste.

PRE}UL SUPUNERII 73

— }i-o cedez cu pl`cere, Sinclair! articul` Jeff \n timp ce ie[ea.Fa]a lui era \nc` ro[ie de mânie, \ns` \i mai r`m`sese \nc`

destul bun-sim] pentru a-[i da seama de situa]ia \n care se pu-sese singur. Nu ajungi vicepre[edintele unui laborator decercet`ri f`r` un minimum de inteligen]`, chiar dac` e[ti fiulpatronului. Continu` totu[i cu tupeu:

— Totul sau nimic, exact stilul t`u, Sinclair. O s` vezi pepropria ta piele ce \nseamn`. Eu sunt \ncântat c` mi-am datseama \nainte s` fi f`cut gre[eala s` m` \nsor cu ea!

— Ie[i, Carrigan!Max, care se ]inea scai dup` Holt, lans` un l`trat de averti-

zare.Sunt fantastici, `[tia doi, \[i spuse Adena. Jeff Carrigan se

gândi probabil la acela[i lucru, fiindc` trecu pragul [i cobor\rapid cele câteva trepte care duceau spre poarta de intrare aimobilului.

Holt \ncuie u[a [i se \ntoarse spre Adena care se sprijinisetremurând de bibliotec`, avându-l pe Max la picioarele ei.Privi capul mândru al câinelui, apoi chipul b`rbatului [i g`si \nexpresia lor o anumit` asem`nare.

|ngenunche obosit`, ca s` mângâie capul câinelui.— Oh, Max.... Unde ai \nv`]at s` te compor]i ca un

vagabond?— Este un comportament obi[nuit penttru masculii

din rasa lui, spuse Holt care se a[ezase al`turi de ea [i oluase \n bra]e. Doamne, Adena, când am intrat [i l-amv`zut pe Jeff bruscându-te, mi-a venit s`-l omor. Ce s-a\ntâmplat?

74 ESMERALDA LANE

Adena mai tremura \nc`. |[i ascunse fa]a la pieptul lui [iscoase un oftat adânc. Bra]ele care o \nconjurau, vigoareapieptului de care se sprijinea, constituiau ni[te repere solide\ntr-o lume care, timp de câteva minute, se cl`tinase \n jurulei.

— El... el a descoperit c` ne \ntâlnim. Crede c` ]i-am vân-dut informa]ia privind scurgerea de date [i c` ]i-am maidezv`luit [i alte secrete ale Laboratoarelor Carrigan. El m-aacuzat de... de...

— De ce anume? o \ntreb` Holt cu o voce joas`.— N-are nici o importan]`, [opti ea cu un zâmbet curajos,

de[i \nc` pu]in tem`tor. Cred c` era b`ut. Mi-a spus câtevalucruri pe care prefer s` nu le repet. |n orice caz, am fostfoarte bucuroas` s` te v`d ap`rând.

Holt o privi, f`r` s`-i zâmbeasc` \ns`.— N-ar fi trebuit s`-l prime[ti \n cas`.— Nici n-am avut inten]ia, replic` ea. Am r`spuns ma[inal

la sonerie [i a dat buzna peste mine \n cas`.Holt se ridic`, apoi o ajut` [i pe ea s` se ridice. Max \[i

cerea recompensa s`rind \n jurul Adenei, care se sim]ea mai\n largul ei cu câinele decât cu Holt.

Mângâie capul gri al schnautzerului.— Da, Max. E[ti un câine bun [i sunt mândr` de tine. Dar

spune-mi, nu-i a[a c` nu l-ai iubit niciodat` pe Jeff? Am impre-sia c` abia a[teptai ocazia s`-l apuci de picior!

— Adena, nu mai glumi, \i spuse Holt punându-[i mâinile cufermitate pe umerii ei pentru a o for]a s` se uite la el. Vreau s`-midai cuvântul c` n-o s` mai ai niciodat` vreo rela]ie cu Carrigan.

PRE}UL SUPUNERII 75

— Ei bine, replic` ea, nu cred c` asta e o problem`. Nu credc` Jeff va mai \ncerca s` m` vad`!

— Adena, vreau s`-mi dai cuvântul. N-o s`-i mai deschiziu[a, n-o s`-i mai r`spunzi la telefon, n-o s`-l mai la[i s` seapropie de tine!

— Nu-]i mai face probleme, spuse ea un pic enervat` deinsisten]a lui. |]i promit c` n-o s` \ncerc s`-l \ntâlnesc. Suntprea fericit` c` am sc`pat de el. {i acum a[ dori s`-]i atragaten]ia asupra faptului c` eu joc aici rolul victimei inocente.Mi-ar pl`cea ceva mai mult` simpatie [i ceva mai pu]in`moral`.

O scurt` t`cere \ncordat` plan`, timp \n care Holt trebui s`se decid` dac` \[i continu` sau nu lec]ia moralizatoare. Apoimorm`i ceva de ne\n]eles [i o strânse \n bra]e.

— Prostu]` mic`! |]i dai seama de cantitatea de adrena-lin` care mai circul` \n venele celor doi b`rba]i din\nc`pere? {i mie [i lui Max ne trebuie pu]in timp s` nereg`sim comportamentul normal dup` ce ne-am ap`rat pro-prietatea privat`!

— Proprietatea privat`! |mi place teribil expresia asta... Cenaiba, doar nu v` ap`ra]i proprietatea privat` ci venea]i \n aju-torul unei femei aflate la ananghie!

— Cum vrei tu, scumpa mea, spuse el conciliant, cu un gestposesiv care-i dezmin]ea vorbele.

— {i femeia aflat` la ananghie v` este foarterecunosc`toare, continu` Adena pe un ton glume], \mpingân-du-l cu hot`râre.

Apoi \i adres` un surâs vesel.

76 ESMERALDA LANE

— Pentru Max am un os mare cu mult` carne.— {i pentru mine? o \ntreb` Holt, ai c`rui ochi se

\nsufle]ir` \n sfâr[it de o scânteiere de bun` dispozi]ie.— Pentru tine am o cin` bun`.— Ce [i-ar mai putea dori \n plus un b`rbat? oft` Holt f`r`

a-[i ascunde decep]ia.— Sticla de vin a supravie]uit ciocnirii?— Bine\n]eles. Crezi c` a[ fi stricat o sticl` de Chardonnay

‘79 pentru simpla pl`cere de a-i sparge capul lui Carrigan cuea?

Dintr-o plas` l`sat` \n apropierea u[ii, scoase o sticl`\nvelit` \n hârtie.

— Sunt \ncântat` c` ai avut prezen]a de spirit de a salva mai\ntâi ce era mai important, spuse Adena \ndreptându-se sprebuc`t`rie, cu Holt pe urmele ei.

Cu o u[urin]` plin` de familiaritate, Holt lu` unul dinscaunele de la buc`t`rie, \l \ntoarse [i se a[ez` c`lare pe el, cucoatele sprijinite de sp`tar, privind-o pe Adena care f`ceaultimele preg`tiri.

— Miroase bine, [opti el f`r` s`-[i ascund` curiozitatea.|i sim]ea cu intensitate prezen]a, [tiindu-se observat`. Cu

coada ochiului \l v`zu pe Holt sco]ându-[i haina de piele [ipunând-o pe un scaun. Purta un pulov`r de ca[mir, pus pesteo c`ma[` cu dunguli]e [i ni[te pantaloni de culoare \nchis`.P`rul i se ciufulise \n timpul \nc`ier`rii, dar ei i se p`rea teri-bil de seduc`tor a[a.

Când \ncepu s` taie dovleceii, Max intr` \n buc`t`rie [i seculc` la picioarele lui Holt.

PRE}UL SUPUNERII 77

— Ce-ai zice de un p`h`rel de sherry ca aperitiv? o \ntreb` Holt.— Ultima dat` când te-am v`zut profitând de sticla mea de

sherry era dup` cin`.— Dar sherry-ul se adapteaz` la toate situa]iile, remarc` Holt

care ie[i o clip` pentru a aduce dou` pahare de cristal pline.Puse un pahar la \ndemâna ei pe masa de lucru acoperit`

cu faian]` [i se reinstal` pe scaunul lui.Adena lu` o \nghi]itur` de sherry.— Contezi pe acest remediu ca s`-]i calmezi nervii? \l

\ntreb` ea, \ntorcându-se la preg`tirea dovleceilor.|i pl`cea grozav s` bea un pahar \n compania lui Holt, \n

propria ei buc`t`rie, \ntr-un decor atât de familiar.— E perfect pentru a neutraliza agresivitatea, spuse Holt.

S`-i dau pu]in [i lui Max?— Max n-a b`ut pic`tur` de alcool \n via]a lui!— Ei bine, e timpul. Ce vârst` are?— Doi ani [i jum`tate. Holt, ce faci?Adena se \ntoarse la timp pentru a-l vedea pe Holt turnând

câteava pic`turi din paharul lui cu sherry \n castronul câineluicare p`rea foarte interesat.

— Prea \l protejezi, draga mea. Pu[tiul trebuie s` \nve]e s`tr`iasc`.

— Dac` \mi \mbe]i câinele, \]i jur c`...— Absurd. Max este un animal demn [i rezervat. Vezi? {tie

s` bea.Uluit`, Adena \l privi pe Max care lip`ia alcoolul cu deli-

cate]e. Holt p`rea atât de mul]umit de el \ncât Adena avubrusc o intui]ie.

78 ESMERALDA LANE

— Ai avut [i tu un câine, Holt?El \[i ridic` ochii, pu]in surprins de \ntrebarea ei.— Nu. Nu m-am gândit niciodat` la a[a ceva. Nu ne-ar fi

permis asta la orfelinat [i, pe urm`, n-am avut niciodat` timps`...

— La orfelinat! Ai fost crescut \ntr-un orfelinat!— Ei bine, doar nu e de[ertul Gobi, s` [tii! N-are rost s` faci

mutra asta! Se mai \ntâmpl`, \nchipuie-]i, [i lucruri de-astea!Orfelinatele exist` cu adev`rat.

— {tiu, dar n-am... \n sfâr[it, nu cred c` am cunoscut vreo-dat` pe cineva care a crescut la orfelinat.

El zâmbi.— Situa]ia s-a mai \mbun`t`]it fa]` de secolul trecut. — Nu mai dau t`i]ei cu ap` \n loc de t`i]ei cu lapte?Adena \ncerca s` adopte un ton u[or fiindc`, era evident,

nici el nu voia s` par` serios. Dar \n sinea ei se \ntreba dac`\ntr-adev`r orfelinatele se schimbaser`.

— T`i]ei cu ap`, da, dar pe s`turate, replic` el.Cu mâinile ocupate de ultimele preparative, Adena \[i l`s`

gândurile s` r`t`ceasc` \n voia lor. Ce efect putea avea asupraunui om faptul c` fusese crescut \ntr-un astfel de loc, unde nupo]i fi \nconjurat niciodat` de dragostea [i aten]ia atât denecesare unui copil? Convingerea pe care o avea Holt, devenit\ntre timp adult, c` poate cump`ra dragostea ca pe un lucruoarecare, se explica poate prin aceast` nefericit` educa]ie.

— Adena?— Da?— Ce alte acuza]ii ]i-a mai adus Carrigan?

PRE}UL SUPUNERII 79

— A[ prefera s` nu vorbesc despre asta, ]i-am mai spus. Erascos din fire [i mi-a aruncat \n fa]` o groaz` de lucruri pe caref`r` \ndoial` le va regreta mâine.

— Te-a acuzat c` e[ti...— E[ti gata s` te a[ezi la mas`?— Adena...— Du tava pe mas`. Max, nu mai cer[i sherry.Cu privirea \ntunecat`, Holt lu` tava pe care ea i-o puse \n

mâini. Adena \n]elese c` el accepta s` amâne subiectul, pentrumoment.

— Ce-s astea? o \ntreb` el examinând micile buc`]i delegume a[ezate pe farfurii.

— O specialitate de morcovi [i dovlecei cu un sos tartar, \iexplic` ea. Mai avem [i crabi op`ri]i \n crusta lor, cu o salat`de avocado, sfecl` [i andive. Ceva obiec]ii?

— Mai bune decât t`i]eii. Eu m` ocup de vin.Din acel moment, seara care \ncepuse atât de prost se

desf`[ur` armonios, amical chiar [i, spre fericirea Adenei,\ntr-o atmosfer` de romantism. |n clipa \n care ea adusedesertul \n salon — un meringue de ciocolat` — se \ntrebadac` se \ndr`gostise de Holt Sinclair. Se a[ez` pe canapea,\l servi pe Holt cu o por]ie zdrav`n` [i-l privi f`când focul\n [emineul modern. Un [emineu suspendat, emailat \nalb.

El \[i frec` mâinile [i accept` farfuria cu un oftat deu[urare.

— Max n-a gustat niciodat` meringue de ciocolat`, \i spuseAdena cu un surâs [iret.

80 ESMERALDA LANE

— A avut parte de destule nout`]i \n seara asta.— Nu-i oferi pu]in din desertul t`u?— Ce-i mult stric`, [opti el b`gându-[i \n gur` o bucat`

zdrav`n`.Terminar` pr`jitura \ntr-o t`cere care nu avea nimic

ap`s`tor [i, exact \n momentul \n care Adena se \ntreba dac`el va \ncerca s-o s`rute, Holt o lu` \n bra]e cu o mi[care atâtde natural` \ncât orice urm` de tensiune se risipi.

— Miro[i a ciocolat`, \i [opti el ridicându-i b`rbia.— |]i place?— La nebunie...|[i plimb` u[or buzele pe ale ei, f`r` s` insiste. Strâns

\nl`n]ui]i se duser` s` se a[eze \n fa]a focului, privind fl`c`rile[i vorbind despre câte \n lun` [i-n stele. Este atât de pl`cut\ncât un str`in ne-ar lua drept ni[te so]i ferici]i, \[i spuseAdena, alungând imediat acest gând. Dar ideea \i reveni cuviclenie \n minte. Adena voia s` cread` c`, \n aceast` sear`,Holt era numai al ei. {i mai voia s` cread` c` [i el acceptaseideea c` pot forma un cuplu.

Holt nu f`cu nimic pentru a-i distruge iluziile. Mult timpdup` aceea, când \[i lipi buzele de pielea catifelat` a obrazu-lui ei, Adena era mult prea pierdut` \n lumea ei imaginar`pentru a-i putea rezista. Dorin]a se trezi imediat \n ea.

— |n seara asta, când ]i-am trecut pragul, eram gata s`omor pe cineva, \i [opti el la ureche. Ideea c` un alt b`rbat arputea doar s` te ating` m` \nnebune[te. Nu mi s-a mai \ntâm-plat niciodat` asta. Te doresc cu violen]`. Ai sim]it astaasear`?

PRE}UL SUPUNERII 81

— S` simt ce? \i replic` ea cu o voce schimbat`, sprijinindu-[icapul de bra]ul lui.

— Mi-ai spus c` [i tu m` dore[ti, nu-i a[a?O ploaie de s`rut`ri o \mpiedic` pe Adina s`-i r`spund`

imediat. Apoi trase aer \n piept.— Da, era adev`rat.Putea s` r`spund` altceva? Nu, \n nici un caz.— |mi era atât de team` c` te-ai schimbat, c` o s`-]i

lipseasc` ast`zi curajul...— S` preg`tesc o cin` \n doi nu constituie aventura

secolului! spuse ea vesel`. Curajul meu a f`cut fa]` pân` \nacest punct.

El \i atinse vârful nasului cu limba.— Aha, deci a[a stau lucrurile? Dar nu te-ai gândit la ce s-ar

putea petrece dup`?— Nu m` for]a, Holt, \i spuse ea cu o convingere pe care

era departe de a o \ncerca.— Nu, \i r`spunse el cu simplitate.Dar s`rutarea pe care i-o d`du, transformat` imediat \ntr-o

\mbr`]i[are p`tima[`, f`cu s` explodeze atmosfera pa[nic` depân` atunci. Adena \n]elese ce voia Holt. |[i ridic` mâinilepentru a-l re]ine, sau pentru a-l respinge poate, dar imediat ce\ntâlni ]es`tura m`t`soas` a ca[mirului care-i acoperea umerii,degetele ei c`utar` cu \nfrigurare corpul lui musculos.

— Holt, oh, Holt! gemu ea printre s`rut`rile p`tima[e care-it`iau respira]ia.

— Spune-mi c` m` dore[ti, o implor` el, vreau s` aud asta,am nevoie s` aud asta. Te implor, scumpa mea...

82 ESMERALDA LANE

{i apoi, \ntre o respira]ie [i alta, [i f`r` nici un avertisment,el f`cu un lucru nea[teptat: \[i l`s` limba s` alunece \n gura ei.Senza]ia o [oc`, o \nfierbânt` [i tân`ra femeie frem`t` subputerea pasiunii abia re]inute. Nu prev`zuse acest irezistibilatac, dar toat` aceast` sear` de vis o l`sase f`r` ap`rare \n fa]alui.

— Te doresc, Holt.{i te iubesc, gândi ea. Sunt \ndr`gostit` de tine...Un geam`t r`gu[it \i sc`p` de pe buze. Cu o mân`, el

\ncepu s`-i mângâie ceafa. Adena se cambr`. Cealalt` mân`acoperise degetele Adenei care se ag`]aser` de ]es`tura deca[mir.

Pu]in câte pu]in el \i conduse mâna sub pulov`r [i, când ease ar`t` supus`, Holt suspin` adânc. Strângându-l \n bra]e,Adena \i mângâie spatele musculos. Era prea excitat` ca s`protesteze când el \i descheie corsajul.

|ncet, cu acea pl`cere concentrat` pe care o dovedescb`rba]ii, Holt desf`cu, una câte una, minusculele perle. Adenavibra de ner`bdare. Când el \i atinse sânii goi, tân`ra gemu.

Ca electrizat, Holt o r`sturn` pe canapea. Ultimul lucru pecare [i-l mai aminti fur` buzele lui care \i sugeau sfârcurilesânilor. Ame]it` de s`rut`rile lui, Adena \[i crisp` degetele \np`rul lui negru.

El arunc` pe jos corsajul, mângâie pielea catifelat` a pân-tecului, apoi cuprinse sânii \n c`u[ul palmelor.

— Am nevoie de tine, scumpa mea. E[ti perfect`.Limba lui trasa dâre de foc \n jurul sfârcurilor \nt`rite

de dorin]`, \n timp ce mâinile \i alunecau \n jurul taliei

PRE}UL SUPUNERII 83

pentru a-i mângâia spatele. Jupa [i centura de argintb`tut` cu turcoaze aterizar` \n curând pe covor, al`turi decorsaj.

|n ochii lui Holt dansau fl`c`rile argintii ale dorin]ei, carese reflectau \n privirea Adenei.

— Acum c` am \nceput, [opti el mângâind-o, trebuie s` ter-min...

— S` termini ce?— S` te dezbrac.Unul câte unul disp`rur` ciorapii de m`tase [i bikinii de

dantel`. Adena nu se mai sim]ea legat` de realitate decât prinu[orul tremur al degetelor lui Holt. Un surâs vag \i plutea pebuze, ame]it` de aceast` imperceptibil` manifestare de pasi-une [i vulnerabilitate.

Acum se g`sea complet goal` \n bra]ele lui Holt. El o\ndep`rt` cu blânde]e [i \ngenunche \n fa]a divanului.

Timp de un lung moment, p`ru absorbit de studiul silueteicare era ]inta privirilor lui [i Adena \[i aminti c`, \n afar` decolierul de aur de la gât, nu mai avea nimic altceva pe ea.

La lumina focului, se mai gândea la ea ca la frumoasa sclav`captiv`, a[a cum f`cuse \n ajun?

84 ESMERALDA LANE

Capitolul 6

— Ce frumoas` e[ti la lumina fl`c`rilor, [opti Holt cu ovoce vibrant`.

|ncet, cu grij`, ca [i cum ea era un obiect pre]ios r`mas dela anticii greci, el o lungi pe covorul portocaliu, apoi \nge-nunche lâng` ea, cu ochii fixa]i pe trupul ei cu reflexe satinate.

Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, Adena \l privea cu o\ncântare vecin` cu suferin]a. |l iubea pe acest b`rbat. |i pl`ceas`-l vad` dezbr`cându-se \n fa]a ei. |l dorea.

Umbre aurii jucar` pe mu[chii puternici ai umerilor luicând \[i scoase dintr-o singur` mi[care pulov`rul [i c`ma[a. Oclip` mai târziu, \[i desf`cuse cureaua [i-[i aruncase pe josultimele ve[minte. Tremurul u[or al degetelor lui trezi \nAdena un sentiment de profund` tandre]e. |n ciuda virilit`]iilui, Holt p`rea foarte vulnerabil.

F`r` s` pronun]e nici un cuvânt, Adena \[i deschise bra]ele\n fa]a b`rbatului iubit. |ntr-un elan pasionat el o acoperi cu

trupul lui [i un murmur de dorin]` ]â[ni din adâncul pieptu-lui s`u. Sigur pe for]a lui, f`r` s-o striveasc` \ns` cu greutateacorpului, el se \ndrepta \ncetul cu \ncetul spre deznod`mân-tul acestei seri petrecute sub semnul dragostei. |i cuprinsecapul \n mâini ca s-o s`rute.

Fu un s`rut rug`tor, dar [i p`tima[. Gura Adenei sedeschise sub buzele lui Holt a c`rui limb`, for]ând cu\ndr`zneal` bariera din]ilor, porni \ntr-o mi[care rapid` [iexcitant`. Adena sim]i c` i se \nte]esc b`t`ile inimii. Degeteleei cu unghii l`cuite mângâiar` spatele lui Holt, zgâriindu-lu[or. Acesta se \nfior` [i-i [opti \ncurajator:

— Da, scumpa mea. Vreau s` te fac s`-]i pierzi min]ile \nseara asta, s` trezesc pasiunea care arde mocnit \n trupult`u.

— Holt, te rog, Holt...— Fii a mea, scumpo...El \i acoperea gâtul cu s`rut`ri. Adena \[i r`sturn` capul

pe spate [i se ridic` spre el, \ntr-o mi[care instinctiv`.Picioarele se \ntinser` [i Holt o strânse \ntre coapsele luiviguroase.

— Acum m` dore[ti?— Holt, pu]in` mil`...— |nc` un pic de r`bdare, spuse el s`rutând-o p`tima[ de

la sânii plini pân` la pântecele plat [i [oldurile frumosarcuite.

— Holt, te rog...|ncerca \n zadar s`-l cuprind` \n bra]e pentru a-l ]ine mai

aproape de ea.

86 ESMERALDA LANE

— Te rog, niciodat` n-am sim]it...El \i mângâie pântecele cu vârful limbii, apoi, cu capul \ntre

coapsele ei, [opti:— Asta vreau. Vreau ca dorin]a ta s` fie la fel de intens` ca a mea.|i mângâie piciorul [i urc` \ncet spre interiorul coapsei,

f`când-o s` se \nfioare.— Oh...Strig`tul Adenei era unul de supunere dar [i o rug`minte

nerostit`, fiindc` \n acel moment \[i \ncle[t` mâinile de umeriilui, poruncindu-i s` continue. {oldurile ei se ridicar`. El con-tinu` s-o mângâie, excitând-o din ce \n ce mai mult cu fiecareatingere. Toate secretele [i toate curbele trupului ei \iapar]ineau. |n cele din urm`, o for]` cu blânde]e pe Adena s`-[i\ndep`rteze picioarele.

— Vino, \i spuse el mu[când-o destul de tare de um`r.— Da, da, iubitul meu, r`spunse Adena.Holt o p`trunse \ncet [i profund, cople[ind-o cu for]a [i

puterea lui, f`când-o s` ]ipe de pl`cere [i dorin]`. Adena seag`]` de trupul lui \n momentul \n care o pl`cere mai intens`decât \[i imaginase c` ar putea exista explod` \n ea, sec`tuin-du-i trupul.

Satisfac]ia pe care o \ncerca era total`, la fel de profund` caa b`rbatului pe care-l ]inea \n bra]e.

Mai târziu, mult mai târziu, Adena se mi[c` u[or lâng` piep-tul transpirat al lui Holt [i-[i trecu degetele prin p`rul câr-lion]at de pe pieptul atletic.

— Doar nu vrei s` \ncerci s` m` exci]i acum, când suntepuizat [i f`r` ap`rare, spuse el f`r` s` deschid` ochii.

PRE}UL SUPUNERII 87

— Nu m` tenta, r`spunse Adena surâzând cu mali]iozitate.— Pentru moment sunt la mâna ta, dar aten]ie... \mi revin eu.— {i o s` te r`zbuni dac` abuzez de tine?— O r`zbunare extrem de pl`cut`...Brusc, expresia amuzat` i se [terse de pe fa]`. Se ridic` \ntr-un

cot [i privi chipul mole[it al Adenei. |n ochii lui cenu[ii,Adena v`zu ap`rând o expresie posesiv` care o \ngrijor`.Totu[i, \n acela[i timp aceast` privire i se p`rea pl`cut` [im`gulitoare.

— Frumoasa mea Adena, [opti el.Tân`ra avea impresia c` el \[i caut` cuvintele, dar violen]a

emo]iei lui era atât de evident` \ncât \i surâse cu timiditate.Mâna lui puternic` se juca acum cu lan]ul de aur de la gâtul

ei.— De acum e[ti a mea. Doamne, scumpa mea, niciodat`

dorin]a mea n-a fost atât de puternic` [i presimt c` dataviitoare va fi [i mai r`u.

— Mai r`u?El se pref`cu \ns` c` n-a priceput gluma.— Data viitoare [tiu ce m` a[teapt`.— {i ce anume te a[teapt`?— Mi-am pierdut complet capul \n bra]ele tale, spuse el

aplecându-se s` s`rute sfârcul unui sân. E[ti o vr`jitoare care-[ibat joc de mine f`r` scrupule.

— N-a[ \ndr`zni!— Hmm... Aminte[te-]i bine: po]i s`-]i ba]i joc, dac` a[a

vrei. Ceea ce conteaz` este c` \mi apar]ii. Frumoasa measclav`...

88 ESMERALDA LANE

— Dar, Holt Sinclair, \n zilele noastre nu mai exist` sclavie.— Nuu?! f`cu el pe un ton ne\ncrez`tor, urmând cu un

deget conturul buzelor ei.— Nu. Nici una. |n zilele noastre partenerii sunt egali.— Cum vrei, scumpo. Sunt un b`rbat generos. O s` te las

s` crezi \n iluziile tale atât timp cât nu vei uita realitatea.— Realitatea? Vrei s` spui, versiunea ta despre realitate?— Adena, vr`jitoarea mea cea frumoas`, nu te mai juca cu

mine. Prive[te-m`!Holt a[tept` ca ea s`-[i ridice capul [i s`-l priveasc` drept

\n ochi.— Da, Holt?— |n aceast` noapte mi te-ai d`ruit. Voiai s`-mi apar]ii. |mi

apar]ii acum. Am dreptul s` veghez asupra ta, s` m` ocup detine. |n]elegi ce \ncerc s`-]i spun?

— |mi ceri s` am o leg`tur` cu tine?Cuvintele \[i luar` imediat zborul de pe buzele lui.— Leg`tura noastr` a \nceput deja. Vreau s` te aud spunân-

du-mi c` \mi apar]ii.— Cum po]i vorbi de posesiune \ntr-un asemenea moment?

gemu ea.— {tiu, dar tu nu ignori faptul c` sunt un b`rbat practic. {i

momentul mi se pare oportun.— Ei bine, fiindc` e[ti un om de afaceri, te anun] c`

nu-]i pot da r`spunsul \nainte s` citesc \n \ntregime con-tractul, spuse ea amuzat`. La urma urmei, chiar tu airemarcat faptul c` nu sunt prea priceput` la partea finan-ciar` a lucrurilor.

PRE}UL SUPUNERII 89

— Iar seara asta nu m-a f`cut deloc s`-mi schimb p`rerea,replic` el imediat.

— Adic`?— Mi-ai d`ruit totul f`r` s` te asiguri \ntâi de generozitatea

mea.O certa, dar o satisfac]ie ciudat` r`zb`tea din vocea lui.— M-ai tulburat atât de mult, \ncât...— Se pare c` nu vrei s` purt`m o discu]ie serioas`.— Nu.El se aplec` [i o s`rut` pe um`r.— Ei bine, la urma urmei nu are nici o importan]`, rosti el.

Spune-mi ce doresc s` aud de la tine [i o s` avem destul timpde glumit.

— S`-]i spun ce?— Adena! Spune-mi! \i porunci el cu o mutr` comic`, abia

ab]inându-se s` nu pufneasc` \n râs.Brusc, Adena \n]elese. El \i cerea asta, fiindc` avea nevoie

s` aud` a[a ceva. Voia s-o aud` luându-[i un angajament. Cumar fi putut s`-l refuze?

— E[ti un tiran! \i spuse ea ca s` câ[tige timp.— Ca to]i proprietarii de sclavi.— Am ghicit eu bine \n seara trecut` c` va fi greu s` te

\ndrep]i.— Adena! — Sunt a ta, Holt, iubitul meu. Dac` \]i trebuie cuvinte, iat`-le:

\]i apar]in. Dar aminte[te-]i: exist` \ntotdeauna dou` extre-mit`]i ale unui lan]!

El surâse satisf`cut.

90 ESMERALDA LANE

— |n orice caz, eu nu-mi doresc nimic altceva decâ s` testrâng cu putere \n bra]e, spuse el \mbr`]i[ând-o.

*

Holt nu plec` decât \n zori, nemul]umit la ideea c` trebuies` plece acas` s` se schimbe, pentru o nou` zi de munc`. |npragul u[ii, Adena \l mai s`rut` o dat`, \n timp ce Max, som-noros, \[i privea prietenul tr`gând de timp ca s-o mai poat`s`ruta o dat` pe st`pâna lui.

— O s`-]i telefonez de la birou s`-]i spun dac` m` potelibera la prânz ca s` lu`m masa \mpreun`, spuse Holtnetezind cu degetul una din sprâncenele Adenei.

— Foarte bine.— Iar disear` o s` cin`m la mine. S`-l iei [i pe Max, ca s` nu

fii nevoit` s` te \ntorci acas` devreme.Adena \n]elese imediat ce voia el s` spun`. |ns` dac` \l

obi[nuia a[a, s`-[i petreac` noaptea la el, nu va mai trece multtimp pân` s` se instaleze de tot acolo. Amândoi [tiau asta.Numai c` ceva din ea se r`zvr`tea la gândul s` se mute \nlocuin]a lui Holt Sinclair.

— E rândul meu s` aduc vinul! spuse ea cu simplitate.El o mai s`rut` o dat` [i s`ri treptele din dou` \n dou` spre

superbul Ferrari care-l a[tepta. Adena \nchise u[a \n urma lui[i, cl`tinând din cap, \i spuse lui Max:

— Sper c` [tii ce faci, fiindc` eu...Se culc`, cuprins` totu[i de un sentiment pl`cut de bine.

Holt Sinclair avea neovie doar s` \nve]e s` iubeasc`. Era prea

PRE}UL SUPUNERII 91

obi[nuit s` considere via]a ca un [ir de tranzac]ii comerciale.Totu[i, noaptea pe care o petrecuser` o l`sa s` spere pe Adenac`-l va putea face s` se schimbe. De altfel, nici nu avea de ales,fiindc` ea se angajase total \n aceast` leg`tur`.

Când se trezi, pu]in \nainte de ora unsprezece, sosir` flo-rile. Un buchet imens de trandafiri galbeni care se armonizaude minune cu covorul portocaliu [i se integrar` imediat \ndecor. Adena \i mirosi \ncântat` când \i lu` din mâinile celuicare-i adusese.

— Oh, mul]umesc! exclam` ea.— Nu-mi mul]umi]i mie, spuse b`rbatul. Eu nu sunt decât

comisionarul.— {tiu, dar purt`torii de mesaje pl`cute \[i merit` la rândul

lor recompensa. {i apropo de recompens`...C`ut` \n portofel [i-i d`du un bac[i[ nesperat.— Oh, v` mul]umesc foarte mult! exclam` b`iatul coborând

\n grab` treptele.Florile nu puteau veni decât de la Holt. Adena instal`

buchetul pe m`su]a joas` [i c`ut` cartea de vizit`. Era acolo,\nso]ind o cutiu]` pe care Adena o deschise imediat. Dar cânddeschise elegantul pachet, toat` emo]ia fericit` provocat` deflori disp`ru.

Nu putea s`-i fac` a[a ceva! Nu dup` o asemenea noapte.Nu putea s-o pl`teasc`, oferindu-i o bijuterie scump`, ca pe oamant` care ]i-a satisf`cut poftele [i trebuie s-o recom-pensezi.

Examina cutiu]a alb`. Dar poate c` ea con]inea un inel...simbol al logodnei... |n acest caz, l-ar putea accepta...

92 ESMERALDA LANEgiannijollys

Dar cutiu]a era prea mare pentru un inel. {i de altfel, uninel de logodn` nu se ofer` prin comisionar. Privea tem`toarecutiu]a alb` aflat` pe genunchii ei [i, brusc, pre]ioaseleamintiri ale nop]ii devenir` ap`s`toare ca plumbul.

Adena mai ezit` un moment, apoi ridic` \ncet capacul [i, cudegete tremur`toare, \ndep`rt` ambalajul interior din m`tase.

Era un colier de aur. O bijuterie superb`, delicat`, cu unpandanativ de diamante.

Adenei \i veni s` plâng`. Cu o mân` nesigur`, deschiseplicul argintiu care \nso]ea cadoul, pe care un scris gr`bit \ia[ternuse numele, [i citi: Pentru cea care-mi apar]ine. {i sem-nase: H.

Mototolind \ncet cartea de vizit`, Adena \[i \ntoarse spreMax chipul \ndurerat.

— Cum poate s`-mi fac` a[a ceva? Dup` tot ce s-a \ntâmplat\ntre noi, cum \[i permite s` m` trateze ca pe o curtezan`, ofemeie a c`rei dragoste se cump`r`?

Max \[i puse afectuos botul pe genunchii ei. Ochii luic`prui o comp`timeau. El care participase \n felul lui cu atâtaveselie la seara din ajun, \n diminea]a asta nu putea face nimicpentru ea. Nici m`car s` \n]eleag`.

Apoi durerea se transform` \n furie. Adena s`ri \n sus,lu` cutiu]a [i o privi de parc` avea \n ea o ma[in` infer-nal`. Puse cartea de vizit` mototolit` \n`untru [i trânticapacul.

— Cum de-a \ndr`znit? [opti ea adresându-se câinelui carep`rea nelini[tit. Cum de-a \ndr`znit? Dac` el crede c` o s`scape a[a u[or!...

PRE}UL SUPUNERII 93

Se \ntrerupse pentru a r`sfoi agenda telefonic` [i form`num`rul unei agen]ii de comisionari. Mâinile \i tremuraufurioase [i-i veni destul de greu s`-[i controleze vocea.

|n câteva clipe, totul fu aranjat. Adena puse jos receptorul[i lu` o foaie de hârtie pe care \ncepu s` scrie un mesaj pen-tru Holt. Trebui s-o ia de trei ori de la \nceput \nainte s` poat`redacta primele cuvinte. Apoi ref`cu ambalajul, puse mesajullâng` cadou [i a[tept` comisionarul.

Dup` un sfert de or` pachetul plecase, \nso]it de scrisoareacare spunea: Credeam c` m` apreciezi mai mult, dar al`turi seafl` dovada c` m-am \n[elat.

Privindu-l pe fereastr` pe b`iatul care se \ndep`rta, Adenasim]i c` i se strânge inima. Se \ntoarse spre Max.

— Ei bine, spuse ea, cred c` e timpul s` ne lu`m micavacan]` despre care ]i-am vorbit. Nu-]i face griji, o s`-]i plac`la nebunie acolo!

|n dou` ore preg`tise aproape totul. Strânsese lucrurile\ntr-o geant` de voiaj [i o valijoar` din piele ro[ie pe carele puse lâng` u[a de la intrare. Max, sim]ind apropiata ple-care, a[tepta lâng` bagaje, \n timp ce Adena telefona lahanurile pe care le g`sise \ntr-o revist`. Un mare num`rdintre ele erau complet ocupate. |n sfâr[it de la unul primir`spunsul c`, din cauza unei anul`ri de ultim` or`, oputeau primi.

— Da, v` pute]i aduce [i câinele, r`spunse o voce amabil`de la cel`lalat cap`t al firului. {i micul dejun este cuprins \npre]ul camerei!

Adena \i mul]umi recep]ionerului [i \nchise oftând u[urat`.

94 ESMERALDA LANE

— Haide, Max! Plec`m. O s-o anun] pe vecin` c` lipsim untimp [i pe urm`...

Tres`ri auzind soneria de la intrare [i Max \[i ciuli urechile.Cu ochii fixa]i pe u[`, Adena \n]epeni locului, \n timp cel`tr`turile prietenoase ale lui Max \i confirmau ideea pe care oavea \n privin]a identit`]ii musafirului nepoftit.

|[i adun` atunci tot curajul, travers` \nc`perea furioas` [id`du u[a de perete.

|l fulgera din priviri. El o domina cu statura lui masiv`, cuo expresie \ntunecat` pe chip. |n mân` ]inea cutiu]a alb`.|mbr`cat \n costumul \nchis la culoare, cu p`rul str`lucitor dincauza ploii, p`rea amenin]`tor. Expresia ochilor eranecru]`toare.

Dintr-o singur` privire, remarc` pantalonii din flanel` gri,pulov`rul negru, haina de piele. Apoi v`zu valiza [i geanta devoiaj.

— Pleci, Adena? o \ntreb` el cu o voce rea care \i dovedeafuria.

— Da, exact. Max [i cu mine plec`m la ]ar`. Avem chef s`lu`m pu]in aer curat.

Holt o d`du la o parte ca s` intre \n cas` [i \nchise u[a \nurma lui.

— Ai uitat ceva...— Dac` vorbe[ti despre... despre fleacul `la pe care mi

l-ai trimis, nu-]i face griji. Nu se asorteaz` cu nimic din ceam.

— Adev`rat? Credeam c` o s`-]i plac`. |n sfâr[it, n-are nici oimportan]`. Dac` nu e potrivit, pot g`si ceva mai bun.

PRE}UL SUPUNERII 95

— Mai bun! Mai bun!Vocea Adenei ajunsese un urlet.— Cum de m` po]i insulta a[a?— Nu exist` multe femei pe lumea asta care ar con-

sidera acest mic obiect drept o insult`. Dar, dac` dup`gustul t`u nu sunt destule diamante, pot s`-l schimb pealtceva.

Adena, f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, \l p`lmui cuputere. El primi [ocul cu o indiferen]` batjocoritoare, chiardac` urma degetelor ei \ncepu s` apar` pe obrazul bronzat.Dar nu schi]` nici un gest.

— Nu-i nevoie s`-]i dai osteneala s`-l \napoiezi, rosti Adenafurioas`. Sunt sigur` c` alte femei se vor sim]i fericite s`-laccepte. Dar pentru serviciile prestate \n noaptea trecut`, HoltSinclair, tariful meu este mult mai ridicat.

— Adic`?Expresia dispre]uitoare a fe]ei lui o \nfior`. Sim]i c`-i

tremur` picioarele [i avu impresia c` el abia se ab]inea s` n-o\mbrânceasc`.

— N-are rost! Tot nu l-ai putea pl`ti!El \ntinse mâna, o apuc` de um`r [i o trase spre el.— Cât? Spune!— E[ti nebun!Fiindc` degetele lui se \nfipser` \n carnea ei, pu]in din

mânia Adenei disp`ru pentru a l`sa loc suferin]ei, [i ochii eiturcoaz se umplur` de lacrimi. Furia lui Holt se rev`rsaseasupra ei, \necându-i propria ei mânie, nel`sând \n urm`decât triste]e [i umilin]`.

96 ESMERALDA LANE

— Idiotule! De ce s`-]i cheltuie[ti banii pe diamante [i biju-terii? Chiar n-ai priceput nimic? Ceea ce ]i-am d`ruit \nnoaptea asta a fost pentru c` a[a am vrut eu. {i a fost gratis!F`r` nici un ban! F`r` nici o r`splat`! Dar tu insi[ti s` m`pl`te[ti [i nu ezi]i s` m` insul]i!

— S` te insult! Dar despre ce vorbe[ti, Adena?— Vorbesc despre blestematul `sta de colier pe care-l ]ii \n

mân`. Cel pe care mi l-ai trimis azi-diminea]` pentru a m`pl`ti ca pe o prostituat`!

— E[ti nebun`, spuse el, de data asta mai mult perplexdecât furios. Adena, este doar un cadou...

— Evident c` e un cadou! Cump`rat de la bijutierul t`uobi[nuit, f`r` \ndoial`! Dar eu nu accept s` fiu pl`tit` pentruserviciile mele, Holt. Chiar nu pricepi nimic? Exist` pe lumeaasta o serie de lucruri pe care nu le po]i cump`ra, cum a[ fi,de exemplu, eu!

— Oh, Doamne! oft` el cople[it, dar eu nu v`d astfellucrurile, Adena. Nu mai ]ipa [i ascult`-m`.

— Nu, n-o s` te ascult. Nu vreau s` te ascult. Orice ai crede,nu m` posezi, Holt Sinclair, [i pu]in \mi pas` de colierele taledin aur [i diamante!

El lipi fa]a Adenei la pieptul lui pentru a-i \n`bu[i discursul[i o ]inu strâns \n bra]e, ca pe un copil sup`rat [i neputincios.

— Ce naiba, doar nu era o plat`. Am cump`rat bijuteria astafiindc` voiam s`-]i d`ruiesc ceva. E pur [i simplu un cadou. Unb`rbat nu are dreptul s` ofere daruri iubitei lui? Colierul eramenit s` \nso]easc` trandafirii galbeni...

Privi \n jurul lui [i z`ri florile pe m`su]a joas`.

PRE}UL SUPUNERII 97

— V`d c` pe ele nu le-ai aruncat. De ce? Dac` po]i acceptatrandafirii, de ce nu [i colierul?

— Nu! strig` ea.Adena sim]i c` el se destinde [i ghici c` zâmbe[te.— Atunci, data viitoare, va trebui s` comand trandafiri de

echivalentul colierului, [opti el. O s` ai multe, multe flori...— Nu fi caraghios...— Tu e[ti caraghioas`. |n diminea]a asta m` sim]eam fericit

ca un rege. Eram un erou, un general \nving`tor la por]ilecet`]ii, st`pânul atotputernic a tot ceea ce priveam. E ceva ciu-dat \n faptul c` am vrut s` ofer ceva celei care mi-a dat acestextraordinar sentiment?

— E[ti prea obi[nuit s` pl`te[ti totul, [opti ea pe un tonplâng`re].

Sim]ea c` \ncepe s` cedeze.— Era un cadou, \n]elegi? spuse el mângâindu-i cu blânde]e p`rul.— Cu tine, unde se afl` frontiera \ntre un cadou [i plat`?— D`-mi o [ans`, scumpa mea. Reac]ia ta a fost dispro-

por]ionat`. Te \n[eli amarnic.— Nu sunt sigur` de asta.— Scumpo, fiindc` asta \mi face pl`cere, am inten]ia s`-]i

ofer din când \n când unele lucruri frumoase. Nu lua acestecadouri drept un salariu!

Ultimele scântei ale mâniei ei disp`ruser` [i Adena,ru[inat`, se trezi plângând la pieptul lui. |n sfâr[it, se\ndep`rt` de el [i-l privi cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi.

Holt zâmbi cu triste]e privind expresia pu]in r`t`cit` achipului ei.

98 ESMERALDA LANE

— Te rog s` nu-mi mai trimi]i \napoi cadourile astfel. Niciacum nu mi-am revenit din [oc. Din fericire, am fost obligat s`conduc \nainte s` te \ntâlnesc. Asta m-a mai calmat pu]in.

— F`r` coliere, Holt, spuse Adena printre suspine. Nu e oglum`. Nu vreau nici aur, nici diamante, nici daruri costisi-toare.

El o privi fix.— Adena, fii rezonabil`. Este ceva obi[nuit ca un b`rbat s`

fac` unele cadouri femeii pe care...Holt se \ntrerupse [i speran]a se aprinse \n inima

Adenei.— ...femeii pe care o dore[te, femeii care-i apar]ine, relu`

el. Nu-mi po]i refuza acest privilegiu.— Ba da, spuse ea cu r`ceal`.— Adena!— N-am \ncredere \n tine, Holt.— N-ai \ncredere \n mine?! exclam` el, din nou furios.— Nu te cred \n stare s` faci diferen]a \ntre pl`]i [i cadouri.

|n consecin]`, te rog, f`r` cadouri.— Ce naiba, e ridicol! N-o s` te las s`...Soneria telefonului \l \ntrerupse [i el \i d`du drumul la

mâna pe care o mai ]inea \nc`, pentru ca ea s` poat`r`spunde. Adena ridic` receptorul, vorbi o clip`, apoi \nchise.

— Cred c` planurile mele de vacan]` trebuie amânate, \iexplic` ea. Era un r`spuns la una din cererile mele de anga-jare. M` cheam` la un interviu.

— Ce firm`?Ea \i spuse [i el d`du din cap aprobator.

PRE}UL SUPUNERII 99

— E o firm` serioas`. Trebuie s` te duci.— Da, rosti ea, surprins` c` el p`rea atât de satisf`cut de

\ntors`tura pe care o luaser` evenimentele.Tensiunea care domnea \n \nc`pere se risipi pu]in, dar

gândul la interviu o pusese parc` pe jar pe Adena.— O s`-l plimb eu pu]in pe Max \n timp ce tu te preg`te[ti,

\i propuse Holt.Max, vizibil satisf`cut c` vede lucrurile intrând pe f`ga[ul

lor normal, reac]ion` la auzul numelui s`u.— Nu trebuie s` te \ntorci la lucru?— O s` m` duc mai târziu. Calmeaz`-te, scumpa mea, \i

spuse el zâmbindu-i cu un aer lini[titor. O s`-i faci praf! Vino,Max, unde e lesa ta?

— Holt?— Da?El luase lesa, ag`]at` \ntr-un cârlig \n apropierea u[ii, [i-i

punea deja zgarda lui Max.— Când plimbi un câine prin ora[, exist` unele lucruri...— Asta ce mai e?Privea f`r` s` \n]eleag` sacul de plastic [i lop`]ica pe care i

le \ntindea Adena.— Ghice[te! \i spuse ea.— Vrei s` zici c` sunt obligat s` strâng...— Da. Distrac]ie pl`cut`!

100 ESMERALDA LANE

Capitolul 7

Adena \mbr`c` un taior verde \nchis [i o pereche depantofi asorta]i. Când fu gata, se examin` \n oglinda dincamer` [i \[i perie energic p`rul. Holt [i Max nu se \ntorseser`\nc`. Ce naiba f`ceau? Gândul c` Holt f`cea cur`]enie \n urmalui Max o f`cea s` zâmbeasc`.

Cum nu-i mai putea a[tepta, prinse cu pioneza un bile]el\n u[` prin care \i comunica lui Holt s` ia cheile de la doam-na Harrison, vecina. Apoi lu` po[eta asortat` cu pantofii [iie[i.

Dup` câteva minute se urc` \n autobuz \n direc]ia cartieru-lui de nord, spre Market Street. Firma care o convocase eracunoscut`. Ar fi o adev`rat` [ans` s` g`seasc` atât de u[or delucru la o asemenea firm`.

Se d`du jos din autobuz la Pine Street, \n apropiereaBursei, [i f`cu pe jos drumul spre imobilul impun`torunde \[i avea firma respectiv` sediul social. |n ciuda efor-

turilor ei pentru a-[i calma enervarea [i a-[i compune o ati-tudine profesional`, nu reu[ea s` [i-l alunge din minte peHolt.

Imediat ce intr` \n cl`dire \ns`, din fericire, grija pentruinterviu c`p`t` prioritate. Fu condus` cu amabilitate \n biroulserviciului personal [i \ncepu interviul.

|i trebui destul de pu]in timp s` \n]eleag` c` postul \i con-venea perfect [i entuziasmul ei nu \ntârzie s` creasc` \n acela[itimp cu al interlocutorului s`u. Prin calificarea [i experien]aei, Adena corespundea exact postului vacant.

Se pare c` am noroc, are aerul c` vrea s` m` angajeze, \[ispuse Adena pl`cut surprins`.

— Acum o s` v` conduc la domnul Olson, domni[oar`West, o anun]` b`rbatul. Olson conduce serviciul nostru decontabilitate [i, dac` v` angaj`m, ve]i lucra \n subordinea lui.

Adena \i mul]umi zâmbind [i \l urm` la etajul paisprezece,\n birourile moderne [i lini[tite ale contabilit`]ii.

— Ah, domni[oar` West! Sunt fericit s` v` cunosc!Candidatura dumneavoastr` mi-a parvenit \n diminea]a asta [icred c` totul este \n regul`.

Harvey Olson, un b`rbat de vreo 45-50 de ani, \mbr`cat lapatru ace, cu p`rul albit la tâmple [i cu un surâs vesel \ntip`ritpe chip, o primea ca pe o veche cuno[tin]` de mult pierdut`din vedere dar acum reg`sit`.

— Dup` ce discuta]i, v` rog s-o trimite]i pe domni[oaraWest \n biroul meu, spuse inspectorul de la serviciul personal\nainte s` dispar` pe u[`.

Jovial, Olson se instal` \n spatele biroului de acaju.

102 ESMERALDA LANE

— Bine, bine, domni[oar` West, \ncepu el cu un surâs, suntsigur c` ave]i o mul]ime de \ntreb`ri s`-mi pune]i. Dac` a]i\ncepe?

— Da, domnule Olson, r`spunse Adena \ncordându-[iaten]ia.

Trebuie s` pun` ni[te \ntreb`ri potrivite, s` fac` \n a[a fel\ncât s` par` inteligent` [i dornic` de munc`, pe scurt s`reprezinte imaginea candidatei ideale.

Spre sfâr[itul \ntrevederii, Harvey Olson \ncheie dând dincap:

— Cred c` o s` ne \n]elegem foarte bine, domni[oar`West.

— Postul \mi convine extrem de mult, replic` Adena. Firmadumneavoastr` pare s` aib` un excelent renume pe pia]` [i\mi place s` am o munc` variat`. {tiu s` lucrez pe calculator [io s` m` pun la curent cu noile softuri de contabilitate.

— Perfect. Ei bine, cred c` am terminat. O s`-l chem peThornton.

|i f`cu un semn complice cu ochiul [i relu`:— Serviciul personal \[i rezerv` dreptul de a face ofertele

oficiale, m` \n]elege]i, [i nu vreau s` calc pe nimeni peb`t`turi, dar \ntre noi fie vorba, sunte]i ca [i angajat`...

Adena \i surâse politicos.— Probabil c` trebuie s` fac` formalit`]ile necesare, spuse

ea. De exemplu, s` verifice referin]ele. |n sinea ei se bucur` c`patronii Laboratoarelor Carrigan las` \n grija serviciului per-sonal transmiterea referin]elor despre salaria]i. Cu pu]innoroc, Jeff nici nu va afla c` [i-a g`sit o slujb`.

PRE}UL SUPUNERII 103

— Oh! replic` Olson, cred c` ne putem lipsi de referin]e.Avem deja o recomandare beton, s` [ti]i!

— Poftim? spuse Adena, stupefiat`.Olson \i zâmbi:— Nu trebuie s` v` sim]i]i jenat` c` a]i fost personal reco-

mandat` de Holt Sinclair. N-ar fi f`cut-o dac` nu ar fi fost sigurc` ve]i corespunde cerin]elor noastre. Patronul nostru are unrespect deosebit pentru judecata lui Sinclair.

— Holt Sinclair? El v-a cerut s` m` angaja]i?— Oh, nu, bine\n]eles! A aflat doar c` suntem \n c`utarea

unui contabil [i i-a telefonat unuia din vicepre[edin]iino[tri, care este [i [eful meu direct, pentru a-i comunicafaptul c` el cunoa[te o persoan` extrem de competent`.Candidatura dumneavoastr` tocmai sosise la noi. Mi-a fostadus` imediat.

— |n]eleg. Nu [tiam...Adena \[i reaminti acum c`-i enumerase lui Holt firmele la

care \[i trimisese candidatura [i-[i mai aminti [i de aerul luisatisf`cut din acea diminea]` când ea \i spusese cu cine vor-bise la telefon.

Olson ridic` receptorul [i form` num`rul biroului \n carefusese primit` la sosire.

— Suntem \ntotdeauna ferici]i s` primim pe cineva reco-mandat de Holt Sinclair.

Toat` bucuria Adenei se evaporase. Se a[ez` pentru a ascul-ta flec`reala amabil` a lui Olson, grijulie s`-[i maschezenemul]umirea. |nc` o dat`, Holt \ncercase s-o cumpere.Indirect de data asta. Cum \ndr`znise?

104 ESMERALDA LANE

Sim]i c` fierbe de mânie. La ce-ar servi s`-i dea o lec]ieunui om, \ntotdeauna gata s` pl`teasc` pentru a ob]ine ceeace dorea? Cum o s`-l poat` convinge vreodat` pe\nc`p`]ânatul `sta c` Adena West nu putea fi cump`rat` nicicu coliere de aur nici cu siguran]a pe care ]i-o ofer` un postbine pl`tit?

La naiba cu el! Cum ar reac]iona, dac` ea i-ar pl`ti pentrupresta]iile lui din pat?

Da, \[i spuse ea furioas`. Ce ar sim]i dac` ea ar inversarolurile? Evident c` ar fi ca turbat, c` orgoliul lui ar fi r`nit. S-arschimba la fa]` de furie, exact ceea ce i se \ntâmplase ei \nacest moment.

Adena suport` politicos ultimele formalit`]i ale \ntreve-derii, f`r` ca nimeni s`-i remarce schimbarea de dispozi]ie. Ise f`cu o propunere, ea promise s` reflecteze la ea [i s` dear`spunsul s`pt`mâna viitoare. Când ajunse \n strad`, luasedeja o hot`râre: Holt Sinclair o s`-[i primeasc` lec]ia pentrufaptul c` se amestecase!

Se \ndrept` spre Union Square [i magazinele sale de lux.Ideea ei o va costa scump, dar n-avea importan]` fiindc` eraabsolut sigur` c` Holt va fi prea furios ca s`-i accepte „cadoul“.Triumf`toare, \l vedea deja sim]indu-se obligat s`-l \napoieze.Când se va g`si \n aceea[i situa]ie ca ea, poate c` se va gândimai bine \nainte s` mai fac` a[a ceva!

Pentru ca efectul s` fie complet, trebuia s` descopere uncadou cu adev`rat costisitor, \[i spuse ea intrând \ntr-o biju-terie de lux. Un cadou de pre]. Un cadou pe care el nu-l vaputea accepta [i care-l va face s` turbeze de furie.

PRE}UL SUPUNERII 105

Imediat ce v`zu ceasul expus sub cristal pe o bucat` decatifea ro[ie, Adena [tiu c` [i-a g`sit arma r`zbun`rii. Nu, nuera o r`zbunare, nu s-ar \njosi la a[a ceva, ci o lec]ie bun`.Ceru s` examineze ceasul, un obiect superb. Marc` elve]ian`,din aur de optsprezece carate, cu cuar], extraplat. Un ceasstr`lucitor, perfect pentru reu[ita planului ei.

Adena scrise cecul care, dac` ar fi \ncasat, ar face o gaur`enorm` \n contul ei. Ar fi fost mai pl`cut s`-i fac` cu adev`ratun cadou lui Holt, \[i spuse ea. Dar respinse aceast` idee. Nudispunea de atâ]ia bani ca s` se lase purtat` de asemenea ela-nuri de generozitate.

Adena \ntinse cecul [i ceru, sim]ind un nod \n gât, s` selivreze imediat pachetul. Holt \l va primi dup`-amiaz`, labiroul. Deci, \[i f`cu ea socoteala, \l va \napoia mâinediminea]` la prima or`. {i cecul completat cu acea sum`enorm` va fi blocat \nainte de a fi \ncasat. A doua zi fiindsâmb`t`, luni diminea]a totul va fi rezolvat.

A[teptându-[i autobuzul, Adena sim]i un fior de team`.Lovitura va fi teribil`. Holt se va purta ca un apucat când va\n]elege ce a sim]it ea \n aceea[i situa]ie. Riscant, dar meritaosteneala!

Dup` un timp, o cuprinser` din nou \ndoielile. La urmaurmei, lec]ia va fi cu adev`rat profitabil`? Va recunoa[te el c`e penibil [i umilitor s` fii cump`rat? De a ]i se pl`ti favorurile?

Adena ajunse acas`, destul de mul]umit` de mesajul pecare-l pusese al`turi de ceas: Pentru Holt, drept mul]umirepentru ajutorul dat \n c`utarea unei slujbe [i pentru favorurileacordate \n fa]a focului.

106 ESMERALDA LANE

Micul ei mesaj era \ndr`zne], insolent [i chiar insult`tor. |lconcepuse inten]ionat astfel. Dar ceasul scump ajungea oare?N-ar fi trebuit s` trimit` [i ni[te flori?

Cufundat` \n gândurile ei, Adena nu remarc` imediat c`Max nu se afla \n spatele u[ii, \n a[teptarea ei. Cum! Max [iHolt nu se \ntorseser` \nc`?

De fapt, se \ntorseser` [i plecaser` din nou, dup` cumreie[ea din mesajul de pe m`su]a joas`, al`turi de buchetul detrandafiri:

Max se simte bine. L-am dus la Sausalito. Te a[teapt` acolodisear`. Sper c` n-ai uitat c` v-am invitat acolo la cin` pe amân-doi. Apoi, trebuie neap`rat s` mergem la o serat`. |mbrac`-tecorespunz`tor ocaziei. O s` trec s` te iau când ies de la birou.Cam pe la ora cinci.

P.S. 1. |n cazul \n care n-ai ghicit, l-am luat pe Max dreptostatic.

P.S. 2. Cred c` e \ndr`gostit de c`]elu[a caniche carelocuie[te la doi pa[i de casa voastr`. Mai vorbim despre astadisear`.

Cu drag,Holt.

Adena scoase un strig`t \n`bu[it [i mototoli biletul. Sesim]ea mânioas` [i frustrat`, dar \i venea s` [i râd`. Uite c`Holt \l r`pise pe Max!

Probabil c` lui i se p`rea totul foarte caraghios. Dar când vaprimi ceasul, o s`-i piar` râsul. Deznod`mântul nu mai era

PRE}UL SUPUNERII 107

departe. Birourile firmei Sin Tech erau situate \n cartierul deafaceri din San Francisco, nu departe de LaboratoareleCarrigan, de altfel.

Toat` dup`-amiaza nu-[i g`si locul. Adena tres`rea defiecare dat` când suna telefonul, dar Holt n-o sun`. |ncepuses` se \ntrebe dac` ceasul fusese livrat. Nervoas`, \ncepu s` se\mbrace.

Rochia de tafta avea reflexe care se armonizau cu culoareaochilor ei, extraordinar de str`lucitori \n acea sear`. Alese opereche de sandale aurii [i-[i puse unul dintre colierele ei,darul lui Holt neintrând \n discu]ie.

Gata la cinci fix, \mbr`cat` cu gust [i elegan]`, Adena\ncepu s` se plimbe cu nervozitate prin \nc`pere. O s` vin`Holt? Primise oare ceasul? Era furios? De ce nu-i telefonase?

Din ce \n ce mai nervoas`, Adena tres`ri auzind soneria dela intrare [i se retrase instinctiv \n fundul \nc`perii. Totu[i, \[ireveni imediat [i se duse s` deschid` u[a.

Nu numai c` Holt primise ceasul, dar \l [i purta! Mâna luibronzat`, robust`, se sprijinea cu non[alan]` de tocul u[ii [iman[eta alb` se ridicase pu]in, dezvelind bijuteria. Adenaprivi fix \ncheietura musculoas`, nevenindu-i s`-[i cread`ochilor.

— E foarte frumos, spuse Holt cu o voce grav`. E cel maifrumos cadou care mi s-a f`cut vreodat`. E de fapt primulcadou pe care l-am primit de la cineva. Spune-mi, mi se parec` am ajuns [i eu \n rândul celor care primesc...

|ncet, cu regret, Adena \[i \ntoarse privirea fascinat` de laceas [i c`ut` privirea lui Holt. |nghi]i cu greu.

108 ESMERALDA LANE

— |]i place?— Doar o singur` obiec]ie, [opti el l`sând bra]ul \n jos.— Da?— Ar fi trebuit s` ceri s` graveze ceva pe capac, spuse el

cuprinzându-i chipul palid \ntre mâini pentru a o s`ruta. Cevasentimental. Ar fi fost perfect...

— Holt! — Mul]umesc, Adena, [opti el cu un zâmbet care o tulbur`.

O s`-l port mereu.— Holt, \ncepu Adena care-[i g`sea cu greu cuvintele. Holt,

l-am cump`rat...— {tiu, scumpa mea. Am citit bile]elul t`u. Presupun c` tre-

buia s` protestez, s` zic: nu trebuia... Dar cum a[ putea faceasta? M-am bucurat atât de mult azi-diminea]` \n timp ce-]ialegeam colierul... Nici o femeie n-ar oferi un asemenea ceasunui b`rbat, dac` n-ar ]ine cu adev`rat la el. Probabil c` ai dato avere pe el!

— Ei bine, tocmai voiam s`-]i spun...— Dar fiindc` ]i-ai g`sit o slujb`, po]i s`-]i permi]i asta. Sunt

prea \ncântat de cadoul meu ca s`-]i repro[ez c` ai cheltuitatâ]ia bani din cauza mea.

Adena sim]i c` p`[e[te pe nisipuri mi[c`toare.Interpretase costisitoarea ei lec]ie exact pe dos! Nu pricepusenimic!

— Sunt atât de bucuros c` ai admis \n sfâr[it c` un cadounu e o insult`, continu` el vesel, cu o lumin` cald` \n priviri.Trebuie s` recunosc c` [tii s` te faci iertat`! Niciodat` nu mi-a[fi \nchipuit...

PRE}UL SUPUNERII 109

— Da. Ei bine, de fapt...— Mai vorbim dup` cin`. Cred c` doar Max va gusta din

mâncarea lui Annie \n seara asta. Când mi-am amintit derecep]ie, am decis c` o s` cin`m la Ghirardelli Square. S`plec`m imediat. O s`-mi poveste[ti cum a decurs interviul.Dup` mesajul t`u, am dedus c` totul a fost O.K. Exact?

Redus` la t`cere de comentariile lui Holt, Adena se l`s`condus` \n Ferrari spre luxosul centru comercial construit \nincinta vechii fabrici de ciocolat`. Holt o instal` la o mas` mic`[i ceru s` se aduc` meniul. Adena murea de fric`. Se gândeacum s` fac` s` restabileasc` adev`rul.

— Holt, \i spuse ea dup` ce primul fel fu servit, n-ar fi tre-buit s`-i ceri prietenului t`u s`-i telefoneze lui Olson.

— Absurd! Deja \]i depusese[i candidatura. N-am f`cut decât s`gr`besc lucrurile. S` nu mai vorbim despre asta. {tiam c` o s` ob]iiacest post. Spune-mi, când te-ai hot`rât s`-mi cumperi ceasul?

|n fa]a entuziasmului lui copil̀ resc, ea clipi de câteva ori [i ezit̀ s -̀iexplice. |[i d`dea seama, prea târziu din p`cate, c ̀nu oferind cadouriunui b`rbat, care nu se bucurase niciodat̀ de a[a ceva, \l va aduce s`vad ̀lucrurile din punctul ei de vedere. Era prea surescitat de noutateaevenimentului [i de valoarea darului pentru a-i c`uta semnifica]ia.

— Ideea mi-a venit imediat ce am descoperit c` e[ti ameste-cat \n povestea asta cu interviul.

Holt cl`tin` de mai multe ori din cap.— Dr`gu] din partea ta s`-mi mul]ume[ti pentru atât de

pu]in... Dar, la drept vorbind, prefer fraza din mesajul t`u careface aluzie la ceea ce s-a petrecut \n fa]a [emineului...

Se aplec` spre ea cu o expresie tandr` [i intim`.

110 ESMERALDA LANE

— ...Fiindc`, s` [tii, a fost un moment care a contat foartemult [i pentru mine. {i ducându-te s` cumperi acest ceas, aisim]it probabil exact ce am sim]it [i eu alegând colierul pen-tru tine.

Oh, Doamne, gândi Adena, ce s` m` fac? Se sim]ea atras` cade un vârtej \n adâncurile unei m`ri necunoscute. Cum s`-ispun` c` se \n[elase, c` ea trebuia s` \napoieze ceasul, c` nu-imai r`mânea nici un ban \n cont? Ideea de a fi obligat` s`vând` cea mai mare parte a ac]iunilor din modestul ei porto-foliu f`cu s` i se accelereze pulsul.

Cuprins` de o agita]ie nest`pânit`, Adena se vedea obligat`s` accepte de nevoie slujba pe care o solicitase chiar \n aceazi. {i de ce? Fiindc` nu avea curajul s`-i vorbeasc` lui Holt. Eraabsolut ridicol. Totu[i, pe m`sur` ce trecea timpul, \[i d`deaseama c` nu va avea puterea s`-i dea o explica]ie. Lui Holt \ipl`cea la nebunie ceasul pe care-l primsie. {i la fel de mult \ipl`cea s` se gândeasc` la faptul c` Adena \l alesese pentru el.|[i imagina tot felul de dedica]ii scurte pe care ar putea s` legraveze pe capac. Ochii lui \nduio[a]i mângâiau str`lucireaaurului de fiecare dat` când \ntindea bra]ul [i, la fel ca uncopil, se uita mereu cât e ora.

Adena se sim]ea atât de mult prins` \n curs` \ncât, ajuns`la desert, se resemnase. La urma urmei, nu era totul pierdut.Cecul era enorm, dar \i mai r`mâneau ni[te economii. Luni dediminea]` \[i va alimenta contul din contul curent deeconomii. Suma va acoperi chiria [i cheltuielile pe o lun`.Dup` câteva calcule f`cute cu repeziciune \n minte, Adenaajunse la concluzia c` n-o s` moar` de foame.

PRE}UL SUPUNERII 111

{i eu care m` gândeam s` dau lec]ii altuia, \[i spuse eaironic`. Ea fusese cea care primise una bun`: s` nu ofereniciodat` ceva care-i dep`[ea posibilit`]ile!

Adena [tia c` nu i-ar putea m`rturisi adev`rul lui Holt [idintr-un alt motiv: n-ar fi avut inima s`-i strice pl`cerea care \ilumina chipul. |[i accept` soarta, a[a cum accept` [i al doileapahar de vin. Holt comandase special acest sortiment dinCalifornia, fiindc` provenea de pe coastele unde pl`nuise eas`-[i petrec` scurta vacan]`.

— Oh, nu!— Ce s-a \ntâmplat, scumpa mea?— Am uitat s`-mi anulez rezervarea la han. Eram atât de

preocupat` de interviu [i de... ceas, \ncât chestia asta mi-a ie[itcomplet din minte.

— Nu-i nimic. Nu-]i face probleme. Am v`zut num`rul notatlâng` telefonul t`u [i am sunat la han \nainte de a-l scoate laplimbare pe Max.

Adena strânse din din]i, sim]indu-se ofensat`.— Mul]umesc, r`spunse ea \n]epat`. {i apropo de r`pirea

câinelui meu...— Ah, da! Uitasem s`-]i povestesc despre aventura lui cu

c`]elu[a caniche. Bietul Max! Se lanseaz` \ntr-o aventur` carenu-i va aduce nimic bun.

— Poate \i va l`sa un os bun \n fa]a u[ii? spuse Adena bândo \nghi]itur` de vin.

Sarcasmul ei nu-l atinse \n nici un fel pe Holt.— O s`-i sugerez. E[ti gata? Vreau s` scap de recep]ia asta.

O s` ne \ntoarcem devreme acas`.

112 ESMERALDA LANE

Adena mai reflecta \nc` la cel mai potrivit mijloc de a-lanun]a c` n-are inten]ia s`-[i petreac` noaptea cu el la Sausalito,când ajunser` la recep]ia foarte monden` dat` \ntr-unul dincele mai elegante hoteluri de pe Nob Hill.

Ce de complica]ii! Merit din plin o cup` de [ampanie, gândiea luând un pahar de pe o tav`. Un b`rbat \n vârst`, foarte distins,\[i croia drum prin mul]imea elegant` pentru a se apropia de ei.

— Scumpo, rosti Holt cu o voce blân`, a[ vrea s` ]i-l prezintpe John Rawlins. John este un client al lui Sin Tech.

Adena r`spunse cu un surâs [i prezent`rile se succedar`\ntr-un ritm ne\ntrerupt.

Având \n vedere \mprejur`rile, consider c` m` descurcfoarte bine, \[i spuse Adena bând a treia cup` de [ampanie.

|n acel moment, o blond` de o frumuse]e r`pitoare,\mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame argintiu, \ntrerupsediscu]ia dintre Holt [i un fabricant de calculatoare.

— Holt! Scumpul meu! Ce fericit` sunt c` te v`d!... {i cineeste t`cuta ta iubit`?

Ochii mari [i alba[tri, foarte machia]i, care se \ntoarser`spre Adena nu erau ostili, dar expresia „t`cuta ta iubit`“ \idovedea r`utatea.

— E Adena West, spuse Holt cu orgoliul proprietarului.Adena, ea este Charlotte Michaels, una dintre asociatele mele.

Adena \i surâse politicos Charlottei [i abia se ab]inu s` nuzic`: a[ fi pariat!

— Ce faci, Charlotte? Cu ce te ocupi \n momentul de fa]`?— Sunt reprezentant` pentru unele materii prime pe care le

folose[te firma lui Holt, \i explic` amabil tân`ra [i frumoasa femeie.

PRE}UL SUPUNERII 113

Adena se gândea la Charlotte [i materiile ei prime, când ungest f`cut de Holt \n direc]ia t`vii \nc`rcate cu cupe de[ampanie \i dezv`lui ceasul care-i \mpodobea \ncheieturamâini.

— E extraordinar, Holt! Mi-ar pl`cea atât de mult s` amunul la fel! O nou` achizi]ie? Firma care le fabric` a scos pepia]` [i un model splendid pentru femei. Mi-a[ da [i bra]uldrept ca s`-l am!

— O tehnologie superioar`, remarc` interlocutorul luiHolt. Este incredibil ce reu[esc elve]ienii s` fac` din mecanis-mele astea cu cuar]! ad`ug` el privind ceasul.

— Adena mi l-a f`cut cadou, preciz` Holt cu mândrie,ridicându-[i mai mult man[eta pentru a putea fi mai bineadmirat. E frumos, nu-i a[a?

— Adena? [opti Charlotte, a c`rei privire deveni plin` desub\n]elesuri.

— Ce ai f`cut ca s-o meri]i? glumi John Rawlins, f`cându-icu ochiul Adenei.

Mai târziu, Adena \[i spuse c` toat` vina revenea [ampanieiamestecate cu vin. Justific` urmarea evenimentelor ca ine-xorabilul final al unei zile marcate de semnul dezastrului.C`ut` mii de scuze, dar comportarea ei era de neiertat.

Cu o privire \ndreptat` spre chipurile lor curioase,surâz`toare, intrigate, care a[teptau s` afle cu ce ocazie \ioferise ceasul, ea rostise cu hot`râre:

— Este cadoul meu de logodn`.

114 ESMERALDA LANE

Capitolul 8

|n interiorul bolidului gri care zbura prin noapte, t`cereaera ap`s`toare. Adena se gândea la capriciile destinului, lafatalitate, la nebunia de care erau câteodat` cuprinse fiin]eleomene[ti. |n spatele geamului portierei, luminile ora[ului SanFrancisco str`luceau printr-o perdea sub]ire de cea]`. Tân`raavea impresia c` fusese prins` \n curs`.

Trebuia totu[i s` spun` ceva. Trebuia s` rup` t`cerea astateribil`. Lumina tabloului de bord contura profilul lui Holt.Adena \[i adun` tot curajul.

— Holt? [opti ea.— Da?R`spunsul politicos, pu]in distrat, o descump`ni.— Holt, \mi pare r`u. Nu [tiu ce m-a apucat. Am fost

nebun`. Eu... eu am avut o zi \ngrozitoare [i cred c` am b`utprea mult \n seara asta. Cuvintele mi-au sc`pat f`r` voia meade pe buze.

Se \ntrerupse, ca [i cum era atent` la ecoul propriilor eivorbe, apoi relu`:

— Cel pu]in, a[a cred. Nu [tiu ce m-a \mpins s` spun asta.— Adev`rat?P`rea mult mai interesat de condusul ma[inii decât de con-

versa]ie. Adena sim]i c` se \nfurie, o reac]ie salutar` \n fa]adurerii [i a jenei de care se sim]ea cuprins`.

— Holt, \ncerc s`-mi cer scuze, spuse ea cu ochii fixa]i pecapot`. Dar nu e numai vina mea!

— Z`u!— Am fi ie[it u[or din \ncurc`tur` dac` ai fi râs. Dac` ai fi

luat acea declara]ie idioat` drept o glum`. Nu era nevoie s`m` aprobi...

— M-am gândit c` e cel mai bun lucru pe care-l puteamface.

— Oh, Doamne!Adena se lipi de portiera din partea ei, moart` de ru[ine la

amintirea celor petrecute nu de mult. Totul \i defila cu repezi-ciune prin memorie. Felicit`rile, \ntreb`rile vesele careurmaser` dup` ceea ce Holt numise „cel mai bun lucru pecare-l puteau face“, [i care continuaser` pân` când plecaser`\mpreun` de la serat`. Aceste clipe o vor urm`ri pân` lasfâr[itul zilelor ei.

|n semi\ntuneric, profilul vulturesc al lui Holt se \nsufle]ipu]in.

— Vrei s` spui acum c` acest cadou nu avea nici o semnifi-ca]ie serioas`? \ntreb` el calm.

116 ESMERALDA LANE

— Serioas`? Ba da, bine\n]eles c` da, avea o semnifica]ieserioas`! strig` ea, gata s`-i dezv`luie adev`ratul sens alcadoului ei.

— Cum a avut-o [i colierul pentru mine, [opti el \nainte caea s` se fi putut lansa \n explica]ii.

— Doar n-o s` pretinzi acum c` mi-ai oferit colierul dreptcadou de logodn`? Nu te-ai gândit nici o clip` la a[a ceva!

— Nu, bine\n]eles c` nu. Dar nu [tiam pe atunci c` tu tegânde[ti la asta.

— Eu? — Haide, scumpa mea. Nu te teme s` recuno[ti. De fapt, ai

[i recunoscut-o.El privi ceasul care-i str`lucea la \ncheietura mâinii [i relu`:— Acum c`-]i cunosc sentimentele, de ce s` nu ne c`s`torim?— S` ne c`s`torim?! Dar Holt, nu te po]i angaja astfel f`r`

s` reflectezi serios... f`r` s` iube[ti, [i...— Dac` ne c`s`torim, o s` sfâr[im prin a locui \mpreun`

nec`s`tori]i, \]i dai seama? M` dore[ti, te doresc...— Te \n[eli amarnic!— Deci acest ceas nu are nici o semnifica]ie? spuse el

privind-o lung.Era prins` \n curs`. Fusese prins` \n curs` [i vedea viitorul

ca un tunel lung f`r` nici o ie[ire de salvare. Nu-i puteadezv`lui lui Holt adev`ratul motiv al cadoului ei, fiindc` \liubea [i nu voia s`-i strice bucuria. Fiindc` acest orfan carereu[ise \n via]` prin propriile lui puteri, nu primise cadouridezinteresate \ntr-o lume unde totul are un pre]...

PRE}UL SUPUNERII 117

— Ba da. Cadoul avea un sens pentru mine [i sunt fericit`c` ]i-a pl`cut, [opti ea.

— O s`-l p`strez toat` via]a. — Dar nu este un cadou de logodn`, ad`ug` ea. Nu aveam

nici o inten]ie s`-]i for]ez mâna \n vederea c`s`toriei.— {tiu! Dar acum, ideea a \ncol]it [i nu v`d nici un motiv

s` n-o realiz`m. Te doresc, Adena, spuse el cu o voce pro-fund` [i vibrând de senzualitate. Te vreau lâng` mine. {i cred,gândindu-m` bine, c` mariajul este o idee excelent`.

— Dar, Holt...— Nu-]i face griji, o s` m` ocup eu de toate.Prea tulburat`, cu mintea \nce]o[at` pu]in de vin, Adena nu

[tiu ce s`-i r`spund`. De fapt \l iubea prea mult ca s` nu do-reasc` s` se c`s`toreasc`.

Dar s` se m`rite cu cineva care habar nu avea ce \nseamn`adev`rata dragoste? Care credea c` totul se pl`te[te? Carerecuno[tea f`]i[ c` e st`pânit doar de dorin]`? Niciodat`, \[ispuse Adena, dar niciodat` n-ar fi pomenit de c`s`torie dac`ea n-ar fi f`cut la serat` acea nefericit` declara]ie.

Adena avu atunci o sclipire de luciditate, viziunea a ceeace se petrece cu adev`rat: Holt accepta tacit s`-i pl`teasc`pre]ul — pre]ul pe care, dup` p`rerea lui, \l fixase ea ca s`-icedeze.

Era singura explica]ie plauzibil` [i accesibil` min]ii ei\nce]o[ate. El o dorea [i pl`tea ca de obicei. Dac` ea refuzasecolierul, o f`cuse pentru c` prefera o verighet`. Iat` ce gân-dea el.

118 ESMERALDA LANE

Adena reveni la realitate când v`zu Ferrari-ul intrând pepodul Golden Gate.

— Unde mergem? \ntreb` ea imediat.— Acas`. E târziu [i lui Max nu-i place s` a[tepte.— Holt, du-m` acas`. Nu vreau s`-mi petrec noaptea cu

tine.— De ce? Doar suntem logodi]i, spuse el zâmbind.— Gata cu farsa asta. Nu m-ai cerut niciodat` de nevast`.— M` gândeam c` o s`-mi propui tu asta, Adena.— {i e[ti de acord?— Da.Pur [i simplu. De acord... pentru a-i pl`ti pre]ul. Adena \[i

mu[c` buzele [i se f`cu cât putu de mic` pe scaunul ei.Gândul `sta o obseda: nu-l \mpinsese ea \n mod incon[tientpe Holt s` accepte c`s`toria prin acea declara]ie idioat`despre logodna lor? |[i \nfipse unghiile \n palme.

— Te rog, Holt. Simt nevoia s` fiu singur` ca s` m` gândesc.— O s` te gânde[ti acas`.— Acas` la mine.— Acas` la noi, spuse el luând-o spre Sausalito.Nu mai era nici o speran]`.— Doar n-o s` m` r`pe[ti ca pe Max, spuse ea la \ntâm-

plare.— Am f`cut-o deja.|ncetini la un viraj apoi acceler`.— Hai s`-l lu`m pe Max [i pe urm` m` conduci acas`,

insist` Adena.

PRE}UL SUPUNERII 119

Holt nu-i r`spunse. De fiecare dat` când \ntorcea volanul,ceasul de aur \i str`lucea la mân`. Descurajat`, Adena t`cu.Ferrari-ul urc` strada abrupt` de pe colin`, spre vila modern`pe care Holt o numea „acas` la noi“ [i se opri. F`r` s` scoat`nici un cuvânt, \nconjur` ma[ina ca s`-i deschid` politicosportiera. Nehot`rât`, Adena cobor\ totu[i. Se sim]ea \ncol]it`[i totodat` \nc`tu[at` de sentimentele ei.

Max fu cel care destinse atmosfera, prin l`tr`turile lui vese-le. Coada lui scurt` biciuia cu repeziciune aerul [i-[i b`g`nasul \n mâna Adenei, apoi a lui Holt.

— M` bucur c` e[ti \nc` treaz, Max, spsue Holt cu amabili-tate, de parc` se adresa unui om. Te invit s` bei un pahar desherry \mpreun` cu noi. I-am spus lui Annie s` cumpere osticl`.

— Nu numai c`-mi r`pe[ti câinele, dar \ncerci [i s`-lcorupi!

Adena \l urm` \n salon, unde \l privi destupând sticla.— Avem ceva de s`rb`torit!Holt umplu dou` pahare [i turn` \ntr-o farfurioar` câteva

pic`turi de alcool pe care Max le lip`i imediat, cu o pl`cerenedisimulat`.

— Probabil c` vrei s` toastezi cu noi, Max. O s` nec`s`torim, eu [i st`pâna ta. E[ti mul]umit?

Max ignor` \ns` \ntrebarea [i linse farfurioara sco]ândlimba de un cot.

— Ai v`zut? E \ncântat, spuse Holt tr`gând-o pe Adenalâng` el, pe canapea.

120 ESMERALDA LANE

— Holt, s` [tii c` sunt foarte serioas`. Trebuie s` st`m devorb`. Am nevoie de un timp de gândire. M` simt presat` deevenimente...

Holt mai b`u o \nghi]itur` de sherry, apoi puse paharul peo m`su]` joas` aflat` \n apropierea canapelei. Ochii luistr`luceau de un foc interior. O strânse pe Adena la piept.

— Nu ]i-am mul]umit \ndeajuns pentru ceasul pe care mil-ai d`ruit, [opti el cu o voce vis`toare, pândind chipul \ngri-jorat al Adenei.

— Ajunge cât mi-ai spus. Vreau s` zic...El \i \n`bu[i protestul cu un s`rut.— E ceasul cel mai splendid pe care l-am v`zut vreodat`,

[opti el apropiindu-[i buzele de gura ei. {i acum \mi vine greus` cred c` mi-ai oferit un asemenea cadou. Nimeni nu mi-amai d`ruit ceva atât de frumos.

— Oh, Holt, oft` ea l`sându-se \mbr`]i[at`, tulburat` derecuno[tin]a [i bucuria lui. Chiar atât de mult \]i place?

— Vino aici, mai aproape, ca s`-]i dovedesc...Deja mâna lui c`uta fermoarul rochiei de tafta. Degetele lui

mângâiar` ceafa Adenei. |nfiorat`, tân`ra \nchise ochii,cuprins` de un val de tandre]e [i dragoste. Cu capul sprijinitde pieptul lui Holt, ea \l l`s` s`-i dezgoleasc` umerii. O dorea.Voia s` se \nsoare cu ea. Avea altceva de a[teptat de la unb`rbat care nu \n]elegea nimic din dragoste?

— Chiar vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Holt? \l \ntreb` ea,regretându-[i imediat \ntrebarea care p`rea s` cer[easc` oconfirmare.

PRE}UL SUPUNERII 121

— Da, spuse el [i [oapta buzelor lui \i mângâie obrazul.Rochia de m`tase alunec` pân` la talia Adenei.|l auzi pe Max t`v`lindu-se pe covor. El \n orice caz se

sim]ea ca acas`, gândi Adena, \n timp ce mâinile lui Holt \iatingeau spatele, descheindu-i sutienul de dantel`. Un fiorpl`cut \i trecu prin tot corpul \n momentul \n care Holt \imângâie sânii.

— Toat` seara te-am dorit, \i spuse el cu o voce r`gu[it`,atingându-i sfârcurile deja \nt`rite. Te-am dorit \n timpulcinei, \n timpul drumului f`cut cu ma[ina. |mi spuneam c` eo dorin]` \mp`rt`[it`. N-am \ncetat s`-mi privesc ceasulgândind: [i ea m` dore[te, niciodat` nu mi-ar fi oferit unasemenea cadou dac` nu ar fi vrut s` [tiu asta.

Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui. Cu capul datpe spate, \[i cufund` privirea \n ochii lui. Buzele ei tremurau.

— Te doresc, Holt, dar nu trebuie s` te c`s`tore[ti cu mine.Te rog, crede-m`. Niciodat` nu m-am gândit s`-]i for]ez mâna.

— S` m` for]ezi? Pe mine? De mult timp nu mai permitnim`nui s` m` for]eze, replic` el mai \n glum`, mai \n serios.

— Asta [i \ncercam s`-]i spun...— {tiu ce \ncerci s`-mi spui, scumpa mea, dar e prea târziu.

Te-ai angajat deja. Doar n-o s` dai acum \napoi?Holt schi]` un surâs gânditor [i relu`:— Vezi, dac` mi-ai spune c` te-ai r`zgândit ar fi pentru

mine tot una cum mi-ai spune c` vrei s`-mi iei ceasul \napoi!Adena tres`ri. Nisipurile mi[c`toare p`reau c` vor s-o

\nghit` cu totul \n adâncurile lor.

122 ESMERALDA LANE

— Nu, nu, rosti ea cu o voce \ncordat`.— {tiu, [opti el, [i nici n-o s` te r`zgânde[ti \n privin]a

c`s`toriei.— Dar c`s`toria... exclam` ea cu o voce ascu]it`.— Este singurul mijloc de care dispun pentru a te face s` te

hot`r`[ti s` te mu]i la mine. Te \n]eleg. O leg`tur` \ndelungat`nu te-ar satisface. {i \n primul rând, ai vrea s`-]i p`streziapartamentul.

— Evident!— {i ]i-ai face griji pentru viitor. Nu. |n]eleg de ce dore[ti

un angajament legal \nainte s` mi te d`ruie[ti complet, ceea cesper din tot sufletul meu. Am nevoie de tine, scumpa mea,continu` el aplecându-[i capul [i acoperindu-i gâtul cu oploaie de s`rut`ri. Simt nevoia s` fiu sigur de tine.

Cople[it` de spusele lui, Adena \[i \n`bu[i un geam`t. Holtnu-i l`sa nici o posibilitate s` se explice. Pentru fericireaambilor, ea trebuia totu[i s` se st`pâneasc`. Holt se ar`ta preagr`bit fiindc` se l`sa dominat de ner`bdare. Dar dac` ar aveatimp s` reflecteze?

— O s` m` m`rit cu tine, Holt, \[i [opti ea ghemuindu-se lapieptul lui.

— Bine! spuse el râzând. M` gândeam eu c` a[a va fi,judecând dup` felul cum mi te-ai d`ruit asear` [i... dup`cadoul t`u de azi-diminea]`.

— Dar vreau s` mai a[tept`m pu]in.El se crisp`.— Cât timp?

PRE}UL SUPUNERII 123

— Nu [tiu. Câteva s`pt`mâni, câteva luni... E un evenimentextrem de important \n via]a noastr`. Trebuie s` fim siguri...

Adena se d`du cu un pas \napoi, \i \ntâlni privirea [i\n]elese c` reu[ise m`car s`-l fac` s-o ia \n serios. Prea \nserios, chiar.

— {i \n tot acest timp \]i vei p`stra independen]a? O s` m`vezi numai când o s`-]i convin`? O s`-mi joc rolul printreceilal]i?

Parc` scrâ[nea din din]i.— O s`... o s` ne cunoa[tem mai bine.— Nu.— Nu?! exclam` ea tr`gându-se \napoi.Apoi \[i trase rochia, acoperindu-[i sânii.— Ascult`-m` bine, Holt. Am avut o zi istovitoare. Sunt la

cap`tul puterilor. Dar n-o s` te las s`-mi impui modul t`u dea vedea lucrurile. Sunt foarte tulburat`. {i nu vreau s` m` lasantrenat` s` fac un lucru care nu ne-ar duce la nimic, doarpentru a-]i satisface preten]iile.

El zâmbi f`r` pic de veselie [i o trase spre el.— Vino, scumpa mea, [i o s` v`d dac` ner`bdarea ta e la fel

de mare ca [i a mea.— Nu! Gata, Holt! Chiar gândesc ceea ce ]i-am spus! Refuz

s` intru \n patul sau \n via]a unui b`rbat, atâta timp câtlucrurile nu sunt clare!

— Scumpa mea, spuse Holt cu o voce lini[titoare \n timp ce oleg`na \n bra]e. Poate c` tu e[ti tulburat`, dar eu sunt perfect lucid.Las`-te \n voia mea. O s` decid \n locul t`u, pentru amândoi.

124 ESMERALDA LANE

— Categoric nu! D`-mi drumul!— Nu \nainte de a-]i mul]umi pentru ceas.El se ridic` [i o duse spre vestibulul \n care culoarea bej era

predominant`, unde o oglind` imens` ocupa unul dintrepere]i. Adena se v`zu pe jum`tate goal`, \ncercând s`-[i trag`rochia peste sâni, cu un picior \nc`l]at [i cel`lalt nu.

Holt se mi[ca \ns` cu u[urin]a [i puterea unui cuceritorcare are de-a face cu o sclav` nou` [i ne[tiutoare. Era o scen`de o violen]` atât de primitiv` \ncât Adena se sim]i cuprins` depanic`.

El o duse apoi \n dormitor [i o a[ez` pe patul l`cuit \nnegru. Adena se ridic` imediat, dând la o parte p`rul care-ic`zuse pe fa]`. |n aceast` \nc`pere, ro[ul [i negrul mobilieruluierau luminate de bejul auriu al covorului [i pere]ilor. |n pofi-da acestei armonii perfecte, atmosfera masculin` era atât deap`s`toare \ncât Adena se sim]i strivit` de un fel de fatalitate.

— Nu mai fi atât de crispat`, spuse Holt \ncepând s`-[idescheie nasturii de la c`ma[`. M` dore[ti [i te doresc. E unlucru formidabil. Dup` cum ]i-am mai spus, o s`-]i dau totce dore[ti. |n seara asta, dac` am \n]eles bine, ai spus c` vreis` te m`ri]i. Dac` aceast` solu]ie faciliteaz` lucrurile, ei bine,s` ne c`s`torim!

— Ai aerul de a spune c` m` tocmesc! url` Adena scoas`din fire, \n timp ce c`ma[a lui Holt ateriza pe covor.

— |nceteaz` de a mai vorbi \n locul meu. N-am spus nicio-dat` a[a ceva. Am spus [i am repetat c` sunt perfect de acords` ne c`s`torim.

PRE}UL SUPUNERII 125

Stând \n picioare lâng` pat, el nu mai r`m`sese \mbr`catdecât \ntr-un slip alb. Ochii lui str`luceau de dorin]`.

— Adena, nu m` respinge \n seara asta. Am nevoie detine.

Tân`ra \[i ridic` ochii spre el cu un extrem efort de voin]`.Imposibil. Privirea lui Holt ardea de o pasiune pe care ea nuse putea hot`r\ s` n-o satisfac`, la fel cum nu se putuse hot`r\s`-i m`rturiseasc` adev`rul \n privin]a ceasului. Poate c` a[aprocedezi când iube[ti, \[i spuse ea.

— M-ai p`r`si, dac` \n seara asta n-a[ vrea s` facemdragoste?

El ezit`. |l vedea meditând la \ntrebarea ei nea[teptat` [i nuputu suporta ideea c`-l face s` sufere.

— O \ntrebare idioat`, spuse ea cu glas tare. N-a[ putea s`te resping.

Chipul lui \ngrijorat de lumin`. Holt se a[ez` lâng` ea pecuvertura ro[ie [i o lu` \n bra]e.

— S` nu-mi mai pui niciodat` genul `sta de \ntreb`ri, \ispuse el cu o voce t`r`g`nat`, \n timp ce termina s-o dezbrace.Vreau s` ne c`s`torim la sfâr[itul s`pt`mânii. O s` mergem laReno.

— La sfâr[itul s`pt`mânii?! Dar de ce atât de repede, Holt?— Ca s` nu mai faci genul `sta de supozi]ii.— |]i promit, spuse Adena lipindu-[i buzele de pieptul lui

Holt.El \[i strecur` mâna sub [oldul ei [i Adena \ncepu s`

tremure de dorin]`.

126 ESMERALDA LANE

— Nu, bine\n]eles, replic` el cu un aer satisf`cut. Când veifi so]ia mea, n-o s` mai po]i s` m` respingi!

— Iat` o concep]ie destul de desuet` asupra c`s`toriei,spuse Adena ironic`.

Mângâia cu vârful degetelor pieptul lui Holt, care r`spunseimediat gestului ei.

— Sunt foarte fericit c` ai \n]eles asta!Cu chipul ascuns \n p`rul ei, Holt \i s`rut` pielea sensibil`

a um`rului.— Mai ales când m` gândesc c`, nu cu mult timp \n urm`,

habar nu aveam c` o s` ne c`s`torim! replic` ea destul de sec.— Imediat ce ai deschis gura \n seara asta, la recep]ie, am

\n]eles c` este solu]ia care va permite fiec`ruia dintre noi s`ob]in` ceea ce dore[te.

O mu[c` u[or de um`r. Apoi, cu un gest de proprietar, \[ilipi mâna de pântecele ei [i \ncet-\ncet se aventur` mai jos.Adena abia mai avu puterea s` murmure:

— Credeam c` e[ti satisf`cut de ceea ce ai ob]inut asear`...— Vreau ca situa]ia \n care te vei g`si s` nu-]i mai dea posi-

bilitatea s` m` refuzi pe mine [i cadourile mele, declar` el.Vreau s` ]i se par` normal s` accep]i ceea ce-]i ofer, f`r` s`-mi\napoiezi prin comisionar cadoul. Când o s` fii so]ia mea, n-os` mai ai scrupule s` accep]i ceea ce-]i voi d`rui. |n acest fel\mi vei apar]ine complet.

— Crezi c` târgul este corect?Adena \ncerca, f`r` s` reu[easc`, s` scape de mângâierile

lui insistente [i, când se cambr`, Holt zâmbi.

PRE}UL SUPUNERII 127

— Da, este un târg corect!Dar cât timp va fi el de aceast` p`rere? se \ntreb` Adena \n

timp ce fiorii de pl`cere \i tulburau sim]urile [i mintea. Cum\[i va pl`ti Holt so]ia când va dori ca ea s` ias` din via]a lui?

Alung` \ns` imediat acest gând dureros. Avea destul timps`-[i fac` griji [i mai târziu. |n seara asta Holt \i oferea iluzia [iAdena se l`s` purtat` de dragostea ei. Gemu, \[i \nfipsedegetele \n p`rul lui negru [i atrase capul lui Holt spre gura einer`bd`toare.

— Adena...Apoi o s`rut`. O cople[i cu gustul buzelor lui [i cu for]a lui.

Ea \i r`spunse la s`rut; \l cuprinse cu bra]ele, \l mângâie cudegetele, fr`mântându-i mu[chii, sorbi [i-[i d`rui gura f`r`re]inere, dorin]a ei unindu-se cu a lui, pân` ce totul \n jurdisp`ru, \n afar` de ceea ce luau unul de la altul, de ceea ce-[id`ruiau unul altuia.

Mâinile lui \i \ncercuiau talia, tr`gând-o spre el. Puteas`-i simt` greutatea pieptului ap`sându-i sânii, t`riacoapselor lui strângându-i coapsele \ntr-un fel care ar fitrebuit s-o [ocheze. |n locul [ocului, sim]ea \ns` ofierbin]eal` care o ame]ea.

Când Holt \[i trecu mâna prin p`rul ei, Adena \[i d`duseama c` el nu-[i scosese ceasul. Acesta str`lucea \nsemi\ntuneric, simbol al angajamentului ei. Un simbol, de alt-fel, care o costase scump, \[i spuse ea. Dar \l cuno[tea destulde bine pe Holt ca s` [tie c` n-ar fi acceptat darul ei dac` n-arfi dorit-o cu adev`rat. Era un b`rbat cinstit.

128 ESMERALDA LANE

|n acea clip`, Adena \[i d`du seama c` era gata s`-id`ruiasc` totul, va veghea ca Holt Sinclair s` nu piard` \naceast` afacere. Va primi maximum posibil de la so]ia lui. Unmaximum a c`rui amploare nici nu [i-o putea imagina m`carHolt.

Ea \i va d`rui dragostea ei, \n t`cere dar total. |ntr-o zi el va\n]elege c` exista [i \n fiin]a lui ceva de d`ruit, c` ea spera lamai mult decât la toate colierele de aur [i promisiunile dec`s`torie. Holt Sinclair va \nv`]a s` iubeasc`. {i Adena va fiprofesoara lui.

Fericit` de hot`rârea pe care o luase, Adena se juc` distrat`cu p`rul cre] de pe bra]ul lui, pân` ajunse la br`]ara ceasului.

— Superb, nu-i a[a? spuse el când \i observ` gestul. E la felde frumos ca femeia care mi l-a oferit.

Adena zâmbi.— {i colierul este foarte frumos, Holt, [i \mi pare r`u c`

m-am \nfuriat. M` gândeam... credeam...— {tiu, scumpo, r`spunse el lini[tit. Dar s` ]ii minte pentru

totdeauna: nu d`ruiesc niciodat` nimic dac` n-o fac din toat`inima. Colierul este cadoul meu de logodn`.

Cadoul lui de logodn`. Bine, \[i spuse ea pe jum`tate con-vins`. A[a va considera de acum \nainte colierul de aur\mpodobit cu diamante [i, \n consecin]`, \l va purta.

Apoi, Holt o apuc` strâns de mâini, \mpiedicând-o s` se maiopun`, o strânse [i o ap`s` cu coapsele, \n timp ce limba luiexplora ascunzi[urile gurii ei, cu mi[c`ri \ncete, imitând actul\mperecherii, ceea ce ar fi trebuit s` fie obscen, de[i Adenei nu i

PRE}UL SUPUNERII 129

se p`rea a[a \n acel moment. Holt exercita asupra ei o putere f`r`precedent. Oare dragostea are \ntotdeauna un asemenea efect?

— Mai spune-mi o dat` c` m` dore[ti, gemu el. Mai spune-mio dat` de ce mi-ai oferit ceasul.

Adena sim]i c` se \ncordeaz`, apoi ced`. Holt nu se va plic-tisi niciodat` s-o aud` repetând motivele gestului ei. {i, dac`voia s-o mai aud` o dat`, [i \nc` o dat`, \nsemna c` descoper`\n vorbele ei toat` dragostea pe care i-o purta.

— Te doresc, Holt. |mi \nnebune[ti sim]urile. N-ar fi trebuits` te las s-o faci, dar cred c` n-a[ putea s` te \mpiedic, chiardac` ai refuza s` te \nsori cu mine.

— Bine, rosti el cu voce joas` din care r`zb`tea satisfac]ia.E formidabil, fiindc` produci asupra mea acela[i efect [i nicieu nu ]i-a[ putea refuza ceva. Ca s` fii \n \ntregime a mea, nuconsider un pre] prea mare s` m` \nsor cu tine. A[ vrea s`-]ipot a[terne \ntreaga lume \n dar, la picioare!

Nu e un pre] prea mare ca s` m` aib`... Adena \nregistr`vorbele, dar nu putu reflecta la ele, fiindc` Holt \[i relu` ofen-siva. Cu un genunchi imperios strecurat \ntre coapsele ei ofor]` s`-[i \ndep`rteze picioarele [i o acoperi cu trupul lui.|ncet, cu blânde]e, p`trunse \n c`ldura [i intimitatea trupuluiei ca [i cum voia s` se piard` \n el.

— Strânge-m` tare! o rug` el cu o voce r`gu[it`. Strânge-m`ca [i cum nu vrei s` m` mai la[i s` plec vreodat`!

Adena \l strânse cu putere [i cele dou` trupuri se contopir`\ntr-unul singur, departe de lumea unde domneau aurul [icadourile, undeva \n afara timpului.

130 ESMERALDA LANE

Capitolul 9

A doua zi diminea]a, Adena fu trezit` de atingerea amical`a unui nas rece [i gri. {tiu imediat unde se g`sea. Ochii luiMax care o pândeau la marginea patului \i \ntâlnir` pe ai ei [iAdena zâmbi. Era ora plimb`rii de diminea]` a câinelui.

Holt se odihnea al`turi. Ea d`du \ncet la o parte cuver-turile, f`r` s`-l deranjeze, dezgolind pân` la mijloc splendidulcorp bronzat. El dormea pe burt`, avea p`rul ciufulit [i ima-ginea spatelui musculos trezi \n Adena ni[te gânduri caref`cur` s` i se \nro[easc` obrajii.

Trupul ei protest` când se d`du jos din pat, atât de multp`stra memoria \mbr`]i[`rilor p`tima[e de azi-noapte. Holt \[ipusese amprenta asupra ei, ]esând [i \nmul]ind cu\ndemânare \n jurul ei mrejele pasiunii lui.

Ca un câine bine crescut ce era, Max a[tept` ca st`pâna luis`-[i g`seasc` ceva de \mbr`cat. Rochia ei de m`tase n-o vaproteja deloc de r`coarea dimine]ii, dar Adena o trase pe ea [iie[i tiptil din camer`, cu sandalele \n mân`.

|n trecere, tân`ra g`si ceea ce-i trebuia: o hain` b`rb`teasc`din piele de c`prioar`, c`ptu[it` cu blan`. Haina \i atârna pân`la genunchi. Greutatea care o ap`sa pe umeri trezea \n easenza]ia, mult mai intim`, a prezen]ei proprietarului ei.

— Ei bine, \i [opti ea lui Max \n timp ce \nchidea cugrij` u[a buc`t`riei, nu [tiu unde ]i-e lesa [i nu v`d nici unsac de plastic. A[a c` descurc`-te singur, [i te rog s` fii dis-cret!

Max se repezi afar`, bucuros de independen]a acordat`.Departe de trotuarele cu care era obi[nuit, \ncepu s`exploreze teritoriile necunoscute. Adena \l urma \ncet, \nfo-folit` \n blana ei. Spera c` vecinii nu se vor trezi prea devreme,\n aceast` diminea]` de sâmb`t`, ca s` descopere ciudata eitoalet` compus` din sandale de sear` [i o hain` imens`b`rb`teasc`.

R`coarea dimine]ii r`spândi pu]in câte pu]in mole[ealasomnului de care Adena se scutur` ca s` observe, dincolo degolf, ora[ul San Francisco \necat \n cea]`. Acolo ar fi trebuit s`se afle ea acum. Aceast` noapte petrecut` acas` la Holt Sinclairconstituia un precedent periculos.

Rememorându-[i conversa]ia lor nocturn`, r`mase cu impre-sia net` c` fusese manipulat`, nu numai \n pat dar [i de-a lun-gul discu]iei. De ce naiba b`use atâta [ampanie dup` vinul dela cin`?

N-avea rost s` mai insiste asupra evenimetnelor deja tre-cute. |mpins` de \mprejur`ri [i de puterea dragostei, ajunsese\ntr-o situa]ie de necrezut. Bine\n]eles c` voia s` se m`rite cuHolt. Dar nu \n aceste condi]ii. Nu atâta timp cât el va fi con-

132 ESMERALDA LANE

vins c` aceast` c`s`torie constituia pre]ul pentru a o poseda.Cu ochii pe Max care scotocea \ntr-o tuf`, Adena se \ntreb`

ce va spune la micul dejun. F`r` nici o \ndoial`, Holt va luadrept acceptat ceea ce spusese el. C`p`tase deja reflexe deproprietar. Problema era c` ea nu avea nici un chef s` contesteaceast` stare de fapt [i nici nu era sigur` c` ar fi \n stare. |nschimb era sigur` c` va refuza c`s`toria considerat` drept otranzac]ie comercial`.

— Vino, Max, s` intr`m \n cas` c` mi-au \nghe]at picioarele!\i strig` ea.

Schnautzerul se apropie cu regret de ea, \ntârziind \nc` \nultimele c`ut`ri. Adena \l mângâie cu afec]iune [i se \ntoarsepe acela[i drum.

Max fu primul care-l descoperi pe Holt, cu cheile \n mân`,al`turi de Ferrari. Se repezi spre el l`trând [i, \ncet, mâna luiHolt se desprinse de pe portiera ma[inii pentru a-l sc`rpina\ntre urechi.

|ntâlnind ochii lui Holt, \ntuneca]i de o ciudat` [idureroas` expresie, Adena ezit`, apoi gr`bi pasul spre aleeaparticular` care ducea spre vil`. Pu]in câte pu]in, v`zu c` dinprivirea lui durerea dispare f`când loc u[ur`rii, apoi uneisclipiri mai dure.

Se apropie de ea [i-i puse mâna pe ceaf`.— Credeam c` ai plecat, spuse el cu o voce neutr`.Adena schi]` un surâs. Privi ma[ina, apoi mâna care ]inea

cheile. — Te preg`teai s` pleci \n c`utarea noastr`?Holt d`du din cap [i maxilarele i se crispar`.

PRE}UL SUPUNERII 133

— Plecam s` v` caut ca s` v` aduc acas`.Adena remarc` expresia lui voalat` [i, simulând o veselie

pe care era departe de a o sim]i, \i m`rturisi:— Max [i cu mine n-am fi plecat \nainte de a lua micul dejun.— O s`-mi aduc aminte de asta, spuse Holt privind-o des-

cump`nit.Apoi, f`r` s` mai rosteasc` nici un cuvânt, o lu` de mân`.O jum`tate de or` mai târziu, Adena punea pe mas` omle-

ta cu [unc`, untul, gemul [i pâinea pr`jit` \n timp ce Holt,deja instalat, parcurgea ziarul. Ea \i mai turn` o cea[c` decafea, a[tept` ca el s` strâng` ziarul [i atac`:

— Apropo de \ntorsul acas`...— Mmm? spuse el cu gura plin`.— Nu [tiu prea bine ce s-a \ntâmplat azi-noapte, relu` cu

greutate Adena sub str`lucirea ironic` a ochilor lui cenu[ii.Dar vreau s` fiu bine \n]eleas`. Nu vreau s` m` instalez aici,Holt. Mai târziu, dac` e[ti serios când vorbe[ti desprec`s`torie...

— Sunt.— |n acest caz, am hot`rât c` vom avea o logodn` de o

durat` convenabil`. N-o s` ne gr`bim. Nici nu vreau cahot`rârea noastr` s` fie tulburat` de... de...

— ... de sex? spuse el cu amabilitate, continuând s`-[igoleasc` farfuria cu repeziciune.

— Asta e! Sunt fericit` c` ai \n]eles.Holt mesteca gânditor.— Poate c` te vei lini[ti auzind c` hot`rârea mea nu e influ-

en]at` de nimic. {tiu perfect ce vreau.

134 ESMERALDA LANE

— Nu.— Nu m` crezi?— Cred c` \ncerci s` stabile[ti cel mai bun pre] pentru ceea

ce dore[ti, spuse ea cu \nc`p`]ânare. {i, dup` cum mi-airepetat de o sut` de ori, e[ti un b`rbat generos.

— Adena!O umbr` trecu peste chipul lui.— {tiu ce spun, Holt. Azi-noapte, totul era confuz, de

necontrolat. Dar \n aceast` diminea]`...— |n aceast` diminea]` te-ai hot`rât s` lu`m totul de la

cap`t? spuse Holt cu vocea lui t`r`g`nat`.Adena \[i ridic` b`rbia cu o mi[care provocatoare.— Holt, vreau s`-mi promi]i c`-mi vei respecta voin]a.R`spunsul lui \ntârzie atât de mult \ncât Adena aproape c`

putu s` simt` materializându-se tensiunea dintre ei. |n sfâr[it,el [opti:

— Bine. Dar s` repet, pentru ca totul s` fie clar. Vrei ologodn` clasic`... La sfâr[itul a[a-zisei logodne, o s` te m`ri]icu mine a[a cum am vorbit.

Adena d`du din cap.— Dac` mai dore[ti s` te \nsori cu mine...— E pu]in probabil s` m` r`zgândesc \ntr-o s`pt`mân`,

spuse Holt.— |ntr-o s`pt`mân`?!— Am spus \n aceast` noapte c` o s` ne c`s`torim \n week-

endul viitor.— Dar, Holt, n-o s` avem timpul necesar ca s` ne d`m

seama dac` ne \n]elegem!

PRE}UL SUPUNERII 135

{i s` descop`r dac` e[ti capabil s` \nve]i s` m` iube[ti,gândi ea \ngrijorat`.

Holt \i scrut` chipul trist.— {i toat` s`pt`mâna n-o s` te ating, spuse el cu blânde]e.— Dou` s`pt`mâni, \l rug` ea.— Tehnica ta se amelioreaz`, remarc` el rece. De acord.

Dou` s`pt`mâni.Doamne! Uite c` o b`nuia c` se târguie[te! Cu atât mai r`u.

{i unul [i cel`lalt aveau nevoie de acest r`gaz [i Adena nuvedea un alt mijloc de a-l ob]ine.

— Mul]umesc, Holt, [opti ea rezervat`.— Dup` cum ai spus chiar tu, sunt generos, pronun]` el cu

indiferen]`.Dar ochii \i dezmin]eau vorbele.Se ]inu totu[i de promisiune [i weekendul se scurse, ocu-

pat de o pl`cut` succesiune de mici distrac]ii. C`scar` gura lavitrine pe malul oceanului \n Sausalito, se plimbar` pe MuirWoods, parcul na]ional de dou` sute cincizeci de hectare carepoart` numele celebrului naturalist John Muir. Luar` prânzulla Fisherman’s Wharf, la San Francisco.

|n ambele seri, [i sâmb`t` [i duminic`, o conduse acas` la ea,se servi singur cu un pahar de sherry [i, dup` o s`rutare, o p`r`si.

De miercuri, un fel de rutin` p`ru s` se instaleze de la sine.Holt sosea la cin`, destins [i familiar. Dup` mas`, Adena seinstala al`turi de el \n fa]a focului, cu broderia ei, [i discutauverzi [i uscate, avându-l pe Max la picioarele lor.

Se p`rea \ns` c` via]a asta tihnit` nu-i prea convenea luiHolt.

136 ESMERALDA LANE

Dac` nu cumva, se gândi Adena, nu avusese niciodat`ocazia s` guste din ea.

|n acea sear` de miercuri, ea broda o floare, cu mintea pre-ocupat` s`-[i imagineze genul de via]` care-i pl`cea lui Holt\nainte de a-l \ntâlni, când fu surprins` s`-l aud` \ntrebând-o:

— Ai acceptat postul care ]i s-a propus vinerea trecut`?— Nu, r`spunse ea cu r`ceal`, b`gându-[i nasul \n lucru.— {i ai de gând s`-l accep]i?— Nu.— De ce? — {tii prea bine de ce, spuse ea cu o voce calm`.Dar mâinile \ncepuser` s`-i tremure.— Dac` n-a[ fi intervenit, ai fi acceptat?— Da.El se aplec` pentru a-i cuprinde b`rbia \ntre dou` degete.— E[ti cea mai \nc`p`]ânat` femeie pe care am cunoscut-o

vreodat`! N-o s` por]i niciodat` primi darurile mele cupl`cere? Adena, vreau s` fac o mie de lucruri pentru tine.Vreau s`-]i d`ruiesc mii de lucruri.

Ea \[i ridic` ochii [i, o clip`, privirea turcoaz [i privireacenu[ie se fixar` cu intensitate.

— {tiu, Holt, dar nu e necesar.— }i-e team` s` accep]i ceva de la mine, inclusiv c`s`toria,

spuse el cu blânde]e.— E[ti obi[nuit s` cumperi totul! Vezi via]a ca o serie de

opera]ii comerciale. Asta m` sperie un pic.— {i persoana mea te sperie?Ea ridic` u[or din umeri. Cum s`-l fac` s` \n]eleag`?

PRE}UL SUPUNERII 137

— Pu]in da, fiindc` m` tem de ce ai face dac` ]i s-ar n`z`ric` n-ai primit destul pentru banii t`i.

El o privi \ndelung \nainte de a-i da drumul b`rbiei [i a seretrage \n col]ul canapelei. Ochii lui \[i reluaser` expresia lorenigmatic` [i gânditoare.

— Presupui c` risc \n vreun fel?— Ce-ai face dac` ai avea aceast` impresie?— Dac` mi-ar trece prin gând c` m` min]i, spuse el

strângând din buze [i cu o privire \ntunecat`, nu [tiu de ce-a[fi capabil.

— Nu-]i mai bate capul, rosti ea cu un zâmbet for]at. Ai finebun de furie! {i m` mai \ntrebi de ce mi-e fric`!

Urm` un moment de t`cere, \ntrerupt de vocea u[oramenin]`toare a lui Holt.

— Presupun c` astea nu sunt decât ni[te supozi]ii?— Bine\n]eles, \i r`spunse ea cu o indiferen]` pe care era

departe de a o sim]i.— |n acest caz, \]i propun s-o l`s`m balt`. Presupunerile

rezolv` destul de rar problemele concrete pe care le ridic`via]a.

— De acord!{i mânui acul cu grij`, conform modelului. Dar nu o floare

exotic` vedea conturându-se sub degetele ei, ci chipul unuib`rbat care nu avea \ncredere \n nimeni fiindc` era convins c`totul se pl`te[te. Un asemenea b`rbat va [ti \ntr-o zi s`iubeasc`?

*

138 ESMERALDA LANE

Joi diminea]a, spre ora unsprezece, secretara lui Holt \itelefon`. Adena nu-i recunoscu vocea la telefon, dar Holt aveaf`r` \ndoial` mai multe secretare.

— Domni[oara West?— Eu, r`spunse Adena cu amabilitate.Prinse receptorul \ntre obraz [i um`r pentru a umezi cu

vârful limbii lipiciul de pe un plic gata timbrat, care con]ineao nou` solicitare de serviciu.

— V` telefonez din partea domnului Sinclair. Dore[te s`[tie dac` pute]i lua prânzul ast`zi \mpreun` cu domnia-sa [iunul dintre clien]ii firmei.

— Da, cred c` da, spuse Adena pu]in surprins` [imul]umit` \n acela[i timp.

Not` adresa restaurantului unde Holt o va a[tepta \n hol.— Persoana care-l va \nso]i este domnul Rawlins.— Mul]umesc. Spune]i-i lui Holt c` voi fi acolo la ora sta-

bilit`.Rawlins era tipul pe care-l \ntâlnise la acea faimoas`

recep]ie la care o dusese Holt, gândi ea.Adena scotoci prin dulap \n c`utarea unei toalete conve-

nabile pentru un dejun de afaceri. Holt f`cea parte din aceacategorie de b`rba]i care se folosesc de so]iile lor pentru a-[idistra clien]ii?

Dup` o jum`tate de or`, \mbr`cat` cu un taior de lân`extrem de elegant, Adena \i spunea la revedere lui Max\nainte de a ie[i gr`bit` din cas`. Nu avea rost s` mearg`cu ma[ina ei, când transportul \n comun era atât decomod.

PRE}UL SUPUNERII 139

Cuno[tea bine restaurantul ales de Holt. Cu ni[te chelneriimpecabili, fe]e de mas` de un alb str`lucitor [i atmosfera cla-sic`, \ntruchipa acea ambian]` serioas` specific` acelor cluburiexclusiv masculine. Dar mâncarea era delicioas`.

Adena sosise cu câteva minute mai devreme [i, f`r` s` segr`beasc`, intr` \n salonul vecin s`lii de restaurant, cu mersulei suplu care atr`gea multe priviri ale sexului opus.

— Adena!Fusese gata s` se ciocneasc` de Jeff.— Jeff! Ce faci aici?Carrigan, care-i zâmbea cu acel aer [treng`resc care

alt`dat` i se p`ruse atât de seduc`tor, prinse \ntre mâinile luiputernice una din mâinile ei pe care o ridicase ca s`-[imen]in` echilibrul.

— Am venit s` iau prânzul. Tu a[tep]i pe cineva?— Da, r`spunse ea pu]in \ncurcat`.— Las`-m` s` ghicesc... Holt Sinclair?— Da.Adena se crisp` [i se d`du \napoi cu un pas.— Nu-]i face griji, \i spuse Jeff remarcându-i ezitarea. Sunt

\n starea mea normal`. Presupun c` trebuie s`-mi cer scuzepentru acea sear`. Dar tot ce pot spune \n ap`rarea mea e c`b`usem dou` pahare [i c` tocmai perdusem o femeie, careconta foarte mult pentru mine, \n favoarea principalului meuconcurent.

— Te rog, Jeff, s` nu mai vorbim despre asta, spuse Adena,\ngrozitor de jenat`. Povestea asta m` mâhne[te la fel de multca [i pe tine. S` uit`m de incidentul `sta nepl`cut.

140 ESMERALDA LANE

— Incidentul \l pot uita, [opti el apropiindu-se cu un pasde ea. Dar mai greu \mi va fi s` te uit pe tine...

Adena \[i d`du seama c`, \n spatele ei, un palmier plantat\ntr-un vas enorm \i t`ia orice posibiltate de retragere. A[a c`fu nevoit` s`-i ]in` piept.

— Jeff, te rog.— Am ratat totul, spuse el zâmbind cu triste]e.— A fost o gre[eal` \nc` de la \nceput, [opti Adena,

sim]indu-se nefericit` f`r` s` vrea.Dorea mai ales s` pun` cap`t acestei \ntâlniri nepl`cute,

\nainte de sosirea lui Holt.— Nu. Totul a fost din vina mea. Avem o mul]ime de

puncte comune, nu crezi?— Da, poate, dar...Oh, Doamne, \[i spuse ea, cum s` scape de un fost adorator

care se \nc`p`]âneasz` s` insiste [i s` scormoneasc` trecutul?— |]i aminte[ti c` veneam adeseori \mpreun` aici? {i asta o

s`-mi lipseasc`, st`rui el nemilos.Brusc, Adena avu impresia c` aceste manifest`ri pline de

triste]e mascau o anumit` r`ceal`.— A[ prefera s` nu mai vorbim despre asta, Jeff!— M` a[teptam, spuse el cu un zâmbet crispat. Sunt sigur

c` nu dore[ti s` vorbe[ti despre asta. Ai c`zut \n picioare, la felca o pisic`, nu-i a[a?

— Ajunge, Jeff. {i te rog s` m` ier]i, dar eu...— Un fost iubit nu merit` o s`rutare de adio? [opti el

\nghesuind-o pe Adena lâng` palmier.Ochii ei turcoaz scânteiar` de mânie.

PRE}UL SUPUNERII 141

— Adio, Jeff.— Adio, Adena, spuse el pe un ton \nghe]at, dezmin]it de

un surâs tandru.|n acela[i timp, expresia neprietenoas` din ochi lui se

[terse pentru a l`sa locul unei ciudate satisfac]ii.|nainte ca ea s` se fi putut feri, el o prinse cu putere de

umeri [i, lipind-o de el cu brusche]e, o s`rut` pe buze apoi \id`du imediat drumul.

— {i mul]umesc pentru tot, scumpa mea, ad`ug` el cu ovoce mieroas` strecurându-i \n mân` un plic alb.

Instinctiv, Adena lu` plicul [i ridic` spre Jeff nit[e ochiului]i. |nainte ca ea s` fi g`sit replica mu[c`toare care seimpunea, el o p`r`sise \ndreptându-se cu pa[i mari spreie[ire.

|ntoarse capul ca s`-l vad` plecând, atât de preocupat`\ncât nu-i remarc` pe cei doi martori ai scenei decât \nmomentul când Jeff \l salut` \n trecere, cu r`ceal`, printr-unsemn al capului, pe unul dintre cei doi b`rba]i.

Holt. {i lâng` el John Rawlins. Adena remarc` sclipirea deo]el din ochii amantului ei [i \n]elese r`zbunarea lui Jeff.Acesta dorise s-o compromit`.

F`r` s` mai a[tepte, Holt se apropie de Adena care, caparalizat`, r`m`sese locului c`utând \n van o explica]ie. Pliculpe care-l ]inea \n mân` o condamna inexorabil. {tia asta. Holt\nainta spre ea, sumbru, amenin]`tor, [i, \n lumina slab` dinhol, John Rawlins \l urm`rea perplex din priviri.

F`r` s` scoat` nici un cuvânt, Holt \ntinse mâna. Lu` plicul,\l rupse [i scoase o foaie de hârtie. Pentru Adena, care

142 ESMERALDA LANE

recunoscu scrisul lui Jeff [i care, pentru prima oar` \n via]a ei,se sim]ea cuprins` de panic`, reprezenta acum o amenin]are.

El citi mesajul, apoi examin` cu o privire dispre]uitoarececul care-l \nso]ea. |n cele din urm`, \i \ntinse Adenei celedou` hârtii pe care ea le lua cu o mân` tremur`toare, speriat`la culme. Citi la rândul ei:

Continu`-]i misiunea, scumpa mea. Când \]i vei terminatreburile, ne vom c`s`tori.

Iar cecul era completat pentru o sum` care se ridica la câte-va sute de dolari.

Adena \[i ridic` ochii consternat` [i a[tept` verdictul. Nu maiera nimic de ad`ugat, nici de o parte nici de cealalt` [i ea [tia asta,fiindc` toate aparen]ele erau \mpotriva ei. Holt va crede c` Jeff opl`tea. El va crede ceea ce Jeff voia ca el s` cread`: c` Adena aveadrept sarcin` s` seduc` un concurent al Laboratoarelor Carrigan.

— Iart`-m`, John, vin imediat, spuse Holt calm luând-o debra] pe Adena pe care o conduse cu hot`râre spre ie[ire.

Tân`ra se sim]ea condamnat`.{i totu[i, indiferent ce ar b`nui Holt, ea era inocent`. La

acest gând, \[i ridic` plin` de mândrie capul, \n timp ce Holt\i deschidea portiera unui taxi.

— Du-te acas`, \i spuse el pe un ton de o blânde]e plin` deamenin]`ri.

Apoi trânti portiera [i se aplec` s-o priveasc` prin geam, cuni[te ochi reci ca ghea]a.

— Vin la tine peste dou` ore. Am unul sau dou` lucruri del`murit. Nu face mutra asta terorizat`, Adena. N-o s`-mi folosescpumnii. Dispun de mijloace mult mai subtile pentru a m` r`zbuna.

PRE}UL SUPUNERII 143

Capitolul 10

Mijloace mult mai subtile!|n trei rânduri \n cursul acestei interminabile dup`-amiezi,

Adena, stând \n picioare \n fa]a dulapului de haine, avu chefs`-[i umple valiza, s`-l urce pe Max \n ma[in` [i s` plece.

Dar, ce naiba, doar era nevinovat`! {i, de fiecare dat`când \i revenea acest gând \n minte, amintirea perfidiei luiJeff \i ap`rea la rândul ei, cu urmarea respectiv`: furia luiHolt.

Pentru c` era nebun de furie, nu se \ndoia de asta. Privirealui \nce]o[at` dovedea o furie st`pânit`, mai \nsp`imânt`toaredecât o veritabil` izbucnire.

Cum i-ar putea explica scena la care asistase? Adena trecea\n revist` toate argumentele.

Nelini[tit, Max se culcase \n spatele canapelei, [i stând cubotul pe labe, n-o sc`pa din ochi. Adena se plimba de colo-colo f`r` nici un rost.

— O s` m` aperi [i de data asta, nu-i a[a? \l \ntreb` eaoprindu-se s`-l mângâie. Dac` te asmut \mpotriva lui Holt, os`-l tratezi a[a cum ai f`cut-o cu Jeff?

Dar Max nu avea darul vorbirii. Adena se ridic` [i ochii eic`zur` pe sticla de sherry, al c`rei con]inut era folosit atât de efi-cient de Holt. Dar \[i \ntoarse capul de la sherry. Trebuia s` aib`mintea limpede când va sosi Holt, pentru a-l obliga s-o asculte.

Cea mai bun` solu]ie era s`-i povesteasc` totul din punctulei de vedere [i, dac` el refuza s-o cread`, s`-l dea dracului!

Avea [i ea, la urma urmei, mândria ei. Cu atât mai r`u pen-tru Holt dac` nefericita lui concep]ie despre via]` \l \mpiedicas` vad` adev`rul!

Un alt adev`r se impuse \ns` brusc: \l iubea. S`-idovedeasc` faptul c` se \n[al` nu era o simpl` chestiune deorgoliu. Trebuia ca el s-o cread`. Mai mult decât orice pelume, Adena \[i dorea ca Holt s` aib` \ncredere \n ea.

De fapt, \ncrederea este piatra de \ncercare a dragostei.Adena trase adânc aer \n piept. Trebuia s`-l conving` de nevi-nov`]ia ei. Dar cum s` fac` asta?

{i, de altfel, ce-o fi f`când el acum? Participa politicos [icalm la prânzul de afaceri? |ntâi munca, apoi r`zbunarea?Gândul c` \[i f`cea asemenea calcule reci o f`cu s` se \nfioare.

Un b`rbat ca Holt se putea \ncrede \ntr-o femeie? Puteaspera asta?

Indiferent \ns` cum st`teau lucrurile, Adena [tia c`, dac`Holt i-ar acorda \ncrederea lui, ar recunoa[te \n acela[i timp [idragostea lui pentru ea.

PRE}UL SUPUNERII 145

Adena privi din nou sticla de sherry. Chiar c` avea nevoies` bea ceva ca s` se calmeze. {i brusc, \ntoarse spatele alcoolu-lui [i se \ndrept` hot`rât` spre buc`t`rie. Iat` ce \i trebuia: unceainic plin cu ceai Darjeeling.

Ritualul preg`tirii lui avu imediat o influen]` lini[titoareasupra nervilor ei.

Infuzia era gata, ce[ca ei preferat` preg`tit`. A[a c` Adenale duse pe o tav` \n salon [i se instal` \n fotoliul cu tapi]eria \nverde [i portocaliu. Cu Holt se va purta cu r`ceal`. Va fi pon-derat` [i mândr`. Nu-i va mai permite s-o sperie. La urmaurmei, era nevinovat`! {i poate dup` ce se va calma, Holt nuva mai fi atât de b`nuitor, de ne\ncrez`tor? Era ceva omenesctotu[i... {i posibil...

Gândul acesta \n loc s`-i dea speran]`, o deprim`. Din neferi-cire, aceast` stare coincise cu soneria de la intrare. |n ciudabunelor ei hot`râri, Adena tres`ri, ceea ce puse \n primejdiecea[ca. Sim]i c` palmele i-au transpirat, dar \[i control` gesturile[i se ridic`, urmat` de Max care d`dea frenetic din coad`.Sosirea prietenului lui nu constituia o amenin]are pentru el.

Adena \[i adun` tot curajul [i puse mâna pe clan]`. Vaadmite Holt punctul ei de vedere? Trebuia m`car s` \ncerce. |liubea prea mult ca s` nu fac` acest efort. Poate c`, dup` ceaccesul de furie va fi dep`[it, va putea s` refac` fragila leg`tur`dintre ei, bazat` pe dorin]` [i afec]iune?

Nu. Mult mai probabil era c` el va ie[i din via]a ei dup` ce-[iva pune \n aplicare subtila r`zbunare anun]at`.

Adena deschise u[a.

146 ESMERALDA LANE

El era acolo, aducând ca \ntotdeauna \n acest aparta-ment luminos [i feminin prezen]a lui \ntunecat` [i viril`.Adena v`zu linia dur` a gurii, privirea lipsit` de tandre]e aochilor lui reci, trupul bine legat. Nu mai exista nici o spe-ran]`.

|l \mpinse \nceti[or pe Max care s`rea pe lâng` el [i-[i ridic`privirea, \nfruntându-l. O explozie de indignare \i alung` peloc teama.

— N-am f`cut nimic! strig` ea f`r` nici o introducere. Nulucrez pentru Jeff Carrigan!

Holt \[i strânse pu]in pleoapele pentru a examina mai binechipul ei marcat de oboseal`.

— {tiu, declar` el cu o asemenea senin`tate \ncât Adena,uluit`, se trase cu un pas \napoi.

El o \ndep`rt` cu blânde]e din calea lui, mângâindu-l \ntreac`t pe Max. {i apoi se servi cu un pahar de sherry, lini[tit,ca [i cum nimic nu se \ntâmplase. Adena r`mase cu gurac`scat`.

Mâinile \i tremurau \nc`. Se sprijini de u[` [i relu`:— N-ai crezut c`... c` sunt un fel de spion industrial \n

slujba lui Carrigan?Zâmbind, Holt se a[ez` pe canapea, ca un om fericit c` se

poate destinde \n sfâr[it.Cu ochii \nchi[i, \[i lungi un picior peste o pernu]` [i b`u

\ncet o \nghi]itur` de sherry.— Nu fi caraghioas`, spuse el. De ce-a[ fi crezut o aseme-

nea aiureal`? Te cunosc, Adena West, [i n-ai fi deloc un spion

PRE}UL SUPUNERII 147

bun, afl` de la mine! Nu fiindc` n-ai [ti s` farmeci b`rba]ii,continu` el cu o voce vis`toare, dar nu e[ti cu adev`rat dotat`pentru... Hei! Ce faci?

Adena traversa \n fug` \nc`perea pentru a se arunca \nbra]ele lui.

— M` iube[ti! M` iube[ti, Holt! Spune-o!|[i puse cu greu paharul pe mas` [i se rederes`. Adena,

b`gat` cu nasul \n haina lui, \l ]inea de talie.— Scumpo, cred c` m-am \ndr`gostit de tine din prima

sear`, spuse el cu o voce \n`bu[it`, trecându-[i mâna prinp`rul ei bogat.

Apoi continu`, din vocea lui r`zb`tând fericirea:— Nu-mi spune c` [i tu...— Ba da! Tot de atunci. Nu \ndr`zneam s` visez c`...— {i de unde ]i-a venit a[a, pe nea[teptate, ideea asta? o

\ntreb` el glumind.O strângea atât de tare \n bra]e \ncât se rostogolir` amân-

doi pe pernu]ele canapelei.— Doar un b`rbat \ndr`gostit putea s` vad` cecul, mesajul [i

s`rutarea de la restaurant f`r` s`-mi pun` la \ndoial` nevinov`]ia,[opti ea ridicând capul pentru a-i \ntâlni ochii str`lucitori.

— Da, dar acest b`rbat \ndr`gostit [tia [i c` femeia lui ]ineprea mult la el pentru a-l \n[ela cu un altul, o corect` Holt cublânde]e, leg`nând-o \n bra]e.

— Vrei s` spui c` [tii c` te iubesc, c` o [tiai de la \nceput?— {i nu e adev`rat, te pomene[ti? o \ntreb` el cu o voce

\n`bu[it`.

148 ESMERALDA LANE

— Ba da, Holt, te iubesc.|n chip de r`spuns, Holt o strânse cu patim` \n bra]e [i ea

sim]i c` tensiunea se risipe[te.— M` gândeam eu c` e vorba de ceva de genul `sta, când

am v`zut c` nu \ndr`zne[ti s`-mi ceri s` \napoiez frumosulmeu ceas.

— Cum?! Despre ce vorbe[ti?— Mi l-ai d`ruit \ntr-un moment de furie, nu? spuse Holt

mângâind-o pe cap cu tandre]e. |mi imaginez cum ai dat fugala unul dintre cele mai luxoase magazine de bijuterii din SanFrancisco pentru a-mi cump`ra acest ceas. |]i jur c` pachetulmai purta \nc` amprenta feminit`]ii tale ultragiate când a fostpus pe biroul meu.

— Nu te cred! exclam` ea. {tiai? Ai ghicit totul?— Mi-e team` c` da. Mi-am petrecut \ntreaga dup`-amiaz`

gândindu-m` cum s` preiau controlul situa]iei. |mi d`deamseama c` doreai s`-mi dai o lec]ie, fiindc` te ofensasem.

— Când m` gândesc c` ai afirmat c` iei cadoul meu dreptceea ce pare, spuse Adena cu am`r`ciune. E[ti un [mecher,e[ti dracul \n persoan`! Dac` nu te-a[ iubi atât de mult, ]i-a[cere chiar acum ceasul \napoi. Ce te-a f`cut s` crezi atunci c`n-o s`-]i cer s`-l \napoiezi?

— Am riscat, e adev`rat. Exista o [ans` s` n-ai inima s` mi-lceri \napoi dac` m` credeai \ncântat de cadou. Felul \n care mite d`ruise[i \n noaptea precedent` m` incita s` cred c` senti-mentele tale pentru mine sunt adev`rate. Dac` nu, nu te-ai fid`ruit astfel. E[ti prea onest`. Nu te-ai fi putut preface chiar a[a.

PRE}UL SUPUNERII 149

— Ai profitat de credulitatea mea, spuse ea re]inându-[i un zâmbet.— Eram disperat... {tiam c` vrei s`-mi dai o lec]ie. Iar tu

credeai c` o s` vin val-vârtej s`-]i fac o scen`!— Credeam c` orgoliul t`u va avea de suferit la fel de mult

ca al meu când am primit colierul, rosti calm Adena, \n timpce ochii ei se voalau la amintirea acelei \ngrozitoare dimine]i.Voiam s`-]i ar`t ce sim]i când cineva vrea s` te pl`teasc` pen-tru serviciile tale!

— {tiam eu, morm`i el. {i, dac` asta te poate consola \nvreun fel, scumpa mea, am \n]eles imediat ce am deschispachetul. Am \n]eles semnifica]ia pe care i-ai atribuit-ocolierului meu. Am \n]eles c` ai aflat [i de interven]ia mea,f`cut` la firma unde voiai s` te angajezi. {i din nou am \n]elesc` am f`cut o prostie!

— Ai fi putut m`car s`-mi la[i pl`cerea s` constat c` lec]iamea a servit la ceva!

— M-am gândit [i eu la asta, spuse el oftând. M-amgândit chiar s` joc rolul b`rbatului insultat [i eram gatas` vin s` fac peniten]`. Dar mi-am spus c` a[ putea evitatoate aceste ciocniri inerente \ntre dou` personalit`]iputernice [i cu aceea[i ocazie s` descop`r adev`rateletale sentimente pentru mine, acceptând pur [i simplucadoul.

— Probabil c` te-ai distrat de minune pe socoteala meav`zându-mi reac]ia, spuse Adena privindu-l piezi[.

— Nu. Am v`zut \n primul rând c` nu e[ti \n stare s`-mi cericeasul \napoi [i abia atunci mi-am primit cu adev`rat cadoul.

150 ESMERALDA LANE

{tiam c` toate colierele din lume nu mi-ar fi putut aduce unasemenea cadou \n schimb. Ceasul `sta e comoara mea fiindc`marcheaz` pentru mine momentul când am \nceput s` cred c`ai putea s` m` iube[ti.

— Erai atât de sigur de mine?El \i adres` acel zâmbet elocvent, pu]in r`ut`cios [i dur al

oamenilor pe care o via]` grea i-a \nv`]at multe despre naturauman`.

— Eram sigur c` o contabil` [omer` n-ar fi cheltuit pentrunimic \n lume o sum` astronomic` doar pentru a se r`zbuna\nainte de a-mi spune adio, dac` setimentele ei n-ar fi fost sin-cere.

Resemnat` \n fa]a inevitabilului, Adena \[i \ncol`ci bra]ele\n jurul gâtului lui Holt.

— Ah, da? Ei bine, continu`! Spune-mi [i ce ai gândit cândam pronun]at faimoasa mea declara]ie la recep]ie.

— Când ai anun]at pe toat` lumea c` superbul meu ceaseste cadoul t`u de logodn`? Ce am gândit atunci? C` e oocazie pe care nu trebuie s-o ratez, bine\n]eles. Am folosit pur[i simplu ini]iativa ta ca s` te aduc unde voiam, adic` s` tem`ri]i cumine.

P`rea extrem de mul]umit de el [i Adena morm`i:— Dac` te-ar auzi cineva, ar crede c` ]ie ]i-a venit

ideea!— {i ar avea dreptate! spuse el. Dac` nu pot face ceva,

am \ntotdeauna inspira]ia de a m` folosi de situa]iile favo-rabile.

PRE}UL SUPUNERII 151

— {i o s` p`strezi ceasul?— Evident, r`spunse el ridicându-i p`rul pentru a o s`ruta

pe gât. E dovada angajamentului pe care ]i l-ai luat fa]` delume. Dar dac` ai nevoie de bani ca s` acoperi cecul, eu a[ fifericit s`...

Adena puse degetul pe buzele lui.— Nu. E cadoul meu. Mi-am alimentat contul, nu f`r` unele

probleme de altfel...— Din cauza asta ai b`ut atâta vin [i [ampanie \n seara

aceea? spuse el mali]ios, jucându-se cu o [uvi]` din p`rul ei.— Ai remarcat asta?— |n acea sear`, soarta mi-a surâs. Totul era \n favoarea

mea... erai tulburat`, un pic pierdut`...— {i ai profitat.— {i \nc` cum! exclam` el, evident mul]umit de sine.Vocea lui nu exprima nici un regret [i Adena schimb`

subiectul.— |n felul `sta te-ai l`sat cump`rat de mine cu pre]ul unui

ceas de aur [i a dou` nop]i de pasiune?— Pre] special pentru tine, spuse el.— Nu [tiu dac` \]i voi mai putea oferi ceasuri elve]iene...— Scumpa mea, s` nu mai vorbim de ceasuri! Mai bine s`

vorbim despre dragoste. D`ruie[te-mi dragostea ta, pasiuneata, sinceritatea ta. {i vei vedea c` sunt un om de afacerionest.

— O s` primesc exact pre]ul investi]iei mele? insinu` ea,mângâindu-i ceafa.

152 ESMERALDA LANE

— Sunt loial, devotat, m ̀adaptez u[or... [i \mi place s ̀stau acas .̀..— Exact ca Max.— Hmm...— Nu eram foarte sigur` adineaori c` ai un caracter frumos,

când m-ai \mpins \n taxi vorbindu-mi de r`zbunare...Buna dispozi]ie a lui Holt p`ru s` se evaporeze.— Cum, chiar ai crezut c` o s` m` r`zbun pe tine? Eu m`

gândeam la Carrigan. Doamne, nici o clip` nu mi-a[ fi\nchipuit c` m` a[teptai aici crezând c`...

Vocea i se frânse.— Adena, n-a[ fi \n stare s` te lovesc...— Dar dac` te-a[ \n[ela?— Niciodat`. |]i amintesc c` presupunerile nu m` intere-

seaz`. S` vorbim despre altceva.— De exemplu?— Unde ne vom petrece luna de miere, dac` \]i convine

subiectul.— |nainte de asta, a[ vrea s` discut`m despre altceva, spuse ea.— Unde o s` ne c`s`torim? Am putea merge la Reno [i...— Nu, despre altceva. Ce i-ai f`cut lui Jeff?— Ah, despre el era vorba!— Da, despre el. Ce i-ai f`cut?— Te intereseaz`?— Nu \n mod deosebit, dar sunt curioas`. Dup` ce mi-am

petrecut dou` ore \ntrebându-m` ce r`zbunare \ngrozitoare\mi preg`te[ti, mi-ar pl`cea s` aflu ce i s-a \ntâmplat adver-sarului vinovat.

PRE}UL SUPUNERII 153

— |n]eleg. Bine. Ei bine, dup` ce m-am mai calmat pu]in,mi-am spus c` f`r` Jeff nu te-a[ fi cunoscut niciodat`.

— Cât` generozitate.— }i-am mai spus c` am un fond bun. A[a c` m-am dus

s`-l caut la Laboratoarele Carrigan [i i-am dat s` \n]eleag` c`,dac` va mai \ndr`zni vreodat` s` se apropie de tine, o s`-l dis-creditez pe el [i pe tat`l lui \n mediul de afaceri din SanFrancisco.

— Cum?— Printre altele, dovedind c` l-au mituit pe unul din

salaria]ii mei. |n plus, b`nuiesc c`, dac` a[ \ncepe s` cercetez,a[ descoperi unele opera]iuni ilegale, foarte profitabile, efec-tuate sub acoperirea laboratoarelor lor. {tie c` nu sunt ni[teamenin]`ri \n vânt.

— Dar cum de a reu[it s` combine totul?— Te referi la \ntâlnirea de ast`zi? Noua lui secretar` a

ob]inut de la secretara mea programul zilei de ast`zi. Pe urm`a pus-o s`-]i dea \ntâlnire [i a aranjat \ntâlnirea noastr` „\ntâm-pl`toare“.

— Oh!— {i acum, dac` am reveni la oile noastre?— La luna de miere?— Ai vreo preferin]`?— Ei bine, fiindc` m` \ntrebi, a[ prefera hanul la care

proiectasem s` m` duc..— Cum vrei, spuse el aplecându-se s`-[i ia paharul de pe

m`su]a joas`. Asta-i culmea!

154 ESMERALDA LANE

— Ce?— Be]ivanul `sta de câine a terminat sherry-ul \n locul meu!

*

Dup` câteva zile, \n seara c`s`toriei ei, Adena se strecur` cuprecau]ie \n patul suspendat de tavan cu patru lan]uri lungi.Se leg`na u[or, aproape ca un hamac. Sau ca o barc` pe omare lini[tit`. Adena se ghemui sub p`turi.

|n [emineu, luminând \nc`perea, ardea un foc \n fa]ac`ruia Holt [i ea tocmai s`rb`toriser` evenimentul bând osticl` de [ampanie. Max, stând \n fa]a focului, lingea cupelepentru a-[i l`rgi aria gusturilor. Era atât de ocupat \ncât nicinu-[i ridic` m`car ochii când Holt ie[i din baie.

Dar Adena \l v`zu apropiindu-se, cu un prosop \nnodat \njurul mijlocului. Du[ul \i udase p`rul [i pielea lui bronzat`lucea ca arama la lumina focului.

|n loc s` se \ntind` \n pat, el se opri ca s-o admire culcat`\n patul lor balansoar. Cu ochii str`lucitori, ea frem`ta dener`bdare. Niciodat` nu se sim]ise atât de dorit`. La rândul ei,\l iubea [i \l dorea pe acest b`rbat care de ast`zi era so]ul ei...

|i \ntinse mâna \n t`cere [i el se trânti al`turi de ea,imprimând patului o vibra]ie ritmic`.

— Adena, \i [opti el cu o voce r`gu[it`, strângând-o violentde mân`, te iubesc atât de mult \ncât m` simt speriat.

— Speriat! exclam` ea. Ce vrei s` spui? De ce speriat? {tiibine c` te iubesc...

PRE}UL SUPUNERII 155

— {tiu, dar m` mai chinuie[te \nc` amintirea sup`r`rilor pecare ]i le-am pricinuit. De aceea, iat`-m` pe patul meu nup]ial,\ngrozit la ideea c` \i voi face so]iei mele un cadou de nunt`!

— Cadoul t`u de nunt`? Ce cadou?El \i arunc` o privire nelini[tit`, apoi scotoci prin geanta de

voiaj pus` pe jos lâng` pat. |n sfâr[it, f`r` s`-i vorbeasc`, \i\ntinsse o cutiu]` alb`.

Adena o lu`. |n ochii lui Holt se putea citi o expresie cir-cumspect` [i o speran]` c`reia ea \i r`spunse cu un surâs plinde tandre]e. Deschizând cutia descoperi un lan] de aur cu olucr`tur` extrem de delicat`.

— Colec]ia mea de coliere a crescut, spuse ea cu blânde]epunându-[i-l la gât.

— Cu colierul la gât ai ceva deosebit... spuse el cu un umordiscret care nu-i sc`p` Adenei.

— E frumos, Holt. |]i mul]umesc, spuse ea cu sinceri-tate.

El \nchise ochii u[urat.— {i eu \]i mul]umesc, Adena.O strânse cu putere \n bra]e [i, prin c`ma[a de noapte din

satin [i dantel`, ea sim]i c`ldura mâinilor lui viguroase. {tiac`-i mul]umea pentru faptul c`-i primise darul. |ntr-un anumitfel, ea recuno[tea acum o tr`s`tur` a caracterului lui pe caren-o \n]elesese de la \nceput. Bine\n]eles, voia s` pl`teasc` pen-tru ceea ce ob]inea \n via]`. Dar mai era [i altceva. Holt era unb`rbat generos care voia s-o onoreze prin cadourile lui pefemeia iubit`.

156 ESMERALDA LANE

O strânse \ndelung la piept, bucurându-se de c`lduratrupului ei. |n timpul acestei \mbr`]i[`ri t`cute, amândoisim]ir` crescând \n ei o dorin]` p`tima[`.

— A trecut mult timp de când n-ai mai \mp`r]it patul cumine, spuse Holt mângâind trupul Adenei cu o mân` care seopri posesiv` pe coapsa ei.

Ceasul de aur str`lucea la \ncheietura mâinii lui.— Nu din vina mea, replic` Adena cambrându-se sub

mângâierea lui.— {tiu. M` tentezi \ntr-un mod lipsit de ru[ine, de câteva

zile.— Dar tu ai fost atât de nobil, de puternic, de eroic!...Adena râdea, plimbându-[i u[or unghiile pe um`rul lui

musculos.— Dar nu prea descurc`re], nu-i a[a? Poate n-ar fi trebuit s`-mi

pierd atâta timp f`cându-i curte viitoarei mele so]ii? Poate c`ar fi trebuit s` iau ceea ce-mi apar]inea deja?

|i scoase c`ma[a de noapte.— N-a[ vrea s` m` crezi ingrat`...— Dovede[te-mi-o, \i porunci el.Adena \i d`du imediat ascultare. Holt reac]iona la fiecare

mângâiere, la fiecare s`rutare. La fiecare demonstra]ie dedragoste, Adena primea o alta \n schimb. Dragostea lui Holtr`spundea \n \ntregime dragostei ei.

El parcurse cu mângâieri din ce \n ce mai tulbur`toare [imai \ndr`zne]e curbele [i ascunzi[urile corpului ei, \ntr-ostare crescând` de excita]ie. Arzând de ner`bdare, Adena \i

PRE}UL SUPUNERII 157

transmitea flac`ra senzualit`]ii ei; pe nea[teptate el \i lu`mâna, pe care o conduse spre pântecele lui plat [i musculos,pân` la sexul \n erec]ie care \i dovedea Adenei puterea pe careo avea asupra lui.

Tremurând, ea depuse pe pieptul lui mici s`rut`ri rapide [icalde, apoi cobor\ \ncetul cu \ncetul pân` la coapsele muscu-loase, \n timp ce p`rul ei atingea urma l`sat` de buze. Holtscoase un geam`t.

Nu mai putea s` a[tepte, dar se supuse totu[i\ndelungilor preliminarii care-l duser` pân` la limitaextrem` a rezisten]ei. Brusc, cu o repeziciune [i o puterecare o uimir`, el o r`sturn` pe spate [i o acoperi cu trupullui. Gura lui cald` [i umed` \i mângâie pielea, u[oar` ca op`rere.

— Te iubesc, rosti el cu o voce r`gu[it`. Te iubesc din toatepunctele de vedere. Vreau s` fac dragoste cu tine, scumpamea.

Strecurându-[i mâinile sub [oldurile ei, el o p`trunse cu oblânde]e care se transform` imediat \ntr-un ritm plin de pasi-une.

Adena se pierdea, se dizolva parc` \n profunzimea\mbr`]i[`rii lor. Patul nu mai era o barc`. Adena plutea acumchiar pe mare.

|mpreun` fur` lua]i [i purta]i de valurile puternice de lafund [i, când mareea \i abandon` pe un ]`rm pierdut,r`maser` ag`]a]i unul de cel`lalt pân` când se [terse ultimaamprent` a c`l`toriei lor pasionate.

158 ESMERALDA LANE

Mult timp dup` aceea, Adena \[i d`du seama c` degetele luiHolt r`m`seser` pe gâtul ei, pe colierul oferit drept dar denunt`. Ochii ei somnoro[i [i satisf`cu]i \l descoperir`, aplecatcu aten]ie asupra ei.

— Dup` cum \]i spuneam adineaori, [opti el, când por]i lagât un colier de aur, ai ceva deosebit...

— Iar tu nu e[ti decât un pirat! |ntr-o alt` via]` te duceaiprobabil prin târgurile de sclave pentru a le alege pe cele maifrumoase...

— Eu nu doresc decât una singur` [i, cum o am, m` simtpe deplin satisf`cut.

— Fericirea acestei sclave te va costa scump, spuse earâzând.

— Cât anume?— Toat` dragostea ta, toat` pasiunea ta, tu \n \ntregime! \i

spuse ea, extrem de emo]ionat`.Un surâs se \ntip`ri pe buzele lui Holt. La lumina focului,

ochii lui str`lucir`.— Te-ai m`ritat cu un b`rbat foarte generos care-]i

d`ruie[te ceea ce-]i dore[ti, \i [opti el.{i când el o \nl`n]ui din nou, Adena [tiu c` nu se va mai putea

lipsi de singurul dar care conta pentru ea: dragostea lui Holt.

Sfâr[it

PRE}UL SUPUNERII 159

giannijollys