n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n

actualitatea literarãdecembrie 2010nr. 3, anul I

n Magda URSACHEMagda URSACHEMagda URSACHEMagda URSACHEMagda URSACHE

România, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultuleroilor ºi cultuleroilor ºi cultuleroilor ºi cultuleroilor ºi cultuleroilor ºi cultulerorilorerorilorerorilorerorilorerorilor

n POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIEde:de:de:de:de:

Dana BANU,Dana BANU,Dana BANU,Dana BANU,Dana BANU,Robert ªERBAN,Robert ªERBAN,Robert ªERBAN,Robert ªERBAN,Robert ªERBAN,

Claudiu KOMARTIN,Claudiu KOMARTIN,Claudiu KOMARTIN,Claudiu KOMARTIN,Claudiu KOMARTIN,Irina Lucia MIHALCAIrina Lucia MIHALCAIrina Lucia MIHALCAIrina Lucia MIHALCAIrina Lucia MIHALCA,,,,,

Jack Jack Jack Jack Jack UNDERWOOD,UNDERWOOD,UNDERWOOD,UNDERWOOD,UNDERWOOD,Lazãr MAGULazãr MAGULazãr MAGULazãr MAGULazãr MAGU

n Prozã de:

TudorCãlin ZAROJANUMarian DRUMUR

n Nicolae SILADE:

sonetul

lunii

n Editorial

Desprepoeti,poeziesi public

n Iasmina PETROVICI:

“E bucuria de a tearunca pe scenã!”

n scoaladepoezie:

JOHN YAMRUSPrezentare ºi traducere

de Vasile Baghiu

n SopranaJudith

Andrejskisi muzica

barocã,

,

,

Editori a l

Nicolae SILADE

Istoria României, cu vestigiile ei cu tot („tabloidizatã” demanualele alternative, care descopereau „buzele senzuale” ale luiDecebal ºi personalitãþi modelatoare în Esca ºi-n Tatulici) a ieºitdin tendinþe. „Omul fãrã însuºiri”, spre a-i spune ca poetul IonMureºan Ministrului Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii, vrea„sînge proaspãt” în instalaþie, aºa cum s-a vrut ºi dupã Reformadin ’48, care i-a epurat pe marii profesori. ªcoala scoate mulþiamnezici, vulgarizînd vorbirea, nepãsãtori faþã de istorie, indiferenþifaþã de culturã. Ca urmare, tineri vag ºcoliþi au spart capetelevoievozilor de la Fundaþia Ferdinand, lãsîndu-ºi pantofii de sportpe soclu, ca ºi cum ºi-ar fi semnat isprava: generaþia în adidaºi.

Nu mai prididim sã ironizãm Introducþia lui MihailKogãlniceanu la „Dacia literarã” ºi Imnul regal unde Alecsandridorea pãmîntului românesc: „Fie-n veci locuit/ De eroi, de eroi...”.Legea recunoºtinþei funcþioneazã pentru „revoluþionarii” dovediþicu misie, de la Secu.

Cînd am venit, în ’65, la Facultate, citisem Iaºii de odinioarã deRudolf Suþu, dar ºi Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu. Amcãutat casa Didiþei Mavrocordat, pe Cuza Vodã, unde concertaserãLiszt ºi Wieniavschi ºi unde l-a întîlnit celebrul pianist pe BarbuLãutaru. N-am gãsit-o. N-am aflat pe nimeni sã-mi spunã undefuseserã casele Tiktin, O. Tafrali, unde stãtuse George Panaiteanu

România, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultulRomânia, între cultuleroilor ºi cultul eroriloreroilor ºi cultul eroriloreroilor ºi cultul eroriloreroilor ºi cultul eroriloreroilor ºi cultul erorilor

Magda URSACHE

Din lipsã de spirit civic (ºiindiferenþa tot complicitateeste), lãsãm siturilearheologice sã se degradeze.Vînãtorii de zestre dacicãdistrug Sarmizegetusa. Dece-am mai activa memoriageto-dacilor, get-begetînsemnînd din tatã-n fiu?

Amatorii sunt la fel de nocivi pentru istorie, ca ºi pentruliteraturã. În primãvarã, s-a lansat albumul Fortãreþe dacice înMunþii Orãºtiei, cu text semnat de doctor în filologie SimonaSora. Cartea bilingvã (anglo-românã) a fost editatã de Artecdin Segovia ºi tipãritã în Spania, fotografii fiind spanioli,proprietari ai editurii. Cum la noi editologia s-a cam dus peapa sîmbetei, ICR s-a folosit, conform procesului globalizãrii,de forþe dinafarã, dar pe cheltuialã româneascã.

Medievistul Ioan Caproºu, un storcãtor de gazete (cum altfelcînd istoricul bine ºtie cã „viitorul ºi trecutul sunt a filei douãfeþe”?) mi-a pus la dispoziþie un xerox dupã articolul AuroreiPeþan despre acest album: Cînd istoria ajunge în mîna amatorilor– Un teritoriu „horror”: Dacia, în Formula As, nr. 911, martie2010. Apelul Simonei Sora la „surse” neverificate, ca ºi abuzulde ficþiune sunt consternante. Victimã a memoriei infidele,umblã la amintirile-i de pionierã: aflase în copilãrie cã traficanþiide kosoni îi ascundeau în burþi de copilaºi, spintecate pentru adeveni valize. Suprarealistã imagine: 3 cosoni în cinci burþi-valizã. Autoarea pare sã þinã cu Dacia traianã, cum constatãAurora Peþan. O Dacie curãþatã de bãdica Traian globalizatorulsau postglobalizatorul, cum vreþi a-i spune. Dacia ar fi fosttãrîm malefic populat de inºi atinºi de nebunie, pînã cîndHadrian a dat foc – justiþiar – cãpiþei de trupuri de sinucigaºicu otravã, ca-n ficþia Marguerittei Yourcenar. Simona Soraîmprumutã de la Nicolae Densusianu legenda întemeieriiScoþiei (de fiul lui Hercule ºi al ºerpoaicei Echidna) ºi o puneaberant, dacã nu scandalos, pe seama Daciei.

Zamolxis apare ca iubitul sau iubita lui Pitagora ºi AuroraPeþan nu face economie de ironie. În varianta Sora: sora luiDecebal e numitã Andrada, ca-n filmul lui Sergiu Nicolaescu,Columna. Fata ar fi fost „kidnapatã” ºi închisã în cetatea PiatraRoºie, a cãrei poartã de lemn (minune!) s-ar mai afla la Muzeulde Istorie din Bucureºti. O fi lemnul crucii, sã se pãstreze atîtavreme?

Senzaþionismele sunt servite cu asuprã de mãsurã: cîini fioroºi(daci reîncarnaþi?) cutreierã potecile, sã le trosneascã-n colþioasele turiºtilor. Dacã nu s-ar teme de cine ºtie ce spectre (atmosferaspectralã fiind accentuatã de fotografii) ºi de capcanele lor,temerarii drumeþi pe cãi dacice (cu energie providenþialãacumulatã de la Sfinxul din Bucegi) ar putea descoperi, fix larãdãcina unui frasin ori într-o albie de rîu, Comoara lui Decebal.Dacã n-o fi gãsit-o deja doamna Sora. Dar, atenþie! Parii dinDacia horror strigã cap-cap-cap, ca-n poveste, iar turistul neatents-ar putea trezi cu cãpãþîna înfiptã într-unul dintre ei. În plus, s-ar putea alege cu frisoane metafizice ori cu nãluciri, ar înnebuni.Iatã cã, la temele favorite ale imagologilor privind România:copiii orfani ºi Dracula, se va adãuga ºi boala (incurabilã?ereditarã?) a dacilor: „paranoia geton”.

Vrem ca istoria sã devinã naraþiune fictivã („ficþiune ilicitã”,spre a-i spune ca Petru Cimpoeºu), atunci alterãm voit relatarea,augmentãm subiectivitatea, selectãm neonest, aºa fel ca sãdistorsionãm adevãrul istoric, sã-l miºcãm ca-n fotografiiletrucate. Pentru cã, n’ aºa, istoria e mereu (auto)înºelãtoare.

Cum scãpãm de acest veleitarism pãgubos? Poate prinactivitatea mismanaged a aceluiaºi ICR, ca albumul sã rãmînãignorat: massmediatic zero.

Dupã îndemnul fã-te cã lucrezi la politica memorialã, MinisterulCulturii lasã sã cadã în ruinã conacul de la Bãdãcin. N-a fost deajuns cã, la îndemnul „Scînteii” lui Silviu Brucan, Iuliu Maniu afost arestat la 75 de ani ºi condamnat de Tribunalul Poporului laînchisoare pe viaþã, unde a ºi murit, la Sighet, în ’53; a fost tîrît pescãri într-un sac ºi zvîrlit la groapa comunã. Conacul „sfinxuluide la Bãdãcin”, artizanul Unirii Transilvaniei cu þara, a devenit numuzeu, ci centru pentru persoane cu handicap. Conacul cu 13camere e devastat; tavanul se sprijinã în douã trunchiuri de prun,biblioteca e plinã nu de cãrþi, ci de pãianjeni. Cui ce-i pasã cãIuliu Maniu a format PNÞ, cã a fost de trei ori premier al României?Poate PNÞ-CD-ului, care va pune mãcar un indicator spre conac.Mã îndoiesc cã liderul Vasile Lupu se va duce-n bundiþã ºi iþarila o comemorare, la Bãdãcin. Cã acolo vor fi prezenþi þãrãniºtimãcar cîþi ceauºiºti se adunã la Ghencea Militar.

Ne distanþãm de limbã, de culturã, de comunitatea etnicã,fapt vizibil. Un derivat al proletcultismului pare a dirija alt soide „reeducare”, printr-o acþiune de lobotomizare. Pierdem simþulistoriei, odatã cu simþul limbii. Limba e urîþitã, degradatã;monumentele sunt sluþite, degradate. Soluþii? Poate ne înghite„cea mai tînãrã gaurã neagrã”, vine al treilea rãzboi mondial(de joi, dupã o clarvãzãtoare) ori sfîrºitul lumii (în 23 decembrie2012) dupã maiaºi. De ce ne-am mai complica, pãstrîndu-nevestigiile, cutumele, sprijinind cultura vie? De ce-am maireevalua corect istoria? De ce-am mai þine la identitate?

ªi-i ca-n cîntecul Golanilor din Piaþa Universitãþii: „Revoluþie,figuraþie...”

PPPPP.S..S..S..S..S.Am datoria moralã sã-i anunþ pe cititorii revistelor la care

colaborez cã articolul Ard malurile Prutului, semnat cu numelemeu în „România Mare”, a fost reprodus fãrã voia mea. E ofarsã de prost gust ºi care depãºeºte orice mãsurã. „RomâniaMare” nu este, pentru mine, o revistã creditabilã.

Rog pe cei publicaþi, ca ºi mine, fãrã acordul lor, sã mãcontacteze: magdaursache@yahoo.com.magdaursache@yahoo.com.magdaursache@yahoo.com.magdaursache@yahoo.com.magdaursache@yahoo.com.

Bardasare, întemeietorul Pinacotecii, la 1860. Voiam sã localizezteatrul Tivoli-Buch, hotelul Glanz, pensionul Humpel, librãria luiCristofor de pe strada Golia, anticãria Kuperman, locuinþaacordorului de piane Müler (le acorda surd fiind). Oare undevindeau antichitãþi ºi timbre fraþii ªaraga?

De dus am fost duºi, ca studenþi, la casa memorialã Ilie Pintilie.N-am aflat nimic despre depozitul de vinuri (din str. Lãpuºneanu)al lui Berl Finkelstein. La moº Berl, beau vin de Cotnari Eminescu,Creangã, Caragiale, Iacob Negruzzi, Gh. Panu... Povesteºte Suþucã Eminescu venea acolo des, sã scrie; arunca sub masãmanuscrise, strînse pe fãraº de bãiatul de serviciu. Nici acum nuºtiu unde era depozitul. Plãci memoriale se pun greu de tot înTîrgul Ieºilor, dulcele. Ce-o fi fãcînd, în acest sens, DJCCPNC, întraducere: Direcþia Judeþeanã pentru Culturã-Culte-PatrimoniuNaþional Cultural? ªi cîte „direcþii” de acest fel nu ºi-ar puteasimplifica titulatura în CCC, Cooperativa Coarne ºi Copite, caaceea a „managerului” Ostap Bender.

Conservarea patrimoniului – targhet ICR? Horia R. Patapievici neasigurã cã s-a pus accent (grav sau ascuþit?): „totul se joacã întreconservarea perfectã a patrimoniului ºi integrarea dezinvoltã a pieþeiinterne în piaþa europeanã, cu pãstrarea atentã a ceea ce ne estepropriu” (dintr-un interviu în „Verso”). Cuvinte-cheie: perfect, dezinvolt,atent. Aºa sã fie? Sediul Asociaþiei Scriitorilor (fostã casã Kogãlniceanu,acum Casa cu absidã „Laurenþiu Ulici”) numai a scriitorilor moldavinu mai este. A fost aproape în întregime închiriatã, din jenã financiarã,avocaþilor ºi notarilor. În epoca noastrã de piaþã, Casa Slãtineanu,sediu UAP, a fost recuperatã de moºtenitor. Casa Vernescu – sediuladministrativ USR – a fost închiriatã unui cazino, ca sã se joacepesemne alba-neagra literarã. Cît despre Casa Monteoru, trebuieamintit recuperatorilor cã Lãscãruº Catargi (vicepreºedinte ARLUS)a donat-o statului contra drepturi viagere. În lunga noapte sovieticã,alþii erau naþionalizaþi ºi puºcãrizaþi, ca Barbu Slãtineanu. Aranjamentula funcþionat în cazul Catargi ºi dupã ce ARLUS s-a desfiinþat, în 1964.Urmaºii se plîng cã Elenei Catargi i s-a pus pistolul în tîmplã, sãcedeze. Care pistol? Pistolul „amicului” Viºinski?

Cum ne promovãm istoria? Cu vinul roº Lacrima vampirului?Cît respect de sine avem, dacã vindem ceºcuþe de cafea pictate cuvampiri? Am fi ieºit mai ieftin ºi cu brandul României, frunza,dacã foloseam un canin însîngerat în loc de foaie verde. Cufacturile Ridzi-Udrea multe reviste de culturã s-ar fi putut finanþa.Trec peste cît ne-a costat vizita de lucru a ministresei în China (afost mare cît China), ca sã ajung la indicaþia lui Dan Matei Agathon-Palmier: „Dracula trebuie folosit obligatoriu”. ªi suntem satisfãcuþicã am reuºit cu Dracula, cum a reuºit Spania cu corrida.

Asistãm neputincioºi la discreditarea culturii, la terfelireaautoritãþilor culturale, la distrugerea educaþiei. Revizuimdeformator istoria, vrem sã distrugem Grundul, temelia, repetîndcã am fi prea încremeniþi în trecut, lipiþi, îmbibaþi de el, cu ochiifixaþi pe alaltãieri. Occidentul îºi menþine tradiþia, o cultivã, opropagã. Trebuie sã crezi în valorile tale, altfel nu te credenimeni. Noi avem ce-avem cu continuitatea, nesocotind spusa(rememoratã de Sorin Preda) unui martir, pãrintele ArsenieBoca: „Prezentul e viitorului trecutului”.

TTTTTrãim întrrãim întrrãim întrrãim întrrãim într-un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, i--un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, i--un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, i--un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, i--un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, i-a spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzinda spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzinda spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzinda spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzinda spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzindromâneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „Suntromâneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „Suntromâneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „Suntromâneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „Suntromâneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „SuntPamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurulPamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurulPamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurulPamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurulPamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurulgazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Paukergazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Paukergazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Paukergazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Paukergazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Pauker.....

n ilustratiile numarului nIlustrãm acest numãr cu lucrãriIlustrãm acest numãr cu lucrãriIlustrãm acest numãr cu lucrãriIlustrãm acest numãr cu lucrãriIlustrãm acest numãr cu lucrãriale maestrului SILale maestrului SILale maestrului SILale maestrului SILale maestrului SILVIU ORAVIU ORAVIU ORAVIU ORAVIU ORAVITZANVITZANVITZANVITZANVITZAN

“Pierdem“Pierdem“Pierdem“Pierdem“Pierdemsimþul istoriei,simþul istoriei,simþul istoriei,simþul istoriei,simþul istoriei,

odatã cuodatã cuodatã cuodatã cuodatã cusimþul limbii.simþul limbii.simþul limbii.simþul limbii.simþul limbii.

Limba e urîþitã,Limba e urîþitã,Limba e urîþitã,Limba e urîþitã,Limba e urîþitã,degradatã;degradatã;degradatã;degradatã;degradatã;

monumentelemonumentelemonumentelemonumentelemonumentelesunt sluþite,sunt sluþite,sunt sluþite,sunt sluþite,sunt sluþite,degradate”degradate”degradate”degradate”degradate”

Odisseas Elytis, un mare poet grec, laureat alPremiul Nobel în anul 1979, avea o vorbã: “Nu-mipare rãu de poeþii care au rãmas fãrã public. Îmipare rãu de publicul care a rãmas fãrã poeþi”. IarGhiorghios Seferis, un alt mare grec, laureat deasemenea al Premiului Nobel, dar în 1963, scria, înpoemul “Un bãtrân pe malul fluviului”: “Nu vreaualtceva decât sã pot vorbi simplu/ sã mi se acordeaceastã favoare./ Cântecul ni l-am încãrcat cu atâteamuzici/ cã încetul cu încetul se scufundã/ ºi artane-am sulemenit-o într-atât/ cã faþa îi e roasã dezorzoane,/ ºi trebuie sã spunem puþinele noastrecuvinte/ pentru cã mâine sufletul îºi înalþã pânzele.”

Între cele douã afirmaþii, referitoare la simplitatearostirii ºi priza la public, existã o strânsã legãturã.Dar câþi dintre poeþii de azi sunt dispuºi sã þinãcont de aceste lucruri? Câþi dintre poeþii de azi seîntreabã de ce publicul se îndepãrteazã tot mai multde poezie? ªi câþi dintre poeþii de azi încearcã sãgãseascã soluþii meditând la aserþiunile de mai sus?

Cu toate cã viaþa literarã de la noi este foarte ani-matã ºi mult mai mediatizatã în ultima vreme, maicu seamã prin reþelele literare ºi sociale online,decât prin sistemele clasice (afiºe, invitaþii, telefo-ane), cu toate cã numãrul cãrþilor de poezie, parcãsfidând orice fel de crizã (mai ales pe cea de in-spiraþie), e într-o continuã creºtere, cu toate cãnumãrul lecturilor cu public sporeºte de la o zi laalta, se pare cã poezia tot nu-ºi gãseºte drumulspre iubitorii de poezie, iar numãrul acestora, înloc sã creascã, devine tot mai mic.

Cu totul altceva se întâmplã, cel puþin în urbeanoastrã, în cazul lansãrilor de carte, unde lumeadã nãvalã de-a dreptul. E ºi normal sã fie aºa, devreme ce poezia e livratã cu piºcoturi, prãjituri,sãrãþele, þuicã ºi vin. Iar printre “iubitorii de poezie”,care îndurã o adevãratã torturã a lecturii pentru ase putea bucura de cele ale gurii, plus un autograf,plus o apariþie pe postul local tv sau într-o fotografiedin presa localã, am zãrit, nu rareori, chiar ºiboschetari, cetãþeni turmentaþi, copii ai strãzii.Figuri “expresive” ca ºi poezia prezentatã lor.

Despre poeþi,poezie ºi public

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 20102 opiniile noastre

“Cum ne“Cum ne“Cum ne“Cum ne“Cum nepromovãmpromovãmpromovãmpromovãmpromovãmistoria? Cuistoria? Cuistoria? Cuistoria? Cuistoria? Cuvinul roºvinul roºvinul roºvinul roºvinul roºLacrimaLacrimaLacrimaLacrimaLacrima

vampirului? Cîtvampirului? Cîtvampirului? Cîtvampirului? Cîtvampirului? Cîtrespect de sinerespect de sinerespect de sinerespect de sinerespect de sine

avem, dacãavem, dacãavem, dacãavem, dacãavem, dacãvindemvindemvindemvindemvindem

ceºcuþe deceºcuþe deceºcuþe deceºcuþe deceºcuþe decafea pictatecafea pictatecafea pictatecafea pictatecafea pictatecu vampiri?”cu vampiri?”cu vampiri?”cu vampiri?”cu vampiri?”

actualitatea literarã 3nr.3 n decembrie 2010 cronica literarã

Bela Kamocsa:Bela Kamocsa:Bela Kamocsa:Bela Kamocsa:Bela Kamocsa:Blues de Timiºoara. O autobiografie

Cons

tant

in B

UIC

IUC

Amintirile lui Bela Kamocsa seîndepãrteazã, într-un fel, de ceeace este perceput, de cãtre literaþi,cã ar fi amintiri. Autorul îºireliefeazã etapele formãrii,urmãrite sistematic, planificat.Inevitabila nostalgie a evocãriieste completatã de precizia, deacurateþea informaþiei. Autorul nu-ºi sondeazã sufletul, nu creeazãun jurnal intim, nu picteazãpeisajul conºtiinþei sale, ci

devine un adept consecvent almuncii în echipã. Atât în perioadaPhoenixului, cât ºi în cea ajazzului, muzicianul considerachitara bas o susþinãtoare amelodiei, “un instrument devotatcauzei”. Iar perioada scurtã încare a fost solist este privitã cuvãditã mirare.

Impresionantã ºi pilduitoareeste ºi evoluþia muzicianului spreprofesionalism. De la toboºarul ºi

deosebite, creând senzaþialucrului temeinic ºi pe deplinconvingãtor. Viitoarele istorii alerockului ºi ale jazzului românescvor trebui sã þinã seama,obligatoriu, de cartea de amintiria lui Bela Kamocsa. Devenireamuzicianului nostru estesurpinsã, de cãtre el însuºi, înevoluþia largã a rockului ºi ajazzului românesc. Iar voceaprotagonistului este distinctã, se

ºi a vremurilor staliniste s-amanifestat în predilecþia cu caream fãcut tot ce am putut sã mãoccidentalizez. Muzica juca unrol important în acest proiect. Acopia pe Beatles sau alteformaþii din Vest constituia unact de nesubordonare cu unricoºeu politic. La început amascultat muzicã la radio; prinmuzica Vestului însã am ajunsla opiniile sale politice, care neparveneau prin BBC ºi EuropaLiberã” (p. 31).

Toate marile realizãri aleformaþiei Phoenix, în primaformulã, ºi ale trupelor de jazz încare a cântat protagonistul au fostfãcute prin îndepãrtare de la liniaoficialã internaþionalist - comu-nistã, în epoca Dej, ºi naþionalist-comunistã, în epoca Ceauºescu.

Amintirile lui Bela Kamocsaabundã în ipostaze ale adevãrateilupte, lungi ºi istovitoare, cuoficialitãþile obtuze ale comunis-mului. De altfel, autorul susþine,pe drept cuvânt, cã o greºealãfundamentalã a orânduirii totali-tare a fost încercarea, eºuatã, derupere a tineretului de valorileoccidentale. Muzica beat a fostperceputã ca frondã, ca noncon-formistã, produs al unui tineretcare, depãrtându-se de liniaoficialã, îºi cãuta o nouã identitate.

Lupta cu oficialitãþile era de-adreptul dramaticã, fiindcãadversarul avea o forþã proteicãîn el. Formaþia Phoenix a fost datãafarã din cantinele studenþeºti,unde concerta, pe motiv cã mem-brii grupului promovau valorilecapitalismului ºi aveau o þinutãcivicã rebelã.

În singura apariþie TV, din 1969,formaþia a suferit rigorile cenzuriivestimentare. Douã videoclipuri,printre primele din România, cuconþinut avangardist, psihedelic,nu au fost date pe post. De cântatîn Vest nici nu putea fi vorba. Cor-nel Chiriac nu a reuºit sã introducãtrupa nici în programul FestivaluluiCerbul de Aur. Revoluþia culturalã,din 1971, avea, un an mai târziu,efecte absurde.

Textele englezeºti ale cânte-celor au fost înlocuite cu cuvinteromâneºti, puse alandala: „Înlocul englezescului “black magicwoman” – vers care dãdea titlulunei piese de Santana – cântam„medical negru de femei”, iar înloc de “the autumn leaves”fredonam “îmi pleacã frunzelecãlare” (p. 87).

Repertoriul trupei de jazz carecânta la restaurantul “Flora”, în1973, trebuia sã conþinã 80 la sutã– melodii româneºti ºi 20 la sutã– melodii din þãrile prietene.

Repertoriul era trimis, spreaprobare, la Comitetul Judeþeande Culturã, dar nu era respectatºi activiºtii trimiºi în control maiînchideau ochii. Totuºi, uneori,controalele se lãsau cu amenzi,cu concedieri, cu interdicþii.

Autoritãþile ar fi vrut ca feno-mene ca rockul sau jazzul pur ºisimplu sã nu existe.

ªi autorul ºtie sã fie ironic, cublândeþe:

“Tot la capitolul înregistrãri, ammai reuºit, prin 1969, sã nestrecurãm muzica ºi într-un film,intitulat Canarul ºi viscolul, regizatde Manole Marcus.

Piesa noastrã, Canarul, era dejalansatã pe piaþã, dar am fostsolicitaþi sã le-o împrumutãm.Chiar la începutul filmului, apãremcântând, înghesuiþi într-o celulã deînchisoare. Filmul, din pãcate,spune povestea unui erou utecist.Meritul sãu era unul vizual,cinematografia sa experimentalã.Filmul nu mi-a plãcut în moddeosebit, dar m-am bucurat cãam ajuns ºi noi pe pânzã. Îmiplace sã cred cã popularitateanoastrã a ajutat filmul ºi cã faniis-au bucurat sã ne vadã ºi în salade cinematograf. Poate s-aubucurat ºi autoritãþile – având învedere cã eram filmaþi închiºi încelulã” (p. 70).

Umorul autorului este mereu decalitate. Nu are pic de maliþio-zitate. Bela Kamocsa se despar-te de trecut, de o epocã, zâm-bind, chiar râzând, fãrã sã-i poartepicã, dar oglindind-o astfel ºi maiconvingãtor:

„La banchete organizam, cumare succes de public, un „dansal popoarelor”. Puneam cap lacap piese reprezentative pentruun anumit spaþiu naþional. Lestrigam petrecãreþilor, anticipândmigraþiile de azi, cã mergem înSpania, ºi le cântam Viva Espana!

Pe urmã luam maºina spre oaltã destinaþie de vis a refugiaþilorromâni, Germania, ºi cântamAnnelise, apoi avionul spre Mexiccu Cielito Lindo, jeep-ul pe uncountry pânã-n Texas, ºi din noucalea Europei, cu vaporul, pânã-n Italia (O sole Mio) ºi Grecia(Zorba), la care se adãugadeviaþia obligatorie înspre est, pekazacioc, încheind triumfal cumuzica þãrii mumã, cu Periniþa,care era o excelentã piesã debanchet, pentru cã era simplã,excita publicul ºi þinea ºi câte ojumãtate de orã, timp în care sepupau fiecare cu fiecare, ºefii cusubalternii, proiectarea cuproducþia, piloºii cu persecutaþii,secretara cu soþia ºi toatã lumeacu secretarul de partid” (p. 126).

Cartea de amintiri a lui BelaKamocsa este un elogiu adusmuzicii, ca formã a libertãþii spiri-tului. Ea dovedeºte cã muzica,aceastã formã supremã defrumuseþe, de bine ºi de adevãr,se situeazã întotdeauna deasupraurii, a stupizeniei ºi a rãului.

Volumul Blues de Timiºoara. O autobiografie de Bela Kamocsa, apãrutla Editura Brumar din Timiºoara, în 2010, conþine amintirile unui cunoscutmuzician. Ele au fost redactate de Bela Kamocsa, împreunã cu prozatorulTinu Pârvulescu, cu puþin timp înainte de moartea muzicianului, survenitãîn ianuarie 2010. Bela Kamocsa avea 66 de ani. Autorul amintirilor acântat, ca basist, în formaþia rock Phoenix, în prima formulã, apoi a fost,pânã la sfârºitul vieþii, un important interpret de jazz.

construieºte tabloul exterior allumii în care a crescut. Tot timpulse plaseazã pe sine în tablou, darlocul lui nu este singurul, nudominã tabloul. Sinele evoca-torului se dezvãluie prin ceilalþi.Scopul evocãrii este urmãrit cuobstinaþie: relevarea personalitãþiiprotagonistului, ca muzicianexcepþional.

Formarea personalitãþii, printransformãri interioare, mai alesprin influenþa unor factori externi,este prezentatã raþional,consecvent, sistematic. Autorul s-a format în Timiºoara anilor ‘50 ºi’60, care era un amestec originalde elemente de civilizaþieremanentã a imperiului austro –ungar ºi de dominare a ideologieisovietice din cadrul stalinismuluiromânesc. Un rol important înformarea muzicianului l-au avut:mediul proletar, de care a urmatdesprinderea, civilizaþia strãzii,cultul muncii, muzica occidentalã,cu loc aparte în peisajul muzicallocal, plurietnismul, prietenii. Încãdin perioada formãrii, autorul

Nicolae SILADE

sonetul lunii7777777777

vezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selectevezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selectevezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selectevezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selectevezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selectecu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþicu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþicu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþicu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþicu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþiai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci micai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci micai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci micai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci micai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci micun nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai susun nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai susun nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai susun nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai susun nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai sus

fumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpãfumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpãfumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpãfumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpãfumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpãai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânãai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânãai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânãai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânãai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânãte învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferrarite învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferrarite învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferrarite învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferrarite învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferraritoatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numaitoatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numaitoatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numaitoatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numaitoatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numai

sã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nusã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nusã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nusã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nusã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nun-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my heartn-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my heartn-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my heartn-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my heartn-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my hearto sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate youo sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate youo sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate youo sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate youo sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate youpânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegipânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegipânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegipânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegipânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegi

ºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã cândºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã cândºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã cândºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã cândºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã cândameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mãameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mãameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mãameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mãameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mã

Ediþie îngriijitã de Tinu Pârvulescu

aude clar, chiar dacã, aºa cumel însuºi spune, ea se supunevocilor trupei.

Esenþialã în evoluþia muzi-cianului Bela Kamocsa esteapropierea, încã din copilãrie, demuzica vestului. Ea s-a fãcutprin rezistenþa în faþa dictaturiicomuniste. Era o formã originalãde anticomunism, prin artã:

“Revolta mea împotriva puterii

chitaristul care cântã dupãureche, în formaþia liceuluigerman, la interprtetul de jazz, cuo solidã pregãtire teoreticã ºi cuo culturã muzicalã excepþionalãeste o cale lungã, pe care de-alungul anilor, artistul o parcurgecu brio. Interesantele ºi fineledisocieri, prin comparaþie, întremuzica beat, rock, undergroundºi psihedelic reþin imediat atenþia.De asemenea, eruditele conside-raþii asupra jazzului.

Partea a doua a cãrþii conþine,la rândul ei, douã subpãrþi:perioada când Bela Kamocsa afost basistul formaþiei Phoenix, înprima formulã, ºi perioada cânda fost interpret de jazz. Amintiriledevin aici un adevãrat istoric almuzicii rock româneºti de pânãla 1971 ºi, apoi, un istoric aljazzului românesc pânã în zilelenoastre, realizate, amândouã, dininterior, de un foarte buncunoscãtor al rockului ºi al jazzuluiºi, în celaºi timp, un foarte bunparticipant direct la ele. Bogãþiaºi exactitatea informaþiei sunt

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 20104 poezie

Poem de dragostepornind de la un vers de Ilhan Berk

Aceste poeme neterminate sunt gleznele taleºi gestul discret de retragere al cotuluicând te aºezi lângã mine între perne ºi caºtie încã un vers pe care nu mi-l va lua nimeni

nu am nici un chef sã mã adun22 de þigãri ºi nici un gând dus pânã la capãto albinã se loveºte de geamapoi din noumierea se prelinge pe marginea ceºtiide-acolo pe cearºaful mototolitca atunci când îþi acopereai sânii cu braþele(pudoarea aceea ne-apropiade înþelesul dragostei)mâinile ºi picioarele noastre incredibileinventând lumeabuzele pãrul atingerea sexelor degetele încolãciteca iedera pe terase

dar acum e târziuîn toatã-ncãperea nu a rãmasdecât forma pe care trupul tãu a lãsat-oîn cutele cearºafului – o parte din respiraþia ta e aici,mirosul gâtului, al sânilor, al pubisuluiiar eu te privesc din nou de deasupra patuluicum zâmbeºti ca un copil mare ºi crudpãpuºa de cearã închisã în somnul ei galbenfãrã memoriefãrã nici un regret.

travestipentru Cristi

am crezut cã a nu-þi mai simþi corpul e primul pasîn singurãtatela marginea ploii

pe un prag peste carecontururile tremurau se dizolvau lentbroboane pe suprafaþa unui zid vãruit în grabã

ei nu ºtiu nimic despre noi darnici eu nu mai ºtiu nimic despre noisub masca aceasta

nefericirea mea cautã pretexteindiferenþa mea cautã pretextedorinþa mea de a mã distruge cautã noi ºi noi pretexte

nu ai dreptul sã fii tu cel care suferã,a rostit unul dintre noi înîncãperea strãinã

de parcã pentru asta am fi inventat dragosteaacest travesti stângacial dorinþei noastre de a muri.

„În punctul de pornire a aventurii sale poetice,Claudiu Komartin îºi dezvãluie un autentic suflurimbaldian; caracteristicã acestei atitudini esteo stare de perpetuã insurgenþã alimentatã decredinþa cã revoluþia limbajului poetic poatedeclanºa o mutaþie în plan existenþial. (…) Nu avenit încã momentul pentru un bilanþ aldouãmiismului, dar e sigur cã Claudiu Komartinrãmâne în prima urnã valoricã a generaþiei sale.”

(Andrei Terian)

„Claudiu Komartin scrie, în fond, ca toþi dingeneraþia lui, o poezie existenþialã cu un puternicsentiment al degradãrii lumii din afarã. κicenzureazã mai mult ºi mai bine decât alþiipoemul ºi îºi intelectualizeazã mai sistematicemoþiile. (...) Nu trece neobservatã, în acesteversuri, o notã de reflexivitate gravã. Sepotriveºte, am impresia, cu temperamentulacestui tânãr poet care ne priveºte, interogativ,suspicios, bacovian de pe coperta neagrã avolumului sãu.” (Eugen Simion)

„Stilist desãvârºit, Claudiu Komartin devine,pe volum ce trece, un poet tot mai bun”.

(Cosmin Ciotloº)

„Claudiu Komartin îmi pare cã are exact aceldozaj de nebunie ºi calcul, agresivitate ºiretractilitate, expunere mediaticã ºi realãinteriorizare ce asigurã, în timp, succesul unuiautor. (...) Într-o generaþie în care cele mai buneefecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu, dininstinctul liric pur, fãrã complicaþiile culturii,Claudiu Komartin se înfãºoarã, pe jumãtateorgolios ºi pe jumãtate nemulþumit, în mantiaArtificialitãþii; în acea gesticulaþie bine studiatãºi voit enigmaticã a unui Emil Botta.”

(Daniel Cristea-Enache)

„Dacã poezia românã va avea un viitor, îl vaavea prin Claudiu Komartin ºi prin Dan Coman.“

(Al. Cistelecan)

ClaudiuKomartin

Claudiu Komart inClaudiu Komart inClaudiu Komart inClaudiu Komart inClaudiu Komart in (n. 7 august 1983,Bucureºti) a publicat volumele de poeziePãpuºarul ºi alte insomnii (Editura Vinea, 2003,2007, Premiul Naþional “Mihai Eminescu” pentrudebut); Circul domestic (Editura CarteaRomâneascã, 2005, Premiul pentru poezie alAcademiei Române) ºi Un anotimp în Berceni(Editura Cartier, 2009, 2010). Selecþii dinpoemele sale au fost traduse în francezã,englezã, germanã, sârbã, maghiarã, bulgarã,polonã, japonezã ºi coreeanã. Este coautor alscenariilor pentru piesele Deformaþii, montatãîn 2008, ºi Triºez cu viaþa (text scris dupã unatelier de trei zile cu persoanele private delibertate de la Penitenciarul Bistriþa), montatãîn 2010. A publicat poeme, articole critice ºitraduceri din mai multe limbi (printre acestea,romane de Philippe Claudel ºi JMG Le Clézio).Este fondatorul clubului de lecturã InstitutulBlecher, ajuns la ediþia 32, ºi redactor-ºef al revistei“Poesis Internaþional”. Trãieºte la Bucureºti.

Imagini de august„totul e corupt. nimeni nu mai crede în apocalipsaeliberatoare. poþi sã citeºti?simþi mirosul suediei?vara asta ne-am dat seama cã nu avem limite.nu mai are nici un sens.”

Kristofer FlensmarckKristofer FlensmarckKristofer FlensmarckKristofer FlensmarckKristofer Flensmarck

– În august, imaginile cu mine se voaleazã.Mã trezesc, mã ridic din scaunul cu rotileºi ard.Mã gândesc la noicum mergeam alãturi când nimic nune-ar fi putut despãrþialunecãm unul prin altulîn adânc lacul subteran sclipeºteseminþele au germinat în tãceream putea adormi la marginea lordeasupra sunt dealuri ºi pãdurijos ochiul cel verdeîntunecatacolo unde un felinar pâlpâielumina lui se insinueazãodatã cu mâna ce sestrecoarã pe sub guler mângâindpielea rãcoritã de vântul nopþiidimineaþa macaralele ca niºte cruci în flãcãriîn mijlocul oraºuluicând brusc apare acel cevacare arde pe dinãuntrucare îmi bate cuie în ºira spinãriicare ne îndepãrteazã unul de altuldefinitiv.

Nu vom sfârºi în nici un paradisîn nici un infern dragostea meane vom târî sub o piatrã ºi vom aºteptanepãsãtori tunetul.

Sã vinã noaptea„De la o vreme, visez doar sã mã aºez undeva prin preajma unui orãºel

mai ieºit din þâþâni, unde îndeletnicirile mele sã nu batã prea mult la ochi.De ani buni m-am dedicat unui joc epuizant – înfrumuseþarea metodicã atuturor lucrurilor respingãtoare, a ororilor dispreþuite de ceilalþi, cu care amajuns sã intru în contact doar pentru a le provoca. Pe la petrecerile dincartier, fac mereu mici demonstraþii de fascinaþie a detestabilului, fãrã decare viaþa mea nu mai are nici cea mai micã strãlucire. Sunt privit ca unsaltimbanc neverosimil, clovnul care închide în fiecare glumã, în fiecaregag, în fiecare farsã stupidã o presimþire sau un secret otrãvit. Sã vinãnoaptea, ca o mireasã fugitã de la altar, cu o insectã rãbdãtoare pe sânulstâng.”

Pregãtiri„Atunci mi-a spus pentru prima datã cã scriu întortocheat, cã nu înþelege ºi

nici nu-ºi doreºte sã înþeleagã ceva din poemele mele; mi-a aruncat totul înfaþã cu zvelteþea umilitoare cu care ai întoarce pe dos pielea unui cocoº tânãr.În curtea policlinicii, asistente ºi doctori, infirmiere ºi brancardieri, estropiaþi ºicanceroºi pãreau cu toþii niºte manechine uitate de o sutã de ani în depozitesubterane, alunecând acum, în halatele ºi în pijamalele lor pãtate de sosuri ºilimfe, într-un du-te-vino lipsit de sens. Se pregãtea un bal – sau o expoziþiemonstruoasã. M-a privit ºi a izbucnit în plâns, apoi m-a rugat sã o conducpânã la poartã, unde un bãrbat tânãr o aºtepta cu toporiºca în mânã.”

Elegiepentru Sorin

peste cerul acesta cineva o sã tragã alt cercum tragi cearºaful peste un trup receîn lumina unor ochi bãtrâniºi sãtui

ºi prin pãrul nostru, vom povesti, ºi-a trecut mânaîntr-o zi nebuniaºi nouã ne-au ars îngerul cu lampa de sudurã

ºi am stat mult timp la fereastrãºi ne-am fãcut curaj sã o spargem dar numai ºtiam dacã rãmãsesem înãuntru sau înafarãiar privirea ni se fixase în goliar privirea nu mai putea dezgropa

nimic.

ÎnchinareTu sã rãmâi neschimbatã dragostea meape þãrmul înalt un scheletîntr-o rochie de alge

Scrisoare neagrãlui Ionel Ciupureanu, cu miºcãri de insectã

Ai grijã de tine, dragostea meanu te îndepãrta de fereastrã nu o acoperi cu un urletcineva îmi rostogoleºte capul pe scãri

joacã-te cu mine doarde dragul lamei subþiri ca o flacãrãscrie-mi ceva ilizibil ceva inumandin neputinþãm-ai fi putut rãsturna în gãleatã

fii rãbdãtoare împleteºte-þi pãrul ºi cântãîn gândurile mele ai ascuns ce e mortºi fã ceva cu sângele meulipeºte-l pe furiº de zidurile înalte

ai grijã de tine umblã respirã cum ai fost învãþatãbucurã-te de ce-i destrãmateu te aºtept cu tot corpulcalm rãbdãtorca pe-un scalpel

de câteva nopþi mimez rãzvrãtireaºi mã ploconesc la organele mele ºi la ura measã uit ce fac oamenii când sunt gata

sub pajiºte o sã învãþ sã alerg ºi sã râd

cã au lãsat ºi guriacolo-n pãmânt.

actualitatea literarã 5nr.3 n decembrie 2010 prozã

cãtre un om.– Omule, spune Zizi patetic, îþi vînd viaþa

mea.Omul îl priveºte calm, îºi suge o mãsea,

plescãie ºi-ntreabã:– Pã ce?– Dã-mi tomberonu’ ãsta, sã-l fac de

Formula 1, sã trec Atlanticul cu el ºi sã mãsui pe Chomolungma!

Proprietarul rîvnitului obiect se scarpinãîn ureche, se cautã de o þigarã, o aprindeºi în sfîrºit zice:

– No, thank you.– Bine-bine, urlã Zizi, o sã vedeþi voi pe

dracu’!Tomberonistul nu pãru tulburat de

iminentul contact cu persoana amintitã.Strada însã vui. Vuirã a doua zi ºi ziarelecînd Zizi îºi anunþã senzaþionalul proiect:acela de a construi un bloc de ºapte etaje!

Ideea poate sã nu parã cine ºtie ceoriginalã. Dar este. Blocuri de ºapte etajese pare cã s-au mai construit. Mai rar însãunul cu douã milioane de apartamente.

Un bloc terasat, urmînd – în plan orizontal– o linie sinuoasã însumînd 1.450 km.Blocul urma sã includã 175.986 magazine,38 parcuri mari, 24.920 complexe sport-ive, 170 cinematografe, 60 teatre, 17 bazineacoperite, 36 ºtranduri, plus alte mãrun-þiºuri.

“Un oraº!”, veþi exclama. Exact.Alte amãnunte – mai tîrziu.Sau niciodatã.Publicarea grandiosului proiect rãvãºi

populaþia. Oamenii zîmbeau mai des.Începurã sã meargã la concerte. Fotbalulse trezi din pumni.

Urmare a acestor evenimente, decorarealui Zizi cu Marele Ordin de Gãselniþologiese impunea de la sine. Adunarea solemnãcare constiuia cadrul acestui momentistoric avea un pronunþat aer îndoliat, dacãe sã judecãm dupã vestimentaþia ºi morgaparticipanþilor. Nu acelaºi lucru se puteaspune despre protagonist, care apãru înSala Specialã a Înaltei Inspecþii îmbrãcatîn blugi.

– Mãcar acum..., îi ºopti în treacãt unfuncþionar în frac.

– Nu, rãspunse Zizi scurt, zîmbind

asistenþei, apoi urcã însoþit de aplauze latribunã, unde fu întîmpinat de un Secretaral Coordonãrii:

– Stimate Zarosche Z. Zinor... cu ocaziacã... care dupã dv... toate aceste mãreþe...cã nu se poate... ºi-n anii care vin!

ªi-i dãdu medalia.Zizi o luã.Lucea.Zizi fu mîndru.Sala se ridicã în picioare.Atunci el pronunþã acest scurt discurs:– Prieteni! Vom merge mai departe.

Oraºul viitorului va fi urmat de statulviitorului, apoi, în sfîrºit, vom construiviitorul viitorului. Vã veþi întreba, desigur:“Domnule, are sau n-are? Chemare.” Mãaflu aici ca sã vã rãspund limpede: Am.Sau n-am.

O liniºte grea se aºezã fîþîindu-ºi fustelepeste funesta adunare. Se auzea clar cumcineva se scarpinã-n cot. Pe urmã, ofemeie, de uimire, îºi pocni palmele. Gestulfu greºit interpretat drept un semnal ºi salaizbucni în urale.

Dupã festivitate urmã o austerã masãtovãrãºeascã. Conform unui sãnãtosobicei, aceasta degenerã imediat într-unchiolhan de ultimã speþã. Directori detrusturi ºi secretare de meserie seînghesuiau transpiraþi în dansuri smucitesau din contrã. Sub mese se adunaucadavrele vodcillor cãzute la datorie. Uncontabil complet lipsit de pãr adormise înlift. Pe masã se exibiþionau pateuri parþialdeflorate, sendviciuri decapate, prãjiturifleoºcãite, ºerveþele pe care urmele de rujle fãceau sã semene cu tifoane hemora-gice, pahare pe jumãtate pline de rîgîituri...

Mã opresc. ªtiþi despre ce vorbesc.Dupã toate aceste, Zizi fu solicitat sã

poarte scurte dialoguri cu reprezentanþiiCoordonãrii ºi ai Înaltei Inspecþii. Toateîntrevederile avurã loc între doi ochi, întrucîtmajoritatea funcþionarilor nu îndrãznirã sã-ºi ridice ochii din covoare (de Cisnãdie),iar singurul care o fãcu, ascultînd planurilelui Zizi, era sã-i închidã definitiv.

(fragment din volumul “Plaja”,aflat în lucru)

La început a fost vizita în unitate ºi vizita a fostLa început a fost vizita în unitate ºi vizita a fostLa început a fost vizita în unitate ºi vizita a fostLa început a fost vizita în unitate ºi vizita a fostLa început a fost vizita în unitate ºi vizita a fostbunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog,bunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog,bunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog,bunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog,bunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog,traseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; latraseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; latraseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; latraseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; latraseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; latrecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor întrecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor întrecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor întrecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor întrecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor întermen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorultermen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorultermen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorultermen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorultermen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorulde topit metale rare.de topit metale rare.de topit metale rare.de topit metale rare.de topit metale rare.

În atelier chiar nu era nimeni dar utilajulÎn atelier chiar nu era nimeni dar utilajulÎn atelier chiar nu era nimeni dar utilajulÎn atelier chiar nu era nimeni dar utilajulÎn atelier chiar nu era nimeni dar utilajulfuncþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vânafuncþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vânafuncþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vânafuncþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vânafuncþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vânaincandescentã înfundatã în vatra cuptorului,incandescentã înfundatã în vatra cuptorului,incandescentã înfundatã în vatra cuptorului,incandescentã înfundatã în vatra cuptorului,incandescentã înfundatã în vatra cuptorului,scoþând uneori o pocniturã de morscoþând uneori o pocniturã de morscoþând uneori o pocniturã de morscoþând uneori o pocniturã de morscoþând uneori o pocniturã de mortiertiertiertiertier.....

– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândrit– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândrit– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândrit– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândrit– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândritnenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sãnenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sãnenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sãnenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sãnenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sãafle... ea folosea safirul...afle... ea folosea safirul...afle... ea folosea safirul...afle... ea folosea safirul...afle... ea folosea safirul...

– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.– Iar rubinul este mult mai sigur– Iar rubinul este mult mai sigur– Iar rubinul este mult mai sigur– Iar rubinul este mult mai sigur– Iar rubinul este mult mai sigur, a adãugat nenea, a adãugat nenea, a adãugat nenea, a adãugat nenea, a adãugat nenea

Miºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpeziiMiºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpeziiMiºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpeziiMiºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpeziiMiºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpezii,,,,, cum fac cãu cum fac cãu cum fac cãu cum fac cãu cum fac cãu-----tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!

– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazã– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazã– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazã– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazã– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazãmai încet dar sigurmai încet dar sigurmai încet dar sigurmai încet dar sigurmai încet dar sigur.....

– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã în– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã în– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã în– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã în– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã înseamã, ce, rubine cu antena?seamã, ce, rubine cu antena?seamã, ce, rubine cu antena?seamã, ce, rubine cu antena?seamã, ce, rubine cu antena?

– Desigur– Desigur– Desigur– Desigur– Desigur, un câmp special de influenþã... dar, un câmp special de influenþã... dar, un câmp special de influenþã... dar, un câmp special de influenþã... dar, un câmp special de influenþã... dareficient.eficient.eficient.eficient.eficient.

– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e

doar o exprdoar o exprdoar o exprdoar o exprdoar o expresie... geniul popular sintetizatoresie... geniul popular sintetizatoresie... geniul popular sintetizatoresie... geniul popular sintetizatoresie... geniul popular sintetizator... Nu... Nu... Nu... Nu... Nucã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã,cã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã,cã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã,cã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã,cã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã,flambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi pareflambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi pareflambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi pareflambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi pareflambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi parerãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºirãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºirãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºirãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºirãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºitelefoanele au trafic mai bun.telefoanele au trafic mai bun.telefoanele au trafic mai bun.telefoanele au trafic mai bun.telefoanele au trafic mai bun.

– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintele– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintele– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintele– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintele– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintelefoloseºte în mod special antena pentru convorbirifoloseºte în mod special antena pentru convorbirifoloseºte în mod special antena pentru convorbirifoloseºte în mod special antena pentru convorbirifoloseºte în mod special antena pentru convorbiriinternaþionale.internaþionale.internaþionale.internaþionale.internaþionale.

Aºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi dinAºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi dinAºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi dinAºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi dinAºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi dincurcurcurcurcurtea unitãþii, pe la capãtul liziertea unitãþii, pe la capãtul liziertea unitãþii, pe la capãtul liziertea unitãþii, pe la capãtul liziertea unitãþii, pe la capãtul lizierei duzilorei duzilorei duzilorei duzilorei duzilor.....

În timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtreÎn timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtreÎn timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtreÎn timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtreÎn timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtresala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã asala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã asala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã asala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã asala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã afulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecatfulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecatfulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecatfulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecatfulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecatsã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!sã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!sã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!sã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!sã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!

– Ia sã vãd, a z is nenea Miºa. Norocul– Ia sã vãd, a z is nenea Miºa. Norocul– Ia sã vãd, a z is nenea Miºa. Norocul– Ia sã vãd, a z is nenea Miºa. Norocul– Ia sã vãd, a z is nenea Miºa. Noroculîncepãtorului.începãtorului.începãtorului.începãtorului.începãtorului.

– V– V– V– V– Valoraloraloraloraloreazã ceva!eazã ceva!eazã ceva!eazã ceva!eazã ceva!– O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.– O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.– O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.– O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.– O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.

De valoare... meritã un secret.De valoare... meritã un secret.De valoare... meritã un secret.De valoare... meritã un secret.De valoare... meritã un secret.– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii

zãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis înzãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis înzãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis înzãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis înzãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis întimp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.timp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.timp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.timp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.timp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.

– V– V– V– V– Vorbeºti serios?orbeºti serios?orbeºti serios?orbeºti serios?orbeºti serios?– E, a fost doar o încercare... doar nu era sã– E, a fost doar o încercare... doar nu era sã– E, a fost doar o încercare... doar nu era sã– E, a fost doar o încercare... doar nu era sã– E, a fost doar o încercare... doar nu era sã

obþin un secret... ca antena.obþin un secret... ca antena.obþin un secret... ca antena.obþin un secret... ca antena.obþin un secret... ca antena.– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã,– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã,– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã,– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã,– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã,

ci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cinevaci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cinevaci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cinevaci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cinevaci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cinevaîn seamã.în seamã.în seamã.în seamã.în seamã.

ªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeulªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeulªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeulªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeulªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeulpentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici unpentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici unpentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici unpentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici unpentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici unsoldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierderesoldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierderesoldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierderesoldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierderesoldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierdereinexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gatainexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gatainexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gatainexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gatainexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gataornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul laornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul laornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul laornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul laornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul lavedere ºi am zis:vedere ºi am zis:vedere ºi am zis:vedere ºi am zis:vedere ºi am zis:

– Pe de trei!– Pe de trei!– Pe de trei!– Pe de trei!– Pe de trei!Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o

sã pãrãseºti unitatea cândva?sã pãrãseºti unitatea cândva?sã pãrãseºti unitatea cândva?sã pãrãseºti unitatea cândva?sã pãrãseºti unitatea cândva?– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer. Uneori se vede. Uneori se vede. Uneori se vede. Uneori se vede. Uneori se vede

zãpadã colo–ºa, la orizont.zãpadã colo–ºa, la orizont.zãpadã colo–ºa, la orizont.zãpadã colo–ºa, la orizont.zãpadã colo–ºa, la orizont.– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de

unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã,unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã,unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã,unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã,unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã,pentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecutpentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecutpentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecutpentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecutpentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecutde filtru...de filtru...de filtru...de filtru...de filtru...

– Chiar existã?– Chiar existã?– Chiar existã?– Chiar existã?– Chiar existã?– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.

Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa,– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa,– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa,– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa,– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa,

turnând rachiul de mere în pahare. Uite un motivturnând rachiul de mere în pahare. Uite un motivturnând rachiul de mere în pahare. Uite un motivturnând rachiul de mere în pahare. Uite un motivturnând rachiul de mere în pahare. Uite un motivde toast!de toast!de toast!de toast!de toast!

Mai þin minte cã am repetat „Mai þin minte cã am repetat „Mai þin minte cã am repetat „Mai þin minte cã am repetat „Mai þin minte cã am repetat „Pe de treiPe de treiPe de treiPe de treiPe de trei” ºi mi–era” ºi mi–era” ºi mi–era” ºi mi–era” ºi mi–erabine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã,bine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã,bine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã,bine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã,bine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã,fãrã dureri, fãrã chiar nimic.fãrã dureri, fãrã chiar nimic.fãrã dureri, fãrã chiar nimic.fãrã dureri, fãrã chiar nimic.fãrã dureri, fãrã chiar nimic.

Revanºa lui ZiziRevanºa lui ZiziRevanºa lui ZiziRevanºa lui ZiziRevanºa lui ZiziTudor Cãlin Zarojanu

Întorcîndu-se acasã, în mica ºi cochetalor garsonierã, Zizi ºi Olelia pãºesc... nugãsesc nici un adjectiv... pãºesc pur ºisimplu.

Ea se gîndeºte ºi întreabã:– ªi acum?El se gîndeºte ºi nu rãspunde.– Ce-o sã faci acum, dragul meu?, insistã

ea.El tace încruntat.– Doar n-o sã te mulþumeºti cu atît.Zizi pare sã intrepreteze greºit ultima

observaþie, drept care, cuprins de un in-stinct primar, ba chiar gimnazial, o ia peOlelia pe sus, aleargã cu ea în braþe pînãacasã (mai aveau cîþiva metri – ce vãînchipuiaþi?), deschide uºa cu umãrul, îºitrînteºte prada pe pat, îi sfîºie hainele cudinþii, dupã care cade lat de obosealã.

Rezultatul discuþiei fu urmãtorul: a douazi tînãrul Zarosche Z. Zinor (Zizi pour lesamis) munci timp de patru ore neîntrerupt.În ziua urmãtoare – ºase ore. Apoi ºaseºi-un sfert.

Dupã o sãptãmînã, se obiºnuise selucreze opt ore pe zi, cu 30 de pauze acîte un minut, în care alerga pe coridoare– ca sã nu se tîmpeascã de tot.

TUDOR CÃLIN ZAROJANU (n. 1956) aabsolvit secþia de Informaticã a Facultãþiide Matematicã, Universitatea Bucureºti, culucrarea de licenþã “O privire matematicãasupra piesei «Romeo ºi Julieta»”,publicatã ulterior de Editura Academiei. Alucrat 12 ani în informaticã, pe toatesistemele de calcul ºi în toate tipurile delimbaje de programare. Din 1992 lucreazãîn presã: cotidian, sãptãmânal, lunar,agenþie de ºtiri, radio, TV. A debutat edito-rial cu volumul de prozã scurtã “Viaþa catroleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilorpentru debut), urmat de biografia “Viaþa luiCorneliu Coposu” (1996, ediþia a doua2005), romanele “Reluare cu încetinitorul”(1997) ºi “Sfârºitul lumii” (2005), culegereade prozã scurtã “Copiii asfaltului” (2007).În prezent lucreazã în TVR ºi estecolaborator permanent la Adevãrul, Ziarulde Duminicã si Revista Flacãra.

Dupã o lunã (timp în care deveniserã obanalitate anonimele cu felicitãri de tipul “‘R-ai al dracului de stahanovist! Spãrgãtorîmpuþit de grevã ce eºti!”), revenindu-ºi dinºoc, conducerea centrului de calcul îlavansã, cu o majoritate de un vot, ajutorde locþiitor al ºefului de colectiv ºi-l numiresponsabil cu gazeta de perete. Zizipãstrã ritmul ºi, dupã un trimestru, deveniºef de colectiv. Atunci accelerã. Începu sãfacã ore peste program ºi chiar sub pro-gram. Dupã lungi ezitãri, directorul (unbãrbat înalt, cu un nume impunãtor: Tuþi)hotãrî sã-l plaseze pe postul de public re-lations.

Aici interveni prima problemã: nimeni nuºtia ce naiba e aia public relations. Ziziridicã din umeri ºi, pentru început,deschise o tarabã unde se vindeau revistecolorate, jeanºi, gogoºi ºi “Incognito”, vol.CVI, CVII ºi CCX.

Iniþiativa avu un succes furibund. ÎnsuºiTuþi venea sã cumpere cîte ceva sau doarsã admire forfota în vreuna din cele 62 depauze de masã prevãzute de regulament.

(...)Bîntuind pe strãzi, întîlneºte un tomberon.

Tomberonul e condus cu mînã de fier de

Pulberea pãdurii îngheþa crepuscularPulberea lichidã se precipita în azur

Marian DrumurMarian Drumur s-a nãscut pe 6 augustMarian Drumur s-a nãscut pe 6 augustMarian Drumur s-a nãscut pe 6 augustMarian Drumur s-a nãscut pe 6 augustMarian Drumur s-a nãscut pe 6 august

1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiile1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiile1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiile1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiile1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiilesecundare la Timiºoara. Este licenþiat alsecundare la Timiºoara. Este licenþiat alsecundare la Timiºoara. Este licenþiat alsecundare la Timiºoara. Este licenþiat alsecundare la Timiºoara. Este licenþiat alFacultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþiaFacultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþiaFacultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþiaFacultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþiaFacultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþiaMaºini hidraulice. A fost inginer mecanic înMaºini hidraulice. A fost inginer mecanic înMaºini hidraulice. A fost inginer mecanic înMaºini hidraulice. A fost inginer mecanic înMaºini hidraulice. A fost inginer mecanic înTimiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific laTimiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific laTimiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific laTimiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific laTimiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific laInstitutul Politehnic “TInstitutul Politehnic “TInstitutul Politehnic “TInstitutul Politehnic “TInstitutul Politehnic “Traian Vraian Vraian Vraian Vraian Vuia” Timiºoara,uia” Timiºoara,uia” Timiºoara,uia” Timiºoara,uia” Timiºoara,profesor de specialitate la Grupul ªcolar deprofesor de specialitate la Grupul ªcolar deprofesor de specialitate la Grupul ªcolar deprofesor de specialitate la Grupul ªcolar deprofesor de specialitate la Grupul ªcolar deTTTTTransporransporransporransporransporturi Auto Timiºoara. Autor sauturi Auto Timiºoara. Autor sauturi Auto Timiºoara. Autor sauturi Auto Timiºoara. Autor sauturi Auto Timiºoara. Autor saucoautor a 41 de lucrãr i ºt i inþ i f ice decoautor a 41 de lucrãr i ºt i inþ i f ice decoautor a 41 de lucrãr i ºt i inþ i f ice decoautor a 41 de lucrãr i ºt i inþ i f ice decoautor a 41 de lucrãr i ºt i inþ i f ice despecia l i ta te, este membru a l Uniuni ispecia l i ta te, este membru a l Uniuni ispecia l i ta te, este membru a l Uniuni ispecia l i ta te, este membru a l Uniuni ispecia l i ta te, este membru a l Uniuni iScriitorilor din România. A colaborat cuScriitorilor din România. A colaborat cuScriitorilor din România. A colaborat cuScriitorilor din România. A colaborat cuScriitorilor din România. A colaborat cupublicaþiile: publicaþiile: publicaþiile: publicaþiile: publicaþiile: Acolada, Arca, Convorbiri lite-Acolada, Arca, Convorbiri lite-Acolada, Arca, Convorbiri lite-Acolada, Arca, Convorbiri lite-Acolada, Arca, Convorbiri lite-rare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont,rare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont,rare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont,rare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont,rare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont,TTTTTomis, Tomis, Tomis, Tomis, Tomis, Tribuna, Vribuna, Vribuna, Vribuna, Vribuna, Vatra, Zeit, Zeleni Konjatra, Zeit, Zeleni Konjatra, Zeit, Zeleni Konjatra, Zeit, Zeleni Konjatra, Zeit, Zeleni Konj.....

A publicat volumele de povestiri: A publicat volumele de povestiri: A publicat volumele de povestiri: A publicat volumele de povestiri: A publicat volumele de povestiri: OmulOmulOmulOmulOmuldubludubludubludubludublu, Cartea Româneascã, 1980; , Cartea Româneascã, 1980; , Cartea Româneascã, 1980; , Cartea Româneascã, 1980; , Cartea Româneascã, 1980; Povestiri,Povestiri,Povestiri,Povestiri,Povestiri,Hestia, 1997; Hestia, 1997; Hestia, 1997; Hestia, 1997; Hestia, 1997; ÎntrÎntrÎntrÎntrÎntr-o singurã dimineaþã-o singurã dimineaþã-o singurã dimineaþã-o singurã dimineaþã-o singurã dimineaþã,,,,,Hestia, 1999 ºi romanul Hestia, 1999 ºi romanul Hestia, 1999 ºi romanul Hestia, 1999 ºi romanul Hestia, 1999 ºi romanul Soldatule, mergiSoldatule, mergiSoldatule, mergiSoldatule, mergiSoldatule, mergiîndãrãtîndãrãtîndãrãtîndãrãtîndãrãt, Augusta, 2004., Augusta, 2004., Augusta, 2004., Augusta, 2004., Augusta, 2004.

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 20106 confluente

Deoarece cei tineri nu ºtiu multe lucruri despreDinescu, iar cei din secolul trecut, precum femeileiubite de autor, l-au cam uitat, am considerat cãnu ar fi rãu sã facem o rostire de niscaiva voroavedespre împricinat.

Barza l-a slobozit din cioc tocmai în Slobozia,atunci când toamna începuse a-ºi scrie tristeþilepe trotuare cu roºul frunzelor însângerate, adicãîn ziua de 11 nov., 1950. Niºte ursitore puse peglumã sau incompetente i-au hãrãzit lui Mirciulicãun destin literar foarte frumos. El a luat gluma lorîn serios -ºi bine a fãcut pe atunci- ºi a început

scatiii au zburat, de unde ºi tristeþea iremediabilãa podgoreanului. În poezia crãciun, de dataaceasta am respectat grafica autorului, neîntâlnim cu un Dinescu mai direct, mai hotãrât,mai voluptos, ce mai încoace ºi încolo!: “ ºi-osã-þi extrag stafida din buric/ºi minereul de futaidin coapse/...ºi-þi trece goliciunea-n embargou/ºi þâþele în fiºa de cadastru/de-mi face puladrepþi ca fidel castru” (probabil autorul se referãal acel fidel “castru” din secolul trecut, cãcifidelul de acum aratã ca o salcie plângãtoare.

În încheierea întâlnirii cu lugojenii, la cererea

Mir

cea

AN

GHEL

Vin, (non)poezie siiubitori de frumos

,

Vinul, evident din propria-i podgorie, made in Cetate, penumele sãu Vinul lui Dinescu, iubitorii de frumos ºi(non)poezia s-au întâlnit joi, 2 decembrie a.c., la Lugoj, laGaleria “Pro Arte”, cu prilejul lansãrii volumului “Femeiledin secolul trecut”, al fostului mare poet Mircea Dinescu,actualmente un prosper om de afaceri.

Rog a-mi fi iertat faptul cã mi-ampermis a-l parafraza pe Neil Armstrong,dar altceva mai bun nu am gãsit pemoment. Dupã aceastã tentativã deintroducere, sã revenim la oile noastre.

La vreme de iarnã, pe când MoºNicolae, lovit ºi el de crizã sãracul, nua reuºit sã aducã daruri tuturor celorcare meritau ºi pe când Moº Crãciunîºi pregãtea tolba, sania ºi renii pentrua aduce un strop de luminã ºi debucurie în inimile celor mici, dar ºi acelor mari, mãri se-ntâlnirã ºi se sfãtuirãºi bine fãcurã oamenii de litere,Alexandru Ruja, preºedinte, GraþielaBenga, SimionDãnilã, Miomir Todorovºi Francisc Baranyi, membri, ºi, în plinã“Lunã a cadourilor”, îi “cadorisirã” cuniºte premii literare pe cei mai truditoriºi pe cei mai valoroºi condeieri, peanul ce tocmai trecu. Lista cu ceipuþini, dar foarte buni, aratã astfel:

Paul Eugen Banciu - Premiul OperaOmnia, Eugen Dorcescu, “Drumul spreTenerife”, Editura Eubeea - Premiulpentru Poezie, Dana Gheorghiu, “Pesta”,Editura Brumar - Premiul pentru Prozã,Constantin Buiciuc, “Oglinda luiNarcis”, volumul I, Editura Marineasa-Premiul pentru Criticã ºi Istorie Literarã,Ioan Jurca Rovina, “Nopþi fãrã heruvimi”,Editura Palimsest - Premiul pentruDramaturgie, Lucian Alexiu ºi SlavomirGvozdenovici, “Furtunã deasupra

Belgradului” - Premiul pentru Traduceriºi Alexandru Budac, “Byron în reþea saucum a rãmas liberã canapeauadoctorului Freud”, Editura Humanitas-Premiul pentru Debut.

La o recentã întâlnire cu scriitorulRadu Pavel Gheo, Constantin Buiciucspunea urmãtoarele: “Locuiesc pestrada Ioan Huniade, sunt lugojean,sunt bãnãþean, sunt român, sunteuropean, sunt locuitor al PlaneteiPãmânt ºi al Galaxiei Calea Lactee.Ce sunt eu de fapt?” Îmi permit sã-irãspund eu. Eºti o fire mult preamodestã, prea discretã, un generos,un bonom, un harnic, un talent în alescrisului (ai scris mult ºi mai ai încãfoarte multe de scris), un tenace, unluptãtor, un doct, adicã un OM întreoameni, care prin premiul obþinut re-cent ai demonstrat cã sloganul“Lugojul este capitala spiritualã aBanatului” este mai mult decât un slo-gan, este un adevãr de necontestatcare are acoperire. Premiul tãu recentobþinut nu face decât sã întãreascãcele spuse de mine. Mã bucur ºi nebucurãm cu toþii, noi, colegii tãi deredacþie, atât de la hebdomadarul“Actualitatea”, cât ºi cei de la“Actualitatea literarã”. Succesul tãu,sper cã nu te superi, e ca ºi cum ar fiºi al nostru. La mai mare!

Mircea ANGHEL

Un pas mic pentru Constantin Buiciuc,

un pas mare pentru lugojeni,pentru literaturã

Constantin Buiciuc, rãsplãtit cu Premiul pentrucriticã ºi istorie literarã pe anul 2009 al UniuniiScriitorilor din România, Filiala Timiºoara

Constantin Buiciuc. Omul si operaPoet, prozator, critic literar. Nãscut la 22 mai 1951, Lugoj. Studii: Facultatea

de Filologie, Universitatea din Timiºoara. A colaborat la: „România literarã”,„Luceafãrul”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Flacãra”, „Reflex”, „Banat”,„Cuvinte româneºti”, Actualitatea literarã etc.

VOLUME PUBLICATE: Cartea poeþilor,culegere de poezii, Lugoj Press, 1994;Dimineaþã târzie, Timiºoara, Editura Marineasa, 1995; Un strigãt sub TurnulEiffel, note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa, 1999; Sunetul, parfumulºi culoarea, prozã scurtã, Timiºoara, Editura Marineasa, 2003; 15 ani de cântecpentru Dumnezeu. Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, Timiºoara, EdituraMarineasa, 2005; Fântâni ºi flori,note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa,2006; Oglinda lui Narcis, Timiºoara, Editura Marineasa, 2009, Ce cãutaþi aici,români?, note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa, 2010.

CÃRÞI ÎN COLABORARE:Pariu cu istoria, publicisticã, în colaborare cu Toni Boldureanu ºi Nicolae

Laieþiu, Timiºoara, Editura Marineasa, 2002; Personalitãþi politice lugojene,publicisticã, în colaborare cu Toni Boldureanu ºi Nicolae Laieþiu, Timiºoara,Editura Marineasa, 2003. Oameni, publicisticã, în colaborare cu SimionTodorescu, Timiºoara, Editurile Artpress ºi Augusta, 2008. Vinã, vinã, badeo,vinã!, culegere de folclor, în colaborare cu Ionel Negrea, Timiºoara, EdituraMarineasa, 2008.

PREMII LITERARE:Premiul III la Concursul de poezie organizat de Biblioteca „Mihail Sadoveanu”

din Bucureºti (1987); Premiul II la Concursul de prozã scurtã „Helion”, Timiºoara(1988); Premiul concursului de creaþie „Vara visurilor mele”, Bucureºti (2002).Premiul pentru criticã literarã, la Festivalul “Vreme trece, vreme vine…”, ediþia15 iunie 2009, Oraviþa. Premiul pentru criticã literarã al filialei Timiºoara aUniunii Scriitorilor (2010).

REFERINÞE CRITICE:În volume:Aquilina Birãescu, Diana Zãrie, Scriitori ºi lingviºti timiºoreni,

Timiºoara, Editura Marineasa, 2000. Marius Sârbu, Simion Todorescu:Scriitori lugojeni, Timiºoara, Editura Mirton, 2002, Timiºoara literarã,Timiºoara, Editura Marineasa, 2007. Dorin Murariu: Fragmentarium, EdituraHestia, 2008. În periodice: Gheorghe Grigurcu, „Contemporanul”, 16 febr.1995; Simona Avram, „Lugoj Expres”, 11–17 ian. 1996; Dorin Murariu,„Redeºteptarea”, 18–24 ian. 1996; Paul Doru Chinezu, „Lugojul”, 19 ian.1996; Ioan Quintus Teslaru, „Timiºoara”, 31 ian. 1996; Alexandru Ruja,„Renaºterea bãnãþeanã”, 5 aug. 1996; Alex. ªtefãnescu, „Flacãra”, nr. 11,1999; Ionel Bota, „Þarã de dor”, nr. 2, 2001; Nicolae Cenda, „Confluenþe”, nr.33, 2006; Cornel Drinovan, „Origini” (Spania), nr. 12, 2006, Cristian Ghinea,“Paralela 45”, supliment de culturã al ziarului “Renaºterea bãnãþeanã”, nr.5951, 4 august 2009; Lavinia ªerban, “Banat”, anul VI, nr. 12 (72), decembrie2009, p. 7; Dana Nicoleta Popescu, “Banat”, anul VI, nr. 12 (72), decembrie2009, p. 7, Ionuþa – Natalia Iorga, “Reflex”, anul XI (serie nouã), nr. 1 – 6(112 – 117), ianuarie - iunie 2010, p. 94 – 95; Remus Valeriu Giorgioni,“Actualitatea literarã”, nr. 2, anul I, noiembrie 2010, p. 15.

sã “zgârie” frumos hârtia. Din pixul sãu s-aunãscut “Invocaþie pentru nimeni”-1971, “Elegiicând eram tânãr”-1973, “Proprietarul de poduri”-1976, “Teroarea bunului simþ”-1980, “Democraþianaturii”-1981 ºi altele, iar mai încoace “Fluierãturiîn bisericã”, “Moartea citeºte ziarul”, “Corijent lacele sfinte”, “Cele mai frumoase 101 poezii” ºiultima, “Femeile din secolul trecut”. Preaplinultalentului sãu a fost rãsplãtit cu niºte premiiliterare pe care nu le mai amintesc, printre careºi un Herder.

Cam de pe aici Dinescu a divorþat de scris(am uitat a vã spune cã a fost ºi un fost pe laniºte reviste literare ºi, culmea culmilor sale deºef, preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România(1990-1993). Între timp a mai frecventat“Academia Caþavencu”, a mai mers cu boii peplai ºi când s-a îmbolnãvit s-a tratat cu “Aspirinasãracului”. ªi multe v-aº mai relata, dar mi-e fricã,virgulã, cã s-a-nnopta.

Dar sã revenim la oile noastre! La lansarea dela Lugoj au participat 200 de amatori contaminaþide patima cititului. 150 de cititori ai volumelor“Vinul lui Dinescu” cu “coperþi” albe, dar ºi roºii,preþ 20 de lei, 24,5 de melomani înrãiþi, care,contra sumei de tot 20 de lei ºi-au îmbogãþitfonoteca cu un CD al cantpodgoreanului MirceaDinescu, iar ceilalþi 25,5 , ca sã nu zic restul, auintrat în posesia volumului, cicã de poezie,“Femeile din secolul trecut”, tot la preþul de 20de lei (dupã ce l-am citit am regretat cã nu amcumpãrat un volum cu coperþi roºii pe care sã-lfi citit cu o femeie din acest secol). Pe mine unul,poezia “Descântec pentru un mãgar bãtrân”, m-a impresionat pânã la lacrimi, deºi scriitura dinfinalul opului se intituleazã “Moscova nu credeîn lacrimi”.

Bãtrânul mãgar abordeazã un registru tragic,lamento-ul sãu transformându-se într-undescântec, mai degrabã bocet:”aoleu, futu-iamaru’/ c-am avut pula ca paru’ aoleu/stãteaufetele pe ea aoleu/ca scatiii pe nuia aoleu”. E deînþeles. Devenind trãitor în secolul XXI, timpul ºi-a ascuþit secundele în trupul poetului. Sângelenu mai dã nãvalã în corpii cavernoºi aiscârbavnicului mãdular. El nu mai e ca parul,

generalã a unuia din salã, cantpodgoreanulMircea Dinescu a cântat-hai sã-i zicem cântat,un cântec pe propriu-i text, “Moscova nu credeîn lacrimi”. Dacã ar fi fost de faþã alde Guþã,alde Salam, alde Parizer alde Adi de la Vâlceaºi numai ºtiu cine, precis c-ar fi murit de invidie.Avantajul Dinescului este acela cã a fost operioadã de timp alãturi de orchestra din Dârvari,Mambo Siria, care ºi-a lãsat o puternicãamprentã pe inflexiunile sale vocale, fãcându-linconfundabil.

Dinescu este de fapt un amalgam de muzicantºi poet nepereche. La recentul târg de carte de laBucureºti, parcã “Gaudeamus” îi spunea, CD-ulmaestrului, neavând altceva mai bun de fãcut, lãlãiala o staþie de amplificare din standul respectiv. Uncunoscãtor i-a spus cântãreþului Dinescu: “E clar. EZavaidoc”. În urmã cu vreo zece ani, acelaºi Dinescuse afla într-un metrou, la Paris. Un þigan mioriticîntindea în disperare burduful unui acordeon, pirandalui având misiunea de luptã de a strânge niºte biºtaride la cei care se îndurau sã rãsplãteascã prestaþiaartisticã a soþului sãu. Dând cu ochii de Dinescu,aceasta i-a zis soþului: Uite pe nebunul ãsta careapare des la televizor, cum dracu’ îl cheamã, cumdracu’ îl cheamã? A, mi-am amintit! Eminescu. Sãfii un Pavarotti ºi un Eminescu în acelaºi timp, nu ede ici, de colo.

Fãcând un adevãrat crez din ceea ce i-a ordonatIon Caramitru prin 22 decembrie 1989, pe laTeleviziunea Românã, “Fã-te cã lucrezi Mircea!”, else face cã lucreazã. Când pe la moºia lui de laCetate, când pe la vreun ziar cu câte un articolaº,douã, când pe la o televiziune bãtutã de un Vântprielnic, unde Virgil Tãnase întreabã ºi tot el, dinrespect pentru invitat, rãspunde, sau vorbescamândoi în acelaºi timp de nu se mai înþelege nimic.

Acum are în cap niºte proiecte mãreþe. Tot lapostul Vântului va face o emisiune gastronomicã,unde va gãti în faþa telespectatorilor dupã reþeteºi de el ºtiute, urmând ca toate reþetele sã aparãîntr-o carte de bucate, carte care precis va luaPremiul Nobel pentru reþete culinare dizidente.Sã nu-mi mai apuce moartea sã citeascã ziaruliar eu sã fiu exilat pe o boabã de piper, dacãMircea Dinescu nu e un tip trecut de simpatic!

actualitatea literarã 7nr.3 n decembrie 2010 invitatii revistei

O singurã poezieO singurã poezieO singurã poezieO singurã poezieO singurã poezieeram cu ochii în calculator de vreo patru ceasuricând m-am pomenit cu frate-miu lângã minem-am speriat ca naibaam trãcnit rãu de totel a râs mi-a cuprins capull-a mângâiat puþin l-a lipit de burta lui ºi mi-a spusla început ºoptit apoi tot mai tare ºi mai taremãivreau sã scriu ºi eu o poezieuna singurã-singuricãdar vreau sã fie cea mai proastã poezie care s-a scris vreodatã

una pe care s-o þinã minte toþi-toþi-toþisã-i lase mascãsã li se încleºteze maxilarelesã o povesteascã prietenarilor vecinilor rudelor din strãinãtatesã o trimitã pe emailuri ºi messengerurisã aparã pe burtierele de la toate ºtirile

vreau sã fie atât de proastã încât sã fie tradusã în toate limbile circulatesã fie obligatorie la ºcoalã la liceu la examenesã merg pe stradã sã-ºi dea lumea coate ºi sã zicãuite-l bã pe ãla cu poezia aiafii atent bã la el

sã se punã premiu pe capu’ meu mai scump ca nobelu’sã fiu cãutat de lunetiºti ºi de ucrainienisã apar la televizor sã dau interviurisã povestesc cum de-am reuºit aºa cevasã mã întrebe ce-au zis pãrinþii când au citit-o ce-ai zis tu

ce-a zis gagicã-measã mã întrebe ce gânduri de viitor amdacã nu vreau sã fac un volum întregbãi înþelegivreau sã scriu o poezie atât de proastãîncât sã ajung maremare de totsã fiu un miticã dragomir un columbeanunu mã ce columbeanuun becali al poezieiun regiment de mascaþi sã ne înconjoare bloculsã zbârnâie elicopterele pe la fereastrãtanchetele prin faþa scãriiºi sã mã aresteze în miezu’ nopþiisã apar în toate istoriile care s-or scrie de-acu înaintesã-o revizuiascã manolescu p-a lui ºi sã mã radã pe 20 de paginisã fiu scos în câmpu’ literar ºi dat cu capu’ de toþi pereþiisã mã adore toþi veleitarii ºi sã mã iubescã mai tare decât pemamele care i-au fãcutfiindcã romanele poemele piesele sau ce drac’ scriu eio sã fie geniale bãi faþã de poezia meage-ni-a-levreau sã-mi ias-o poezie atât de proastãîncât sã vinã turiºtii-n valuri s-o vadã

ca pe-un monument ca pe-un mausoleum ca pe o chestiesã nãvãleascã japonezii ºi americanii ºi canadieniiºi toþi ãia cu bani peste noisã-ºi facã singuri drumuri ºi autostrãzi ca sã ajungã pân-acila poezia astaºi sã iasã România din crizãºi sã devinã o forþã mondialãîncât sã le fie fricã tuturor bãide ce suntem noi în staredacã ne punem în minte ceva

Robert SERBAN

A ieºit un tãrãboi previzibil dupã ce fiicaunor ºvabi din satul Niþchidorf, judeþul Timiº,România a luat, în anul 2009, Premiul Nobelpentru Literaturã. Unii compatrioþi s-au lãsatcuprinºi de fervoarea universalitãþii, alþii – prinvocea autorizatã a Securitãþii – au deplânsjudecata conjuncturalã a celor de la Stockholmºi au mai gãsit un prilej pentru a-i ridica odiscretã odã lui Nicolae Ceauºescu, care,asemeni colegilor din America Latinã, cei cele-au furnizat material îndestulat unui GabrielGarcia Marquez ºi unui Mario Vargas Llosa,ar fi devenit “copãrtaº”, prin exemplarul sãuregim opresiv, la obþinerea unei distincþiidevenite obsesie pentru o parte a naþiuniinoastre. Ca tacâmul sã fie complet, nemþiiplecaþi din România se ceartã astãzi în stilbalcanic dupã ce instituþia numitã CNSAS ºi-a deºertat o câtime din cornul abundenþei,unul mustind de turnãtorii-surprizã, dar ºisuspectatã cã ar fi dat drumul la destulecontrafaceri. Asta în timp ce patrioþii lucrãtoriai serviciilor secrete, ajunºi repejor la vârstapensiei, în marea lor înþelepciune, au trecutde la apãrarea proprietãþii socialiste lasupralicitarea proprietãþii private.

Pe de altã parte, ar fi penibil sã ne anexãmgloriei pe care trebuie s-o suporte HertaMüller. Sigur cã anumite precizãri (dintr-odirecþie sau dintr-alta) nu stricã. Într-o cartescrisã în 1986 (combinaþie subtilã de eseucu prozã ºi cu reportaj), dar tradusã înromâneºte dupã cãderea comunismului,savantul Claudio Magris (originar din Trieste,candidat el însuºi la Nobel!) observã, trecândprin Timiºoara, cã, în comparaþie cu saºii,ºvabii sunt „mai puþin înclinaþi sã-ºi apere cuimpetuozitate conºtiinþa lor naþionalã”, însãasta nu i-a scutit, dupã cel de-al doilea rãzboimondial, de la persecuþii drastice (exproprieri,deportãri etc.).

Cât despre scriitori, aceºtia, deºi auediturã specializatã, sunt supuºi unui„sufocant control politic. Nikolaus Berwangerviseazã la un „esperanto-samizdat” în caresã-ºi învãluie poezia subversivã. Triestinulo întâlneºte (în 1984 sau, mai degrabã, în1985) pe Herta Müller, îi citeºte controversatulvolum Niederungen (Depresiuni) ºi facecâteva (premonitorii!) remarci percutante:„povestiri simple ºi dificile”; „au veracitateaexistenþialã a samizdatului”; „satul ei estelocul absenþei”; „senzitiva ºi sumbra eiradicalitate”; „când o teoretizeazã, cade,uneori, într-o stereotipie nu lipsitã de aroganþã”;„în dura represiune politicã ce s-a abãtut asupragermanilor din România, ºi Herta Müller esteacum constrânsã la tãcere”. De altfel, scriitorulgerman de aici „trãieºte acele desfãtãri,acele duplicitãþi ºi acele crize de identitatecare stimuleazã poezia”. Ajuns în Germania,el va scrie tot despre patria pe care apãrãsit-o; cazul extrem îl reprezintã poetulRolf Bossert, care, victimã a unei dubleînstrãinãri, se sinucide în lumea liberã(Claudio Magris, Danubio, Garzanti, Milano,1986; ediþia româneascã: Danubius ,traducere de Adrian Niculescu, Univers,Bucureºti, 1994, pp.308-310).

Lui Magris nu putea sã-i scape faptul cã laînceputul anilor ºaptezeci se întemeiaseAktionsgruppe, „un grup de avangardã po-litico-literarã (care) criticã regimul de lastânga”; Gerhardt Csejka (bãnãþean trãitor laBucureºti ºi redactor la Neue Literatur) îi puneîn evidenþã germanistului italian paradoxul

Robert ªerban (n. 4 octombrie 1970,Turnu Severin) este licenþiat al Facultãþiide Construcþii a Universitãþii „Politeh-nica“ din Timiºoara (1995). A debutatcu poezie în 1983 în ziarul „Viitorul” dinTurnu Severin. A publicat apoi grupajede versuri în numeroase reviste literaredin þarã (Orizont, România literarã, Echi-nox, Familia, Contrapunct, Poesis, Lu-ceafãrul) ºi din strãinãtate. În prozã, adebutat în 2000, cu „Lozul ºi lozinca“, înrevista timiºoreanã „Ariergarda”. În pre-sã, a fost mai întâi redactor la revistaForum studenþesc, apoi la cotidianul Re-naºterea bãnãþeanã; din 1998, a fost reali-zatorul emisiunii „Raftul cu cãrþi“, de laAnalog TV, devenitã, din 2000, „A cincearoatã“. Între 2001-2004, a fost redactor-ºef al sãptãmânalului Focus Vest. Dindecembrie 2004, este director editorialal editurii Brumar. Editorialist al sãp-tãmânalului TM 24 FUN. Este membrual Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volumele: Fireºte cã exa-gerez (poezie), Editura Excelsior, Timi-ºoara, 1994; Odyssex (poezie), EdituraMarineasa, Timiºoara, 1996; Piper pe lim-bã (interviuri), Editura Brumar, Timiºoara,1999; Pe urmele marelui fluviu/Auf denSpuren des grossen Stroms (coautor, po-ezie ºi prozã), volum bilingv (românã ºigermanã), Editura Fundaþiei Pro, Bucu-reºti, 2002; Timiºoara în trei prieteni (po-ezie), Editura Brumar, Timiºoara, 2003;Cartea roz a comunismului (coautor, me-

morialisticã), Editura Versus, Iaºi, 2004;A cincea roatã (interviuri), Editura Hu-manitas, 2004; Barzaconii/ Anus dazumal(prozã, volum bilingv), Editura Hartmann,Arad, 2005; Cinema la mine-acasã(poezie), Editura Cartea Româneascã,2006; Athenee Palace Hotel (coautor,teatru), Editura Brumar, 2007; Ochiul custreaºinã (publicisticã), Editura Tritonic,2007, Moartea parafinã (poezie),Editura Cartea Româneascã, 2010,volum lansat recent ºi la Lugoj.

Viorel MARINEASA

„creºterii spirituale a unei comunitãþi aflate lamomentul declinului”, mãrturisind cã, atuncicând vor mai pleca din România câþivascriitori, îºi va scrie eseurile pentru nimeni(Magris, p.314).

Am ajuns metodist la Casa de Culturã a Stu-denþilor din Timiºoara în anul 1973. CenaclulUniversitas, unde activau cei din Aktionsgru-ppe Banat, avându-l ca lider pe Richard Wag-ner, a mai þinut vreo douã-trei ºedinþe, pânãcând a fost desfiinþat de Partid ºi de Securitate.

Pentru a fi supravegheatã mai pe îndelete,probabil, gruparea a fost obligatã sã setransfere la filiala Uniunii Scriitorilor. Dar, cumobservã Ernest Wichner (membru fondator;astãzi – director la Literaturhaus Berlin),componenþii acesteia „au infiltrat cu succescenaclul literar oficial (Adam Müller-Guttenbrunn), impunându-i propriile principiiestetice” (Între Niþchidorf ºi Stockholm, în„Apoziþia”, München, nr.5/2010, pp.36-37). Auurmat ani grei: interogatorii, bãtãi, arestãri;naþional-comunismul nu putea fi contestat nicimãcar de pe poziþii marxiste. William Totok afost dat afarã din facultate ºi bãgat la puºcãrie.Dupã ce a ieºit de acolo, într-un gest superbde solidaritate, cei de la revista Forumstudenþesc, prin mijlocirea lui Mircea Bârsilãºi a Doinei Paºca, l-au publicat subpseudonimul-anagramã Otto Willik, iar cenzuraa fost (ori s-a lãsat) pãcãlitã. Secvenþatimiºoreanã a optzecismului îºi datoreazãcristalizarea esteticã ºi legãturilor desubstanþã cu cei din Aktionsgruppe Banat. Pelângã Bârsilã, deja pomenit, trebuie amintiþiPetru Ilieºu, Ion Monoran, Adrian Derlea. Cânda apãrut (1982) volumul antologic Vânt potrivit,pânã la tare, acesta a devenit, alãturi de cartealui Serge Fauchereau despre poeziaamericanã, o micã biblie pentru cei dincenaclul Pavel Dan. Una din taberele deliteraturã de la Crivaia (unde mai fuseserãMircea Cãrtãrescu, Matei Viºniec, Elena ªtefoi,Gheorghe Crãciun ºi atâþia alþii) i-a avut cainvitaþi pe cei din Aktionsgruppe, cãrora li seadãugase un nume nou: Herta Müller.

Un continuator al spiritului acestui grup (m-am împrietenit cu el ºi am avut plãcerea sãconlucrãm) a fost Helmut Frauendorfer. El adramatizat ºi a pus în scenã Niederungen laCasa Studenþilor. Cei de la catedra degermanã a Universitãþii au explodat: mi-aucerut sã renunþ la spectacol, deoarece traiultradiþional al ºvabilor bãnãþeni e prezentat înmanierã grotescã. Nu i-am ascultat. Am izbutitsã strecurãm reprezentaþia în faza finalã aFestivalului Naþional al Artei ºi CreaþieiStudenþeºti. Victor Rebengiuc, preºedintelejuriului, a avut grijã ca piesa sã fie premiatã.Doamnele de la catedrã au amuþit indignate.Vorba unui clevetitor anonim de pe Internet:am fãcut Cântarea României... Da, cu HertaMüller ºi cu Aktionsgruppe Banat, zise muscavenind de la arat.

* * ** * ** * ** * ** * *În luna noiembrie a.c. a avut loc în Capitalã

(gazde: Muzeul Naþional al Literaturii Româneºi Universitatea din Bucureºti; directori deproiect: Gerhardt Csejka ºi Caius Dobrescu)conferinþa Grupul de acþiune Banat: odinamicã a dilemelor. Orient/Occident,Majoritar/Minoritar, Capitalism/Socialism,Individ/Comunitate. Fãrã cântãri de slavã, armerita întreprins ceva ºi la Timiºoara.

Ne-am amintitde Herta MÜLLER,

deAktionsgruppe

Banat

,

Viorel Marineasa (n. 2 februarie 1944, Þipari, Timiº) este prozator, editorºi jurnalist. Este fondatorul ºi directorul Editurii Marineasa, din Timiºoara.

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 20108 scoaladepoezie

n Cristi Vecerdea CRIV n una pe lunã

Odisseas Elytis s-a nãscut la 2 noiembrie 1911, înIraklion (Creta) ºi a decedat la 18 martie 1996. În 1940 emobilizat cu gradul de sublocotenent ºi participã la lupteledin munþii Greciei ºi din Albania împotriva invaziei italiene;în 1941 se îmbolnãveºte ºi e trimis în spatele frontului;director al Radiodifuziunii greceºti (1945), se dedicã din1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul“Orientãri”). Între 1969 ºi 1974, anii dictaturii militare, seautoexileazã în Franþa. Reîntors în patrie îºi continuãactivitatea literarã bucurându-se de un prestigiu pe care,dintre contemporani, doar Giorgios Seferis ºi Iannis Ritsosl-au avut. Laureat Nobel în 1979. Bibliografie selectivã:“Orientãri” (1940), “Soarele Întâiul” (1943), “Cântec Eroicºi Funebru pentru Sublocotenentul cãzut în Albania”(1945), “To Axion Esti” (1959), “Soarele Insoritul” (1971),“Monograma” (1972), “Rãzleþitele” (1974), “Carteasemnelor” (1977), “Maria Nefeli” (1979). Despre Elytis,Lawrence Durrell scria: “Gândirea liricã a lui Elytis, îmbibatãde romantism, dezvoltã în faþa noastrã o metafizicã plinãde deplin senzualism spiritual. Stâncile, insulele, mareaalbastrã greacã, vânturile, pe de o parte continuã sã fiereale, pe de altã parte devin embleme cu sensul pe carel-am da simbolurilor din alchimie. Cu acestea îºi exercitãpoetul magia ºi þinem sã mãrturisim cã este vorba de ocu totul originalã magie greacã. Poeziile sale sunt creaþiicare invocã spiritul etern al lumii greceºti, acela care desecole a locuit ºi continuã sã locuiascã ºi sã magnetizezeconºtiinþa europeanã cu continue referiri la un ideal deperfecþiune la un ideal de perfecþiune care, ca simplãposibilitate, persistã de altfel pânã în zilele noastre”.

Odisseas Elytis

Sã frâng ceea ce nu se poate!Sã frâng ceea ce nu se poate!Sã frâng ceea ce nu se poate!Sã frâng ceea ce nu se poate!Sã frâng ceea ce nu se poate!Nostalgia sã aibã trup ºi s-o împing pe fereastrã afarã!Sã frâng ceea ce nu se poate! Fatãde sânul tãu gol ca de gânduriCândva Dumnezeu m-a apãrat

Sus pe metereze la lumina lunii m-a dusca nu care cumvadin pricina limbuþiei mele sã apariºi ursitele sã te însemneCum s-a ºi întâmplatCãci viaþa asemenea întâmplãri vrea ºi îi sunt pe placiar noi credem cã ele se petrec aiurea

ªi de cealaltã parte a dragostei de cealaltã parte a morþiiorbecãim pânã când nãpraznica încleºtarea ceea ce a devenit carne a cãrniise aprinde în noi ca fosforul lumineazã sã ne deºteptãm

Da timpul înainteazã drept iar dragostea verticalªi ori se rup în douã ori nu s-au întâlnit niciodatãDar ceea ce rãmâneCa nisipul adus în camerã de vântul puternicºi pãianjenulacolo afarã în pragul uºiiLupul cu ochiul aprins tânguindu-se

Nesigure par toate ºi mai cu seamã munþii Creteimi-i amintesc din copilãrie ninºiºi i-am regãsit rãcoroºidar ce importanþã are

Fie cã rãmâi liber fie cã eºti învingãtor soarele tot apuneªi e de jur împrejurul tãu

Liniºte nãpãditã de þãrmuri devastate undemai coboarã norii sã pascã iarbã cu puþin înaintesã se-ntunece pentru totdeauna

De parcã s-ar fi sfârºit cu oameniiºi n-a mai rãmas de spus nimic de seamã.

Lazãr MaguMAGII

Cu suflete de magi zidind cetateSã nu luceascã steaua unui alt IrodVenim ºi azi cu darurile toate,cu rugãciuni ºi daruri necurmateºi ne-nchinãm la-al Naºterii izvod.

Prinos umil din lumea noastrã micãÎntâiului Nãscut al patriei divinenoi inimile-þi dãm – izvoarele senine,zidind în cer comori ce nu se stricãsã fim în veci, Iisuse scump, cu Tine!

Dar fi-vor iarãºi, Doamne, robi netrebnicice surpã adevãrul în minciunãºi iar vor plânge spinii din cununãcând, ne-nþeles de oameni ºi uceniciTu vei purta ºi crucea cea din urmã.

Mai ’nalt e azi calvarul necredinþeiºi-o rece îndoialã-ncet se cernecând Tu Te naºti în ieslea umilinþeisã porþi spre cer nãdejdile credinþeila Împãratul Gloriei Eterne.

Cu suflete de magi zidind cetateSã nu luceascã steaua unui alt IrodVenim ºi azi cu darurile toate,cu rugãciuni ºi daruri necurmateºi ne-nchinãm la-al Naºterii izvod.

Irina Lucia Mihalca s-a nãscut în data de 5 mai1967. A absolvitFacultatea de Chimie, la Institutul Politehnic Iaºi ºi a urmat cursuripost-universitare la Academia de Studii Economice Bucureºti. Înperioada 2002-2005, a fost redactor editor la Revista IT “EraComunicaþiilor “, iar în prezent este redactor-colaborator la revistavirtual-literarã “Faleze de piatrã”. A publicat poeme ºi prozã înrevistele “Faleze de piatrã” ºi “Visul”. În 2009, creaþile ei au fostselectate de revista Esenþe pentru publicarea într-un volum colectiv.Irina a apãrut ºi în ediþia tipãritã a antologiei de poezie a câºtigãtorilorconcursului naþional literar „Incubatorul de condeie 2010”, secþiuneapoezie romanticã, antologie electronicã a scriitorului amator dinRomânia. La concursul de poezie “Poezie ºi Suflet” - 2010, a obþinutmenþiune din partea publicaþiei “Algoritm literar”. Blogul sãu îl gãsiþila adresa: http://irinaluciamihalca.blogspot.com/

Irina Lucia Mihalca

Celãlalt trup ~ o nouã viaþãCelãlalt trup ~ o nouã viaþãCelãlalt trup ~ o nouã viaþãCelãlalt trup ~ o nouã viaþãCelãlalt trup ~ o nouã viaþãVuietul veºniciei auzit noaptea tãia timpul în douãCoborât din cer pe pãmânt împungându-l ca un ac

Calea lacrimilor suspinã pe cer,Iute ca privirea femeii un sunet subþireîndoi cerul în luminã ºi întuneric.

Dintr-o îndepãrtatã nostalgie o tristã melodievoia sã cârpeascã viaþa acolo unde sunetulo sfâºiase în douã ...

La stânga sunetului era noapteala dreapta lui era ziuaunivers presãrat cu picãturi de apã ºi prezenturi

Începând sã respire muzicã se strecurã prin labirintcãlcându-ºi umbra plinã de apã în Canalul MiracolelorTimpul femeii nu curge pe aceeaºi cale cu timpul bãrbatuluispre celãlalt trup

Adevãrul e în cuvânt, piatrã ºi apã...un distih în oglindã -Milee dugento con sessanta sei prin Surâsul Cybelei

Între cer ºi pãmânt, între El ºi Ea - doar un timpVoalul a cãzut dând cioburile deoparte,întunericul deveni luminãdisperarea - speranþãdurerea - bucuriedepãrtarea - simbiozãsingurãtatea - întreg- Voi fi cu tine pânã la sfârºitul Timpului!

În palma ei atingerea literei-mamã ebraice ShinÎi citi sãrutul - Sã fii fericitã cât îþi stã în putinþã!

Cãlãtor în univers dupã sufletul stelarspre noul acum, sufletul încarcerat eliberat de trupcautã un strop de apã ºi-un strop de timpînghiþi din lacrimile Maicii Domnuluiîn secþiunea de aur a timpului cu veºnicia.

Aliteraþia timpuluiAliteraþia timpuluiAliteraþia timpuluiAliteraþia timpuluiAliteraþia timpului“ Et la mer et l’amour ont l’amer pour partage,

Et la mer est amère, et l’amour est amer, L’on s’abîme en l’amour aussi bien qu’en la mer, Car la mer et l’amour ne sont point sans orage.”

Pierre de MarbeufExistã un timp pentru toateExistã un timp pentru toateExistã un timp pentru toateExistã un timp pentru toateExistã un timp pentru toateun timp de uitare, un timp de-nvãþare,un timp de uitare, un timp de-nvãþare,un timp de uitare, un timp de-nvãþare,un timp de uitare, un timp de-nvãþare,un timp de uitare, un timp de-nvãþare,un timp de trãire, un timp de iubire,un timp de trãire, un timp de iubire,un timp de trãire, un timp de iubire,un timp de trãire, un timp de iubire,un timp de trãire, un timp de iubire,un timp pentru somnul cel lungun timp pentru somnul cel lungun timp pentru somnul cel lungun timp pentru somnul cel lungun timp pentru somnul cel lungun timp de murire.un timp de murire.un timp de murire.un timp de murire.un timp de murire.

Pas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþãPas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþãPas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþãPas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþãPas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþã.

Rãtãcirea TimpuluiRãtãcirea TimpuluiRãtãcirea TimpuluiRãtãcirea TimpuluiRãtãcirea Timpuluila Masa Tãceriila Masa Tãceriila Masa Tãceriila Masa Tãceriila Masa TãceriiZborul pescãruºului semneazã orizontul între douã clipeÎn urma fiecãrui pas timpul muºcã cu forþã spaþiileLumina elibereazã cãderea secundelordin trecerea cuvintelorÎn urma fiecãrui pas iarbã nenãscutã, iarbãneruptã de trecutRãnit la picioare te ridici din botezul apeiîn tãcerea regãsitã

Din colþul viselor neputinþa reþinerii clipelor rebeleAnotimpuri ce nu existã trec prin umbrele oaselor albiteLa Masa Tãcerii sufletul în cãderea sãrutuluielibereazã timpulÎn fiece noapte curg peste vetre icoanele din focul inimiiNimic nu va mai fi cum a mai fost în inocenþa vârstelor

Traversezi oraºul, în faþã doar biserica,cu inima spargi altarul,Treci mai departe de început, cu aripileºi dinþii rupi din infinit,Prin respiraþia lacrimii jumãtãþi de glasuri se strigã,se cautã în tãcerea oglinzilorÎn spatele coloanei nu mai e nimic, doar cimitirul,speranþa ºi cerul

Cazi în rugãciune ºi peste toateColoana Infinitului se desfãºoarã în luminã,Din umbre nu a plouat, nu a ninsprin rana desfãcutã peste timp în linia rece a nopþii

Printre iluzii ne strecurãm, ultima treaptã a scãrii rulantenu mai existã,Singuri vom face saltulîn tronsonul urmãtor de timp secþionat,Orele, zilele ºi anii s-au evaporat printr-o nouã rotirea pãmântuluiGardienii nemãrginirii ne-au deschis porþileprin suspinul umbrelor

Timpul - tubul îngust prin care cu greu vom trecedin trupul cuvintelorÎnvãþându-ne unii pe alþii pentru noua rearanjaredin Fântâna Luminii.

actualitatea literarã 9nr.3 n decembrie 2010 scoaladepoezie

poetul oficiala fost inclus înnenumãrate antologii.

a primit onoruri ºi burse.

e cunoscut ca un mare activistºi socialist.

el publicã în perioda astaun lung lung poemcare este pe calesã intre în multe volume,însoþit de referinþesavante ºi obscure.

cel puþin o datã pe lunãîi citeazã pe Achileºi Pindar.

a publicat foarte multe volumedin cuvântãrile ºi eseurile lui.

e priceput cu adevãratsã joace jocul ãsta.

mereu e sigurcu cine trebuie sã dea mâna.

mai mult, elnu a avut niciodatão unghie agãþatã,iar câinele luinu a urinat niciodatã pe covor.

facturile îi sunt plãtite fãrã greººi nu ºtiecum e sãratezi o masã.

sacoul îi vine mereu,pãrul îi este oricând pieptãnat,ºi nu face niciodatãvreun gest nepotrivitîn faþa familiei sau a prietenilor.

iar poezia luiaratã toate astea.

fãrã suflet,fãrã conþinut.

atât de mult aer gol...

doar vorbe.

când va murialþi oficiali îi vor discuta viaþaºi îi vor diseca opera.

oamenii vor uita.

ºi alþi oficialiîi vor lua locul.

ºi tot aºa, alþiivor lua ºi locul acelora.

mã tem cã întotdeaunavor exista oficiali,

zâmbitori, încrezãtoriºi siguri pe ei.

iar acesta este doar încãun motivpentru careaveþi absolutã nevoie

de unulcamine.

Henry Miller,James Jones,Dos Passos,Zola,Kerouac,Meyer Levin…

faptestecãei toþisunt morþi,iar euîncã suntaici,luptând cu poemul acestacare nu merge.

lucrul bunîn legãturãcu astaeste cã existãbere în frigider,

cãrþi pe raft

ºi un filmla televizor.

e suficientde bine pentru mine.

Steinbeck ºi Zolaºi toþi ceilalþipot sãaibãnemurirea lor.

eu sunt mai mult decât mulþumitcu puþinulcare a rãmas pentru mine.

toate sunt preauºoare...cãlãrireataurilor.

sãrituracu paraºuta.

urcareaMuntelui Everest.

vânãtoarea de crocodili.

cursele de maºini.

prinderea gloanþelorîntre dinþi.

toate suntprea simple.

prea confortabile.

doar o datã lãsaþi-lpe unul din acei

tipi puternicisã vinã jos aici

sã încercesã scrie

mãcar un singurpoem.

JOHN YAMRUS

poemul nemuritorpur ºi simplunuse întâmplã.

de obiceinu e mai multdecâto descrierea unei zile din viaþã,

iar unele zilesunt doarmai interesantedecât altele.

am întrebato doamnã poetã„ce faceþi acum?ce ambiþii aveþi?”

iar ea a spus„aº vrea sã scriu,simt cã amadunat în minemari poeme,chiar nemuritoare.”

„ºi ce faceþipentru asta?”

„oh,citesctot ce pot

pregãtindu-mã.

ca un muzicianacordându-ºi instrumentul.”

„da, dar scrieþi?”am mai întrebat.

„nu, nu sunt gata încãpentru aºa ceva.

aºtept momentulcel mai potrivit.

aºtept inspiraþia.înþelegi?”

da, doamnã,mã tem cã da.

Prezentare ºi traducere de Vasile BaghiuInternetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de aInternetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de aInternetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de aInternetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de aInternetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de a

cunoaºte poeþi din alte spaþii. John Ycunoaºte poeþi din alte spaþii. John Ycunoaºte poeþi din alte spaþii. John Ycunoaºte poeþi din alte spaþii. John Ycunoaºte poeþi din alte spaþii. John Yamrus este unul dintre ei, un om pentru care poeziaamrus este unul dintre ei, un om pentru care poeziaamrus este unul dintre ei, un om pentru care poeziaamrus este unul dintre ei, un om pentru care poeziaamrus este unul dintre ei, un om pentru care poeziaeste – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylva-este – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylva-este – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylva-este – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylva-este – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylva-nia, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foartenia, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foartenia, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foartenia, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foartenia, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foartedetaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 dedetaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 dedetaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 dedetaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 dedetaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 depoeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. Tpoeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. Tpoeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. Tpoeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. Tpoeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. Trãieºte la Sinking Spring,rãieºte la Sinking Spring,rãieºte la Sinking Spring,rãieºte la Sinking Spring,rãieºte la Sinking Spring,Pennsylvania, împreunã cu soþia sa CathyPennsylvania, împreunã cu soþia sa CathyPennsylvania, împreunã cu soþia sa CathyPennsylvania, împreunã cu soþia sa CathyPennsylvania, împreunã cu soþia sa Cathy, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele,, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele,, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele,, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele,, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele,cu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recentcu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recentcu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recentcu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recentcu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recentJohn spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imagineJohn spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imagineJohn spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imagineJohn spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imagineJohn spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imaginea poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal laa poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal laa poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal laa poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal laa poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal lavânzarea cãrþilor lorvânzarea cãrþilor lorvânzarea cãrþilor lorvânzarea cãrþilor lorvânzarea cãrþilor lor. Ca autor. Ca autor. Ca autor. Ca autor. Ca autor, cred cã mã aflu în toatã , cred cã mã aflu în toatã , cred cã mã aflu în toatã , cred cã mã aflu în toatã , cred cã mã aflu în toatã afacereaafacereaafacereaafacereaafacerea asta legatã de poezie ºi asta legatã de poezie ºi asta legatã de poezie ºi asta legatã de poezie ºi asta legatã de poezie ºipentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestulpentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestulpentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestulpentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestulpentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestulaventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemeleaventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemeleaventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemeleaventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemeleaventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemelealãturate fac parte din volumul „Blue Collaralãturate fac parte din volumul „Blue Collaralãturate fac parte din volumul „Blue Collaralãturate fac parte din volumul „Blue Collaralãturate fac parte din volumul „Blue Collar,” recent apãrut la „Publish America”.,” recent apãrut la „Publish America”.,” recent apãrut la „Publish America”.,” recent apãrut la „Publish America”.,” recent apãrut la „Publish America”.

Dana Banu

poemul-marionetão luminã albastrã îi traversa chipul. îi era cumva ruºine sã trãiascã.avea dexteritatea marilor inventatori de iluzii. stranietatea celor nefericiþidin naºtere.se lãsa consumat cu uºurinþã privit pe îndelete descifrat cu îngãduinþã.regele vastelor teritorii de fum. obraznicul arlechin al principeselor decrepite.

avea atâtea cuvinte încât þi se fãcea rãu ascultându-l. aerul se rarefia.un cimitir ambulant în care trãiau oameni cu feþe de lut. un vânzãtor denevroze pentru blazaþi....

din politeþe se poate muri la fel de bine ca din viaþã. vine o zi când gãseºtimotive sã ucizi ºi ucizi.fãrã blândeþe. fãrã teamã. fãrã întrebãri. loveºti scurt ºi pleci. sau dai focomenirii cu graþie ºi simplitate.în urmã rãmâne o cenuºã de om. din cenuºa de om se nasc cele mai vii ºiluminoase poeme.

când scrii e semn cã undeva pe parcurs s-a întâmplat cel puþin un acci-dent sau o crimã.nu poþi sã scrii fãrã cadavre în sertar fãrã nebunia sinucigaºului în seriefãrã masca înºelãtoare a omului-înger....

noi suntem dintre cei care aprind luna ziua în amiaza mare.noi suntem oameni ai nopþii ºi fiare dezlãnþuite ale lunii.þara noastrã e dincolo de pãmântul acesta.respirãm odatã cu el odatã cu poemul-marionetãcel care ne-a pus lacãte grele ºi ne-a vândut prin lume drept inocenþi.ne-au cumpãrat la întâmplare zarzavagii copii neatinºi de sãlbãticieadolescenþi cu plete fosforescente ºi aripi de ceaþãfemei ºi bãrbaþi singuratici cu vieþi exemplare ºi triste.

suntem prizonierii poemului-marionetã. viaþa e departe de noi.stã ascunsã ºi rânjeºte sinistru din spaþiile albe ale versurilorscrise de noi trãite de alþii.

la marginea oraºuluiI.

acolo unde umbrele se desfac într-un fel de singurãtate apoasãacolo unde ne întoarcem de fiecare datã ºi privim cu tandreþe sprebãtrânele ceasurila marginea oraºului printre statuile disperãriiam înþeles frumuseþea femeilor înspre iarnã tãcerea bãrbaþilor cu luminipe umerii firavi

e searã ºi dincolo de râu cresc viziuni acoperite de ceaþãne prelingem pe ziduri jilave inventãm mecanisme ciudate cu nume sonorepoeme pentru mai târziu ca niºte boabe de piper tulburând pahare plinecu vin rubiniupoate e sângele nostru acolo poate e doar apa ciudatã care naºte mereuîntâmplarea

la marginea oraºului acolo unde tramvaiele ajung obosite ºi literele sescriu printre mormintefragmente din anotimpurile vârstelor noastre steaguri de pace ºi steaguride rãzboaie pierdute la timpo întreagã armatã de semne care strivesc realitatea

II.iatãavem cuvinte avem pâine caldã pe masã avem rãbdare ºi trãim încãmai mult de atât vai nu ne-a fost dat sã primim ºi nici n-am cerut vreodatãun râu de smoalã un miros de pucioasã un prundiº azuriu ºi ceaþa lãptoasãehei tinereþea noastrã pãrãsitã în grabã dincolo de gãrile siberiene dincolode adãposturile de noapte

iatãsuntem aici la marginea oraºului facem semne strivim realitateaadu-þi aminte vântul care înalþã praful la cer soarele mic ascuns în pãmânturiºi luna desenatã pe sticla ferestrei închise

III.la marginea oraºului vorbeam despre sãlbãticie aºteptam sã fimîmblânziþica dupã o viaþã întreagã am tuºit scurt am ridicat gulerul paltonuluiºi am plecat mai departe

Dana Banu s-a nãscut la 16 martie1970. în Târgu-Mureº. A absolvitFacultatea de ªtiinþe Politice ºi Admin-istrative Cluj-Napoca(Univ. Babeº-Bolyai), ªcoala de Teatru experimental-Paris. A debutat literar în revista Astra,1984. De-a lungul timpului, a obþinut di-verse premii literare, a susþinut unnumãr destul de mare de lecturi publicedin textele sale, în diverse oraºe ale þãrii,ºi a fost invitatã la numeroase festivaluriliterare. Este membru USR. Volumepublicate: * Pe malul celãlalt alrâului(1986)- versuri * Poeme deîmblânzit Magda-Lena(1991)- poeme înprozã * Oraºul pãrãsit(2000)- prozãscurtã * Poezii din þara lui elian(2007)-versuri * Magda-Lena et lessignes(2009)- roman. Parte din creaþiilesale au apãrut în reviste ºi antologiiliterare din: România, Franþa, Italia, Haiti,Ungaria, Turcia, Grecia, S.U.A.

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 201010 teatru

Premierã teatralã la AradSâmbãtã, 27 noiembrie curent, a avut loc

la Arad, în sala Studio a Teatrului „IoanSlavici”, premiera naþionalã a piesei BELBELBELBELBELVE-VE-VE-VE-VE-DEREDEREDEREDEREDERE a dramaturgului-medic ANA-MARIABAMBERGER, trãitoare în Germania.

Piesa face parte dintr-un proiect mai amplu– dintr-un triptic dramatic: Portretul DoamneiPortretul DoamneiPortretul DoamneiPortretul DoamneiPortretul DoamneiTTTTT..... (2009), Three O’ClockThree O’ClockThree O’ClockThree O’ClockThree O’Clock, ºi piesa menþionatã(2010), toate fiind publicate în volum, în aniimenþionaþi la selecta editurã timiºoreanãBrumar. Toate trei sunt ediþii bilingve româno-germane, douã dintre fiind ilustrate cu ima-gini din spectacole. Coordonatorul proiectuluieditorial este profesoara Simona Avram, pro-iectul fiind susþinut de fundaþia germanãMagnus Cultural.

Scrisã în 2004 (varianta româneascã) ºi2007 (cea germanã), special pentru actriþa OlgaTudorache, piesa Portretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei T..... ºi-aînceput destinul literar printr-un spectacol-lecturã în cadrul Clubului Dramaturgilor în2005, având parte în continuare de un traseuartistic de excepþie: producþia TeatruluiRadiofonic din 2006, în interpretarea OlgãiTudorache ºi a lui Marius Bodochi (premiulUNITER 2007), plus o invitaþie la „Zilele CulturiiRomâneºti”, Tel Aviv, 2007. Piesa a fost pusãîn scenã în anul 2008 la ArtCLUB, Româniaºi, în paralel, în Germania, la Teatrul EurotheaterCentral din Bonn, în viziunea regizorului StefanKrausse. Graþie calitãþilor intrinseci ºi in-terpretãrii de excepþie a Olgãi Tudorache, spec-tacolul cu piesa Portretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei TPortretul Doamnei T..... a fostinvitat la Festivalul Dramaturgiei Româneºti –Timiºoara, 2008 ºi la Festivalul Naþional deTeatru „ªtefan Bãnicã”, 2009, aceste turneeculminând cu premiera de la Teatrul Mic dinBucureºti.

Lansarea piesei tipãrite, cu portretul OlgãiTudorache pe copertã, în ediþie bilingvã s-a

E o mare bucurie pentru noi, publicul, atunci cândconcitadini de ai noºtri performeazã în varii domenii ºi nuuitã cã au fost ºi au rãmas lugojeni. Made in Lugoj a devenitun adevãrat brand pentru ei. Scriitori, pictori, oameni deºtiinþã, oameni politici, actori, ºi lista ar putea continua, nuau uitat cã în Lugoj au fost puse primele cãrãmizi aledevenirii lor, ca oameni mai întâi, apoi ca profesioniºti, cãaici s-au “adãpat” la izvorul luminii al unor prestigioaseinstitutþii ºcolare, adevãrate repere ale învãþãmântuluiromânesc ºi nu numai. Un om care se încadreazã perfectîn aceastã categorie este ºi Iasmina Petrovici, actualmenteactriþã la Teatrul “Arca” din Bucureºti. Din preaplinultalentului ºi generozitãþii ei a oferit lugojenilor un spectacolmemorabil, luni 15 nov. 2010. Dupã spectacol, la cabinã,ne-a fãcut niºte confesiuni pe care cred cã nu greºimdacã vile oferim ºi dumneavoastrã

Iasmina Petrovici a absolvit, în Lugoj, Liceul “CoriolanBrediceanu”, secþia matematicã-informaticã, ºi pe urmã s-a îndreptat spre actorie. “ªtiam de mic copil cã asta vreausã fac, am dat la teatru, am avut-o profesoarã pe doamnaSanda Manu ºi, dupã absolvirea studiilor, am lucrat la teatruldin Giurgiu un an de zile. În 2008 am absolvit ºi tot în 2008am dat concurs la teatrul din Giurgiu unde am fostacceptatã ºi unde am rãmas pentru un an. Apoi am maiavut ºi alte proiecte, de dans, în Bucureºti, de dans asiatic,flamenco ºi apoi ne-am hotãrât sã facem o piesãindependentã, pentru cã am considerat cã este în beneficiulnostru, atât financiar, cât ºi din punct de vedere al relaþieicu echipa”, ne-a mãrturisit Iasmnia Petrovici. Apoi ne-a spuscã e foarte important sã ai colegi buni, care sã fie în primulrând oameni ºi pe urmã actori. A spus ºi Mihai Eminescu:”Existã talente multe dar caractere puþine” ºi este foarteimportant sã întâlneºti caractere bune în ziua de azi. Muncade echipã e foarte importantã ºi noi avem o echipã foartebunã. Sperãm cã ºi pe scenã lucrul acesta se vede.

Iasmina Petrovici ne-a mai spus: “În prezent suntstudentã la master anul doi la Istoria Artei ºi FilosofiaCulturii, la Universitatea din Bucureºti. Este un masterinterdisciplinar între filosofie ºi istorie ºi tind sã mã îndreptmai mult spre filosofie”.

Am aflat amãnunte ºi despre teatrul sub auspiciile cãruiajoacã Iasmina Petrovici: “Teatrul “Arca” este teatru inde-pendent, care are sediul la Club „La Scena” din Bucureºti.Club “La Scena” este un spaþiu neconvenþional. Este ºirestaurant în partea de jos ºi sus este un spaþiu adaptatpentru tinerii care vor sã se afirme”.

În noiembrie 2010, Iasmina Petrovici ºi prietenele ei auprezentat, cu mult succes, pe scena teatrului lugojean,piesa Girls power. Am aflat amãnunte ºi despre aceastãpiesã: “Sabina Grãdinaru este autoarea piesei, cea careo interpreteazã pe Ivette. Ea este prietena mea, ne-amîmprietenit la Giurgiu, acolo lucra ºi ea de doi ani ºi s-ahotãrât sã se îndrepte spre o carierã de dramaturg ºi deregizor. Noi douã ne-am hotãrât sã facem un proiect, ea ascris piesa, vroiam sã fie o piesã care sã nu fie preaspectaculoasã, adicã este o temã de viaþã. Nu cere oregie specialã, nu este un spectacol suprarealist sau cese poartã în ziua de azi. Am mizat pe un spectacol careare ca punct forte actorii ºi relaþia dintre personaje. Esteun subiect de viaþã”.

Iasmina Petrovici: “E bucuria de a te arunca pe scenã!”

Iasmina Petrovici are o preferinþã spre zona de teatru -dans, adicã spre zona de dans, coregrafie, dar la fel debine îi plac toate: „ Cred cã un actor trebuie sã fie polivalent,sã le facã pe toate ºi trebuie sã joace orice. Pânã la urmãnoi putem sã avem orice meserie. Tocmai de asta cred cãam ales ºi meseria asta. Consider cã fiecare meserie efrumoasã ºi chiar mi-ar plãcea sã gust din fiecare, adicã -un zidar, un tâmplar, un muzician, un profesor”.

Iasmnia Petrovici considerã cã publicul lugojean a fostun public foarte bun, foarte primitor. ªtia cã publicul dinLugoj este foarte educat, pentru cã aici vin constantspectacole. E un oraº cultural, dezvoltat din multe punctede vedere, ºi muzical, în special: „ªtiam cã va fi o salãbunã, cu un public care gustã diverse spectacole, daraveam emoþii pentru cã este totuºi oraºul în care m-amnãscut ºi speram sã ofer un spectacol de care sã sebucure, sã fie o searã minunatã ºi sper cã am reuºit lucrulacesta. Chiar am avut un public minunat”.

Iasmina Petrovici vorbeºte deja ca o bucureºteancã:„Probabil cã m-am adaptat, cã ºi la început, în studenþie,când veneam acasã, îmi ziceau prietenii: „Uite, dragã,vorbeºti deja la miºto cu noi!” Am un accent uºor

muntenesc. În suflet mã simt lugojeancã. Sincer, cândvin în vacanþã aici, e o relaxare ºi un loc de vis. Parcãacum încep sã-mi iubesc mai mult oraºul pentru cã îmidau seama cã sunt departe de el. La început, în studenþieveneam foarte des, dar acum, din pãcate, timpul nu îmiprea permite, ºi vin destul de rar”.

Iasminei Petrovici îi place sã joace piesele de teatru:“Meseria aceasta îmi place sã o joc, nu sã o fac pe hârtie,adicã este bucuria de a te arunca pe scenã, e muncã deechipã, e ºi munca actorului, în disputã cu sine însuºi.Îmi place foarte mult sã citesc ceva ce e total diferit deteatru. Îmi place foarte mult sã citesc filosofie, cãrþi despiritualitate, tot ce înseamnã diverse culturi. Teatru joc,tocmai de asta am optat pentru master de filosofia culturiiºi istoria artei, pentru cã vreau sã echilibrez cumva artacu ºtiinþa. Un artist trebuie sã fie ca orice om. Trebuie sãfaci din fiecare ceva ca sã echilibrezi. M-a ajutat foartemult liceul real pe care l-am fãcut. Îþi creeazã o structurãlogicã foarte bunã ºi e foarte important acest lucru”.

Iasmina Petrovici nu prea are modele printre actori. I-arplãcea sã joace cu anumiþi actori: „Mi-ar plãcea foartemult sã joc cu Olga Tudorache, este dintre actriþele dinRomânia pe primul loc. Dintre actorii din þarã, cu siguranþãmi-ar fi plãcut Grigore Vasiliu - Birlic ºi ªtefan Iordache,care, din pãcate, nu mai sunt. Din actorii universali esteAnthony Hopkins ºi o actriþã foarte tânãrã, franþuzoaicaMarion Cotillard, care a jucat-o pe Edith Piaf . Este, dingeneraþia asta, absolut fermecãtoare. A realizat un rol decompoziþie, în La vie en rose, la o asemenea vârstã.

Tânãra actriþã ne-a recapitulat rolurile importante dincariere ei: „Am început la teatrul din Giurgiu cu un specta-col de clovnerie. Aici existã o paralelã cu primul spectacolpe care l-am jucat în viaþa mea, în clasa a II-a, undeînvãþãtoarea mea, Liliana Buzatu, a fost printre cei caremi-au îndrumat paºii spre actorie. În clasa a II-a mi-a spuscã trebuie sã fiu clovn, restul erau prinþi, prinþese, regi,regine, contese, Cenuºãrese. Am plâns la început, fiindcãvroiam sã fiu ºi eu o prinþesã, o drãguþã, dar mi-a supus:„Nu, dragã, tu eºti un pic mai specialã”. Am zis “bine” ºia fost chiar un rol care mi-a plãcut atunci, de micã. Primulrol pe care l-am fãcut a fost de clovn. Am jucat pe urmãla teatrul din Giurgiu, în spectacol Jurdin cel scrântit dupãMihail Bulgakov, în rolul profesoarei de dans. A fost unspectacol comic-burlesc. A fost o mare plãcere cã amputut sã aduc partea de dans în spectacol. Pe urmã amjucat în spectacolul Ce rãmâne e numai dragostea deDumitru Solomon, unde eram o tânãrã îndrãgostitã. Apoiam mai jucat ºi în televiziune. Am mai avut niºte colaborãri,cu Antena 1, în 2008, într-un serial, Scene de cãsnicie.Am apãrut în diverse scurt-metraje ºi acum în spectacolulGirls Power, în rolul Francescãi. Vor urma cât mai multeproiecte ºi în spectacolul de dans, bineînþeles, dansasiatic”. Iasminei Petrovici i-ar plãcea sã joace rolul Maºeidin Cehov. Îi plac foarte mult rolurile masculine. A ºi fãcutla ºcoalã un travesti, Ricã Venturiano, în ultimul an deliceu: “E o plãcere. De multe ori întâlneºti în literaturã rolurifoarte bune pentru bãrbaþi ºi femeile uneori sunt delicate,feminine, dar bãrbaþii au o anumitã savoare. Dar, în acestspectacol, au fost numai femei pentru cã autoarea estedin generaþia tânãrã, ºi a scris o piesã doar pentru femei”.

Mircea ANGHEL, Constantin BUICIUC

Cât priveºte cealaltã piesã, Three O’ClockThree O’ClockThree O’ClockThree O’ClockThree O’Clock,aceasta a fost lansatã la Sibiu ºi la Piteºti. Relativla subiectul piesei, Clara ºi Abelina sunt douãsurori bãtrâne care nu pot trãi una fãrã alta, darnici împreunã, pentru cã nu se înþeleg defel.Când împrejurãrile vieþii le obligã sã locuiascãîmpreunã, nu ºtiu cum sã-ºi administreze mi-cul infern. Clara, sora mai mare (ºi în plusscriitoare) încearcã sã ºi-o aserveascã peAbelina. Convieþuirea, cu micile sau mai marile

ei mizerii acutizeazã conflictul „domestic” dintresurori, dând pe faþã secrete de familie, altfelþinute în mare tainã.

În ceea ce priveºte piesa BelvedereBelvedereBelvedereBelvedereBelvedere (Belve-dere este numele clinicii în care este internatpersonajul principal, Antonia, scriitoare depro-fesie ºi ea) manifestarea din seara zilei de27 nov. a început cu prezentarea cãrþii, în foaierulTeatrului. Lansarea a fost realizatã tot de SimonaAvram, profesoara lugojeancã, cea care

semneazã ºi prefaþa la Portretul Doamnei Portretul Doamnei Portretul Doamnei Portretul Doamnei Portretul Doamnei TTTTT.....,text în care explicã felul în care arta actoruluinaºte arta dramaturgului iar „fantezia ficþionalãa autorului se împleteºte în mod ideal custructura sufleteascã ºi modalitãþile de exprimareale artistei”. Au mai luat cuvântul regizoarea,autoarea ºi autoritãþi teatrale locale.

Dupã lansarea volumului cu piesa Belved-Belved-Belved-Belved-Belved-ereereereereere ºi acordarea de autografe a urmatspectacolul propriu-zis, susþinut de actori aiTeatrului Municipal Arad, un spectacol de înaltãclasã, o þinutã artisticã pe mãsura textului com-plex scris de un scriitor-medic (autoarea estemedic ºi psiholog la Clinica Universitarã dinHamburg-Eppendorf); autor care ºtie sã aplicecunoºtinþele de specialitate unor întrebãricutremurãtoare ale secolului XXI, cum ar fi: Ceeste nebunia, - cine este omul normal ºi cine ecel afectat de boala psihicã, sau: „Puteþi (saucum/cu ce puteþi) sã-mi dovediþi cã nu sunteþiºi dvs. o halucinaþie”?? În intenþie, textul esteumoristic, dar autoarea – cu concursul deliberatal regizoarei – are în vedere ºi accente tragice:Pacienta, o intelectualã rasatã pare la un mo-ment dat mai sãnãtoasã mintal decât psihiatrul– are în orice caz o gândire mai sãnãtoasãdecât medicul ei curant, cu toate halucinaþiile ºivocile pe care le aude, compunând astfel unpersonaj memorabil prin complexitatea ºimarea dozã de umanitate conþinute. Autoareapune în discuþie ºi problema eternpostmodernistã: care este lumea realã ºi carecea ficþionalã, unde se petrec adevãrateleevenimente – în creierul nostru sau în mediulînconjurãtor? Care sunt personajele reale alepiesei, cele prezente în carne ºi sânge pe scenã,sau cele la fel de vii, prezente în mintea lor?Replicile piesei devin la un moment dat un„monolog de gânduri ºi amintiri pe mai multevoci” (Monika Nelissen – Die Welt). R.V.G.

petrecut la Teatrul Metropolis Bucureºti - carteafiind însoþitã de un CD al Radiodifuziunii, încompania lui M. Bodochi - cu ocazia celei de-a 80-a aniversãri a marii actriþe (premiera pieseiavând loc în chiar ziua ei de naºtere, la 79 deani). Olga Tudorache interpreteazã 3 piese aleAnei-Maria Bamberger: NoiembrieNoiembrieNoiembrieNoiembrieNoiembrie – laNaþional (cu G. Motoi ºi C. Barbora), Peºte cuPeºte cuPeºte cuPeºte cuPeºte cumazãremazãremazãremazãremazãre, la Metropolis (cu Tamara Creþulescu)ºi Portretul…Portretul…Portretul…Portretul…Portretul… la Teatrul Mic cu Lucian Nuþa.

actualitatea literarã 11nr.3 n decembrie 2010 recitiri

Un interbelic…postrevoluþionar.Legendarele„Ferestre zidite”

Alexandru Vona este un scriitor atipicºi… azonal (ca sã nu zicem „interesant”,adicã ciudat), dupã cum FERESTRELEZIDITE trece drept un roman unic înliteratura românã, nu doar ca realizare, ciºi ca destin. Nãscut în anul 1922 laBucureºti (ºi trecut la cele veºnice în 2004la Paris), inginer hidrotehnic „la bazã”, Al.Vona debuteazã cu poezii în RevistaFundaþiilor Regale, fiind cunoscut îninterbelic doar ca poet ºi vag autor deproze scurte ºi scurte note critice.Plachetele de poezie Versuri (1936) ºiVitralii, deºi premiate ºi poate chiar prizateîn epocã, rãmân nesemnificative îneconomia generalã a istoriei literaturii.Chiar prozele scurte, apãrute, unele, înaceeaºi emblematicã publicaþie dintrerãzboaie – ºi adunate târziu în volum(Misterioasa dispariþie a oraºului dincîmpie), deºi divulgînd propensiunifantastice, nu spun mare lucru cititorului.Rãmâne deci hotãrât cã Al. Vona esteautorul unei singure cãrþi, cartea vieþii salecare, scrisã în þarã în chiar anul emigrãriisale în Occident (1947) suferã încercãrisuccesive de scoatere la luminã,neîncununate de succes, ºi o traducerefranþuzeascã ratatã; ca volumul sã aparãdupã cca 50 de ani în þarã (CarteaRomâneascã, 1993), cu 12 ani înainte demoartea autorului. Cunoscând o receptaremai mult decât favorabilã în România,cartea se bucurã de o traducere în francezã,de data aceasta excelentã, ºi de alte cîtevatraduceri succesive în mai multe limbi delargã circulaþie: spaniolã, germanã,olandezã, finlandezã. Aºa cã destinulromanului Ferestrele zidite este mai multpostrevoluþionar decît interbelic – deºi nueste vorba de un roman politic. În schimbam avut parte de o prodigioasã legendãlegatã de aceastã carte, cunoscutã înmanuscris doar de Monica Lovinescu ºiMircea Eliade – cel care a ºi fãcut demersuriîn Franþa pentru apariþia ei.

Din larga exegezã (Ion Vartic, MartaPetreu, Ion Pop, Al. George, IoanaPârvulescu), poate cã Gabriel Dimisianuprinde cel mai bine spiritul romanului luiVona („Frumuseþi GLACIALE”, Românialiterarã, nr.38/2001 – subl.n). S-a spus,ºi pe drept cuvînt, despre stilul Ferestrelorzidite cã ar reprezenta „un nou model dediscurs narativ” (Maria Mureºan). S-aremarcat de asemenea ºi caracterulfantomatic-difuz al relatãrii, povestea însine fiind mai degrabã un strigãt maximsurdinizat, emis pe un areal sufletesc, oagora/grotã/labirint aflatã în Ireal.Realitatea este cã aceastã carte stranie(aproape cã) n-are termen de comparaþieîn literatura românã. Se poate apropia, even-tual, de acele - stranii ºi ele – Întîmplãri înirealitatea imediatã ale lui Max Blecher, darnumai într-o direcþie pe care nu este cazuls-o dezvoltãm acum. Protagoniºtii cãrþii

lui Vona sunt, în fapt, actanþi hieratic-paradoxali, oameni fãrã chip (psihomãºti).Nici nu cred cã se poate vorbi de personajeîn sensul clasic de „caractere”, ci maidegrabã de fantome/umbre care se perindãdifuz pe un ecran, un limb intraterestru.Naratorul, care este un tînãr burghez fãrãnume ºi cu o vagã identitate socialã,cunoaºte un tînãr de vîrsta lui la o cafea,apoi îºi propune sã-i arate oraºul (acestaar fi „conflictul”, mobilul naraþiunii). Eroulcãrþii fuge de de de de de ºi spresprespresprespre cîteva dintre mãºtileprezentate de autor ca eroi ai romanului:Etern chiriaº cu plata chiriei în urmã, fugede proprietãreasã, fuge de vecini (fatavecinului), care încearcã sã-i violezeintimitate, universul lui paralel. (Pe cînderoul din Interior, urmãtorul roman tratatde noi, se bucurã nespus de vizita inopinatãa prietenilor sãi copii). Dar fuge SPREsufletul noului sãu prieten care locuieºteîntr-o casã ciudatã, la marginea oraºului,împreunã cu familia sa. Fuge SPRE eternulfeminin, în varianta necunoscutei zãrite pringeamul cafenelei, uitatã într-o posturãmelancolic-meditativã, cum stãtea rezematãde balustrada unui pod.

Tainica necunoscutã se dovedeºte a fisora prietenului recent, pe care-l luase subprotecþia sa. Dar de fapt între cei doi pluteºteo relaþie incert-incestuoasã.

„Personajele” n-au faþã (fizionomie),dar par lipsite chiar ºi de chip moral: fiinþalor întreagã este învãluitã într-un fuior demetafizicã ceaþã, comparabilã cuectoplasma spiritiºtilor necromanþi. Elesunt: strãinul, mama lui, necunoscuta, fiicavecinului, frizerul, croitorul… , cu toþii unsoi de „obiecte metafizice” rezidente în planreal, într-o (i)realitatea proximã, sensibiledoar autorului; pe cînd pentru cititor rãmîndoar niºte umbre cu vagi contururiexistenþial-scripturale. Între toate acestea,un singur actant are nume: Kati, o fostã-actualã prietenã, logodnicã vagã – în sensulcã nu transpare din paginile cãrþii o relaþieamoroasã fermã. Tînãrul burghez ºi Katipar mai degrabã doi camarazi, prieteni deacelaºi sex, între care s-a creat o oarecaredependenþã afectivã.

Cartea lui Al. Vona este generatã de – ºigenereazã la rîndul ei metafora casei cuferestrele zidite, casa locuitã de familia fãrãnume a prietenului eroului principal; casã

douã cãrþi este cã amîndouã au fost citite,în manuscris, de Mircea Eliade, care le-aapreciat ºi le-a cãutat un editor. Chiartitlurile succesive ale cãrþii – menþionatede Eugen Ionescu – sunt grãitoare pentruproblematica romanului: „Margini”(„Margini de oraº” sau „Eu ºi oraºul”),„Cum eram, tot mã iubeam”, „Apropiatul”.Ca ºi Ferestrele…, Interior nu are subiectpropriu-zis, ci numai naraþiune, viziune,digresiune; nici una din ele nu þinteºte sãtransmitã idei clare sau vreun mesaj mani-fest. ªi totuºi existã mesajul (sub)liminalal alienãrii sufletului în hãþiºul vieþiimoderne, pierderea identitãþii subpresiunea prezentului apãsãtor ºi aton.Tema generalã a celor douã cãrþi,adolescentul etern/întîrziat, este una dintemele predilecte ale generaþiei amintite,care îi mai include pe Anton Holban, GibMihãescu, Mihail Sebastian, Camil

Doi interbelici: o paralelã (Alexandru Vona si Constantin Fântâneru),„Le Grand Maître de l’Indecision”. Singurã într-o mare aventurã literarã

umplutã de neliniºte ºi mister.Ferestrele casei nu sunt un chenar în careînfloreºte lumina soarelui, ci ochiul orb alclãdirii, care împiedicã accesul ºi dintr-unsens ºi dintr-altul.

Realitatea din cartea lui Vona nu esteuna obiectivã/obiectualã – nici mãcar orealitatea exclusiv livrescã, a cuvîntului careautoprolifereazã; ci o realitate inexistentã(ea existã doar în cutia cranianã a autorului,cum spunea un poet cândva în vogã,Mircea Florin ªandru: „mã hrãnesc dingrãsimea craniului meu”...). „Mãºtile” luiA.V. sînt proiecþii metafizice generate delimbaj, dar existã ºi dincolo de limbaj).

Alienarea intelectualã a personajului seimpregneazã în obiecte – ea se transmiteºi casei cu ferestrele zidite, acel metafizicclaustru supraetajat al sufletului, în care s-a încartiruit familia fãrã chip ºi identitate.Un episod emblematic este excursia pecare cei trei protagoniºti principali,naratorul, prietenul ºi fata o fac împreunã:Traversarea pãdurii fantastice ºi drumeþiala castel sînt elemente de coºmar conºtient,trãit la limita dintre vis ºi realitate.

Romanul Ferestrele zidite a fost comparatcu proza fantasticã a lui E. A. Poe, cu JohnFowels (noi vedem mai degrabã o apropierede teatralismul paradoxal al Magicianului,decît de Iubita locotenentului francez).

Prin aceastã carte, Al. Vona se situeazãîn vecinãtatea lui Kafka ºi Proust – nu caprincipiu valoric, ci prin atmosfera fantas-tic-ambiguã (Kafka) ºi perfecþiunea dicþieidin interiorul frazei (Proust). Avem înAlexandru Vona un Proust român sansmadelaine, iar în Casa cu ferestrele ziditemai degrabã aventuri ale conºtiinþei, decîtniºte evenimente diurne halucinatorii.Autorul povesteºte ce vede cu ochiulînchis, cel de-al treilea, iar relatareagenereazã o realitate paralelã, intensfulgurantã. „Personajele”ºi „întîmplãrile”din cartea lui Vona se situeazã tot timpul lalimita plauzibilului imprevizibil, încît eºtitentat sã crezi cã scopul autorului nu estesã transmitã fapte, evenimente, idei, ci toatãatenþia lui se îndreaptã spre perfecþiuneaformei. Aceasta face din scriitorul românstabilit în Franþa un mare stilist (cum îlnumea Saint Beuve pe Proust): „Eram trist,dar nu ca în toate zilele, mai precis ca infiecare început de zi…, mesager orb alvieþii” (este chiar fraza de început a cãrþii).

Constantin Fântâneru,un alt promotor alaventurilor interioare

Cum impulsul de a scrie despreAlexandru Vona mi-a fost inculcat deîntîmplãrile din debutul acestui articol,asocierea dintre cei doi autori prezentaþiaici mi-a fost sugeratã de cîteva elementecomune. Atît protagonistul din Ferestre,cît ºi cel din Interior, - naratori amîndoi,cãci se exprimã la persoana I – suntcampioni ai singurãtãþii, în calitatea lor deburlaci plãtitori de chirie mereu înîntîrziere… Floare rarã (dar care se aratãdes pe mormîntul vieþii aproape oricãruimuritor), singurãtatea îi viziteazã constantpe eroii celor douã cãrþi în discuþie, fãcîndu-i sã-i simtã mirosul: miros amar ºi greu. Înromanul Interior, la aceasta se adaugã ºiun iz de mizerie, care emanã parcã dinFoamea lui Knut Hamsun sau din Germi-

nal de Emil Zola.Fântâneru e un scriitor interbelic astãzi

uitat, autor de poezii, prozã ºi (ceva) criticãliterarã. Dar în conºtiinþa contemporanilora intrat – din pãcate în cea a posteritãþii n-a prea rãmas! - prin singurul lui roman,primul din seria romanelor izbutite ale„generaþiei 30”. La Fântâneru personajeleau nume (inclusiv naratorul îºi divulgã pela jumãtatea cãrþii numele: Cãlin Adam, unnume neconvingãtor însã, încãrcat deartificialitate: sunã cel mult a cognomen -nume de personaj, nu de „om real”).Întîlnim, chiar la începutul romanului In-terior un personaj feminin cu numele Cati,fetiþa gazdei, care venise dupã chirie; ea neaminteºte de singura „mascã” dinFerestrele zidite care are o oarecarefizionomie, fizionomia mecanicã pe care oconferã masca în sine ºi relativa identitatepe care o poate asigura un nume. Deºiprefaþatoarea cãrþii, la ediþia din 2006(scoasã de Polirom ºi îngrijitã de SimonaPopescu) îi gãseºte virtuþi pe care nu leprea are: „spre deosebire de proza celorlalþicolegi de generaþie, este profund poeticã”,fraza lui Fântâneru este de prea multe oristîngace, lipsitã de relief, de strãlucireamisterioasã ºi perfecþiunea proustianã afrazei lui Vona. Cu toate acestea, romanulInterior nu este lipsit de farmecul lui, oatmosferã atemporalã se lasã asuprapaginilor ca o ceaþã coborîtã din empireu.Halucinaþiile ideatice ºi chestiunea generalumanã a singurãtãþii în suferinþã ºi moartevor marca ºi proiectele lui de viitor, cînd seva produce retragerea scriitorului atît deapreciat de presa vremii în satul natal Glodu(nume cu semnificaþie), în mister ºiuitare…

Gãsim în ambele cãrþi atmosferaapãsãtoare a burgului provincial – în Inte-rior, mahalalele Bucureºtilor începutuluide secol XX, deci cam acelaºi lucru –stradelele prãfuite, pe care rarii trecãtoripar ºi ei obiecte prãfuite, poduri, pivniþe,mici odãi clar-obscure, spaþii deautoclaustrare, dar ºi de evaziune (ne izolãmde lume într-o încãpere, ca apoi sã evadãmdin noi înºine). Atît Ferestrele zidite, cît ºiInterior, propun, fiecare în modalitatea saproprie, o viziune asupra ideii de „inte-rior”: interiorul casei, al sufletului/conºtiinþei, desfãºurãri aleatorii-halucinatorii ale eului creator.

Un alt element comun, de destin, al celor

Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,Aniºoara Odeanu ºi mulþi alþii.

Cei doi autori în discuþie sîntreprezentanþi ai literaturii irealitãþii („bizaraaventurã de a fi om”, dupã formula luiBlecher). Dar în timp ce Al. Vona creeazãîn Ferestrele sale zidite o suprarealitate aspiritului, Fântâneru coboarã însubrealitatesubrealitatesubrealitatesubrealitatesubrealitate, în subteranele conºtiinþei: oviaþã subrealã „de insectã”. În calitatea sade om subreal, Cãlin Adam – eroul dinInterior – nu încearcã sã se ridice la nivelulrealitãþii. S-a vorbit mult în cronicilevremii, semnate de Eugen Ionescu, MirceaEliade, Octav ªuluþiu, despre alienareaclinicã a acestui personaj ºi, prinextrapolare, a modelului sãu auctorial. Darîn Interior este vorba mai degrabã de uninfantilism deliberat, asumat, generator –ºi bun conducãtor - de lirism. Cãlin Adam(„Cãlin Nebunul”) este prieten cu toþi copiiidin cartier, el îi iubeºte ºi se lasã iubit decopii. În acelaºi timp, organul decomunicare cu cei maturi s-a… atrofiat –sau nici mãcar n-a existat! Gazda sa îldetestã, cu foºtii colegi de liceu se ceartã(bate), tuturor în afarã de pueri, apãrîndu-le drept un ciudat, neisprãvit, neadaptat.Cei mici reprezintã „rezervorul de reverieal lumii”, pe cînd ceilalþi un regretabil„rezervor de demenþã”. Pentru autorulInteriorului existã o „poezie a societãþii”,peiorativã, prozaicã, ºi o poezie a sufletuluicopilãresc nepervertit. Astfel încît lumealui Fântâneru este una pe dos: ce altorapare negru e alb ºi viceversa.

Damnarea ºi boala stranie carecontamineazã atît lumea fiinþelor, cît ºi ceaa lucrurilor/obiectelor sînt teme comunegeneraþiei treizeci, autori ai unei literaturidesemnate cu termenul general de„psihologicã” , ai cãrei corifei de prim ordinsînt Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu. M. Blecher. În corul corifeilor,Fântâneru face figurã de adolescent infantil,preot al unei religii de mistere în caredaimonul se confundã cu Spiritul… Dupãpropriile sale cuvinte de tainã: „sã onorãmmisterele ºi sã le recuperãm, ca sã trãimbucuria existenþei prin cunoaºterea poziþieinoastre pe tãrîmul puritãþii”.

Astfel, cartea lui Vona e o lecþieadmirabilã de stil, iar a lui Fântâneru unmod(el) exemplar de „viaþã paralelã”, daramîndouã reprezintã o vieþuire întruliteraturã: în: în: în: în: în ea, prin, prin, prin, prin, prin ea ºi pentrupentrupentrupentrupentru ea!

Remus V. GIORGIONI

Într-un numãr al „Convorbirilor literare”, din urmã cu vreo doi ani, doamna Irina Mavrodin aducea îndiscuþie din nou cazul Vona, relatînd o experienþã personalã ºi dureroasã în legãturã cu acesta.Aflîndu-se la Paris, în primãvara lui 2000, împreunã cu o nepoatã lingvistã (fiica poetului Pan Izverna),I.M. leagã o relaþie de prietenie cu Al. Vona, concretizatã în vreo 20 de ore de discuþii libereînregistrate cu scriitorul român stabilit în Franþa; un dialog format din puþine întrebãri ºi multe rãspunsuri,care urma sã se cristalizeze la rîndul lui într-o carte de convorbiri literare-monolog spontan.

Scriitoarea româncã remarcã bilingvismul interlocutorului – alternanþa de nuanþe semantice încele douã limbi, la fel de bine cunoscute de A.V. ºi – poate – iubite le fel. Benzile au fost transcrise detânãra nepoatã filoloagã ºi supuse atenþiei celui chestionat, care s-a declarat încîntat de rezultat ºide ideea concretizãrii convorbirilor libere pe teme literare într-o carte monograficã. (Revenind, a fostdorinþa expresã a autorului Ferestrelor zidite ca proiectatul volum-interviu sã aparã într-un cadrucomentat, adnotat etc., scriitorul „francez” fiind un autodeclarat „maestru al nehotãrîrilor” delicatsurdinizate…) Dar pînã la urmã, prin dispariþia neaºteptatã a tinerei nepoate, marea doamnã a literaturiiromâne, poeta Irina Mavrodin rãmîne singurã în aceastã aventurã existenþialã ºi literarã: „Acum amrãmas singura din acel frumos trio plin de viaþã ºi proiecte, din acel trio glorios. Am rãmas cu menirea…de a scrie pentru a plînge ºi a-mi aminti” (citez din articolul „Astãzi încep sã scriu o carte despreAlexandru Vona”, publicat în revista Pro Saeculum nr.4/2009, articol proiectat ca un „Cuvînt înainte”al viitoarei cãrþi. Am rãmas ºi noi, cititorii acestei întîmpinãri, cu un gust amar-dureros ºi cu speranþacã Dumnezeu Bunul o va þine în viaþã ºi sãnãtate pe doamna profesoarã, sã putem avea ºi noi într-obunã zi sub ochi rodul lacrimilor dumisale).

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 201012 muzica

Traian Grosavescu a fost dotat de Dumnezeu cuo voce ieºitã din comun. În Lugoj, pe strada Kossuth,numãrul 6, astãzi Traian Grosavescu, numãrul 8,unde a copilãrit cântãreþul, era un beci mare, închiriatfirmei “BESCO“, unde se preparau bãuturi fine încãdin secolul al 19-lea . Muncitorii de acolo obiºnuiausã-l roage pe micuþul Traian sã strige: “Bubi schrei!“.Când copilul striga, se miºcau sticlele în rafturi, iarde multe ori tresãrea inima mamei sale, Ernestina,care se afla în partea opusã a casei.

Când a fost elev, a fãcut pariu cu colegii cã vastriga dintr-un loc aflat pe actuala stradã Cuza Vodã,iar vocea sa avea sã fie auzitã peste râul Timiº, înPiaþa oraºului, actuala piaþã Iosif Constantin Drãgan,ºi a câºtigat acest pariu.

Pe vremea când Traian era adolescent, obiºnuiasã meargã de multe ori la Moara ªpãneascã, o moarãpe apã aflatã pe râul Timiº, în amonte de Lugoj,unde era o cascadã, ºi cânta lângã aceastã cascadã,iar vocea sa biruia zgomotul produs de apã….

În vara anului 1926, a concertat pentru ultimadatã în oraºul sãu natal, în Teatrul Orãºenesc, careastãzi îi poartã numele. Acolo s-au strâns mii delugojeni, dornici sã audã vocea marelui cântãreþ, aflatîn apogeul carierei sale. Deoarece în sala teatrului nuîncãpeau decât cinci sute de persoane, organizatoriiau deschis geamurile clãdirii ºi vocea lui Traian aplutit peste râul Timiº, astfel cã nenumãraþiconcetãþeni au putut sã audã în acea searã de varã,de pe malul opus al râului, ariile ºi doinele cântatede idolul lor.

Pe atunci nu existau, ca astãzi, posibilitãþi deamplificare a vocii, dar calitãþile vocale ale lui Traianerau de neegalat…

Pe frontul italian, la Isonzo, unde Traian a luptatdin 1915 pânã în 1918, în cadrul corpului de armatãaustro-ungar, condus de generalul colonel SvetozarBorojevici von Bojna, un ofiþer bosniac, nãscut înactuala Croaþie, de multe ori tânãrul locotenent TraianGrosavescu cânta la telefon arii din opere, doineromâneºti sau cântece populare sârbeºti. Borojeviciîl asculta ºi spunea: “Puneþi-l sã mai cânte odatã peacest sârb talentat”. Acest sârb talentat care sesimþea român, gugulan ca ºi tatãl sãu, Costi, cumobiºnuia el sã spunã, cânta de multe ori din tranºeelesoldaþilor austro-ungari, dar ºi “duºmanilor” italienicare-l ascultau din tranºeele lor ºi aplaudau strigând:“BRAVO AUSTRIACA!”.

Ajutat fiind de Consiliul Dirigent, Traian ºi-a continuatstudiile la Conservatorul din Budapesta, iar odatãcu izbucnirea revoluþiei bolºevice a lui Kun Bela avenit la Cluj, unde s-a angajat în corul Operei Române.

Debutul sãu ca solist s-a fãcut în ziua de Crãciuna anului 1920, când l-a înlocuit pe prim tenorulConstantin Pavel, care era bolnav. A fost un triumf.Clujul avea o nouã vedetã.

Dar Grosavescu avea un mare defect… Era foartetalentat, prea talentat… ºi acest lucru a început sãderanjeze.

În urma unor intrigi ieftine, meschine, dar foarteeficiente, lui Grosavescu i s-a interzis sã mai cânteîn orice operã românã de pe teritoriul României Mari.În felul acesta, a fost obligat sã plece din þarã. Afost primit imediat la Viena, unde i s-a oferit un con-tract mult mai avantajos decât cel de la Cluj ºi undea fost acceptat cu multã cãldurã ºi admiraþie.

Voi reproduce articolul apãrut în ziarul “Adevãrul”,din 4 august 1923, semnat de Emil Isac, care sereferã la debutul tenorului bãnãþean la Viena :

“Am în faþa mea un vârf de jurnale vieneze ºi citescîn cronicile lor artistice cele mai strãlucite osanale laadresa cântãreþilor noºtri Athanasiu ºi Grosavescu.Presa mondialã, obiºnuitã sã primeascã oricemanifestare artisticã fãrã încredere ºi cu cinism,leapãdã surdina. Ave Caesari! Geniul creator alromânului a îngenunchiat pe cinici ºi neîncrezãtori.Opera din Viena a avut seri “napolitane”: publicul aizbucnit în aplauze care ameninþau cortina de fier ºimeºterii criticei muzicale, doctorii ºtiinþei cântului auaruncat ochelarii ºi nu s-au sfiit sã aplaude ºi ei cu

entuziasmul tineretului din galerie ºi a întregii sãliintelectualizate de arhaica artã vienezã! “Propa-ganda” artisticã iatã s-a fãcut fãrã fonduri, fãrãprocese verbale, fãrã interminabile discuþii ºirapoarte. Artiºtii noºtri adevãraþi au pornit cu bagajulmiraculos al talentului lor ºi au cucerit. De la Roma,Milano, iatã-l pe Athanasiu în cel mai muzical centru:în Viena, care a auzit de nenumãrate ori pe Caruso,Piccaver, Steiner, Iadlowsky, Tita Ruffo, Slezak. ªiAthanasiu “regãþean”, Traian Grosavescu “bãnãþean”au unificat proba de aur: au fost artiºtii românisãrbãtoriþi împãrãteºte în Viena care nu mai areîmpãrat.

Nu sunt eroi învingãtori toþi aceia care duc talentulromânesc la isbândã, fãrã nepotism, fãrã oblãduireasterilei propagande, cucerind parapetele cele maiînalte cu uºurinþã?

Devine deja banalã lozinca ºi totuºi o repet: Artiºti,artiºti, artiºti pretutindeni... Daþi floarea, myrtul ºicununa de dafin acestor ambasadori ai talentului,cari nu poartã galoane pânã la brâu ºi totuºi învinguºor peste tot.

Fie-vã drumul, Athanasiu ºi Grosavescu, luminosºi fericit. Deschideþi cu cheia de aur a geniului vostrulada cu comori a sufletului neamului nostru, ca sã semire lumea întreagã cã atâtea diamante ºi rubinesunt acolo unde pânã acum nu erau decât lacrimi ºiplânsuri.”

În vara anului 1924, Traian s-a întors la Cluj, undenu avea voie sã cânte la Opera românã ºi atunci afost invitat sã cânte la Opera maghiarã. A acceptatcu condiþia ca onorariul unui concert sã fie 50.000 delei, aceeaºi sumã de bani cu care a fost amendat înurmã cu un an de cãtre conducãtorii Operei clujene.Dupã concert, studenþii români din Cluj l-au luat depe scena Operei maghiare ºi l-au dus în faþa Opereiromâne, strigând: Aici este locul tãu, aici trebuie sãcânþi! Ca sã dezamorseze un eventual conflict,tenorul bãnãþean le-a spus înfocaþilor sãi susþinãtori:Haideþi mai întâi sã bem o bere ºi apoi vom vedeace vom face!

vreunui impresariu, prin cari se impun multe talentemediocre pentru specularea materialã ºi moralã apublicului, Traian Grosavescu a cucerit cel maipretenþios ºi cel mai competent centru muzical alEuropei ºi al lumii întregi, oraºul Viena, devenind starulfavorit al publicului muzical, amator de artã muzicalãdramaticã.

Traian Grosavescu, un destin românesc

Au intrat cu toþii în berãria aflatã în vecinãtateaOperei. Însã acolo, la o masã, se afla chiar acelacare a pus la cale amendarea ºi expulzarea lui Traian,directorul Operei române din Cluj, Dimitrie PopoviciBayreuth. Prezenþa de spirit a lui Traian ºi-a spus dinnou cuvântul. Pentru a preîntâmpina o nenorocire,Grosavescu s-a repezit la D. P. Bayreuth , l-a luatpe director în braþe, mimând împãcarea, pentru a-lsalva de furia studenþilor români.

În ziarul «Cultura Poporului» din 13 iulie 1924 apareurmãtorul articol sub semnãtura lui Laurian Nicorescu:

“Dintre artiºtii reprezentativi ai þãrii noastre, în timpuldin urmã s-a afirmat hotãrâtor ºi foarte repede, la noiºi în strãinãtate, tânãrul cântãreþ de operã TraianGrosavescu. Astãzi el este considerat în Europa caunul dintre cei dintâi ºi mai talentaþi artiºti aispecialitãþii sale. Suntem un popor tânãr pe terencultural, fãrã trecut artistic, mai cu samã muzical ºipublicul nu poate avea o opinie hotãrâtã ºi conºtientã,de aceea nu este el responsabil pentru faptulincompatibil, cã acest geniu al Banatului dupã ce acâºtigat simpatia generalã ºi a trezit în sufletulpricepãtorilor mari speranþe, a fost alungat din þaralui prin cunoscuta sentinþã odioasã a direcþiuneiOperei Române din Cluj. Plecat din þarã, princapacitatea extraordinarã a talentului sãu, fãrã ajutorul

La Opera Popularã din aceastã metropolã, într-unansamblu select ºi disciplinat ºi alãturi de artiºtioaspeþi celebri, a stârnit admiraþie ºi a triumfat talentulsãu, cântând tot timpul stagiunei rolurile principaleîn limba româneascã.

În vremea de faþã este angajat ca primtenor liricpentru mai mulþi ani la Opera Statului, tot din Viena,o instituþie renumitã ºi cel mai înalt þel al ambiþieituturor cântãreþilor germani. Are mai multeangajamente sã cânte ca oaspe în cele dintâi opereale Americei. Aceastã afirmare fãrã seamãn, într-untimp relativ foarte scurt, DE O STAGIUNE, este cuatât mai valoroasã cu cât a fost fãcutã numai de el,STRÃIN ÎN ÞARÃ STRÃINÃ, fãrã ajutorul nimãnuia.

Complexul calitãþilor sale extraordinare ca artist ºica om îl determinã pe terenul dificil ºi complicat decântãreþ de operã. Dacã va fi tot aºa de sârguinciosca pânã acuma ºi soarta în viitor îl va feri de capriciileei neprielnice, TRAIAN GROSAVESCU VA DEVENIO GLORIE UNIVERSALÃ ªI O MÂNDRIENEMURITOARE A ISTORIEI MUZICALE ªI ANEAMULUI ROMÂNESC.”

Pe data de 30 martie 1924, se vorbeºte în ziarul“Clujul” despre “SUCCESUL TENORULUI TRAIANGROSAVESCU LA BERLIN”:

“Marele tenor român Traian Grosavescu a fostînvitat de curând sã cânte la Berlin, pe cea mai marescenã de Operã germanã: la Deutsches Opernhaus.Aici a jucat ca oaspe în trei opere cu succes, vrednicde admirat ºi de lãudat.

Prima a fost «Aida», în care domnul Grosavescua redat un Radames cu totul perfect, atât în joculde scenã cât ºi în mânuirea vocei sale clarã, sonorãde un timbru curat ºi o tehnicã sigurã. Cu toate cãatunci sosit, n-a fãcut nici repetiþie, n-a cunoscut niciorchestra, nici partenerii ºi nici scena. Cea maiînsemnatã parte însã a fost cã domnul GrosavescuA OBÞINUT Sà CÂNTE ROMÂNEªTE, ceea ce îiface mare cinste ºi parcã prin dânsul ne simþim ºinoi mai mult. Astfel, pe cea mai riguroasã scenã aBerlinului, a rãsunat prin dânsul aºa de dulce ºi defrumos muzicalitatea limbei noastre. Tot astfel ºi în“Bohema”, domnul Grosavescu a obþinut succesestrãlucite. Vom lãsa sã vorbeascã câteva cuvintedintre acelea ale marelui critic berlinez LeopoldSchmidt, din “Berliner Tageblatt”...” Rudolf a fostcântat de domnul Traian Grosavescu aºa de bine,cã angajarea acestui Român e de recomandat ºide dorit; o astfel de frumoasã, expresivã ºi tehnicsuperioarã voce de tenor, ar fi un câºtig”... iar“Deutsche Allgemeine Zeitung” spune : “Numai ieriam avut ocazia sã-l auzim ca Rudolf în opera luiPuccini, “Bohema”, ºi dupã primele mãsuri s-a pututremarca faptul cã posedã fãrã îndoialã un prodigiosorgan. Aceastã voce care dominã prin uºurinþaacomodãrii toate registrele pânã la cele mai înaltenote, este curatã, este potrivitã ca material ºi unadin cele mai splendide din câte se gãsesc....”

Ne putem face deci o idee despre tot ce estetenorul Grosavescu în strãinãtate.

În a treia operã, “Tosca”, a jucat pe Cavaradossiºi nu avem cuvinte a descrie felul superior cu care amiºcat într-atât publicul berlinez, încât acesta l-a scosla rampã de 12 ori. Ce mult trebuie sã-i fi plãcutacestui public rece ºi greu de entuziasmat.

“Der Tag”, vorbind despre asta, zice cã tânãrulromân are una din cele mai frumoase voci de tenor,plinã de strãlucire ºi de conducere artisticã.

Îi dorim, ca fraþi ºi compatrioþi, sã ajungã limita pecare nimeni nu a întrecut-o ºi sã rãmânã unul din ceimai sãrbãtoriþi artiºti atât la noi, cât ºi în strãinãtateacare a început sã-l iubeascã ºi sã-l aprecieze ca peun adevãrat fiu al artei.”

În ziarul german “Lugoscher Zeitung”, din 9 aprilie1924, putem citi:

„În urmã cu numai câþiva ani, celebrul cântãreþsãrbãtorit astãzi în marile oraºe ale lumii, era undiletant care participa la societãþile corale ale oraºuluinostru. Nimeni nu a bãnuit ce comori se ascund întânãrul care într-un timp atât de scurt a fost distins

“În adolescenþã,“În adolescenþã,“În adolescenþã,“În adolescenþã,“În adolescenþã,TTTTTraian mergearaian mergearaian mergearaian mergearaian mergeades la Moarades la Moarades la Moarades la Moarades la Moaraªpãneascã,ªpãneascã,ªpãneascã,ªpãneascã,ªpãneascã,unde eraunde eraunde eraunde eraunde era

o cascadã,o cascadã,o cascadã,o cascadã,o cascadã,ºi cânta lângãºi cânta lângãºi cânta lângãºi cânta lângãºi cânta lângã

aceastãaceastãaceastãaceastãaceastãcascadã, iarcascadã, iarcascadã, iarcascadã, iarcascadã, iar

vocea sa biruiavocea sa biruiavocea sa biruiavocea sa biruiavocea sa biruiazgomotulzgomotulzgomotulzgomotulzgomotul

produs de apã”produs de apã”produs de apã”produs de apã”produs de apã”

actualitatea literarã 13nr.3 n decembrie 2010 muzica

cu cele mai înalte onoruri. Noi l-am vãzut peGrosavescu ca adolescent ºi îl vedem astãzi pebãrbatul ajuns la maturitate. L-am vãzut pe artist laînceputul carierei sale ºi am urmãrit ascensiunea safulminantã. Aceasta îl face mai interesant. TraianGrosavescu este mai mult decât un cântãreþ sau unartist. El este mândria ºi totodatã speranþa noastrã,speranþa de a lansa oraºul nostru natal în circuitulcultural inernaþional. Grosavescu este român ºi prinurmare un reprezentant al culturii româneºti careînsã a depãºit graniþele naþionale ºi s-a pus în slujbaculturii mondiale.

Ceea ce ne oferã astãzi Grosavescu este o artãcultivatã superior care este menitã sã cucereascãîntreaga lume, depãºind graniþele naþionale.

România poate fi mândrã de un asemenea fiu,aºa cum este mândru ºi Lugojul de el, darGrosavescu nu ne mai aparþine. El aparþine aceleilumi pe care a cucerit-o cu arta sa. O micã naþiune aoferit lumii o nouã stea care îºi trimite puternicele eiraze pretutindeni!....”

Un spectacol prezentat de Traian Grosavescu pescena Operei de stat din Viena se reflectã ºi înpublicaþia “Þara Noastrã”, patronatã de OctavianGoga, într-un articol apãrut în luna martie a anului1924, având titlul: “TRIUMFUL UNUI CÂNTÃREÞROMÂN – TENORUL GROSAVESCU LA OPERADIN VIENA-“:

“Se cântã “Boema”, cu muzica de Puccini.Mansarda poetului Rudolf. Poetul întârzie discuþiacu prietenii: un pictor, un muzicant, un critic. Nu eranevoie de multã ºtiinþã ca Grosavescu sã se identificecu eroul piesei. N-a trãit ºi el scene de glorie ºimizerie actoriceascã la Cluj? Poetul se miºcãnestânjenit printre ceilalþi colegi, - autentici ºi ei,- gatasã-ºi sacrifice cel mai preþios moment pentru odiscuþie dialecticã ºi ultimul franc pentru o dragostenouã. Nu prezideazã spiritul galic al lui Murger, cilirismul lui Puccini. Ceea ce e diferit. Jocul e mainaiv, mai stângaci, mai sincer. Ironia ar rupe avântulliric ºi ar strica unitatea piesei, caracterul muzicii.Grosavescu a ºtiut sã se fereascã de manierismulfad al unora dintre predecesorii sãi. De la un capãt laaltul expresiile îi cad naturale ca un “servus” cu care-ºi întâmpinã prietenii. Mimica creºte ºi descreºtedupã aceeaºi normã. Prietenii ? I-a dat afarã: Trebuiesã scrie un articol important pentru gazetã. Darcineva bate la uºe... Cine mai poate scrie un articolîn miezul nopþii când “cineva” bate la uºe? Vecineide deasupra - Mimi - i s-a stins lumânarea pescarã. Cere vecinului un foc. Lumânarea se aprindeºi se stinge... Cheile fetii picã pe podea: amândoi lecautã în întuneric pe brânci...

Erotismul muzicii italiene e de-acum în miºcare.Orchestra îºi umflã valurile ca o mare. Corãbiilesufleteºti ale celor doi eroi ºi-au pierdut cârmile.Patima îi conduce. Acþiunea melodicã miºcã,emoþioneazã. Lotte Lehmann – tovarãºa obiºnuiutã

al Operei de stat, Lotte Lehmann emite sunete juste,corespunzãtoare scenei enorme. La Grosavescu,obiºnuit cu rezonanþa mai modestã de la Operapopularã, se simþi în primul act o deplasare a efectelor:orchestra îi acoperea vocea. Adaptarea la mediu sefãcu însã imedeiat: îndatã ce-ºi aflã punctul dereazãm, vocea fu purtatã de haosul Filarmonicei caoul miraculos de aur în vârful jocului de apã. Artistulpãru asemenea vulturului surprins de un curent deaer neprevãzut. Zãpãcit o clipã, îºi reia echilibrul dintr-o bãtaie de aripã, îºi oferã pieptul ca prorã ºirezãmându-se de elementul potrivnic îºi înalþã ºi maimãreþ zborul. Dupã prima arie, Grosavescu fugeneros aplaudat la scena deschisã. Triumful serii îiera asigurat. Minunata Lotte Lehmann în scena agonieiputu sã-ºi cânte sfârºitul cu entuziasmul credinþii cãe îmbrãþiºatã de un nou prinþ al Operei.

Din comparaþia cu Piccaver, Grosavescu n-aredecât de câºtigat. Registrul sãu de sus pânã la ree din metal preþios. Notele nu sunt ca la Piccaverlucrate, note din cap ºi nazale, ci sunt proaspete,naturale. Punctul de rezistenþã al artei tenoruluiromân stã în legato-ul melodiei: vechia artã abelcantului pe care Athanasiu o posedã în cel maiînalt grad. Fiecare ºir de note începe într-un singurrãsuflet cu întrebuinþarea cea mai restrânsã a aerului. Nu se aude o scãdere, o sfârºire a tonului, cidimpotrivã. Prisosul de aer îi dã o creºtere mare lasfârºitul frazei. Nota oricãrui registru o atacã puþinmai sus decât de obiceiu ºi astfel tonul nu cadeniciodatã. În cele mai grele intervale cântãreþul semiºcã cu uºurinþã, cu precizie chiar.

Grosavescu e prin excelenþã cântãreþul apolinic,stãpân pe sine, cu nervi de fier. Toate accentele ºicele ale suferinþii ºi cele ale bucuriei le dã cu cea maimare liniºte; astfel înlãturã cu totul notele stridente(atât de dese la Piccaver). ªi pe lângã ºtiinþã, tinereþeatemperamentului îi dã o naturaleþe care îl salveazã.

Dealtminteri calitãþile pur vocale, posibilitãþile, leavea încã de anul trecut, de la Cluj. Nu sunt conformºcoalei, ci conform talentului moºtenit. Grozãveºtiidin tatã în fiu au fost cântãreþi de bisericã ºi asta înBanat, patria belcantului românesc, înseamnã ceva.

La maestrul sãu de la Viena, Franz Steiner, -Grosavescu a câºtigat numai sclipirea în mezza-voce. Ceeace-i rãmâne de câºtigat e forþa registruluibaritonal, pe care Piccaver o are mai accentuatã. Înstadiul actual al lui Grosavescu, între cele douãregistre e o prãpastie ºi punþile de aur pe care learuncã reuºesc dupã dispoziþie.

Grosavescu n-are încã 30 de ani. Cu caracterul luisãnãtos, ferm, muncitor, cu calitãþile care l-au fãcutrivalul lui Piccaver, cântãreþul român pãºeºte de peacum în cariera mondialã cea mai strãlucitã.”

Am în faþa mea sute de articole lipite cu migalã decãtre Traian Grosavescu într-un album. Sunt articolesemnate de Emil Isac, Franyo Zoltan ºi nenumãraþicritici muzicali din Austria, România, Ungaria,Germania, Statele Unite ale Americii, depretutindeni...

Toate aceste articole se referã numai la succese,triumfuri, mari realizãri artistice ale tenorului bãnãþeanTraian Grosavescu. Succesele se þineau lanþ. Nimeninu-l putea opri pe acest cântãreþ talentat ºi harnic.

Cu toate acestea, a venit ºi ziua de 15 februarie1927, când întreaga lume a aflat cu stupoare cãtânãrul tenor, care abia împlinise 31 de ani pe 21noiembrie 1926, a fost împuºcat de soþia sa. Motivular fi fost gelozia. Legile austriece de atunci graþiaupe cei care ucideau din gelozie...

Un avocat versat, un juriu îngãduitor ºi un judecãtorcare probabil a fost cândva ºi el gelos au fostcomplici la o crimã, care oriunde în lume ar fi fost

pedepsitã cu asprime, nu însã ºi în Austria, undevulturul imperial din stemã a abandonat sceptrul ºiglobul cruciat în favoarea secerei ºi ciocanului ºiunde puteai ucide fãrã teamã cu condiþia sã fi gelos...

Astfel, dupã un simulacru de proces, soþiacriminalã a fost graþiatã... O caricaturã dintr-un ziardin acea perioadã o prezintã pe Nelly KovesdyGrosavescu, soþia tenorului, cu un pistol de pe þeavacãruia ieºea fum, þinându-se de mânã cu un mãcelarcare îºi cãsãpise nevasta cu un topor, o bãgase într-o valizã ºi o aruncase în Dunãre. În faþa acestor douãvictime ale “geloziei”, juriul oferea un mare buchetde flori ºi cerea iertare inculpaþilor cã au fost tracasaþiºi târâþi prin tribunale în loc sã fie iertaþi ºi felicitaþipentru faptele lor. Populaþia Vienei, revoltatã de acestverdict ,a asediat Palatul Justiþiei. Dar poliþia a protejat-o pe Nelly. Timp de douã zile, criminala a rãmasascunsã în tribunal, iar în cele din urmã a fost scoasãpe o uºã dosnicã, pentru a nu fi linºatã de vieneziicare erau mai puþin dispuºi sã graþieze gelozia.

Pe data de 15 iulie 1927, populaþia Vienei, revoltatãde nenumãratele decizii bizare ale magistraþilorvienezi, incendiazã Palatul de justiþie.

Toatã lumea se întreabã dacã Nelly a fost sau nugeloasã, dacã l-a împuºcat din gelozie sau din altmotiv pe Grosavescu. De fapt, toate acestea suntfalse probleme. Ce folos pentru victimã dacã a fostsau nu gelozie? Cei care câºtigau erau de faptcriminalii. Se pune întrebarea: De ce a existat o astfelde lege în Austria? Cine a fost interesat sã graþiezecriminali care erau geloºi sau pretextau gelozia? Soþia

Traian Grosavescu, un destin românesc

a celebrului tenor Piccaver – joacã cu toate nuanþele.Desigur drãgãlãºenia vienezã contrasteazã culatinismul lui Grosavescu. Zâmbetul ºi intonaþia din“Ich liebe Dich” sunt mai mult ale unei Gretchen cucozi galbene decât ale lui Mimi Pinson. Dar gesturilesunt atât de ingenue ca ºi ale patenerului sãu. Prinsinceritatea ºi frãgezimea emisiunii vocile se “lovesc”.Se încruciºeazã, se unesc în armonii rotunjite, seurmãresc în figuraþii. Aliajul duetului dã un metal maistãlucitor decât al fiecãruia în parte. Aurul curat altenorului e întãrit de argintul tãios al sopranei ºi capãtãzimþi. Eroina era la început în avantaj. Copil rãsfãþat

marelui actor Moissi a afirmat atunci cand s-a spuscã Traian Grosavescu ar fi fost împuºcat din geloziede soþia sa: - Dacã l-aº fi împuºcat pe soþul meu decâte ori am avut motive sã fiu geloasã, aº fi avutnevoie de o mitralierã.

Prietenii care l-au cunoscut l-au iubit în continuarepe Traian Grosavescu. Sute de mii de vienezi l-auînsoþit pânã la Ostbahnhof, unde corpul neînsufletital artistului a fost depus într-un vagon care l-a duspe tenor în oraºul sãu natal Lugoj, pentru a fiînmormântat în cimitirul de la poalele Dealului Viilor,acolo unde cântãreþul intenþiona sã-ºi cumpere o vie...Via lui Catina...

În incheiere voi prezenta o carte poºtalã, expediatãde vieneza Lisa Kaliba bibliotecarului lugojean Au-gust Baumgartner, în care doamna Kaliba îl ruga pedomnul Baumgartner sã accepte un schimb de cãrþipoºtale ilustrate, deoarece dorea sã aibã în colecþiaei imagini cu oraºul Lugoj, devenit celebru pentrucã aici s-a nãscut ºi a crescut nemaipomenitul artistTraian Grosavescu.

Lugoj, Aprilie 2007, Dan Traian DEMETER

“Motivul“Motivul“Motivul“Motivul“Motivular fi fostar fi fostar fi fostar fi fostar fi fostgelozia.gelozia.gelozia.gelozia.gelozia.LegileLegileLegileLegileLegile

austrieceaustrieceaustrieceaustrieceaustriecede atuncide atuncide atuncide atuncide atuncigraþiau pegraþiau pegraþiau pegraþiau pegraþiau pecei carecei carecei carecei carecei care

ucideau dinucideau dinucideau dinucideau dinucideau dingelozie”gelozie”gelozie”gelozie”gelozie”

“Succesele“Succesele“Succesele“Succesele“Succeselese þineau lanþ.se þineau lanþ.se þineau lanþ.se þineau lanþ.se þineau lanþ.Nimeni nu-lNimeni nu-lNimeni nu-lNimeni nu-lNimeni nu-lputea opri.putea opri.putea opri.putea opri.putea opri.Cu toateCu toateCu toateCu toateCu toate

acestea, a venitacestea, a venitacestea, a venitacestea, a venitacestea, a venitºi ziua de 15ºi ziua de 15ºi ziua de 15ºi ziua de 15ºi ziua de 15

februarie 1927,februarie 1927,februarie 1927,februarie 1927,februarie 1927,când întreagacând întreagacând întreagacând întreagacând întreagalume a aflat culume a aflat culume a aflat culume a aflat culume a aflat custupoare cãstupoare cãstupoare cãstupoare cãstupoare cãtânãrul tenortânãrul tenortânãrul tenortânãrul tenortânãrul tenor,,,,,

care abiacare abiacare abiacare abiacare abiaîmplinise 31împlinise 31împlinise 31împlinise 31împlinise 31de ani, a fostde ani, a fostde ani, a fostde ani, a fostde ani, a fostîmpuºcat deîmpuºcat deîmpuºcat deîmpuºcat deîmpuºcat de

soþia sasoþia sasoþia sasoþia sasoþia sa”””””

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 201014 consensuri

Constantin BUICIUC: RevistaRevistaRevistaRevistaRevistarevistelor literarerevistelor literarerevistelor literarerevistelor literarerevistelor literare

România literarãNumãrul 46, din 3 decembrie 2010, conþine un extrem de interesant

dosar Alex ªtefãnescu, cuprinzând un fragment din volumul Convorbiricu Alex ªtefãnescu de Ioana Revnic, aflat în lucru, din care aflãmlucruri emoþionante despre rolul jucat de pãrinþi în formarea valorosuluicritic literar. Alex ªtefãnescu comenteazã apoi succint, dar sagaceIstoria literaturii române… de George Cãlinescu, considerând cã,profund laic ºi intelectualist, „divinul critic” priveºte literatura românãde foarte de sus. Din articolul lui Ion Simuþ aflãm ceea ce se vededeja foarte bine, ºi anume cã Alex ªtefãnescu este un critic cu umor.Extrem de interesantã este împãrþirea fãcutã de Ion Simuþ, între criticiicu umor ºi cei fãrã umor. Alex ªtefãnescu, criticul cu umor, este pusalãturi de (printre alþii): Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, GeorgeCãlinescu, ªerban Cioculescu, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu,Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Dan C. Mihãilescu, Mircea Mihãieº,Daniel Cristea - Enache. Gheorghe Grigurcu, în portretul pe care i-lface lui Alex ªtefãnescu, subliniazã scrisul frumos, dãruit de Muze,al acestuia. ªi accentueazã ceea ce ºtiam iarãºi de mai mult timp, ºianume cã redutabilul critic ºtie sã punã “tichia de mãrgãritar” pecapetele prea numeroase ale autorilor care scriu nepermis de prost.

Din numãrul 47, din 10 decembrie 2010, am reþinut grupajul deversuri al Ioanei Dinulescu, din care citãm: “Cu genunchii la gurã,dintr-un colþ/ ferit/ privesc apusul verii prin fereastra/ spartã.// ÎngerulIoan îºi destinde braþele/ materne,/ îºi dezdoaie ghearele oþelite,/ mãaruncã în lume prin fereastra/ spartã”.

Nord LiterarNord LiterarNord LiterarNord LiterarNord LiterarNumerele 11 - 12 (90 - 91), noiembrie – decembrie 2010, ale revistei

din Baia Mare semnaleazã, la Revista revistelor, apariþia revistei noastre:“Actualitatea Literarã (nr. 1, an I, octombrie 2010), autoproclamatãrevistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã cu sprijinul PrimãrieiMunicipiului Lugoj, pãºeºte încrezãtor ºi cu gânduri optimiste îninteresanta ºi larga lume a revistelor literare, în ciuda vremurilor, aorgoliilor ºi invidiei care macinã ºi dezbinã tot mai mult breaslascriitorilor. Considerentele care stau la baza acestei iniþiative rãmânoarecum nedezvãluite. Apreciem tematica variatã (cronicã literarã,poezie, prozã, prezentãri de reviste literare ºi cãrþi, eseu, traduceri),deºi secþiunea poezie ocupã 5 pagini din cele 16 ale revistei, printreinvitaþii acestui numãr regãsindu-se poeþii Ion Zubaºcu ºi Ioan VintilãFintiº… Despre „gesturi de o supremã eleganþã sufleteascã” nevorbeºte Mircea Anghel în articolul Lunga varã plictisitoareLunga varã plictisitoareLunga varã plictisitoareLunga varã plictisitoareLunga varã plictisitoare scris cuun umor fin, savuros ºi cu o moralã pãtrunzãtoare. Remarcãm, deasemenea, ºi ilustraþia ineditã, prezentul numãr fiind împânzit defotografii din Lugojul de altãdatã (din anii 1900). Salutãm apariþia“Acualitãþii Literare” ºi le dorim spor la treabã ºi drum lung!”

OrizontOrizontOrizontOrizontOrizontÎn numãrul 11, din 24 noiembrie 2010, este semnalatã, de asemenea,

apariþia “Actualitãþii Literare: “Salutãm apariþia unei noi reviste la Lugoj:Actualitatea literarã. Echipa redacþionalã – Constantin Buiciuc, MirceaAnghel, Nicolae Toma, Cornel Drinovan, condusã de Nicolae Silade(director) ºi Remus V. Giorgioni (redactor – ºef) îºi propune sã pãstrezeo distanþã egalã faþã de orice grupare, asociaþie sau uniune de scriitoriºi chiar faþã de membrii aceleiaºi grupãri. Nu ºtim dacã acest lucru emai important decât a face o revistã bunã, dar primul numãr are oserie lungã de texte interesante, de la cronici de carte, poezie, prozã,ºtiri culturale, eseuri, traduceri, ce ne determinã sã credem cã publicaþialugojeanã a pornit în trombã. Drum bun!” Am mai remarcat un interviuluat de Robert ªerban artistului plastis Sorin Dumitrescu ºi seria deinterviuri luate de Cristian Pãtrãºconiu eseiºtilor Alexandru George ºiAndrei Cornea, precum ºi istoricilor Neagu Djuvara ºi Lucian Boia.

Convorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareNumãrul 11 (179), noiembrie 2010, conþine un eseu de Virgil Nemoianu,

despre memoria, frumosul ºi nesiguranþele unui umanism global.Reþinem un dialog cu marele actor Victor Rebengiuc, precum ºi eseullui Basarab Nicolescu „Tentaþia ºi imposibilitatea dogmei”. Ca de obicei,revista conþine numeroase ºi consistente grupaje de versuri. Dupãineditele lui Aurel Dumitraºcu, putem citi versuri de Gheorghe Grigurcu,Radu Florescu, Octavian Doclin ºi Viorel Savin. Cristian Livescu scriedespre poezia lui Adrian Pãunescu, considerându-l pe recentul dispãrutultimul mare romantic din literatura noastrã. Tot despre poetul de laBârca scrie ºi Adrian Dinu Rachieru, numindu-l, încã din titlu, „Uzina”Pãunescu. Iar urmãtoarea observaþie a lui Adrian Dinu Rachieru, desprecelãlalt Adrian ni se pare pe deplin valabilã: „Acest ins vulcanic, deextraordinarã vitalitate liricã, crea senzaþia de forþã dezlãnþuitã, cu puterifascinatoare. Pãunescu scria “în stare electricã”. Ca poet al Clipei, deimagisticã debordantã, rimând facil, el a trãit cu obsesia poemuluitotal, redactat sub semnul urgenþei, în transã, comunicat febril”.

CronicaCronicaCronicaCronicaCronicaÎn numãrul 11, noiembrie 2010, putem citi un grupaj de versuri ale cu-

noscutului poet sârb Srba Ignjatovici. Traducerea în limba românã estesemnatã de Adam Puslojici ºi de Rãzvan Voncu. Citãm poemul: “Undevasus, înaintea monahului, în palma divinã ca pe un stâlp de luminã, sfântulse joacã asemenea unui copil cu propriile lui oase”. Ionel Savitescu prezintãvolumului lui Frederic Dame, numit “Bucureºtiul în 1906”, apãrut, în româ-neºte, la Editura Paralela 45, în 2007. O rubricã foarte bine reprezentatãeste “Ut pictura poesis”. În cadrul ei, Traian Mocanu, prezintã expoziþia“Maeºtri de ieri ºi de azi”, deschisã la Galeria “Dana” din Iaºi, cu ocaziaîmplinirii a 150 de ani de învãþãmânt modern în fosta capitalã a Moldovei.

Nota redacþiei: Am mai primit revista Poezia (despre care vom scrieîn numãrul viitor) ºi ediþia electronicã a revistelor Bucovina literarã (nr.10-12/ 2010) ºi Fereastra (nr. 57-58/ 2010). Tuturor, redactori,colaboratori ºi cititori, le urãm SÃRBÃTORI FERICITE ºi LA MULÞI ANI!

Defineºte deja-vu. Eu încerc sã formulez o teorie acceptabilã acoincidenþelor, aºa, doar pentru veridicitatea unui fragment deamintire. Altfel, necum dubitabilã, ºi totuºi derulatã în segmentede timp ºi de spaþiu iraþional paralele. Senzaþia aproape cã senãpusteºte peste mine. Sunt în parcul de peste linia tramvaiului 3A, care mã trimite din faþa statuii bravului general Mannerheim, peMannerheimintie, direct cãtre cartierele noi, ridicate în erapostindustrialã. Din Kallio spre Toolo trebuie sã treci prin parculîn care, încã de la porþile mereu deschise, te întîmpinã Finlandiatalo,bastimentul þintã al sutelor de oaspeþi ; un monument mai degrabãstraniu, oricum, de neprivit pe de-a-ntregul, de oriunde te-ai aflape picioare. O imensã corabie încremenitã, placatã în magmaamorfã a marmurei albe, încã o dorinþã fãrã minimã explicaþie aciudatului domn în redingotã ºi melon, un ins slãbãnog, cu oprivire pãtrunzãtoare ºi rece, anankastã ºi nobilã. Alvar Aalto, unerou al naþiunii, un adevãrat artist, îndeobºte priceput în viaþamaterialelor de construcþie ºi în rapoartele lor fireºti cu natura, catoþi marii arhitecþi ai secolului trecut. ªi asta unde, tocmai aici, înHelsingfors, adicã în Helsinki, pe limba amãrîþilor de pescari ºivînãtori localnici, de secole cotropiþi de regii vestici ai dinastieiVasa, acasã, pe malul Balticii ºi nu în Massachusset ori în Paris.Dincolo de Finlandia, de unde, un zvon de pian corepetitor mãfãcea sã-mi scot din urechea dreaptã (stînga îmi e, de multã vreme,aproape inutilã), oliva I-pod-ului pe care se „rula”, la infinit doar„Cosi fan tutte”, mã lãsasem antrenat de aliniamentul de conifererare, ºi mai ales de o instalaþie insolitã, plantatã chiar în preajmaintrãrii relativ confidenþiale: trei tije de oþel, foarte înalte, purtînd lacapete cîte o palmã aplecatã spre lume, plinã de grijã, de tandreþechiar. Toate trei, lîngã o scundã colinã, ca un mormînt tumular,podidit de pietre perfecte de rîu ºi ienuperi tîtrîtori pitici. Afurisitãpercepþie – la baza tumulului o placã simplã de bronz, de culoareapãmîntului, rotundã ºi neregulatã, purta scris doar „UrhoKekkonen”, doar un nume, urmat de cei doi ani limitã ai uneiexistenþe. Peste tumul se iþiserã, deodatã, patru gîºte imperiale, cudesãvîrºire superbe, pãsãri cu penaj surprinzãtor de colorat,sãlbatice dar binevoitoare în miºcãri, fãrã îndoialã netulburatevreodatã de gînd, ori de mînã omeneascã. „A naibii naþiune,dom’le... Uitã-te la animalele astea, ca niºte împãrãtese. Ca niºtevaci sacre, dar fãrã mirosul ãla de Gange ºi bãlegar, fãrã jegul de-acasã, din mahalaua Fanarului... He-hei frate, pe unde îmi maiumbli ?!”... Rãmãsesem perplex ! Oricîtã vreme trecuse nu-l puteamconfunda. Era George, vecin-de-bloc-prieten-de-nevoie nedespãrþital copilãriei mele neliniºtite ºi inconºtiente, ascunsã, palidã ºi fãrãevenimente, netedã ºi apãsãtoare precum vechea pustã bãnãþeanã.Un copil grãsun ºi plîngãcios, transformat, cînd oare (cine ºtiecum trecuserã cele mai bine de trei decenii), în gnomul aproapechel, transpirat, greoi ºi bãtrînicios, care abia gîfîia pe potecileparcului, venind dinspre Oopperan (parcã aºa scria pe clãdireanoii Opere Naþionale, adãpostitã de acelaºi palat de verdeaþãborealã). „Ce mai faci, mã’, bãiatule ?!” Acelaºi George, afurisit delipicios, onctuos, gelatinos la trup ºi la vorbã, acelaºi bãieþelbãtrîn, înspãimîntat de singurãtate ºi refuz, de-a dreptul fericit sã-ºi întîlneascã, în fine, un cunoscut din abia sãvîrºita, îndepãrtata-i copilãrie ºi þarã, plecatã ºi uitatã, ca a nimãnui, tocmai aici, îninima pustiei scandinave. La doi paºi de golful lui Helsinki, de aparece ºi vineþie a Balticii. Momentul era într-atît de greu de crezut,încît ºi mie parcã îmi luase graiul. Aveam nevoie, oare, de întîlnireaasta ? Pe cît era George de disperat sã-mi aminteascã de vremuridemult petrecute ºi de locuri natale, pe atît mi-era mie de indezirabilsã mã mai lipesc de toate cele uitate. Preferasem, mi-aduc bineaminte, sã-mi îndes la loc, în urechea dreaptã, oliva plinã deMozart, decît sã-i ascult interjecþiile întretãiate de gîfîiala, altãdatã,atît de familiarã. Nu ºtiam sã parez destul de elegant stînjeneala ºinici plictisul. L-am lãsat sã-ºi depene amintirile amestecate cusenzaþiile noi, culese, uite, tocmai de aici, din Nordul altãdatãinterzis celor din generaþia noastrã „arsã de soarele” revoluþiei – ometaforã mult prea ruseascã ºi ca de obicei neisprãvitã a aceluislav cosmopolit ºi romantic sadea, Mihalkov. Un sprijin oportunistºi neaºteptat pentru tot graiul împleticit al uitãrii ºi repudierii celormai pure ºi mai simple adevãruri ale trecutului. Sã turuie, de-adreptul fericit, vrute ºi nevrute. Sã exulte de cea mai ieftinã ºi maipurã mulþumire. Nu sînt mîndru de mine cînd mã las pãtruns deparfumul acestei amintiri, de mireasma profundã de conifere ºi derododendroni timpurii, înfloriþi ca pe plajele meridionale... iarbaºi sãlciile pletoase curgînd peste malul concav al iazului sculptatcu desãvîrºire neted ºi oval, în stînca de granit cenuºiu-lemnos,pe malul golfului Toolo... George... La dracu’ ! – ce îmi puteaaduce mie, bun ºi luminos, amãrîtul de George, în afara mahmureliiregãsite inoportun. A izului gros de bere trezitã ºi cîrnaþi fripþi,deja sleiþi, amestecaþi cu zvonul gregar al veºnicelor sãrbãtorimuncitoreºti, la care burghezi oculþi ºi infami ca noi se aciuiau

tãcuþi, fãrã clipire ºi mai mereu asudaþi de calmul ºi duhoareauniformelor prea strîmte pe burþile lor þuguiate. Prea scurte ºi nudestul de albastre. Aiurea, fluieram, umãr la umãr, cu mînile înbuzunare, cîte-un vals antebelic, din acelea transformate degrabãîn imn de propagandã-contrabandã, un tangou nostalgic, numaibun de dansat prin crînguri de 1 Mai, ori de vreo sfîntã Varvarãminereascã, întocmai precum fluieri tu, astãzi, „Ars de soare”, cutriluri ºi intonaþii exagerat de ruseºti... nu mai ºtiam cum sã gãsesctrei cuvinte bune de rãspuns, potrivit de blînd ºi de condescendent,fãrã prea multã strãdanie la vedere. Cum sã-mi replic, încã o datã,acum, cînd nimic nu mã mai cheamã la ordine ºi disciplinã, portulilegal de dragoste ºi umilinþã, de silã ºi reproº mereu neasumat,de lene ºi neisprãvire, dulcea melopee a sfintei ratãri, cu unicparfum de eternitate... Sentiment, sentimente, simþiri, asta-mistîrneam, provocam, cãutam, singur, ca un idiot în mijloculdrumului, prin Scandinavia chinuit estivalã, faþã în faþã cu George...ªi întocmai ca în cãrþile mele, inutil dedicate suferinþei ºi cupredilecþie efemere, imaginea mi se transla, singurã, laºã ºioportunistã, de-a dreptul sus, sus, peste steagurile de deasupraFinlandiei, peste stolul de gîºte stîrnite de vorbele rãmase ecouale bietului erou român, cãzut pe malurile îndepãrtate ale Balticii,ca o patã maronie, lãþitã încet pe obrazul încã ras ºi pomãdat alEvropei, un neg, un pistrui mai bombat, o stîngãcie de make-up,în fond, oricãrei bãtrîne doamne permisã. „Cu toþii sîntem în ºanþ,numai cã unii dintre noi stau cu ochii spre stele” ; uite cã ºtiu dece-a spus Wilde asta, pribegind pe aici, pe la liziera pãdurii, de jurîmprejurul Helsingfors-ului. Pot sã rãtãcesc la nesfîrºit în drumulluminii, sã-mi scotocesc prin colbul transformat în noroi alamintirilor ºi al tuturor eºecurilor încã vii, sau biniºor moarte deja: da, singura lecþie pe care o primesc de la istorie, iarãºi, e cã nuînvãþ, nici eu, nicicînd, nimic de la ea. Iar purele resentimente,sila, groaza de necunoscut, vina ºi remuºcãrile fãrã conþinut ºifãrã sfîrºit nu trebuie sã-mi fie singurii, mereu, preacunoscuþioaspeþi de searã : ”Dumnezeu vrea sã avem milã de noi înºine”,bombãneam, de unii singuri, fãrã noimã, un citat dintr-un premiatroman-jurnal de preot de þarã. Noi, adicã pluralul de nobleþe, altfelmereu refuzat. Ca ºi cum ar fi existat vreun dram de har ºi deduhovnicie întru Dumnezeu sau întru orice altã credinþã la mijloc,sã ne mai poatã alina. Chimia tristeþii e astãzi un substitutconvenabil de demnitate. „Nãscuþi depresivi” – iatã o sintagmã laîndemîna marilor biologi ai naþiunii, filozofi ai cetãþii, politruciºcoliþi la univesitãþile torþionare ale secolului xx, ev rãposat înminciunã ºi mizerie. „Cu ochii la stele”, dar visînd la fericire ºibelºug, la cornul abundenþei, revãrsat peste toate minþile bolnave,golite de dopaminã, de serotoninã, de melatoninã, de amfetamineºi metamfetamine, o preaminunatã lume nouã... Ies din parc ºiam în faþã un soi de fortãreþã, o clãdire severã ºi de bunã seamãsacerdotalã la origine, vreo fostã bisericã, poate, laicizatã ºi fortificatãcu vremea, sau dupã Reforma lui Luther ori a puritanilor luiCalvin, aici extrem de bine primitã. Pe jumãtate goticã, pe jumãtaterococo, dacã nu ºi un pic Art Nouveau : aº putea jura cã am intrat,printr-o fereastrã a minþii, direct pe o poartã veche a Pragãi, e tocmaiazi sãrbãtoarea lui 6 iulie, ºi se aprind focuri peste tot prin’prejur,indivizi cu spinarea aplecatã de atîtea griji roiesc de-a lungul ºi de-a latul ºoselei, babe rînjesc atavic. ...„un suflet simplu...”, rosteºte,totuºi, fostul paroh Jan Hus, cu pielea sfîrîindu-i sinistru pesterugul înteþit de vîntul gurilor lor strîmbe ºi nehotãrîte. „O iaurazna”, îmi spun, ºi pare sã fie primul gînd coerent, corect ancoratîn timp ºi în spaþiu. Sînt în Helsinki, la doi paºi de vatra cetãþii, ºidoar douã staþii de tramvai mã despart de statuia eqvestrã aGeneralului, lîngã liniile de fier ale minþii, ale paºilor fãrã greº, alesfinþilor martiri arhitecþi ai oraºului, încã nu destul ieºiþi din cenuºiulaþos al scîndurii vechi ºi al blocurilor de granit aproape neºlefuite.Engel, Gesselius, Lindgren, Hoijer, Saarinen, Sonck, Pietila, Siren,Aalto, Penttila, Tarjanne, Hyvamaki, Karhunen, Harmia, Gallen-Kallela. O oaste întreagã, unii în haine de sãrbãtoare kareliene, alþiiîn cele pescãreºti de peste varã, pãrãsite pentru armurile daneze,ºvede ori varege, purtînd, cu toþii, crucile lor enorme, încã ridicatedeasupra capului. Capului meu pleºuv. E vatra lor. Vatra ridicatã pegolful adãstat de marele Gustav, încã pe la 1550, dar populat cupescarii adunaþi cu forþa din Porvoo, Ulvila ºi Rauma, aºa, în coastaHansei, la gura rîului Vantaa, pentru cã Turku stã mult prea aproapede coasta lor regalã. Fortãreaþa Suomenlinna, ridicatã pe cenuºa dedupã 1746, cam dupã Marea Foamete, Rãzboiul Nordului ºi MareaCiumã, de cãtre aceiaºi afurisiþi de ºvezi certãreþi. ªi printre toateaceste cetãþi ºi morminte, unde sã fi rãmas dobitocul de George ?Unde sã se fi scurs, precum ceasul cam tembel al celebrului cabotincatalan, copilãria, anii tinereþii noastre, aspre ºi ignobile? Te întinzicãtre graniþa celor 50, ºi îþi imaginezi cã mai e loc pentru tine pePãmînt. Cã mai e timp. ªi timp n-a fost niciodatã. Oricum, nu aici.Nu acum. Nu pentru tine. (Fragment de roman în lucru)

Lucrurile nu vormai fi niciodatã la fel

Lucian PLucian PLucian PLucian PLucian P. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent al. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent al. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent al. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent al. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent alFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medicFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medicFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medicFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medicFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medicprimar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi Farmacieprimar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi Farmacieprimar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi Farmacieprimar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi Farmacieprimar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi FarmacieTimiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argen-Timiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argen-Timiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argen-Timiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argen-Timiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argen-tina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitatetina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitatetina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitatetina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitatetina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitateîn þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, Tîn þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, Tîn þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, Tîn þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, Tîn þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, Transilvania, Vransilvania, Vransilvania, Vransilvania, Vransilvania, Vatra,atra,atra,atra,atra,TTTTTribuna, Amfiteatru, Cronica etc. Vribuna, Amfiteatru, Cronica etc. Vribuna, Amfiteatru, Cronica etc. Vribuna, Amfiteatru, Cronica etc. Vribuna, Amfiteatru, Cronica etc. Volume publicate: olume publicate: olume publicate: olume publicate: olume publicate: Anotimpul îndrãgostit, prozã, Bucureºti,, prozã, Bucureºti,, prozã, Bucureºti,, prozã, Bucureºti,, prozã, Bucureºti,Cartea Româneascã, 1990; Cartea Româneascã, 1990; Cartea Româneascã, 1990; Cartea Româneascã, 1990; Cartea Româneascã, 1990; Cãutându-l pe Adam, prozã, Editura Marineasa, 1996; , prozã, Editura Marineasa, 1996; , prozã, Editura Marineasa, 1996; , prozã, Editura Marineasa, 1996; , prozã, Editura Marineasa, 1996; Haos: despreimprescriptibila vinovãþie a obiectelor/ Fals tratat de autarhie a regnurilor, roman, Editura, roman, Editura, roman, Editura, roman, Editura, roman, EdituraHestia, 1998; Hestia, 1998; Hestia, 1998; Hestia, 1998; Hestia, 1998; Antijurnal sau despre vocaþia eternã a ratãrii, Editura Eminescu, 1999; , Editura Eminescu, 1999; , Editura Eminescu, 1999; , Editura Eminescu, 1999; , Editura Eminescu, 1999; Dezorbirea,Editura BrumarEditura BrumarEditura BrumarEditura BrumarEditura Brumar, 2009. V, 2009. V, 2009. V, 2009. V, 2009. Volume colective: olume colective: olume colective: olume colective: olume colective: Gustul livezii, Editura Facla, 1985; , Editura Facla, 1985; , Editura Facla, 1985; , Editura Facla, 1985; , Editura Facla, 1985; Zona. Prozatori ºipoeþi timiºoreni din anii ’80 ºi ’90. Antologie de Viorel Marineasa ºi Gabriel Marineasa, Editura, Editura, Editura, Editura, EdituraMarineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „TMarineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „TMarineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „TMarineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „TMarineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „Tri-ri-ri-ri-ri-buna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).buna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).buna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).buna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).buna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).

Lucian P. Petrescu

Lãsati cãrtile sã vinã la mine !actualitatea literarã 15nr.1 n octombrie 2010 actualitatea literarã 15nr.3 n decembrie 2010 carti / edituri

Re

mu

s V

. G

IOR

GIO

NI

,,

VIOREL MARINEASA, Vederi din Timiºoara,Institutul European, 2010.

Vom începe prezentãrile de cãrþi dinacest numãr de revistã cu niºte „ilustrate”din Timiºoara, trimise de prietenul nostru,conf. dr. Viorel Marineasa tuturor doritorilor.Celor dispuºi sã se împãrtãºeascã cuautorul din frumuseþile/plãcerilejurnalismului de bunã calitate. Cartea in-clude articole publicate de autor înEvenimentul zilei, între anii 2005-2008,precum ºi în alte reviste-ghid (24 FUN,ªapte seri) sau reviste-efemeridã

PETRU URSACHE, Istorie, genocid, etnocid,Conta, 2010.

Avem în faþã o carte de „istorie vie, tristã ºiadevãratã, repovestitã de Petru Ursache”,cum sunã dedicaþia semnatã la 21 mai a.c.de distinsul profesor ieºean pe exemplarulcare aparþine semnatarului acestor rânduri.Aflãm din cuprins cã „Documentele nedestãinuie cu lacrimi de sânge” (cap. I al cãrþii)ºi cã, în comunism criminalitatea a fost „la eaacasã”, pentru cã ei „au ucis, au ucis, au ucis”!Sub semnul secerii ºi ciocanului, sub care aucrescut/s-au ºcolit mulþi din (încã)contemporanii noºtri s-au sãvârºitnemaivãzute grozãvii. „Nici religia nu era uitatãla reeducarea de la Piteºti” (P. U.), cândCrãciunul se þinea în stil comunist, iar „MoºCrãciun” era reeducatorul ºef Eugen Þurcanu.În Cuvântul înainte intitulat „Despre „istoricid”,modele ºi eroi”, autorul defineºte noþiunea deerou/eroism în timp de pace ºi de rãzboi. Eroiiprincipali ai cãrþii sunt de fapt antieroi: amintitulÞurcanu, Goiciu, directorul de la Gherla, sau

Florescu nu dã niciun ordin, el înfloreºte elînsuºi în titluri ºi versuri de-o ameþitoarepoeticitate: Stau între voi ºi mã tulbur, Uitat lamarginea cerului (cele douã secþiuni ale cãrþii);„ca un frate mai mare/stau între voi ºi mãtulbur./ca un frate mai mic vã aduc apa încãni/ºi voi beþi. Nimic însã nu pare mai simplu/decât satul din munþi luminând ca un far”.Deºi pornit la drum (în volum) mai târziu decâtalþii, confratele nemþean se bucurã deaprecierea unor: Al. Cistelecan, Laurenþiu Ulici,Ioan Holban, Vasile Spiridon. Iar Adrian AluiGheorghe (pãrintele revistei ºi editurii Conta)„Surprind(e) în poezia lui R. F. viziunile uneiapocalipse mereu amânate, fragment dintr-oirealitate construitã pe elementele atât deproprii, dar atât de stranii, ale universului intim”.

MARIAN RUSCU, Viul de altãdatã, Timpul, 2009.Tot o probã de viaþã ºi literaturã este ºi

aceastã carte a ploieºteanului M.R. , autor amai multe volume de versuri traduse înfrancezã, sârbã, italianã: Schimbare de destin,

(Fruncea)… Articolele vizeazã o tentativãde re-echilibrare a Centrului cu Provincia -provincia fiind, în cazul de faþã, Banatul,ºi au cu toatele titluri semnificative. Spicuimdin conþinut: Þara asta-i încã dinamovistã,Reformã cu yesmeni, Precedentul maþuluigros, Vânt’ ºi p’lovere. ªi acestea sunt doartitlurile de cicluri, cele 4 pãrþi ale cãrþii. Dardacã cititorul ar vrea sã se delecteze, îiputem recomanda ºi alte „puncte” dinconþinut: Lustraþia lustraþiei, Pic cu pic,patriei Boc, Alþi porci, alte dejecþii,Pitorescul mizerabil… Gãsiþi aici referinþedespre Ion Iliescu, „naivul domn Coposu”,„fantoºa timoratã a preºedinteluiConstantinescu”, und so weiter! Se aflã înacest volum scos la o editurã academicã„bucate gustoase” ºi pentru toategusturile. Take (or taste) it!

BORIS MARIAN MEHR, Bazar oriental, Editura(E9) Nouã, Bucureºti, 2009.

Este cea de-a zecea carte a autorului(felicitãri, Maestre, pentru acest numãr per-fect rotund, dar credem cã mai încape!).Întâlnim în aceastã carte, ca într-unadevãrat bazar, de toate: poezie, prozã,cugetãri. Dar mai cu seamã rememorãri.Remarcãm pentru sufletul nostru poemele„zãpada din cireºi”, „Mesteceni”,„Dumnezeu în avangardã”, semisatira „Ascoate castane din foc cu mâinile altora”.Mici poeme/versificaþii întâlnim aproape înfiecare bucatã a cãrþii, combinate cucalambururi savante, - toate punândcititorului în faþã („pe tavã”) un suflet deadevãrat poet. Spicuim din Prefaþaautorului: „În dicþionare scrie cã „bazar” arproveni din francezã, desigur, eronat,termenul este din turcã sau din altã limbãorientalã, de aceea „bazar oriental” este osintagmã tautologicã”. Apoi autorul sedeclarã atras de timpuriu de bazarul/bazarurile lumii, printre care Obor, TârgulMoºilor, târgul de cãmile Beer Sheva dinpodiºul Neghev, unde gãseºti de toate(cãmile mai puþin…) Debutat în 1968 înRomânia literarã, apreciat de Alexªtefãnescu, Gh. Grigurcu, Geo Bogza, D.Micu, etc., prietenul Boris se bucurã ºi deaprecierea noastrã – dacã aceasta tragecât de cât la cântar!

Maromet, directorul Jilavei în anii cincizeci,„un alt monstru pe mãsurã”; cãpitanulDumitrescu, colonelul Crãciun, º. m. a. Daram avea toate motivele sã disperãm, dacã n-at fi existat ºi câte un erou adevãrat – dintrecei pe care-i evocã Adrian Alui Gheorghe,prezentatorul cãrþii ºi directorul editurii:„Scriitorul Paul Goma, preotul Gheorghe CalciuDumitreasa ºi „eroul popular” Grigore Carazasunt cele trei tipuri de eroi care pornesc dinzone de implicare diferite, dar care seîntâlnesc în aceeaºi cauzã”. O carte de citit,de recitit – de (dormit cu ea sub) cãpãtâi,dupã ce ai ferfeniþit-o…

RADU FLORESCU, Probã de viaþã, Editura Conta.Este cea de-a ºaptea carte a nemþeanului

Radu Florescu, dupã cele publicate între 1989ºi 2004: Poeme Singure, Camera Liturgicã,Satrapia, Casa din care ies, Negru Transpar-ent ºi Rãu de Pãmânt, publicate cupreponderenþã la edituri moldoveneºti(Junimea, Timpul, Axa, etc. – Conta). Titlulcãrþii ne aduce aminte de alte „probe” poetice– cum ar fi Proba cu polen a unui cunoscutpoet contemporan, iar stilul exotic-exuberantîn registru moldav, de uitatul Dan Verona, celcu Daþi ordin sã înfloreascã magnolia. Radu

Urme adânci, Dincolo de gând, Sãmânþa dinsâmburi, Jar printre friguri, º.a. Marian Ruscuposedã ºtiinþa titlurilor inspirate: chemareanordului, reci, acide ºi albe, tãcerea ºi cãlãtorul,înþelegere cu rana mea. Dar ºi o poezie pemãsurã: „o, ce vremuri,/când mã trânteam cubourul prin poiene,/când mã fluieram cu doinaprin ecouri/ºi când mergeam desculþ prinbalade! (poemul omonim).

LAZÃR MAGU, Întrebãri de toamnã (ediþierevizuitã ºi adãugitã); Cascada de nisip, EdituraRebeca, Zãdãreni, 2010.

Ambele cãrþi sunt puse sub semnulgenericului „poezie pentru vreme târzie” – ºinu prea înþelegem: este vorba de târziul vremiisau cel al anotimpului existenþei…? Prolificulautor arãdean se aflã prin aceste douã cãrþiapãrute „la foc automat” în anotimpulrememorãrilor/antologãrilor, deºi efervescenþatalentului nu ne permite sã-l credem cã seapropie de „iarnã”, cum (bine zice) ºiprefaþatoarea celei de-a doua cãrþi, LuciaCuciureanu. L.M. face parte din categoriaautorilor cu o „vitalitate artisticã neobiºnuitã,incapabilã sã fie þinutã în frâu”, departajându-se de „hemoragia poeticã” a altora, care þinneapãrat sã scoatã o carte pe an. „Lazãr

Magu revine, aºadar, cu vocea neschimbatã,chiar dacã în timbrul ei se simte o notã elegiacãmai pronunþatã…” (Pregãtiri pentru ultimacãlãtorie – este titlul prefeþei de L.C.).Prezentatoarea îi gãseºte poetului apropieri ,de „sunet” ºi tehnicã a sonetului, de mariisonetiºti români I.H. Rãdulescu, MihailCodreanu, V. Voiculescu. Dar, spre a nu vorbiîn gol, citãm din poemul antologic (ºipremonitoriu) MAGII: „Cu suflete de magi,zidind cetate,/sã nu luceascã steaua unui altIrod,/venim ºi azi cu darurile toate - /curugãciuni ºi jertfe necurmate,/ºi ne-nchinãmla-al Naºterii izvod…” Iar nouã nu ne rãmânedecât sã conchidem, împreunã cu distinsascriitoare arãdeanã cã Lazãr Magu este unpoet de cursã lungã, nu unul de azi pe mâine.

DIMITRIE ACEA, Parc-aº fi º-acuma zune/(june)Nagard, Lugoj, 2010.

Apãrutã (cu nr.34) în Colecþia Grai bãnãþana deja cunoscutei edituri lugojene, carteaºi cunoscutul poet bãnãþean sunt

prezentate într-o fiºã bio-bibliograficã (dupãtoate regulile de specialitate…) de Gabrielaªerban, specialistã în biblioteconomie.Nãscut într-un sat de lângã Gãtaia (Sculia),acea - vasãzicã nenea/ (ce)acea - Dimitrielocuieºte în comuna (lui) Doclin ºi munceºtela Bocºa. Scrie versuri ºi prozã, darsuccesul adevãrat ºi vocaþia le-a cunoscutºi descoperit prin poezia în grai. „DimitrieAcea este, în prezent, unul dintre cei maipopulari creatori de literaturã scrisã însubdialectul bãnãþean”, zice Simion Dãnilã.Iar nouã ne rãmâne regretul cã aceste poeziisunt greu de reprodus în citat. Deci mai binecumpãraþi-le întregi, prin achiziþionarea cãrþii!

ADRIAN IOVAN, Pantofi de umblat prin viaþã,Dacia 2010.

Deja premiat ºi rãspremiat, poetul reºiþean– din Cenaclul Semenicul, condus „cândva”de Ion Chichere – ºi-a început cu dreptuldrumul prin viaþã ºi poezie, cu acest volumcare poartã un titlu atât de semnificativ. Aredeja cronici destule ºi pozitive. Citãm ºi noidin el: „Dumnezeule! Am pantofi de umblatprin viaþã/Nou-nouþi./Voi mãrºãlui/voi traversazilele, Doamne!/voi putea sã dansez/cumoartea mea/în fiecare zi”. Good luck!

Director:Nicolae SILADE

Redacþia:Constantin BUICIUCMircea ANGHELNicolae TOMACornel DRINOVAN

Redactor ºef:Remus V. GIORGIONI

n Licitaþia Artmark, Licitaþia Artmark, Licitaþia Artmark, Licitaþia Artmark, Licitaþia Artmark,o licitaþie a extremeloro licitaþie a extremeloro licitaþie a extremeloro licitaþie a extremeloro licitaþie a extremelor

Zeci de capodopere de Tonitza, Petraºcu, Pallady,Grigorescu, Bancilã, Iser, Vermont, Steriadi, Þucules-cu, Piliuþã, Pacea, Bãlaºa etc. sunt scoase la vânzarejoi, 16 decembrie, în licitaþia aniversarã a Casei Art-mark, cea mai importanta licitaþie Artmark de pânãacum.Valoarea operelor depãºeºte, pentru prima

actualitatea literarã nr.3 n decembrie 201016 meridiane

Adresa redacþiei:Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853web: www.ziarulactualitatea.ro/ale-mail: actualitatealiterara@yahoo.com

Responsabilitatea juridicã pentrumaterialele publicate aparþine autorilor

Tiparul: West Tipo Internaþional TimiºoaraISSN 2069 - 1645

actualitatea literarã

Revistã a Unirii Scriitorilor din România

editatã cu sprijinul

Primãriei Municipiului Lugoj

Calul tãuCalul tãu a sosit ºi se îndoaie în camerã,îndoindu-ºi picioarele. Îi mângâi botul,lucru care îmi aduce aminte de braþul unui scaun.

El vorbeºte încet ºi sigur,dându-ºi ochii peste cap pânã în creierul sãu castaniu.cuvinte de bãrbat urcã pe gâtul sãu lung.

Îl conduc pânã în baieºi este ruºinat. Apoi rãsfoieºteprin tot albumul tãu fotografic.

Sunt mai mulþi ca el, ºi mai puþini ca mine.Ronþãim mentosane împreunãºi ne amintim cum obiºnuia sã se miºte corpul tãu.

Fratele HenFratele Hen a construit un coteþ nouînalt ca el, pe picioroange sigureaflate în pãmânt plin de viermi.El îºi întinde braþul sãu lungprin uºa gãinilor, explorând, pipãind,

încercând sã gãseascãforme asemãnãtoare ouãlor.Ridicã unul afarã, încet ºi uimit,ca ºi cum ar fi recuperat o voce dintr-un cuptor.

Îi spun fratelui meu Hen cã am un sistempentru fiert uºor, despre trucul meu cu saresub capac, dar el ºtie cel mai bine cã un ounu ar trebui sã fie lãudat, ci este un intern act de balansat.Un sistem al sãu, sã fie þinut sus, ca un exemplude graþie ºi responsabilitate ce are o cloºcã.

CertNimic înainte nu pãrea aºa potentºi aºa stãpânit -în mod cert ceapa era superbã.Norul sãu atârnat de acid a funcþionatîn al sãu nas ºi gâtîn timp ce cuþitul tãia.Ca un creator de nume ce treceîntre gemeni, numind unul aproape Perfect,pe celãlalt Perfect.

Jack Underwood s-a nãscut în 1984, la Norwich. A absolvit ªcoala de Arte ºi Design dinNorwich, în 2005, ºi momentan studiazã la secþia de Scriere Creativã de la Colegiul Gold-smiths, pentru a-ºi obþine doctoratul. Predã literaturã britanicã la acelaºi colegiu. Este libretist,muzician, poet ºi co-editor al seriei Stop Sharpening You Knives. A câºtigat un premiu EricGregory, în 2007, iar în prezent locuieºte în Hackney. Underwood este un tânãr inteligent,maestru al poeziilor scurte ºi directe, uneori neobiºnuite, alteori foarte surprinzãtoare, careascund ideea centralã sub numeroase detalii, putând fi considerat un neo-ermetist. Pamfletulsãu de debut a fost publicat de Faber, în Octombrie 2009, iar poeziile sale apar în “VVVVVoiceoiceoiceoiceoiceRecognition: 21 poets for the 21st CenturyRecognition: 21 poets for the 21st CenturyRecognition: 21 poets for the 21st CenturyRecognition: 21 poets for the 21st CenturyRecognition: 21 poets for the 21st Century”, de la Bloodaxe. (A. C.)

Jack Underwood

Sâmbãtã, 20 noiembrie 2010, soprana Judit Andrejszki, dinBudapesta, acompaniatã de instrumentistul timiºorean CaiusHera, a susþinut, la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu”, un con-cert de muzicã din barocul timpuriu. Dupã concert, sopranamaghiarã a avut amabilitatea sã ne rãspundã la câteva întrebãri.Am aflat, astfel, cum a apãrut ideea acestui concert: “Ne-amîntâlnit cu domnul Caius Hera când am participat într-un pro-gram din Ungaria ºi am discutat despre ocupaþia fiecãruia.Dânsul a luat instrumentul (chitarrone, n.n.), a început sã cânteºi mi-am dat seama cã are aceastã predilecþie ºi aceastãpasiune pentru muzica din secolul al 17-lea. Am luat legãturape internet ºi am început sã discutãm despre programul pecare l-am putea începe împreunã”. În acel secol compozitoriiprincipali erau Claudio Monteverdi ºi Girolamo Frescobaldi.Mai erau, desigur, ºi alþii. Atunci s-a conturat programul. Sopranaºi instrumentistul ºi-au expus, reciproc, preferinþele.

La Lugoj, cei doi au cântat în cadrul unui miniturneu. “Pentrunoi a fost o ocazie de a putea lucra împreunã ºi de a ne faceun repertoriu. Este un proiect care sperãm sã aibã un viitor câtmai îndelungat ºi sã putem interpreta cât mai multe dintrepiesele scrise pentru teorbã ºi voce”, ne spune JudithAndrejszki. Apoi adaugã: “Repertoriul este foarte bogat. Suntfoarte, foarte multe cãrþi, culegeri cu astfel de cântece, dar dinpãcate nici compozitorii nu se cunosc ºi nici lucrãrile lor, înprimul rând nu existã instrumente ºi în al doilea rând nu existãoameni specializaþi, cântãreþi sau cântãreþe specializate înacest domeniu”.

Primul concert al miniturneului a avut loc la Târgu Mureº,într-un loc în care se cântã muzicã cultã. Practic este un club,dar e foarte select, elegant ºi foarte bine pus la punct, cu unpatron foarte deschis: “A fost o plãcere sã cântãm acolo, înfaþa unui public foarte primitor ºi cald, chiar dacã mareamajoritate nu au înþeles foarte bine textele în italianã, dar ausimþit, au fost aproape de muzicã”. Al doilea concert, cel de laBucureºti, a fost organizat în colaborare cu Asociaþia MedicalPraxis, care se ocupã cu promovarea muzicii vechi în România,dar mai ales la Bucureºti unde organizeazã anual ºi un festi-val de muzicã veche. Concertul a avut loc în Biserica Anglicanã,care este o bisericã destul de veche, de la începutul secoluluiXX ºi este minunatã, are o acusticã excelentã. Este foartemultã piatrã ºi tavanul este din lemn. Sala a fost plinã, oameniiau fost minunaþi.

În Ungaria, Judith Andrejszki cântã într-un grup careinterpreteazã muzicã profanã, dar se axeazã ºi pe muzica

veche maghiarã pentru a o face cunoscutã peste graniþe.Cântãreaþa maghiarã este în special sopranã, dar muzica pecare o cântã, muzica barocã, nu defineºte categoriainterpretului. Tehnica pe care a învãþat-o la academie îi dãposibilitatea sã cânte în trei octave, deci aici este un anumitmod de a schimba registrele, asemãnãtor celui de la orgã.Muzica barocã este plinã de ornamente pe care un cântãreþde operã nici nu le învaþã ºi practic este imposibil sã o cânte.Ce se învaþã pentru operã aparþine altui stil.

Judit Andrejszki a învãþat în Polonia acest stil de a cânta.În fiecare varã participã la diferite cursuri în Anglia, Olanda,Austria þinute de profesori renumiþi care au elevi ºi cântãreþideja renumiþi. Cam toatã lumea din acest domeniu umblã lacursuri ºi învaþã, pentru cã nu sunt academii care se ocupãefectiv de aceastã muzicã.

Simona AVRAM

Prezentare ºi traducere de Andrei COSTEA

Soprana Judith Andrejskisi muzica barocã

În atenþia colaboratorilor:

Materialele trimise prin poºtã trebuiesã fie însoþite de un suport electronic.

De asemenea, cele expediate prin emailtrebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice.

Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimisespre publicare un mini CV literar (eventualreferinþe critice), o fotografie ºi adresa lacare doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.

n The V The V The V The V The Very Best of Blackery Best of Blackery Best of Blackery Best of Blackery Best of BlackGospel vine în România!Gospel vine în România!Gospel vine în România!Gospel vine în România!Gospel vine în România!

Asociaþia Cultural-Artisticã BEST ART ºi DMBMusic Records organizeazã concertul de muzicãgospel dedicat sãrbãtorilor de iarnã ºi susþinut decelebrul cor “The Very Best of Black Gospel” aflat înturneu în Europa. Spectacolul va avea loc miercuri,

datã, un milion de euro. Seanunþã ºi o surprizã: expu-nerea celei mai mari lucrãri de pe piaþa de artã româ-neascã, semnatã Nicolae Grigorescu, "Peisaj la mar-ginea pãdurii", care mãsoarã 91x72 cm ºi este ceamai mare picturã a artistului. Aceasta va fi prezentatã,alãturi de alte vedete ale licitaþiei de iarnã 2010,urmând sã participe la licitaþia de primãvarã 2011.

22 decembrie 2010, la Sala Mare a Teatrului NaþionalBucureºti, începând cu orele 19. Artiºtii cu voci deexcepþie care alcãtuiesc corul de elitã de muzicãgospel “The Very Best of Black Gospel” sunt uniidintre cei mai renumiþi cântãreþi de gen din lume:Gregory M. Kelly (director muzical, solist vocal ºiinstrumentist-clape), Reverendul Charles Lyles (di-rector muzical, solist vocal ºi instrumentist-clape),Dorrey Lin Lyles, Natalie Wilson, Latrelle Simmons,Lerato Sebele, Keisha Whitney ºi Darnita Hassel(soliste vocale), Justin Hezekiah Lesley (solist vocalºi baterist), Ron Jackson ºi Steve Spradley (soliºtivocali). Aceºtia au fost membri de bazã ai unoradintre cele mai cunoscute ºi apreciate în întreagalume coruri ºi formaþii de muzicã gospel. De-a lungulultimilor ani, “The Very Best of Black Gospel” a reuºitsã devinã unul dintre cele mai apreciate ºi maisolicitate coruri de muzicã gospel din lume.