Adolf Hitler

~ un artizan al mortii ~

Adolf Hitler

n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin

Inceputurile lui Hitler

Adolf Hitler a venit pe lume la ora sase si jumatate a serii de 20 aprilie 1889, in Gastof zum

Pommer, un han din oraselul Braunau, pe Inn, rau care formeaza frontiera intre Austria si bavaria.

Europa in care se nastea si pe care avea, intr-o zi s-o devasteze dadea, in acea epoca, o

extraordinara impresie de stabilitate, de permanenta, Imperiul habsburgic (in care traia tatal sau

ocupa postul de functionar subaltern) supravietuise evenimentelor din 1860, pierderii provinciilor

sale italiene, infrangerii in fata Prusiei si chiar si transformarii vechiului imperiu in monarhia dubla

Austro-Ungara. Casa de habsburg, cea mai veche dintre familiile regale, rezistase turcilor,

revolutiei franceze , lui Napoleon si putea fi, deci, consiferata, in mod justificat, o garantie in

perspectiva continuitatii. Imparatul Frantz-Iosif isi celebrase cel de-al 40-lea an de domnie si avea

sa mai domneasca inca mai bine de un sfert de secol.

Cele trei republici pe care Hitler urma sa le distruga mai tarziu, Austria tratatului de la

Saint-Germain-en-Laye, Cehoslovacia si Polonia, nu existau inca. Europa centrala si cea orientala

erau impartite intre patru mari imperii, al Habsburgilor, al Hohenzollerilor, al Romanovilor si al

Semilunii. 1

Adolf a fost cel de-al treilea copil rezultat in urma casatoriei lui Alois Hitler si nepoata sa

Klara Polzl. Acesta a fost un copil problema inca de la inceput, certantdu-se in nenumarate randuri

cu tatal sau, posibil din lipsa rezultatelor bune la scoala. Adolf ura scoala si isi dispretuia

profesorii, criticandu-i foarte dur. In timpul unor intruniri de la Cartierul sau General, cu ocazia

unor convorbiri amicale ce au fost inregistrate pentru posteritate, Hitler inca vorbea cu dispret

despre profesorii sai: „N-aveau nici un fel de simpatie pentru tineri, singura lor preocupare era sa

ne indoape creierul, sa faca din noi maimute erudite, asemanatoare lor. Daca un elev dovedea chiar

si cea mai mica trasatura de originalitate, il persecutau fara intrerupere si singurii elevi model pe

care i-am cunoscut vreodata au devenit niste ratati la iesirea din scoala. Hitler a avut cuvinte de

lauda doar pentru unul dinstre profesorii lui, profesorul Leopold Potsch de istorie, profesor care in

urma spuselor lui Hitler din „Mein kampf” acesta a exercitat o influenta importanta asupra lui.

Hitler a parasit definitiv scoala in 1905, mama sa, vaduva in varsta de 46 de ani, a vandut

casa de la leopolding si s-au mutat initial intr-un mic apartament din Lintz si dupa aceea in 1907, la

Urfahrt, o suburbie a Linzului. Adolf era un copil incapatanat, cu toate ca isi iubea mama si o

respecta, el refuza sa munceasca pentru as castiga existenta. Adolf isi petrece urmatorii doi ani

stand in casa, visand ca intr-o zi sa devina un artist sau arhiterct care sa reconstruiasca Linzul.

In urma calatoriei sale in Viena din anul 1906, Adolf se intoarce un om schimbat, dornic de

afirmare si hotarat mai mult ca niciodata sa lucreze din greu ca sa se poata inscrie la Academia de

Arte Frumoase. In urma nenumaratelor refuzuri care le primeste atunci cand a dorit sa se inscrie la

Academia de Arte Frumoase si Scoala de Arhitectura, Hitler primeste o lovitura in amorul propriu,

neputand accepta acest lucru el se inchide mai mult in sine si pleaca de rusine de langa amicul sau

Kubizek. Hitler decide sa isi piarda urma in urmatorii cinci ani, lucrand la inceput ca salahor si

dupa ca desenator marunsi si acuarelist, duce o viata precara, putinii oameni care l-au cunoscut in

acea vreme considerandu-l un om instabil, sinistru si inchis.

Totusi, acestui ani vienezi au marcat intr-un mod de netanguit spiritul si caracterul

viitorului dictator, dupa cum spune chiar el: „Voi adauga ca in aceasta perioada au prins forma in

mine conceptiile si viziunile ce aveau sa-mi calauzeasca actiunile. De atunci inainte, n-am mai

avut decat putine lucruri de adaugat, nimic de schimbat in felul meu de a gandi... Viena a fost si a

ramas pentru mine cea mai dura scoala, dar si cea mai frumoasa din viata mea.

1 “Adolf Hitler” – Alan Bullock , Ed. Elit p9

Primul Razboi Mondial

Stabilit in Munchen, in anul 1914, afland de asasinarea lui Frantz-Ferdinand de catre niste

studenti la Sarajevo, Hitler devine confuz, el il considera pe Frantz-Ferdinand raspunzator pentru

politica imperiala de concesii facute popoarelor slave, politica ce atata furia nationalistilor germani

din Austria. Treptat evenimentele evoluau catre Primul Razboi Mondial, aceasta confruntare in

viziunea lui Hitler era tot ce si-a dorit, ii oferea posibilitatea de as demonstra ardoarea nationalista

si de asemenea ii dadeau ocazia de a scapa de frustrarile si amaraciunile ultimilor sase ani. Ii

permitea sa scape de tensiunile si nemultumirile ce dominasera viata sa solitara si sa inceapa o

viata incitanta si desciplinata in randul calduroasei comunitati germane. Hitler putea acum sa se

identifice in felul dorit cu rasa venerata, sa-i imprumute idealurile si puterea. („Nici astazi nu imi

este rusine sa spun, ca strabatut de un val de entuziasm tumultos, m-am prabusit in genunchi si am

multumit din toata inima Cerului pentru ca mi-a daruit fericirea de a trai un astfel de moment”).

In 3 august, Adolf Hitler ii trimitea o cerere oficiala regelui Ludovic al III-lea al bavariei

prin care ruga sa fie incorporat intr-un regiment bavarez, in pofida nationalitatii sale austriece.

Cererea a fost acceptata;”Am deschis scrisoarea cu mainile tremurande, bucuria si recunostinta

mea nu avea limite. Cateva zile dupa aceea, purtam uniforma de care nu aveam sa ma mai despart

decat sase ani mai tarziu”. De-a lungul intregului razboi, Hitler a servit ca si curier a companiei pe

langa comandamentul regimentului. Cu toate ca nu se afla in prima linie, Hitler avea un rol crucial

in transmiterea informatiilor pe front. Este chiar si ranit, prima data la picior si trimis in Germania

pentru prima oara in doi ani, iar pe sfarsitul razboiului este ranit la ochi si transportat in Ponemaria

unde si prinde sfarsitul razboiului. Adolf , caporal in urma razboiului, primeste crucea de Fier clasa

a doua in decembrie 1914 si crucea de Fier clasa intai in 1918, decoratie rareori acordata unui

caporal.

In decursul anilor ce urmara razboiului, Hitler a ales doua imagini despre sine pe care avea,

de atunci, sa le cultive mereu: cea a omului din popor si cea a soldatului necunoscut din timpul

primului razboi mondial. Pe 10 mai 1933, la Congresul muncitorilor germnai, avea sa se exprime

astfel:”Destinul, intr-un moment de capriciu sau pentru a indeplini proiectele Providentei, m-a

asezat in mijlocul celor multi, printre cei umili. Eu insumi a trebuit sa-mi folosesc mainile pentru a

trai, ani de zile mi-am castigat painea cu sudoarea fruntii. Si pentru a doua oara mi-am reluat locul

in mijlocul maselor cand am devenit un simplu soldat”. Acestea au fost cele doua baze ale

demagogiei sale si oricat de trunchiate, ele corespund celor doua experiente formatoare ale vietii

sale, anii din Viena si la Munchen si anii de pe front.

Aceasta perioada, intre sfarsitul lui 1908 si sfarsitul lui 1918, l-a facut dur si l-a invatat sa

nu conteze decat pe sine insusi, i-a intarit increderea in sine, i-a cimentat forta vointei. La capatul

acestor ani acumulase o suma de idei fixe pe care nu avea sa si le mai modifice decat foarte putin

de-a lungul vietii: ura impotriva evreilor, dispretul fata de idealurile democratiei, fata de

internationalism, fata de egalitate si pace, preferinta pentru formele autoritare de guvernare, un

nationalism intolerant, o credinta profunda in inegalitatea raselor si indivizilor si adorarea virtutilor

eroice ale razboiului.In plus si aici este punctul cel mai important, experientele traite in acesti ani

au facut deja sa se intrevada modul de intelegere si de exercitare a acestei puteri politice care,

odata ajunsa la punctul maxim de dezvoltare, avea sa deschida drumul spre o cariera fara precedent

in istorie. Hitler nu formulase inca tot ce invatase, chiar si inauntrul propriului sau spirit,

experientele lui mai trebuiau inca sa se cristalizeze in decizia de a se lansa in politica. Dar toate

elementele necesare luarii unei astfel de decizii erau deja reunite: nu mai lipsea decat un soc brusc

pentru a grabi lucrurile. Si acest soc l-a constituit sfarsitul razboiului, capitularea Germaniei si

caderea Imperiului2.

Ascensiunea la putere

Perioada imediat urmatoare razboiului, a fost o perioada tulbure, caracterizata de

instabilitate, comunistii sunt inlaturati de la putere iar Hitler gaseste un post la biroul de presa al

departamentului de presa din departamentul politic al celui de-al saptelea comandament de

circumscriptie al Armatei (Munchen), un centru unde lucrau oameni precum Rohn. Dupa ce a

urmat un curs de instructie politica pentru trupe, Hitler a fost numit ofiter instructor; misiunea sa

consta in „imunizarea oamenilor impotriva contagierii cu ideile socialiste, pacifiste sau

democratice”.Adolf atinge astfel o etapa importanta: prin aceasta numire i se recunoastea pentru

prima oara o oarecare atitudine politica. Mai tarziu, in septembrie, seful departamentului politic ii

ordona sa ancheteze un mic grup de oameni ce se intrunea la Munchen, Partidul Muncitorilor

Germani si care ar fi putut prezenta un oarecare interes pentru Armata.

Partidul Muncitorilor Germani se nascuse dintr-un Comitet al muncitorilor independenti

fondat pe 7 martie 1918 de catre un lacatus din Munchen, Anton Drexler. Acesta dorea sa creeze

2 “Adolf Hitler” – Alan Bullock , Ed. Elit p36

un partid care sa fie deopotriva popular si nationalist.Drexler impartea aceleasi idei ca si Hitler cu

privire la miscarea claselor mijlocii. Treptat Hitler constientizeaza oportunitatea care i s-a ivit,

aceea de a face parte dintr-un partid care ii urmarea convingerile. Adolf decide, in urma obscurelor

vizite de partid, sa se alature acestuia, devenind al 7-lea membru al Comitetului de Partid.

Pe 1 aprilie 1920, Hitler parasi in sfarsit Armata si isi consacra intregul timp dezvoltarii

acestui partid pe care-l controla din ce in ce mai evident.

Încă de la începutul carierei sale politice, Hitler a fost conştient de capacitatea de influenţă

a propagandei. În aprilie 1930, l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca şef al aparatului de propagandă

pe tot teritoriul Germaniei. Naziştii au folosit cu succes noile tehnici moderne de indoctrinare şi

propagandă, afişele electorale şi radioul, în toată perioada dintre puciul lui Hitler eşuat în München

(1923) şi acapararea puterii de stat în 1933. Au fost închiriate avioane şi automobile de lux pentru

deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul campaniilor electorale. În cele

din urmă, naziştii au obţinut rezultatele scontate în alegerile din 1930 şi din iulie 1932 (dar

procentajul obţinut în alegerile pentru Reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat).

Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze

slaba prezenţă a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică

(soldată cu peste şase milioane de şomeri), precum şi politica deflaţionară cu care guvernul

cancelaruluiHeinrich Brüning (1930-1932) a reacţionat la criza economică, amplificând-o.

Succesul obţinut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziştii au format cel

mai mare grup parlamentar în Reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu

accepte altă funcţie decât cea de cancelar. Negocierile dintre Hitler şi preşedintele Hindenburg

vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate

politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcţia de cancelar. Din noul guvern

făcea parte şi Franz von Papen, cancelar între 1 iunie şi 17 noiembrie 1932, care participase

împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 şi 28 ianuarie 1933, la

aranjamentul din culise, acceptat de preşedintele republicii, mareşalul Paul von Hindenburg, pentru

însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.

În scurt timp, naziştii au preluat toate funcţiile de conducere, atât în parlamentul central

(Reichstag) şi cele regionale, cât şi în economie. În martie 1933, Hitler s-a hotărât să propună

noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea înlăturarea

procedurilor şi legislaţiei parlamentare şi transferul puterii depline cancelarului şi guvernului său,

prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulţimii adunate în stradă şi a terorii

instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau SA (Sturmabteilung) şi a celeilalte organizaţii

paramilitare, SS (Schutzstaffel, „Eşalonul de protecţie”), legea a fost adoptată cu 444 de voturi

favorabile şi 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.3

Al Doilea Razboi Mondial

Odata cu inceperea razboiului, Hitler se adanceste mereu mai mult in calcule politice si

strategice prin care spera sa-l castige. Aparitiile sale in public au devenit din ce in ce mai rare;

conferintele diplomatice si militare ii luau tot timpul si putina viata personala de care s-a bucurat

vreodata a fost sacrificata cerintelor pe care le impunea o pozitie in care toate raspunderile ii

reveneau lui. Dupa cum zice si proverbul „Ce nu te doboara te face mai puternic”, Hitler a scapat

ca prin minune de numeroase atentate de asasinat, printre care cel mai important cel din 8

noiembrie 1923 de la Munchen. Datorita faptului ca acesta a plecat mai repede de la intalnirea de

la Burgerbraukeller, a scapat de o explozie enorma care a devastat sala si a ucis mai multi membrii

ai partidului si a facut numerosi raniti.

Gobbels a exploatat la maximum incidentul pentru a intarata poporul impotriva moderatilor

si pacifistilor, descriindu-l pe Hitler ca un sef inspirat, care isi datora viata propriei sale intuitii.

Hitler enervat tot mai mult de lipsa de entuziasm a sefilor Armatei sale si aproape sigur ca

acestia s-ar folosi de orice mijloc pentru a evita un conflict total, a devenit si mai neincrezator in

militarii de cariera. Dupa cum aveau sa-si dea seama mai tarziu, majoritatea generalilor, acest

conflict cu Hitler din cursul iernii 1939-1940 era menit a duce la refuzul sau de a mai asculta

parerea lor, chiar in chestiuni militare. Ofensiva din vest nu a produs dezastrele prezise de Inaltul

Comandament, ci, dimpotriva, cele mai mari victorii din razboi; evident, Hitler a dedus ca talentul

sau strategic si tactic era de departe superior celui al militarilor, dupa cum judecata sa politica o

depaseste intotdeauna pe cea a generalilor. Aceasta convingere urma sa aiba rezultate dezastroase

atat pentru Hitler, cat si pentru Armata.

Datorita ideei lui Hitler de a stabili un pact germano-sovietic, Mussolini s-a simtit

amenintat si jenat, dupa parerea lui ideea extinderii razboiului spre vest nu ar fi una optima.

Mussolini il indeamna pe Hitler sa dea inapoi si sa caute spatiu vital pentru Germania in est, in

Rusia. Hitler trece peste ideile lui Mussoilini si imparte Polonia cu rusii si infiinteaza o noua

organizatie condusa de Himmler (RKFDV), care avea scopul de a deporta polonezii si evreii in

3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler

afara provinciilor anexate de reich. In timpul primului an 1200000 de polonezi si 300000 de evrei

au fost deportati, in conditii atat de oribile, incat multi au pierit in timpul drumului. Ei au fost

deportati in Guvernamantul general unde Hans Frank si-a asumat rolul de a lichida clasele elevate

poloneze. Evreii i-au fost incredintati lui Himmler si S.S.-ului. Prima faza a exterminarii evreilor a

fost aplicata la Auschwitz, in Guvernamantul principal. Aproape un milion de fiinte au pierit acolo

inainte de sfarsitul razboiului. In fond, Polonia a devenit exemplul viu al noii ordini naziste, bazata

pe eliminarea evreilor si supunerea completa a raselor inferioare, precum slavii, poporului de

domni arieni, reprezentat prin S.S.

Prăbuşirea celui de-al Treilea Reich

Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârşitului

Hitler. Cu toate victoriile de început dintre anii 1939-1941, Hitler şi conducerea militară a

Germaniei au făcut marea greşeală de a-şi subestima inamicii, Marea Britanie şi Uniunea

Sovietică, precum şi greşeala de a începe un război pe două fronturi, cu aceste două puteri. Orbit

de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operaţiunii

Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea

iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler primeşte o nouă lovitură în luna decembrie a

aceluiaşi an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înverşunarea sovieticilor, noroiul,

apoi nămeţii şi frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală

era posibilă, ceea ce dovedeşte că-şi pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul

războiului. În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând iniţiativa şi, treptat, toate

visurile lui Hitler s-au sfârşit, lăsând în urmă o Europă distrusă şi şaizeci de milioane de victime.

La 30 aprilie 1945, în toiul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice se aflau la

mică distanţă de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, muşcând o capsulă de cianură şi

împuşcându-se. Trupul lui şi cel al Evei Braun (cu care se cununase în ziua precedentă) au fost

depuse în craterul unei bombe, stropite cu benzină de Otto Günsche şi alte ajutoare din

Führerbunker şi li s-a dat foc când Armata Roşie se apropia şi continuau bombardamentele. Înainte

de a se sinucide, Hitler îşi otrăvise câinele pentru a testa otrava.

La 2 mai, Helmuth Weidling a capitulat şi a predat Berlinul fără condiţii sovieticilor. Când au

ajuns la cancelarie, forţele sovietice au găsit trupul lui Hitler şi au efectuat o autopsie folosind

amprente dentare pentru identificare. Rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun au fost îngropate

secret de SMERŞ (organizaţia „Smert Şpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit

Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale şi expus

într-o expoziţie din anul 2000 provine din rămăşiţele pământeşti ale lui Hitler. Totuşi,

autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulţi istorici şi cercetători.

În mai 1945, Germania era complet ruinată şi nicidecum o „Germanie mare” în stare să distrugă

Rusia bolşevică sau să creeze o nouă ordine mondială bazată pe supremaţia aşa-zisei rase

„ariene”.4

Bibliografie

1. „Adolf Hitler” de Alan Bullock, Colectia „Memento”, Ed. Elit

2. „Galeria Dictatorilor” de Sterie Diamandi, Ed. Cugetarea

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler

4 http://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler