capitolul i obiectul Şi problematica...
Post on 17-Feb-2018
221 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
CAPITOLUL I
OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI
DREPTULUI. ASPECTE METODOLOGICE
SecŃiunea I
Sociologia generală şi sociologia juridică
Chiar dacă nu se poate vorbi de un consens asupra adevărului
sociologic, este valabilă afirmaŃia că sociologia este studiul relaŃiilor socio-
umane sau, în termeni asemănători, este ştiinŃa societăŃii. Definirea
sociologiei juridice are ca premisă necesară fixarea conceptului de
sociologie.
Sociologia reprezintă „studiul sistematic al societăŃii, al grupurilor
sociale şi al comportamentului uman”1. Într-o exprimare apropiată,
sociologia studiază realitatea socială în întregul ei, dar se preocupă şi de
anumite părŃi, fenomene şi procese ale acestei realităŃi, în multiplele şi
variatele lor relaŃii cu întregul. Sociologia, în general, este o ştiinŃă relativ
tânără, ale cărei începuturi se regăsesc în prima jumătate a secolului al XIX-
lea şi sunt strâns legate de prefacerile de ordin economic, politic şi social.
Scopul sociologului este de a realiza, prin utilizarea unor metode ştiinŃifice,
o abordare obiectivă şi neutră din punct de vedere axiologic, a realităŃii.
Obiectivitatea se raportează la o privire neafectată de propriile valori,
1 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.12-13.
2
credinŃe sau preferinŃe ale cercetătorului, prin eliminarea elementului
subiectiv. Neutralismul axiologic vizează realizarea evaluărilor dincolo de
orice comandamente morale, politice sau de altă natură, care l-ar putea ghida
pe sociolog (şi care ar putea decurge, de pildă, din partizanatul faŃă de un
anume partid politic)2.
Domeniul de studiu al sociologiei este extrem de vast, astfel că au
apărut ramuri specializate ale sociologiei, care investighează în profunzime
anumite aspecte ale vieŃii sociale. O enumerare care este departe de a fi
exhaustivă, aduce în atenŃie sociologia devianŃei, sociologia politică,
sociologia familiei, sociologia schimbării sociale, sociologia muncii,
sociologia urbană, sociologia rurală, sociologia economică, sociologia
educaŃiei, sociologia comunităŃilor, sociologia moralei, sociologia
comunicaŃiilor de masă, sociologia artei ş.a3.
Sociologia juridică este una dintre ramurile specializate ale
sociologiei. Doctrina uzează uneori şi de sintagma „sociologia dreptului”,
care desemnează, de altfel, aceeaşi realitate.
Primul lucru care trebuie spus se referă la faptul că sociologia juridică
studiază dreptul, ca „ansamblu de norme instituite şi sancŃionate de stat. Al
doilea fapt ce se cuvine a fi menŃionat este acela că sociologia priveşte
dreptul ca pe o parte a realităŃii sociale. Al treilea element ce specifică
definiŃia sociologiei dreptului se referă la faptul că această disciplină nu-şi
propune întotdeauna studierea dreptului în totalitatea lui, ci deseori doar
unele aspecte ale acestuia (cum ar fi, legătura dreptului cu politicul, relaŃia
dreptului cu morala, delicvenŃa juvenilă, criminalitatea, instituŃia închisorii,
influenŃele socialului asupra rezolvării cazurilor de drept, legătura dintre
2 În acest sens, A. Mihu, Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1996, p.p.9-13. 3 A se vedea I. Mihăilescu, Sociologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.30.
3
drept, pe de o parte şi controlul social, pe de altă parte, legitimitatea
normelor de drept în conştiinŃa opiniei publice etc.) raportate şi ele la
întregul realităŃii sociale”4.
SecŃiunea II
Aspecte metodologice Sociologia este o ştiinŃă care se foloseşte de propriile metode de
cercetare pentru a studia fenomenele şi procesele realităŃii sociale. Vom
prezenta în rezumat principalele metode la care recurg specialiştii, cu
precizarea că acestea îşi găsesc aplicabilitatea în toate domeniile specializate
ale sociologiei. În mod evident, anumite particularităŃi sunt prezente în
raport de realitatea care face obiectul studiului sociologic, împrejurare care
este valabilă şi pentru sociologia dreptului.
ObservaŃia este considerată cea mai veche tehnică utilizată în ştiinŃă,
inclusiv în sociologie. ObservaŃia poate fi definită ca „act de urmărire şi
descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce au loc
în mediul social natural”5. După cum cercetătorul se integrează sau nu în
grupul studiat, observaŃia este participativă (sociologul se implică activ în
viaŃa cotidiană a membrilor grupului) sau nonparticipativă (rămâne în afara
grupului şi colectează datele care îl interesează). La rândul său, observaŃia
participativă poate fi sub acoperire (identitatea cercetătorului nu este
cunoscută de grup) sau deschisă (membrii grupului îi cunosc identitatea)6.
Ancheta sociologică are o arie largă de aplicare, urmărind
caracteristicile mediului social, condiŃiile de viaŃă ale oamenilor,
4 A. Mihu, op. cit, p.29-30. 5 M. Agabrian, op. cit., p.55. 6 Ibidem, p.55-56.
4
caracteristicile demografice, opiniile, atitudinile, aspiraŃiile, trebuinŃele,
comportamentele. Ancheta prezintă o serie de avantaje, care o recomandă
drept una dintre cele mai frecvente tehnici sociologice. Scopurile sale sunt
diverse – anchete preelectorale, comerciale etc.
Ancheta apelează la chestionar, adică o suită de întrebări tipărite, care
se adresează subiecŃilor, sau la interviu.
Chestionarul se poate trimite prin poştă ori poate fi prezentat
subiectului direct de către anchetator. Sunt tot mai des folosite chestionarele
expediate prin reŃeaua Internet şi returnate în acelaşi mod.
Interviul se poate realiza faŃă în faŃă sau prin telefon (în cazul din
urmă se pierd însă o serie de aspecte pe care anchetatorul le sesizează doar
într-o discuŃie directă cu interlocutorul). Interviul reprezintă o „tehnică de
cooperare verbală între două persoane (anchetatorul şi anchetatul), pe baza
căreia se pot obŃine informaŃii, date, mărturii, de la cel anchetat. Interviul
sociologic surprinde un proces de comunicare prin care se obŃin informaŃii
cu privire la o serie de fapte, fenomene, evenimente”7.
Practica dreptului utilizează o formă aparte de interviu, în activitatea
de urmărire penală. Procedura desfăşurării acestuia şi caracterul său
obligatoriu sunt reglementate de prevederile Codului de procedură penală.
Analiza documentelor îşi găseşte rolul mai ales atunci când
cercetătorul nu are acces direct la realităŃile pe care le are în studiu. Va putea
apela însă la informaŃii care sunt sub alte forme: jurnale personale, arhive
publice sau private, cărŃi, reviste, ziare, discursuri, corespondenŃă. De reŃinut
este faptul că uneori datele culese pentru analiză documentară pot fi alterate
de subiectivismul autorului.
7 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.56.
5
Din perspectivă juridică prezintă interes analiza documentelor juridice
care fac dovada unui anumit context istoric, a unei anumite realităŃi. Un loc
aparte ocupă analiza practicii judiciare la un moment dat sau a practicii unei
instanŃe (judecătorie, tribunal, curte de apel) în decursul timpului, cu referire
la o problemă juridică determinată (rezilierea contractului, revendicarea
imobilelor preluate abuziv de stat ş.a.).
PROBLEME
1. Obiectul sociologiei
2. Obiectul sociologiei juridice
3. Principalele metode la care recurge sociologia
4. ObservaŃia ca metodă de cercetare sociologică
5. Ancheta sociologică. Interviul şi chestionarul
6. Analiza documentelor
6
CAPITOLUL II
GRUPURI ŞI INSTITUłII SOCIALE
Sociologia este ştiinŃa formelor de asociere umană, de la cele mai
simple (cum este familia) la cele care îmbracă forme complexe (statul,
naŃiunea). Societatea este un sistem, care înglobează comunităŃi sociale,
instituŃii şi grupuri sociale.
SecŃiunea I
Grupul social
Grupul social este un termen care acoperă o realitate diversă. S-a
menŃionat în literatura de specialitate8 că grupul este genul proxim pentru
desemnarea unor formaŃii de diferite mărimi: familie, grupă de studenŃi,
clasă de elevi, grup religios, comunitate etnică ş.a. Nota comună a tuturor
grupurilor este interacŃiunea şi comunicarea dintre membrii lor. De altfel,
grupurile nu există în afara relaŃionării între indivizi. Din acest punct de
vedere, facem diferenŃa între grupurile sociale, care cunosc o minimă
organizare şi simplele agregări umane, care pot uneori să interacŃioneze fără
regularitate (de pildă, grupul de oameni care se pregăteşte să traverseze
strada are un scop comun, dar odată acŃiunea îndeplinită, fiecare merge în
altă parte).
În interiorul grupurilor sociale, indivizii deŃin anumite statusuri şi
joacă anumite roluri.
Statusul reprezintă „poziŃia sau rangul unui individ în cadrul grupului
sau ale unui grup în raport cu alte grupuri. Student, profesor, decan, poliŃist,
8 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.153.
7
medic, tată etc., sunt exemple de statusuri din structura unei societăŃi”9. În
decursul vieŃii, un individ deŃine mai multe statusuri (unele sunt prescrise –
în funcŃie de sex, de vârstă, altele sunt dobândite, ca urmare a unei
competiŃii sau a unei alegeri – profesor universitar, scriitor ş.a.).
Rolul se referă la comportamentul pe care comunitatea îl aşteaptă de
la individul care are un anumit status. Dacă „statusul este un ansamblu de
privilegii şi îndatoriri, rolul este exercitarea acestor privilegii şi îndatoriri”10.
Grupurile sociale au o tipologie diversificată. Ne vom opri la acele
diviziuni care credem că sunt relevante pentru buna înŃelegere a fenomenului
sociologic şi juridic.
Grupurile de apartenenŃă şi grupurile de referinŃă. ApartenenŃa la
grup se dobândeşte prin naştere (familie); alegere (grupuri profesionale,
politice); repartiŃie efectuată de persoane care au putere de decizie (grupuri
formale). Această primă categorie se caracterizează prin participarea
membrilor grupului la realizarea sarcinilor grupului, aspiraŃiile şi idealurile
comune. Apare astfel, „ca o necesitate a grupului faŃă de membrii săi, cerinŃa
de conformare la normele şi principiile de grup, iar în caz contrar, grupul
sancŃionează indivizii care nu respectă această exigenŃă”11.
Grupul de referinŃă este „un grup social a cărui perspectivă este
adoptată de un individ dat ca un cadru de referinŃă pentru comportamentele
şi atitudinile personale”12. Grupul este, în acest caz, un standard spre care
tinde individul. Spre exemplu, o persoană dintr-o universitate adoptă
vestimentaŃia celorlalŃi studenŃi, modul acestora de a-şi petrece timpul liber,
9 I. Mihăilescu, Sociologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.101. 10 I, Mihăilescu, op. cit., p.106. 11 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.72. 12 M. Agabrian, Sociologie generală..., p.160.
8
comportamentul şi atitudinile acestora13. Se înŃelege că grupul de referinŃă
are o puternică influenŃă asupra formării individului, care îi va adopta, într-o
mai mică sau mai mare măsură, valorile şi standardele de conduită.
Dintre grupurile sociale, o atenŃie specială merită familia, căreia
legiuitorul român i-a rezervat dispoziŃii distincte în cadrul Codului familiei
şi în legi speciale.
Sociologic vorbind, familia este „grupul social fundamental, care
asigură menŃinerea continuităŃii biologice a societăŃii prin procreere,
îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi menŃinerea continuităŃii culturale
prin transmiterea către descendenŃi a limbii, obiceiurilor, modelelor de
conduită”14.
Din punct de vedere juridic, familia cunoaşte două accepŃiuni15. În
sens larg, ea îi include pe soŃi şi pe descendenŃii lor minori. Lato sensu, este
formată din soŃi, copiii minori şi alte categorii de persoane cu care se află în
relaŃii de rudenie. Legea nu defineşte familia, dar cele mai multe prevederi
legale vizează sensul restrâns al acesteia.
Rolul familiei este delimitat de caracterele şi funcŃiile acesteia, de
determinarea drepturilor şi obligaŃiilor soŃilor, de stabilirea regimului juridic
al bunurilor soŃilor.
FuncŃiile familiei sunt: funcŃia demografică, funcŃia educativă şi
funcŃia economică.
FuncŃia demografică decurge din faptul că familia este o entitate
biologică şi social-juridică alcătuită din două persoane de sex diferit – soŃii,
13 Ibidem, p.161. 14 M. Voinea, op. cit., p.73. 15 A se vedea Al. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p.1.
9
uniŃi prin căsătorie. Societatea ar fi de neconceput în absenŃa funcŃiei de
perpetuare a speciei.
FuncŃia educativă presupune formarea caracterului şi personalităŃii
copilului, cunoscut fiind faptul că părinŃii asigură caracteristicile ereditare şi
mediul educativ. Dezvoltarea armonioasă are la bază atitudinea părinŃilor,
disciplina, formarea conştiinŃei morale, iar Codul familiei este explicit în
acest sens. Dreptul are şi rolul de a preveni acele comportamente ale
părinŃilor care contravin intereselor copilului, evoluŃiei sale psihice, fizice şi
intelectuale. Statul edictează norme juridice prin care impune organelor
specializate ale statului să vegheze la desfăşurarea corespunzătoare a
procesului educativ în familie.
ImportanŃa funcŃiei economice variază de la o epocă istorică la alta.
Actualmente, funcŃia economică se concretizează în interesele patrimoniale
comune determinate de regimul juridic al comunităŃii de bunuri a soŃilor, în
obligaŃia legală de întreŃinere între soŃi, solidaritatea soŃilor în sprijinirea
materială acordată membrilor de familie aflaŃi în incapacitate de a munci.
CondiŃiile de fond ale căsătoriei se referă la diferenŃa de sex între
viitorii soŃi; vârsta legală minimă pentru căsătorie (18 ani bărbatul, 16 ani
femeia – cu dispensă, în condiŃiile legii, chiar 15 ani); consimŃământul la
căsătorie – actual, neviciat, simultan exprimat de ambii soŃi; comunicarea
reciprocă a stării de sănătate.
În categoria impedimentelor la căsătorie, Codul familiei include:
rudenia de sânge, în gradul oprit de lege; rudenia rezultată din adopŃie; starea
de tutelă (pe timpul tutelei este interzis a se căsători tutorele şi persoana
minoră aflată sub tutela sa); statutul de persoană căsătorită a unuia dintre
viitorii soŃi; starea de alienaŃie sau debilitate mintală ori de lipsă temporară a
discenământului.
10
CondiŃiile de formă sunt prevăzute în scopul încheierii unor căsătorii
deplin valabile, evitarea căsătoriilor nesănătoase şi pentru asigurarea
mijloacelor de dovadă a căsătoriei. Celebrarea căsătoriei are loc în faŃa
ofiŃerului de stare civilă investit cu această competenŃă.
Efectele căsătoriei sunt diferite, după cum sunt în discuŃie raporturile
patrimoniale sau relaŃiile personale dintre soŃi. Comunitatea de bunuri
caracterizează regimul matrimonial, iar în cadrul raporturilor de ordin
personal sunt reglementate obligaŃia de fidelitate, de sprijin moral, material,
obligaŃii privind numele şi domiciliul soŃilor.
Desfacerea căsătoriei urmează întotdeauna calea judecătorească şi se
concretizează în divorŃ.
Încetarea căsătoriei are loc prin moartea unuia dintre soŃi sau
declararea judecătorească a morŃii unuia dintre soŃi. Dacă se constată,
ulterior declarării judecătoreşti a morŃii, că soŃul declarat mort este în viaŃă,
iar între timp celălalt soŃ a încheiat o nouă căsătorie, prima căsătorie
încetează pe data încheierii noii căsătorii.
FiliaŃia rezultă din rudenia firească sau din adopŃie. Potrivit Codului
familiei, rudenia firească se întemeiază pe faptul naşterii şi implică legătura
de sânge dintre două sau mai multe persoane care au un ascendent comun.
AdopŃia are la bază actul juridic al adopŃiei şi, în consecinŃă, trebuie să
respecte toate condiŃiile de fond şi de formă pe care legea le prevede.
Grupuri formale şi grupuri informale. În sânul oricărui grup coexistă
raporturile oficiale, care se întemeiază pe legi, regulamente, decizii, cu
aspectele nonformale, care se nasc în mod spontan, ca efect al interacŃiunii
între oameni. „Structura formală defineşte funcŃiile în raport cu obiectivele
generale ale grupului, obiective care se află la originea apariŃiei structurii
11
respective. Pe de altă parte, apariŃia unei structuri informale se datorează
afectivităŃii şi, de aceea, reprezintă modul de distribuŃie a simpatiei şi
antipatiei în grup”16.
SecŃiunea II
InstituŃiile sociale
InstituŃiile sociale
Sociologia studiază instituŃiile sociale, dovedind interes pentru
statusurile şi rolurile membrilor acestora.
Termenul instituŃie are mai multe accepŃiuni, atât în limbajul ştiinŃific,
cât şi în cel cotidian. Literatura sociologică înŃelege prin instituŃie socială
„un sistem de relaŃii sociale organizat pe baza unor valori comune şi în care
se utilizează anumite procedee în vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale
fundamentale ale unei colectivităŃi sociale”17.
InstituŃiile au un scop definit prin nevoi şi valori comune. Atingerea
scopului este subsumată desfăşurării unor activităŃi, de către persoane care
trebuie să se conformeze rolurilor instituŃionale stabilite. Scopurile comune
sunt menite să asigure coeziunea membrilor instituŃiei şi totodată, eficienŃa
instituŃiei.
Doctrina a elaborat numeroase clasificări ale instituŃiilor. Interesează,
în acest cadru al discuŃiei, instituŃiile politice şi instituŃiile juridice.
InstituŃiile politice au ca principal element puterea. Aceasta este
folosită „pentru menŃinerea şi consolidarea orânduirii respective, pentru
asigurarea funcŃionării tuturor instituŃiilor sociale, pentru menŃinerea 16 M. Agabrian, op. cit., p.159. 17 I. Mihăilescu, op. cit., p.175.
12
coeziunii sociale, pentru controlul comportamentului cetăŃenilor şi
prevenirea comportamentelor nedorite”18. Mecanismele de formare a
instituŃiilor politice sunt deosebite pentru fiecare etapă istorică, fiind
urmarea particularităŃilor dictate de tipul de societate, clasele sociale şi
raporturile între clase.
InstituŃiile juridice asigură controlul social prin intermediul legilor.
Elaborarea şi aplicarea legilor este însoŃită de un sistem de sancŃiuni care
previne comportamentele antisociale. EficienŃa controlului exercitat de
instituŃiile juridice depinde de „gradul de armonizare a normelor şi
sancŃiunilor lor cu normele şi sancŃiunile impuse de celelelte instituŃii
sociale. EficienŃa este scăzută dacă normele juridice intră în contradicŃie cu
normele politice, morale sau culturale”19.
PROBLEME
1. DefiniŃi grupul social
2. Status şi rol. Definire
3. Grupuri de apartenenŃă şi grupuri de referinŃă
4. Familia ca grup social
5. Grupuri formale şi grupuri informale
6. InstituŃii politice şi instituŃii juridice
18 Ibidem, p.181. 19 I. Mihăilescu, op. cit., p.182.
13
CAPITOLUL III
RĂSPUNDERE SOCIALĂ ŞI RĂSPUNDERE JURIDICĂ
SecŃiunea I
Formele conduitei ilicite
Termenul ilicit evocă ceea ce este interzis, în afara legii, ceea ce
contravine prescripŃiilor normative. Din punct de vedere juridic, orice
atingere adusă unei norme de drept, cuprinsă în acte normative sau în acte de
aplicare a legii, edictate de autorităŃile publice, este faptă ilicită. Sfera
ilicitului, astfel conceput, este foarte largă. De asemenea, gravitatea faptelor
prin care se încalcă normelor ce ocrotesc valori sociale, este diferită. Sunt
motivele pentru care apare necesitatea sistematizării faptelor ilicite în funcŃie
de anumite criterii.
Îndeobşte, faptele ilicite sunt grupate, din perspectiva specialiştilor
dreptului, în patru categorii: infracŃiuni, contravenŃii, abateri disciplinare şi
delicte civile. Pentru o bună înŃelegere a acestor termeni, se impune o
succintă caracterizare a fiecăruia dintre aceştia.
InfracŃiunea este, potrivit definiŃiei oferite de Codul penal, fapta care
prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală.
Imediat, este necesară precizarea că infracŃiunea este unicul temei al
răspunderii penale. Valorile a căror atingere atrag pedeapsa pentru fapte
calificate infracŃiuni sunt statul, suveranitatea, independenŃa, suveranitatea,
unitatea statului, proprietatea, persoana, drepturile acesteia, întreaga ordine
de drept (prin ordine de drept înŃelegem totalitatea normelor juridice active
14
la un moment dat, indiferent de ramura de drept căreia îi aparŃin).
Enumerarea este exemplificativă şi se păstrează la nivel de generalitate, în
ideea că în partea specială a Codului penal şi în legi penale speciale vor fi
detaliate diferitele categorii de infracŃiuni.
Nu orice violare a ordinii de drept atrage însă răspunderea penală. În
termenii Codului penal, legea este singura care stabileşte ce fapte constituie
infracŃiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua în cazul
comiterii acestora. De exemplu, faptele sunt descrise în Codul penal în
detaliu, arătându-se în ce constau şi care este pedeapsa legală (delapidare,
furt, înşelăciune, omor ş.a.). Calificarea acestor fapte ca având pericolul
social al unei infracŃiuni porneşte de la anumite elemente, cum sunt: modul
de comitere a faptei (acŃiune sau inacŃiune; pe timp de noapte, prin cruzimi,
două sau mai multe persoane); rezultatul dăunător produs prin fapta ilicită,
subiectul care acŃionează, locul comiterii faptei.
InfracŃiunile sunt faptele care prezintă cel mai înalt grad de pericol
social, întrucât aduc atingere celor mai de preŃ valori ale omului. În raport de
acest criteriu, se poate afirma că celelalte fapte ilicite prezintă pericol social
mai redus. Principalul element care indică gradul de pericol social este
sancŃiunea pe care legea o instituie pentru fiecare categorie de fapte în parte.
Chiar enumerarea Codului penal cuprinde expunerea infracŃiunilor în funcŃie
de gravitatea lor, pornind de la valoarea cea mai de preŃ (pornind de la cel
mai înalt grad de pericol social) şi terminând cu valorile mai puŃin
importante (grad de pericol social mai redus).
ContravenŃia este o faptă care prezintă un grad de pericol social mai
redus decât infracŃiunea, este comisă cu vinovăŃie şi este reglementată în
dispoziŃiile actelor normative, altele decât cele penale. Domeniul ilicitului
contravenŃional face obiectul principal de studiu al dreptului administrativ.
15
În genere, contravenŃiile sunt descrise în concret, în norma juridică ce
le sancŃionează şi prezintă, la rândul lor, o mare varietate. De regulă,
sancŃiunea pentru contravenŃii este amenda, în codiŃiile în care aceste fapte
pot fi săvârşite atât de persoane fizice, cât şi de persoane juridice.
Abaterea disciplinară constă în încălcarea, cu vinovăŃie, de către cel
încadrat în muncă, indiferent de funcŃia sau postul pe care îl ocupă, a
obligaŃiilor care îi revin în temeiul contractului de muncă. Prin intermediul
reglementării abaterilor disciplinare, Codul muncii vizează asigurarea ordinii
şi disciplinei în procesul muncii. În principiu, în contextul relaŃiilor de
muncă, respectarea ordinii şi disciplinei apare ca o obligaŃie de serviciu pe
care persoana şi-o asumă odată cu încheierea contractului individual de
muncă.
Abaterea disciplinară constă într-o acŃiune sau inacŃiune care
contravine obligaŃiilor de serviciu, stipulate în legi, decrete-legi, regulamente
de ordine interioară, contractul colectiv de muncă, normele referitoare la
protecŃia muncii ş.a.
Delictul civil este o acŃiune sau inacŃiune prin care se aduc prejudicii
unei persoane sau bunurilor acesteia, dacă sunt întrunite anumite condiŃii
prevăzute de legea civilă. Codul civil este principala lege care reglementează
nu numai cazurile în care o persoană răspunde pentru fapta propie, dar şi
situaŃiile în care se angajează răspunderea pentru faptele prejudiciabile ale
altor persoane ori pentru prejudicii cauzate de lucruri sau de animale.
Dacă fapta dăunătoare are ca temei actul juridic încheiat prin acordul
părŃilor, acŃionează regulile răspunderii contractuale. Ori de câte ori nu este
în discuŃie un contract, prejudiciul va fi reparat pe teren delictual
(extracontractual).
16
SecŃiunea II
Răspunderea socială. NoŃiune, forme
În societatea actuală, problema răspunderii se pune acut şi este strict
dependentă de evoluŃia societăŃii şi a mentalităŃii indivizilor care o compun.
Desfăşurarea optimă a relaŃiilor dintre oameni, conducerea socială,
activitatea diverselor organe şi instituŃii implică instituirea unui sistem
adecvat de sancŃiuni, fără deosebire de domeniul în care intervin faptele
ilicite.
Răspunderea socială are în vedere comportamentul pe care îl adoptă
indivizii, din mai multe variante posibile, potrivit teoriei determinismului
social. Conduita aleasă generează anumite reacŃii, în funcŃie de respectarea
sau, dimpotrivă, ignorarea normelor sociale. Răspunderea socială se
întemeiază pe o atitudine activă şi vizează, în ultimă instanŃă, sancŃionarea
socială a acŃiunii sau inacŃiunii alese de individ, în ipoteza în care există o
neconcordanŃă între conduită şi prescripŃiile sociale.
Formele răspunderii sociale sunt multiple, în funcŃie de natura
normelor sociale încălcate. Vorbim, în acest sens, de răspundere politică,
juridică, morală, etică sau civică. Ceea ce particularizează răspunderea
juridică este împrejurarea că aceasta sancŃionează încălcarea normei de
drept.
Răspunderea socială este contextul în care îşi găseşte realizarea
răspunderea juridică; răspunderea socială este genul proxim, iar răspunderea
juridică reprezintă diferenŃa specifică.
Literatura de specialitate operează atât cu termenul de răspundere, cât
şi cu cel de responsabilitate. În general, sunt utilizaŃi ca expresii sinonime,
ambii având sensul de obligaŃie care decurge din normele instituite în
colectivitate la un moment dat, norme care prevăd sarcina îndeplinirii unor
17
acŃiuni sau abŃinerii de la săvârşirea altora, sub sancŃiunea reparării
prejudiciului cauzat persoanelor fizice ori persoanelor juridice.
SecŃiunea II
Răspunderea juridică
Răspunderea juridică este un complex de drepturi şi obligaŃii care se
nasc în urma săvârşirii unei fapte ilicite şi care reprezintă cadrul în care
intervine constrângerea de stat. ConŃinutul raportului juridic de constrângere
constă în dreptul statului de a exercita constrângerea şi dreptul persoanei de
a fi supusă numai unei anumite forme de constrângere, în limitele prevăzute
de lege.
Principiile recunoscute ale răspunderii juridice sunt: principiul
răspunderii pentru fapte săvârşite cu vinovăŃie, principiul răspunderii
personale, principiul justei sancŃiuni, celeritatea tragerii la răspundere.
Normele juridice se numără, fără dubiu, între normele esenŃiale care
reglementează comportamentul uman. Aceasta întrucât sunt susceptibile de a
fi aduse la îndeplinire prin intermediul forŃei coercitive a statului. Statul este
subiectul care prin normele de drept pe care le elaborează şi le sancŃionează,
reglementează conduita indivizilor în toate categoriile de relaŃii sociale.
PROBLEME
1. InfracŃiuni, contravenŃii, abateri disciplinare şi delicte civile
2. Răspunderea socială – definire, forme
3. Răspunderea juridică
18
CAPITOLUL IVCAPITOLUL IVCAPITOLUL IVCAPITOLUL IV
AUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICE
Art.1 al ConstituŃiei decretează că România este stat naŃional, suveran
şi independent, unitar şi indivizibil. Statul este persoană juridică de drept
internaŃional public şi este, în acelaşi timp, instituŃia politică prin intermediul
căreia se exercită puterea suverană asupra unui teritoriu dat şi a unei
populaŃii.
Statul este un instrument de conducere şi organizare socială, care
apără interesul general al societăŃii, întâi de toate, prin intermediul dreptului.
Sintagma frecvent utilizată „stat de drept” se referă la suveranitatea legii,
respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale şi noninterveŃia statului în
prbleme de ordin privat.
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritatea legiuitoare a Ńării. Parlamentul are competenŃă materială
generală, în sensul că în sfera sa intră orice probleme de interes general; el
deŃine monopolul elaborării şi adoptării legilor, cu posibilitatea de a abilita
Guvernul, pe perioade determinate, să adopte ordonanŃe ce ulterior sunt
supuse aprobării parlamentare.
Parlamentul României este alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor.
Membrii acestora sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani, prin vot universal,
egal, direct şi secret, liber exprimat potrivit legii electorale. Regimul alegerii
parlamentarilor este de esenŃa democraŃiei reprezentative. Parlamentul
funcŃionează pe principiul autonomiei regulamentare (fiecare cameră are
19
propriul regulament), financiare (bugetul fiecărei camere intră în
componenŃa bugetului de stat) şi instituŃionale (aparatul de lucru al
Parlamentului este o structură administrativă aparte).
În cadrul Parlamentului sunt adoptate trei tipuri de legi:
constituŃionale (de revizuire a ConstituŃiei); organice (expres prevăzute de
legea fundamentală) şi ordinare (legi care nu intră în primele două categorii).
Curtea ConstituŃională are rolul de a fi garantul supremaŃiei
ConstituŃiei. Judecătorii CurŃii au un mandat de 9 ani; trei judecători sunt
numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
Guvernul are rolul primordial în sfera activităŃii executive. Conform
programului de guvernare acceptat de Parlament, Guvernul asigură
realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a
administraŃiei publice. Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi
alŃi membri stabiliŃi prin lege organică.
JustiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin
celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. JustiŃia este unică (activitatea
de judecată se înfăptuieşte după aceleaşi coduri şi legi pe întreg teritoriul
Ńării şi după acelaşi sistem; puterea judecătorească este unică); imparŃială
(fiind realizată de autorităŃi neutre, acestea nu trebuie să aibă nici un interes
particular, concret, în procesul pe care îl judecă; neutralitatea exclude
părtinirea sau respingerea faŃă de una din părŃi); egală pentru toŃi (principiul
egalităŃii în faŃa legii şi autorităŃii se aplică şi în proces, părŃile având regim
egal de tratament).
Judecătorii sunt independenŃi şi se supun doar legii. În judecarea
pricinilor, judecătorii nu pot primi ordine, instrucŃiuni, indicaŃii, sugestii
20
privind soluŃia pe care o vor pronunŃa. Aceste principii protejează justiŃiabilii
contra abuzurilor puterii publice.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie asigură interpretarea şi aplicarea
unitară a legii de către celelalte instanŃe juecătoreşti, potrivit competenŃei
sale.
În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăŃile cetăŃenilor. Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori
constituiŃi în parchete, în condiŃiile legii. Parchetele funcŃionează pe lângă
instanŃele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare
penală a poliŃiei judiciare.
PROBLEME
1. Rolul Parlamentului şi al Guvernului României
2. Puterea judecătorească
3. Rolul Ministerului Public
21
CAPITOLUL V
DEVIANłĂ ŞI DELICVENłĂ
SecŃiunea I
DevianŃa
Conduitele deviante sunt acŃiuni sau inacŃiuni dezaprobate de un
segment mare de oameni. Aprecierea unui anume comportament ca fiind
deviant presupune raportarea la reguli, norme, tradiŃii, obiceiuri care
guvernează viaŃa socială. Per a contrario, orice comportament deviant nu
este conform cu aşteptările şi normele care funcŃionează în societate la un
moment dat. EsenŃa problemei devianŃei se găseşte în relaŃia acŃiune umană
– ordine normativă20. Conformarea defineşte ataşamentul la valori
determinate, în timp ce devianŃa priveşte ignorarea normelor care ocrotesc
valorile respective.
Comportamentul deviant „este un comportament atipic, care încalcă
normele sociale recunoscute şi violează aşteptările instituŃionale, intrând în
cconflict cu standardele acceptate în cadrul unui grup sau sistem social, atât
din punct de vedere social cât şi cultural”21. DevianŃa se deosebeşte de starea
de anormalitate, care se referă la incapacitatea individului, confirmată
medical, de a se adapta la exigenŃele vieŃii sociale şi de a-şi exercita
corespunzător rolul social.
Sociologia devianŃei porneşte de la premisa că nici o conduită nu este
prin ea însăşi deviantă, ci dobândeşte această calificare „în raport cu normele
sau valorile grupului de referinŃă, care impun standardele de apreciere şi
20 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.181-183. 21 Ibidem, p.183.
22
legitimitate pentru actele şi comportamentele socialmente acceptabile sau
indezirabile. În acest sens, devianŃa nu este echivalentă cu absenŃa normelor
(anomia sau dezorganizarea socială), ci cu adoptarea unor norme
incompatibile cu standardele de moralitate, normalitate sau raŃionalitate ale
societăŃii în ansamblul ei, cu modul cultural dominant (sociotipul sau
personalitatea de bază), dar compatibile cu cele valorizate pozitiv de un
anumit grup social (subcultură) definit prin caractere culturale distincte”22.
Doctrina consideră că devianŃa poate fi privită sub două aspecte:
negativ (ca abatere de la norme) şi pozitiv (ca transgresiune repetată a
anumitor norme, ceea ce atrage atenŃia societăŃii asupra reexaminării normei
şi eventualei schimbări a acesteia). Caracterizată în acest mod, devianŃa
promovează conformitatea socială şi pune problema îmbunătăŃirii normative,
în funcŃie de schimbările intervenite în diferite sectoare ale societăŃii.
DevianŃa apare, sub aspect pozitiv, ca supapă de siguranŃă pentru
nemulŃumirile sociale: este preferabil ca indivizii să încalce unele reguli şi
valori sociale decât să atace. În acest mod, se eliberează presiunile exercitate
asupra ordinii sociale şi se previne acumularea unor nemulŃumiri excesive23.
SecŃiunea II
Teoriile devianŃei
DevianŃa este un fenomen complex, care îşi găseşte explicaŃiile
ştiinŃifice în tezele elaborate în decursul evoluŃiei omenirii. În general,
curentele de opinie care s-au aplecat asupra comportamentului deviant şi-au
propus să explice de ce anumiŃi indivizi, priviŃi în particular, devin devianŃi
şi de ce devianŃa urmează uneori modele precise de conduită. 22 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.151. 23 A. Mihu, op. cit., p.182.
23
1. Teoria psihologică a fost exprimată în mai multe variante. Una dintre
cele mai cunoscute aparŃine lui Sigmund Freud şi afirmă existenŃa
unui conflict la nivel mental, provenit din porŃiuni ale
inconştientului24. Copilul îşi reprimă prin socializare impulsurile
fundamentale (mai ales libido-ul), pentru a se conforma exigenŃelor
societăŃii în care trăieşte. Impulsurile respective se exteriorizează în
forma diferite, cele mai frecvente fiind complexul Oedip25 şi
complexul Electra26.
Într-o altă variantă a teoriei psihologice (susŃinută de Franz Alexander
şi Wlliam Healy) motivaŃiile actului deviant sunt în număr de patru:
„supracompensarea faŃă de un sentiment de inferioritate (individul fură ca
reacŃie faŃă de un puternic sentiment de inferioritate, faptul oferindu-i
sentimentul tonic de bravadă şi duritate bărbătească); reacŃie faŃă de
mama lui, care i-a oferit fratelui o dragoste mai mare şi nu lui;
recompensarea directă a tendinŃelor de dependenŃă printr-o existenŃă fără
griji în închisoare (individul îşi recompensează visele infantile,
vegetative şi paradisiace de trai fără griji)”27.
2. Teoria evaluativă porneşte de la definirea comportamentului normal şi
a anormalităŃii. Sub aspect statistic, normalitatea desemnează ceea ce
este firesc, obişnuit, mediu, anormal fiind orice deviază în mod
marcant de la medie. Patologic vorbind, normalitatea este o
funcŃionare relativ normală a organismului, iar anormalitatea este o
deviaŃie periculoasă de la această normă28.
24 Pentru explicaŃii de detaliu, a se vedea A. Mihu, op. cit., p.184. 25 Băiatul doreşte moartea tatălui, pe care e gelos în raporturile de iubire cu mama. 26 Fata doreşte moartea mamei, pe care e geloasă în raporturile de iubire cu tatăl. 27 A. Mihu, op. cit., p.185. 28 Ibidem, p.186.
24
3. Teoria comportării subnormale operează cu trei grupe în care sunt
incluşi indivizii subnormali, în funcŃie de gradul de inteligenŃă şi
măsura în care reuşesc să facă faŃă cerinŃelor sociale. Din această
perspectivă, teoria face diferenŃă între persoanele care nu reuşesc să se
îngrijească de nevoile fizice comune, nu pot asimila nici cel mai
simplu limbaj (idioŃi); persoanele care au tulburări de înfăŃişare, sunt
îmbătrâniŃi precoce, dar pot duce o viaŃă normală dacă sunt educaŃi
(cretini); persoanele care ating stadiul dezvoltării corespunzătoare
vârstei de 3-7 ani (imbecili)29. Subnormalii nu reuşesc să se ridice la
cerinŃele unora dintre normele sociale, sunt incomplet socializaŃi, în
acest sens ei fiind devianŃi.
4. Teoria comportării psihotice are în vedere persoanele care au
comportamente bizare, adesea periculoase pentru ei şi cei din jur –
dezorientare, confuzie, inadaptare afectivă şi socială, tendinŃe de
suicid ş.a.
5. Teoria nevrozelor susŃine ideea că persoanele afectate de nevroză au
dificultăŃi de adaptare la real. Nevrozele sunt maladii ale personalităŃii
care îşi au originea în conflicte intrapsihice care conduc la perturbarea
conduitei sociale30.
6. Teoria biologică promovează teza că unii oameni se nasc criminali şi
prezintă semne fizice particulare prin care pot fi recunoscuŃi.
7. Teoria defectelor ereditare şi biologice pleacă de la observaŃia că
moştenirea genetică este preponderentă în înclinaŃia unor indivizi spre
comiterea faptelor ilicite.
29 Ibidem, p.186-187. 30 A. Mihu, op. cit., p.188
25
8. Teoria anomiei. Într-un articol publicat în anul 1938 Robert Merton
avansează explicaŃia delicvenŃei pe baza unei interpretări originale a
noŃiunii de anomie, iniŃiată de E. Durkheim31. Anomia este „societatea
care manifestă o perturbare a ordinii colective, o încetare temporară a
acŃiunii acesteia asupra indivizilor, stare care împiedică controlul
social al comportamentelor”32. Anomia, care este consecutivă adesea
unor schimbări rapide, se caracterizează prin dezorganizarea structurii
sociale existente la un moment dat.
9. Teoria etichetării este o abordare care sugerează că o persoană sau un
act devine deviant atunci când eticheta de devianŃă a fost aplicată de
alŃi oameni şi a avut succes. Etichetarea ca devianŃi alterează imaginea
şi biografia celor în cauză, îi marginalizează, îi stigmatizează şi îi
obligă să stea alături de alŃi devianŃi33. În acest fel, sancŃiunile nu îşi
îndeplinesc funcŃia educativă, ci favorizează un comportament
indezirabil.
SecŃiunea II
DelicvenŃa
DelicvenŃa poate fi privită ca o formă particulară a devianŃei sociale,
care constă în încălcarea normelor care cad sub incidenŃa Codului penal sau
a legilor penale speciale.
Dacă faptele sunt săvârşite de minori, suntem în prezenŃa delicvenŃei
juvenile.
31 A se vedea A. Ogien, Sociologia devianŃei, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.104, 32 M. Agabrian, Sociologie generală...., p.187. 33 A. Mihu, Sociologia dreptului..., p.205.
26
Distingem, în raport cu vârsta minorilor care săvârşesc fapte penale,
trei categorii:
- minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal. Legea instituie
prezumŃia absolută a lipsei discernământului în ceea ce priveşte fapta
comisă şi urmarea acesteia;
- minorii între 14 şi 16 ani răspund din punct de vedere penal dacă se
dovedeşte prin expertiză medico-legală că au avut discernământ la
data comiterii faptei;
- minorii care au împlinit 16 ani răspund penal (legea stabileşte în
sarcina lor prezumŃia că au operat cu discernământ). Per a contrario,
dacă se dovedeşte prin expertiză că au acŃionat fără discernământ, nu
li se vor aplica sancŃiunile prevăzute de lege.
Studiile sociologice au evidenŃiat faptul că familia delicventului
juvenil este, de regulă, o familie cu părinŃi „severi, respingători sau
indiferenŃi şi rareori capabili de sentimente, de încurajare şi de afecŃiune,
care neglijează sau bat copiii, sunt exageraŃi în solicitarea disciplinei şi
rareori desfăşoară o îndrumare consistentă în rândul copiilor lor. În plus,
asemenea părinŃi sunt ei înşişi nefericiŃi, nesiguri pe ei, incapabili să facă
faŃă corespunzător cerinŃelor vieŃii şi să ofere copiilor lor asemenea
calităŃi pe care ei să le admire şi copieze. Aceşti părinŃi manifestă o
tendinŃă de separare şi formează deseori o familie nefericită”34.
În mod sintetic, s-a arătat că tipurile de delicvenŃi sunt35:
- tipul impulsiv, incapabil de control, care acŃionează sub imperiul
momentului, fără să gândească;
34 A. Mihu, Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1996, p.211-212. 35 Ibidem, p.212.
27
- tipul narcisiv, care se concentrează doar asupra propriei persoane, se
consideră jignit şi porneşte de la ideea că singurul mod de recâştigare
a respectului de sine este răzbunarea pe cei care l-au jignit;
- tipul gol emoŃional – singuraticul lipsit de sentimente;
- tipul deprimat, care are drept motor al conduitei faptul că doreşte
eliberarea de conflictele cu propriul sine.
SecŃiunea III
Controlul social
Orice tip de societate dispune de modalităŃi de promovare a valorilor
proprii, de influenŃare şi determinare a membrilor săi să îi respecte
normele. NoŃiunea de control social desemnează „ansamblul de mijloace,
mecanisme sau instituŃii, de natură psihologică, socială, culturală, juridică
ori politică prin intermediul cărora orice societate impune membrilor săi
exigenŃele respectării ordinii sociale şi morale. În esenŃă, controlul social
se referă la toate procesele sociale folosite să minimizeze devianŃa de la
normele sociale”36.
Tehnicile controlului social37 sunt directe – manipularea ideologică şi
culturală, în scopul socializării persoanelor capabile să respecte ordinea
socială – şi indirecte, realizate prin intermediul instituŃiilor: familie,
şcoală etc.
Enumerăm, în cele ce urmează, principalele pârghii care concură la
realizarea controlului social, aşa cum apar acestea în literatura străină de
specialitate38.
36 M. Agabrian, op. cit., p.200. 37 Ibidem. 38 A. Mihu, op. cit., p.224-226.
28
a. Pedeapsa este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care se
poate ajunge la reducerea devianŃei. Se apreciază că pedeapsa
acŃionează ca un factor reductor, întrucât cei pedepsiŃi pentru
săvârşirea unor fapte vor fi descurajaŃi să repete actele antisociale. De
altfel, sistemul de drept român conferă pedepsei nu numai un rol
represiv, dar şi o funcŃie preventivă.
b. Devierea este o metodă prin care persoanele deviante sunt plasate în
programe speciale, în condiŃiile legii (de exemplu, includarea în
programe a consumatorilor de droguri). Principala motivaŃie a acestei
măsuri ar fi evitarea populării în exces a locurilor de detenŃie şi
degrevarea rolului instanŃelor de judecată.
c. Dezincriminarea constă în scoaterea de sub incidenŃa legii şi a
sancŃiunilor penale a acelor fapte antisociale a căror comitere nu se
soldează cu victime. Este o tendinŃă manifestată în diverse Ńări, faŃă de
prostituŃie, homosexualitate, beŃie în public, jocuri de noroc ş.a. Nu
trebuie să pierdem din vedere riscul dezincriminării unor fapte, care
deşi nu fac victime, prezintă un pericol social ce justifică uneori
incriminarea lor ca infracŃiuni.
PROBLEME
1. DefiniŃi comportamentul deviant
2. Teoriile devianŃei
3. DelicvenŃa juvenilă
4. Controlul social
29
top related