ADHD

(TULBURARE DE HIPERACTIVITATE CU DEFICIT ATENŢIONAL)

prof. psih. Mada Bianca

Ce este ADHD?

ADHD înseamnă

• Dificultăţi de concentare a atenţiei

• Hiperactivitate/ agitaţie psiho – motorie

• Impulsivitate 

• Cea mai frecventă afecţiune

comportamentală întâlnit la copii şi adolescenţi.

Dificultăţile de concentrare şi de atenţie

• se manifestă şi printr-o distractibilitate crescută. Sarcinile sunt întrerupte rapid şi nu sunt finalizate. Aceste manifestări apar mai pregnant în cazul activităţilor impuse din exterior (de exemplu sarcini şcolare). Copiii trec frecvent de la o activitate la alta, pierzându-şi aparent interesul pentru una dintre sarcini, deoarece sunt distraşi de cealaltă.

• Copilul neatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenţă, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă instrucţiunile, evită efortul intelectual susţinut.

Agitaţie psiho-motorie

• copiii cu tulburări hiperchinetice se fac remarcaţi mai ales la grădiniţă si în şcoala primară prin faptul că sunt extrem de neliniștiţi și în continuă mişcare. Aceste probleme apar mai ales în situaţiile care necesită linişte. Ei se ridică frecvent în timpul activităţilor sau în alte situaţii în care ar trebui să stea asezaţi; le este dificil să se joace în liniste, aleargă şi se caţără permanent.

Comportamentul impulsiv

• tendinţa de a acţiona brusc si fără a se gândi anterior, comparativ cu copiii de aceeasi vârstă

• ei nu sunt capabili să amâne anumite nevoi până la momentul în care acestea ar putea fi îndeplinite

• ei oferă răspunsurile înainte ca întrebarea să fie complet formulată si îi întrerup adesea pe ceilalţi (se manifestă dificultatea de a-şi aştepta rândul).

Simptomele de neatenţie• copilul ignoră detaliile; greşeşte din

neglijenţă.• îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru

sau la joacă.• pare să nu asculte atunci când cineva i se

adresează direct.• nu respectă instrucţiunile; nu termină ceea ce

a început.• are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi

activităţile.• evită activităţile care necesită efort intelectual

susţinut.• pierde lucruri de care are nevoie.• este distras de zgomote exterioare.• este uituc în activităţile cotidiene.

Simptomele de hiperactivitate - impulsivitate

Hiperactivitatea• copilul se agită sau se foieşte. • trebuie să se ridice de pe scaun. • aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui. • are dificultăţi în a se juca sau în a se angaja în

activităţi în linişte. • este în mişcare, parcă ar fi animat de un

motor. • vorbeşte excesiv.

Impulsivitatea• răspunde înainte ca întrebările să fie

complete. • are dificultăţi în a-şi aştepta rândul. • întrerupe sau deranjează alte persoane.

Tehnici şi metode de ameliorare

• Întărirea socială• Planul de puncte• Metoda feţelor zâmbitoare• Pauza (time-out)• Poveşti educative

Întărirea socialăEste atenţia, lauda acordată copilului atunci când:

respectă cerinţele, îndeplineşte sarcinile şi/sau nu întrerupe activitatea. Puteţi exprima lauda prin cuvinte sau prin intermediul unor comportamente, iată câteva exemple:• îl mângâiaţi pe creştet;• îl bateţi ușor pe umăr;• îi spuneţi pur si simplu ,,Mulţumesc”;• îi spuneţi ,,Este frumos că faci ceea ce-ţi cer”.

Vedeţi care este forma de apreciere pe care o preferă copilul si utilizaţi-o !

Planul de puncte1. Elaborarea planului de puncte

Regula 1 Selectaţi un comportament problematic care urmează a fi schimbat!

Descrieţi comportamentele problematice ale copilului într-un mod cât maiconcret, inclusiv situaţiile în care apare de obicei. Este recomandat să începeţi prin abordarea celei mai dificile probleme.

Regula 2 Descrieţi modul în care ar trebui să arate un comportament neproblematic în situaţia respectivă!

Descrieţi cum ar trebui să se comporte copilul în situaţiile menţionate pentru ca dumneavoastră să apreciaţi comportamentul său ca fiind neproblematic. De exemplu: „Copilul rămâne aşezat pe scaun pe durata întregii activităţi ”.

Regula 3Selectaţi recompensa imediată! Gândiţi-vă împreună cu copilul ce anume urmează să primească în cazul în care se comportă în mod corespunzător în situaţia respectivă. În acest caz sunt utile abţibilduri sub formă de puncte sau imagini pe care copilul le lipeşte pe fişa cu contul său de puncte

Regula 4Stabiliţi comportamentele pentru care există o recompensă imediată! Stabiliţi cu copilul comportamentele pentru care va primi un punct.

Regula 5Realizaţi cu copilul o listă cu dorinţe pentru recompense suplimentare. Pentru aceasta este bine să treceţi în lista de recompense cât mai multe lucruride care copilul s-ar bucura (jocuri)

Regula 6Stabiliţi numărul de puncte necesare recompenselor suplimentare. Va trebui să alegeţi cel puţin patru recompense mari. Discutaţi cu copilul numărul de puncte necesar obţinerii fiecărei recompense. Cu cât este mai mare valoarea recompensei cu atât numărul de puncte necesar va fi mai ridicat.

Metoda feţelor zâmbitoare

Este o metodă de combinare a unei consecinţenegative pentru un comportament problematic cu o

recompensă pentru comportamentul adecvat În cazul planului de puncte copilul obţine

un punct dacă se comportă în mod corespunzător într-o

situaţie care până la momentul respectiv a fost considerată problematică, dar în cazul concursului

pentru feţele zâmbitoare copilului i se retrage un punct dacă manifestă comportamentul problematic. Această procedură este recomandată în cazul

comportamentelor frecvente.

Elaborarea concursului pentru feţe zâmbitoare

Regula 1 Selectaţi un comportament problematic care urmează a fi schimbat!

Concursul pentru feţe zâmbitoare este recomandat comportamentelor de scurtă durată, care luate unul câte unul nu constituie o problemă prea mare, dar care apar foarte des, de exemplu ridicatul de la masă.

Regula 2Stabiliţi începutul şi finalul „perioadei de joc”!Începutul şi finalul perioadei de joc vor fi astfel alese, încât copilul să aibă şansa reală să câştige câteva puncte. Comportamentul problematic va trebui să apară în mod normal în cadrul perioadei de joc de mai puţin de zece ori.

Regula 3 Explicaţi-i copilului regulile jocului Concursul pentru feţe zâmbitoare!

Accentuaţi faptul că acele feţe nu aparţin într-o primă fază nimănui. Toate feţele care rămân libere la sfârşitul perioadei de joc pot fi colorate de copil în culoarea lui.Regula 4 Realizaţi cu copilul o listă de recompense suplimentare!

Copilul trebuie încurajat să-şi exprime cât mai multe dorinţe care să aibă valori diferite, lista va conţine atât recompense mai mari cât şi recompense mai mici.Regula 5

Stabiliţi numărul de feţe necesare recompenselor! Discutaţi cu copilul numărul de feţe în schimbul cărora va

primi fiecare din recompense.

Pauza (time-out)

• “Pauza se defineşte ca o perioadă de timp în care copilul, ca urmare a manifestării comportamentului problemă, va trebui să-şi petreacă timpul într-un spaţiu mai puţin interesant şi atractiv.”(Dopfner & co. 2006)

Aplicarea pauzei

O modalitate interesantă de aplicare a acestei metode este cea a semaforului

Verde - comunicaţi-i cerinţa - aşteptaţi 5 sec.

Galben -avertizaţi-l - aşteptaţi 5 sec.

Roşu - pauza (1-2 min. X vârsta copilului)

Poveşti educative“ Biblioterapia este o metodă terapeutică

expresivă şi creativă pe care o pot utiliza consilieri şcolari, cadrele didactice, dar şi părinţii. Ea foloseşte ca instrumente terapeutice , poveşti ce vin în ajutorul copiilor

în a face faţă interacţiunilor sociale, fiind o metodă foarte eficientă în depăşirea diferitelor situaţii cu care se confruntă în realitate.

Povestea educativă este o naraţiune care prezintă existenţa unor personaje fictive sau non-fictive, dificultăţile întâmpinate şi modalităţile prin care se depăşesc.

9 motive ce stau la baza alegerii acestei metode (Aiex)

Cadrele didactice, prin intermediul acesteia, sunt ajutate:

• Să prezinte o situaţie similară cu problema copilului

• Să prezinte un caz asemănător (pentru a-i exemplifica multitudinea de soluţii ce pot sta la baza rezolvării unei singure probleme

• Să dezvolte şi să îmbunătăţească imaginea de sine a elevului

• Să ajute elevii să-şi exprime emoţiile şi să comunice liber problema lor

• Să dezvolte un plan constructiv pentru rezolvarea problemei

• Să ajute la descărcarea emoţională a copilului

• Să dezvolte abilitatea copilului de autoevaluare corectă

• Să dezvolte capacitatea elevului de a înţelege comportamentul uman şi motivele ce stau la baza lor

10 paşi ce ajută la realizarea activităţii

1.Dezvoltarea şi îmbunătăţirea relaţiei cu copilul, a

încrederii

2. Identificarea altei persoane adulte cu care să colaboreze

3. Solicitarea sprijinului şi colaborarea cu părinţii copilului

4. Definirea problemei pe care o trăieşte copilul

5. Stabilirea obiectivelor şi activităţilor specifice problemei

existente

6. Documentarea şi selectarea poveştilor potrivite situaţiei

7. Familiarizarea copilului cu povestea aleasă

8. Citirea propriu-zisă a poveştii

9. Discuţii sau alte activităţi desfăşurate în urma citirii

materialului

10. Evaluarea activităţii.

Această metodă aplicată la grupa sau clasa de elevi (după Goleman) are următoarele beneficii:

- Diminuarea agresivităţii în grupă/clasă

- Elevii nu vor mai folosi porecle

- Un număr mai redus de jigniri

- Îmbunătăţirea strategiilor de rezolvare a conflictelor

- Dezvoltarea sentimentului de egalitate

- Dezvoltarea abiliăţii de a-i asculta pe ceilalţi din jur

Unul dintre rezultatele cele mai importante este

dezvoltarea abilităţilor copiilor de a-şi cunoaşte

propria persoană şi pe a celor din jur.