ACORDAREA MATERIALELOR

IGIENICO-SANITARE

 

•       Definitie: Materialele igienico-sanitare sunt mijloace de igiena individuala (sapun, unguente, perii de unghii, pasta si periuta de dinti, prosoape/lavete, etc.) utilizate pentru prevenirea bolilor profesionale.

•       Cum se acorda materialele igienico-sanitare?

-       In mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori;

-       Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca si pe baza caracteristicilor sanitare ale locurilor de munca.

 

 

CARACTERISTICILE LOCURILOR DE MUNCA PENTRU CARE SE ACORDA MATERIALE IGIENICO-SANITARE

 

•       Procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu:

          - unele substante toxice care nu au actiune iritanta cutanata, dar pot patrunde in organism prin piele;

•       Manipularea si prelucrarea materiilor infectate:

          - prelucrarea materiilor prime de la animale – par, lana, oase;

          - personalul medico-sanitar;

          - personalul veterinar, ingrijitori de animale;

          - vidanjori, gunoieri

          - personal din statiile de epurare.

•       Procese de munca ce se desfasoara in conditii de contact cu praf:

          - care produc murdarirea mainilor;

          - care produc murdarirea mainilor si corpului.

•       Locuri de munca in care sunt prezente noxe chimice sau pulberi care pot patrunde in organism pe cale respiratorie.

•        Procese de productie care necesita un regim sanitar special:

         - legate de fabricarea si manipularea produselor alimentare;

         - legate de productia materialelor sterile.

•        Procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu unele substante iritante asupra pielii:

         - contact cutanat permanent cu acizi reactivi sau cu materii corozive;

         - contact cu produse de distilare a huilei, petrolului si sisturi bituminoase (smoala, asfalt, gudron, parafina);

         - contact direct cu alte substante iritante cutanate (coloranti, crom, uleiuri minerale).

•        Procese ce se desfasoara in conditi de degajare de praf:

         - cu degajare medie de praf (turnatorii, ind. materialelor de constructii, ind. inului si canepii, ind. sticlei, polizoare);

         - cu degajare mare de praf (macinare si cernere carbuni, fabrici de ciment, ipsos, sablaj, munca in subteran);

         - degajare si contaminare excesiva de praf (fabricarea si manipularea negrului de fum).

 

 

ALIMENTATIA DE PROTECTIE

 

•       Cum se acorda alimentatia de protectie?

-       In mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru;

-       Cantitatile, precum si locurile de munca ce impun acordarea acesteia se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca si pe baza caracteristicilor sanitare ale locurilor de munca.

 

 

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACORDARII ALIMENTATIEI DE PROTECTIE

 

•       Alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive, pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta.

•       Se va urmari ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor din organism.

•       Se va urmari ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, etc.)

 

 

 

 

 

CRITERII DE ACORDARE A ALIMENTATIEI DE PROTECTIE

 

•       Expunere la metale toxice (plumb, mercur, crom, cadmiu, nichel), pulberi agresive;

•       Expunere la solventi organici hepatotoxici;

•       Expunere la gaze iritante pulmonare;

•       Expunere la microclimat cald nefavorabil.

 

 

NOXE CHIMICE

 

•        Definitie: Factori de natura chimica, ce pot constitui surse generatoare de accidente de munca sau imbolnaviri profesionale.

       Se pot utiliza ca mijloace de munca sau obiecte ale muncii supuse unor utilizari, prelucrari, operatii de transport.

•        Exemple: - gaze, vapori, aerosoli toxici;

                       - gaze, vapori, aerosoli caustici;

                       - pulberi in suspensie in aer;

                       - gaze, vapori inflamabili;

                       - gaze, vapori explozivi;

                       - pulberi pneumoconiogene.

      Substantele toxice – Pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale este obligatorie respectarea limitelor stabilite pentru concentratiile admisibile de substante toxice si pulberi in atmosfera zonelor de munca.

      Valoarea limita de expunere profesionala (VLMO) – limita mediei ponderate in functie de timp a concentratiei unui agent chimic in aerul zonei in care respira un lucrator, pentru o perioada de referinta specificata, pentru 8 ore sau pentru un termen scurt de maximum 15 minute. Valorile limita obligatorii nationale de expunere profesionala ale agentilor chimici in atmosfera zonei de munca sunt stabilite in HG 1218/2006.

       Valoarea limita biologica (VLBO) – limita maxima tolerata de om a unei substante din mediul de munca astfel incat starea de sanatate a celui expus sa nu fie alterata.

 

 

 

 

 

SUBSTANTE PENTRU CARE S-AU STABILIT INDICATIVE CE ACCENTUEAZA PERICULOZITATEA LOR

 

•       Substantele cu indicativul pC – potential cancerigene si /sau mutagene.

•       Substantele cu indicativul C – au actiune cancerigena si /sau mutagena.

       Se va verifica clasificarea ca substanta cancerigena si/sau mutagena, conform definitiei agentului cancerigen si, respectiv, agentului mutagen din HG 1093/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca, in scopul aplicarii corecte a art. 3 din hotarare.

•       Substantele cu indicativul Fp – foarte periculoase, expunerea la aceste substante trebuie practic exclusa.

•       Substantele cu indicativul P (piele) – pot patrunde in organism prin pielea sau mucoasele intacte. Indicativul P nu se refera la substantele care au numai o actiune locala de tip iritativ.

 

   

      

ZGOMOTUL

 

•       Caracteristicile fundamentale ale unui zgomot:

        - nivelul in decibeli

        - continutul in frecventa

        - durata totala si variatia nivelului de timp.

 

•       Tipuri de efecte ale zgomotului asupra executantului:

        - Efectul de mascare – cand sunt emise mai multe sunete simultan, cel mai intens impiedica perceperea celorlalate pe celelalte;

        - Oboseala auditiva – cresterea temporara a pragului de perceptie a sunetului la frecventa de 4000 Hz;

        - Surditatea profesionala;

        - Tulburari generale ale functiilor organismului uman (oboseala – cel mai frecvent simptom);

        - Efecte asupra functiei vizuale.

 

 

REDUCEREA ACTIUNII NOCIVE A ZGOMOTULUI LA LOCURILE DE MUNCA

 

•       Masuri tehnice:

     - masuri de combatere a zgomotului la sursa (dispozitive atenuatoare speciale pentru ET);

     - masuri de izolare a surselor de zgomot (amplasarea de ecrane fonoizolante; carcasarea fonoizolanta a ET);

     - masuri de combatere a zgomotului la receptor (izolarea personalului care lucreaza in zone zgomotoase – cabine fonoizolante)

 

•       Masuri organizatorice:

     - instruirea lucratorilor privind riscul expunerii la actiunea zgomotului si modul de utilizare a EIP impotriva zgomotului (exercitii practice );

     - examinarea starii auzului lucratorilor de la locurile de munca cu nivel de zgomot ridicat (la angajare si periodic);

     - stabilirea programului de lucru pe posturi de munca in functie de durata expunerii la zgomot.

 

 

SEMNALIZAREA RISCURILOR LA LOCURILE DE MUNCA

 

•        In cadrul activitatii de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa stabileasca zonele care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca, tipul de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca.

•        Lucratorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzatoare in ceea ce priveste semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca, in special sub forma unor instructiuni precise.

•        Instruirea trebuie sa cuprinda semnificatia semnalizarii, precum si comportamentul general si specific ce trebuie adoptat.

 

 

 

CULORILE DE SECURITATE

 

•       ROSU = semnificatie:

•       semnal de interdictie (atitudini periculoase),

•       pericol - alarma (stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta; evacuare),

•       identificarea si localizarea materialelor si echipamentelor de prevenire si stingere a incendiilor

         - interzicerea de a efectua anumite operatii;

         - oprirea de a intra intr-un anumit loc;

         - interzicerea de a intra cu foc deschis intr-un anumit spatiu;

         - interzicerea de a atinge conductoare electrice.

 

•       GALBEN / GALBEN ORANJ = semnificatie:

•       Semnal de avertizare (atentie, precautie, verificare)

         - semnalizare de riscuri (incendiu, explozie, radiatie, riscuri chimice);

         - semnalizare de praguri, denivelari, obstacole.

 

•       ALBASTRU = semnificatie:

•       Semnal de obligatie (informare, obligativitate; comportament sau actiune specifica)

         - obligativitatea de a purta EIP;

         - informare asupra posturilor telefonice, tablourilor electrice.

         !!! Se considera culoare de obligativitate cand este folosita impreuna cu un cerc.

 

•       VERDE = semnificatie:

•       Semnal de salvare sau de prim ajutor

          - indicarea de cai de evacuare, iesiri de salvare usi, cai de acces,

            echipamente, posturi, incaperi;

          - posturi de prim-ajutor

2.  Situatie de securitate (siguranta) – revenire la normal

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PRIM AJUTOR

 

 

PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE

 

•      primul ajutor se acorda la locul accidentului!

•      victima nu se deplaseaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau/si pentru persoana care acorda primul ajutor!

•      in primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se anunta ambulanta!

 

 

SUCCESIUNEA OPERATIUNILOR

SALVATORULUI

 

•             Izolati zona, indepartati curiosii (evitati cresterea numarului de victime)

•             Degajati accidentatul

•             Acordati primul ajutor

•             Chemati ambulanta (apel telefonic 961 care va deveni apel unic 112)

•             Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana la sosirea ambulantei.

 •              IZOLAREA ZONEI

•              DEGAJAREA ACCIDENTATULUI

•              ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

•              - controlarea functiilor vitale ale victimei (starea de constienta, prezenta/absenta respiratiei, circulatia sangelui)

A. Verificarea starii de constienta

•               - victima poate raspunde la intrebarile salvatorului (ce s-a intamplat?, cum va simtiti?, ce va doare?). In acest timp se misca usor victima de umeri.

•              - victima nu raspunde la intrebari – se incearca reactia la durere (mici dureri provocate strangand victima de varfurile degetelor sau, pur si simplu, ciupind-o de ureche).

I. Victima reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA CONSTIENTA – se face inventarul leziunilor (fracturi, rani) – se anunta ambulanta prezentand starea accidentatului – evaluarea victimei pana la sosirea ambulantei.

 

II. Victima nu reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA INCONSTIENTA – succesiune de operatii:

•       * Solicitarea ajutorului (altor martori ai accidentului) – e mai usor ca primul

 ajutor sa fie acordat de doua/mai multe persoane decat de catre una singura.

•       * Eliberarea cailor respiratorii ale victimei

B.  Existenta respiratiei

   - capul victimei este in extensie (ridicat “pe spate”) – se apropie urechea salvatorului de gura victimei in timp ce privirea este indreptata spre pieptul accidentatului – exista posibilitatea ca salvatorul sa-i auda respiratia, sa o simta cu pielea obrazului si in acelasi timp sa vada eventual miscarile respiratorii ale pieptului accidentatului. 

C. Existenta circulatiei sangelui

    - manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului (artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului, la 2-3 cm distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam)

 

Evaluarea functiilor vitale – 3 situatii:

 

•             VICTIMA ARE RESPIRATIE SI ARE PULS

•             * Se aseaza accidentatul in pozitie de siguranta = decubit lateral, cu capul intr-o parte sprijinit pe fata dorsala a mainii de deasupra, cu membrul inferior de dedesubt in extensie si cel de deasupra in flexie – pozitia asigura libertatea permanenta a cailor respiratorii ale victimei.

•             ! La o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate, exista riscul ca baza limbii sa “cada” in faringe = asfixierea victimei.

•             * Se cheama ambulanta

 

STOPUL RESPIRATOR

 

•              VICTIMA NU RESPIRA DAR ARE PULS (STOP RESPIRATOR)

•              * Se incepe imediat ventilatia artificiala (respiratie gura la gura):

–           Se aseaza capul victimei in extensie

–           Se penseaza nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare

–           Se aplica batista salvatorului pe fata accidentatului

–           Prin intermediul batistei se fixeaza etans gura salvatorului de gura victimei si se insufla aer in caile respiratorii. Dupa fiecare insuflare se desprinde gura de gura victimei si se permite acesteia sa expire

–           Se reia o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.

•              * Se cheama ambulanta.

•              ! Se fac 10 ventilatii artificiale dupa care se anunta ambulanta si se continua ventilatia artificiala pana la sosirea ambulantei.

 

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

 

•              VICTIMA NU RESPIRA SI NU ARE PULS (STOP CARDIO-RESPIRATOR)

* Se solicita imediat ajutor si se cheama ambulanta

*Se mentin functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana la

 sosirea ambulantei = respiratie artificiala si masaj cardiac extern:

•              Se executa doua ventilatii gura la gura

•              Se cauta punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul cardiac extern) – se fixeaza un deget pe marginea cutiei toracice si se misca degetul de-a lungul acestei margini pana se simte capatul inferior al apendicelui xifoid (osul pieptului)

•              Deasupra acestui reper se aseaza inca doua degete; punctul de presiune se va afla, in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;

•              Se aseaza podul unei palme in punctul de presiune

•              Se aseaza cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune

•              Se comprima toracele victimei prin miscari ferme executate cu toata greutatea corpului aplicata din umeri, in lungul bratelor.

      ! Comprimarea torcelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul

      pieptului) sa se infunde cu 4-6 cm

 

•       Se continua aplicarea masurilor de resuscitare in succesiunea 2 la 15, adica 2 ventilatii urmate de 15 compresii toracice. Daca resuscitarea este executata de doua personae, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie, timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac in succesiunea de 1 la 5, adica 1 ventilatie urmata de 5 compresii toracice)

•       ! Nu se intrerup masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre personalul ambulantei.

 

SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE PRIM AJUTOR CORESPUNZATOARE STARII VICTIMEI (VICTIMELOR)

 

Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:

1. daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare:

•       asezarea in pozitia de siguranta;

•       acoperirea victimei, alarma;

•       supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale.

2. daca victima nu raspunde, nu respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare:

•       degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;

•       manevra Heimlich;

•       respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”.

3. daca victima nu raspunde, nu respira si nu are puls (nu ii bate inima) este necesara:

•       reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”).

4. daca victima sangereaza abundent se aplica:

•              compresie manuala locala;

•              pansament compresiv;

•              compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

5. daca victima prezinta arsuri provocate de:

•              foc sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru racorire;

•              substante chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea acidului cu baza si invers).

6. daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

•              oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fracura, evitand sa o deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.

•              victima poate sa prezinte:

•              plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputate, compresie pentru oprirea sangerarii, etc.;

•              plagi simple: curatirea si pansarea plagii.

 

ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE

 

•       Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental intre doua puncte cu potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil sa afecteze functiile vitale ale organismului (respiratie, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).

•       Efectele curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari imediate si intarziate.

•       Urmarile imediate se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara.

•       Urmarile intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus; la reluarea activitatii pot aparea tulburari care influenteaza centrul generator de excitatii al inimii.

 •      PRIMUL AJUTOR – esential pentru viata victimei,  intrucat numai intamplator se poate beneficia de ajutor calificat.

•      In practica se intalnesc doua situatii:

•    accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica;

•    accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici in imediata ei apropiere.

 ! Salvatorul trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul de actionare, astfel incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se aceluiasi risc.

 

 

 

 

 

SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB ACTIUNEA SAU INFLUENTA CURENTULUI ELECTRIC

A.  instalatii cu tensiunea de lucru sub 1000V.

•       Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:

–     dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea caderii accidentatului. Analizati situation si luati preveniv masuri de evitare a acestei consecinte.

–     sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea caderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventalei caderi – paie, crengi, materiale textile, etc.

•       Se actioneaza pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea intrerupatorului de alimentare, iar in lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, etc. de la caz la caz.

•       Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca indepartarea accidentatului de zona de pericol.

 

B. instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000V – insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua urmatoarele manevre:

-     Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o

•        persoana care cunoaste bine instalatia, iar scoaterea accidentatului din instalatiile

      aflate sub tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager, etc.

-     Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).

-     Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii

      instalatiei electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul acestor interventii, deoarece miscarea acestuia ca o “torta vie” ingreuneaza si agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare.

 

DETERMINAREA STARII ACCIDENTATULUI

 

•      Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se va determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ce urmeaza sa se faca in continuare depinde de acesta stare.

    Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:

•      daca accidentatul este constient;

•      daca accidentatul este inconstient;

•      daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.

 

Daca accidentatul este constient

 

•        In acest caz examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu actiunea de calmare, de linistire a accidentatului: “aseaza-te” respectiv “culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”, “cum s-a intamplat accidentul?”, “te supara ceva?, ai ameteli?, ai greata?, ai cumva dificultati in respiratie?, te supara inima?”.

       In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:

•       culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);

•       transpiratia fetei si a palmelor;

•       prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.

•       In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.

 

 

 

 

Daca accidentatul este inconstient

 

•       Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si circulatia – pot fi satisfacatoare.

•       Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de ex.: cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa, adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista eventuale vatamari “ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata.

•       Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala;

•       Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.

•       In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-respiratorie.

 

Daca accidentatul prezinta alte vatamari

 

•        La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere.

•              Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de constienta. In cazul celor care si-au pierdut

cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sangvine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul.

•                Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi, etc.

•       ! Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care trebuie supus unei consultatii medicale.

•       ! Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac.

Daca starea de rau persista sau se agraveaza:

•       accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;

•       imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului;

•       se va asigura transport calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta.

•       ! Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice interventie se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului.

 

OPRIREA HEMORAGIILOR

 

•       HEMORAGIE = scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine.

A. Hemoragii externe – sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange. Functie de vasele sectionate:

-       H. ARTERIALE – sangele de culoare rosu-aprins tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;

-       H. VENOASE – sangele de culoare rosu-inchis curge lin, continuu;

-       H. CAPILARE – sangele curge pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.

 

B. Hemoragii interne – semne:

-       Ameteala

-       Cresterea numarului de batai ale inimii pe minut

-       Cresterea numarului de respiratii pe minut

-       Puls slab, iar TA scade mult sub valoarea normala

-       Bolnav nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.

Oprirea hemoragiei – HEMOSTAZA

-       Natural – hemoragii mici, capilare

-       Artificial 

!!! Nu se aplica niciodata alcool iodat pe rana, acesta provocand necroza (arderea) tesuturilor, nu se pun pe rana grasimi sau unguente.

      Dupa curatarea si dezinfectarea ranii si a tegumentului din jur se poate incepe pansarea.

 

 

 

 

 

HEMOSTAZA

 

•       Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor

•       Hemostaza provizorie – aplicarea unui pansament compresiv (cateva comprese aplicate pe o plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans)

•       Daca hemoragia nu se opreste – comprimarea vasului prin care curge sangele

•       In hemoragia arteriala – comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.

•       Daca nu se poate mentine vasul comprimat un timp indelungat se recurge la aplicarea garoului (sub garou se aplica o fasa de tifon sau un obiect dur).

!!! Mentinerea unui garou nu poate depasi 1 ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala

La aplicarea garoului se noteaza ora si data la care a fost pus.

 

APLICAREA GAROULUI

 

•       Se aplica numai in cazul ranirii membrelor

•       Compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde pentru a se goli de o parte din sangele venos

•       Nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil

•       Locul aplicarii difera dupa tipul de hemoragie:

-     h. venoasa – sangele curge de la periferie spre inima, garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii (daca sangerarea continua inseamna ca e afectata o artera) – SANGERAREA SE OPRESTE IN 2-3 MINUTE

-       h. arteriala – garoul se aplica proximal (deasupra plagii), deoarece sangele curge de la centru spre periferie - SANGERAREA SE OPRESTE IMEDIAT

-        NU SE APLICA LA ANTEBRAT SAU GAMBA

-       Nu se recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazuri extreme.

 

SANGERARI DIN NAS

 

•       Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitura directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a craniului (si atunci nu opriti curgerea sangelui).

•       In sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel:

•       asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata;

•       puneti-l pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator timp de aproximativ 10 minute, respirand pe gura;

•       desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;

•       spuneti victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii;

•       indemnati-o sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit pentru ca, cheagul format sa nu se desprinda;

•       daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul la spital

 

SANGERARI DIN URECHI

 

•        Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui, simptom care indica o fractura craniana, ceea ce este foarte grav.

•             Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide din ureche!

•             Nu acoperiti urechea cu tifon!

•             Anuntati imediat medicul si acordati primul ajutor astfel:

•       aplicati un bandaj cervical;

•       puneti un pansament steril lejer pe ureche;

•       culcati ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu partea superioara a corpului usor ridicata;

•       daca ranitul vomita sau daca trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de recuperare pe partea afectata;

•       controlati respiratia si circulatia;

•       luati masurile impotriva socului.

SANGERAREA VARICELOR

 

•        Varicele apar cand deschiderile venelor nu permit curgerea normala a sangelui. Acesta se strange in vene creand o presiune ce poate duce la ruperea lor. La suprafata, sangerarea interna determina umflarea si colorarea zonei. Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o sfasiere poate parea

serioasa dar in general nu este asa. Aceasta situatie apare mai ales la partea inferioara a gambelor si la picioare.

•                   Procedati astfel:

•       ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului;

•       aplicati un pansament compresiv si fixati pansamentul cu un bandaj in timp ce mentineti membrul ridicat si sprijinit;

•       scoateti sau desfaceti orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui;

•       transportati victima la spital.

 

LESINUL (LIPOTIMIA)

 

•       Lesinul este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului . O persoana care lesina va fi inconstienta chiar numai pentru cateva momente. Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este de a creste oxigenarea creierului.

Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:

•       oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau asezat), foame, lipsa aerului proaspat;

•       stari emotionale ca, de ex., frica, anxietatea, vederea sangelui;

•       boala, traumatisme, dureri mari.

Pot exista simptome care preced lesinul: pierderea echilibrului, paliditate,

transpiratii.

Masuri preventive:

•       se asigura aer proaspat (se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi excesive;

•       se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie;

•       daca persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10 – 30 cm fata de sol.

 

 

 

PRIMUL AJUTOR

•       Primul ajutor:

•       se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira;

•       se slabesc hainele la gat, piept si talie;

•       se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare);

•       se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme;

•       se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta.

•       Pierderea temporara a cunostintei poate fi unul din simptomele care insotesc o criza cardiaca ischemica sau o comotie cerebrala. Se are in vedere o astfel de posibilitate, mai ales, cand lesinul se produce la persoanele mai in varsta si cauza nu este evidenta.

•                   Daca revenirea din lesin nu e rapida si completa este necesar ajutor medical.

 

SINCOPA

 

•       Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oameni sanatosi si e cauzata aproape intotdeauna de lovituri in zonele reflexogene (plexul abdominal, barbie, gat, testicule) sau de boli cardiace, hemoragii, boli vasculare.

•                  In sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab si poate chiar disparea.

•                  Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin.

•                  Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile corespunzatoare. Se asigura transportul urgent si sub supraveghere al victimei la spital.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

REGULI GENERALE PRIVIND PANSAREA

 

      Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului ajutor pentru ingrijirea ranilor si a traumatismelor muschilor, oaselor si articulatiilor. Persoanele care acorda prim ajutor trebuie sa fie familiarizate nu numai cu folosirea pansamentelor si bandajelor comerciale, ci si sa fie capabile sa le improvizeze, de la caz la caz, din materialele aflate la indemana.

Inainte de pansare, opriti hemoragia.

•       spalati-va pe maini inainte de a pansa o rana. Curatenia este esentiala pentru prevenirea sau reducerea riscului de infectare.

•       dezinfectati-va, daca este posibil, cu spirt, tinctura de iod, apa oxigenata, solutii de rivanol 1o/oo, permanganate de potasiu 1o/oo, bromocet 1o/oo, apa de colonie, benzina, tuica tare etc.

•       nu atigeti si nu suflati peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana;

•       folositi pentru pansare cel mai curat material disponibil;

•       daca le aveti la indemana, folositi o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la flacara;

•       acoperiti complet rana si intindeti marginile pansamentului dincolo de limitele ranii;

•       inainte de pansare, aplicati peste compresele de tifon, bumbac absorbant, vata, fasa neaderenta sau alt material curat;

•       nu indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca sangele a trecut prin pansament, lasati pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat mai bine.

•       cand sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba cu sange, se vor aplica si alte masuri de oprire a hemoragiei (hemostaza);

•        fixati pansamentul cu banda adeziva (leucoplast) sau bandaje (fesi) pentru ca acesta sa nu cada in timpul transportului.

•       daca pansamentul a fost facut in conditii nesterile, avertizati unitatea medicala care preia ranitul.

•       Nu puneti niciodata vata direct pe rana!

 

 

 

 

 

FRACTURILE

 

•       Definitie: Intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os ca urmare a unui traumatism mai puternic (cadere de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire, etc)

•       Toate cele 200 oase ale corpului se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului si ale coloanei vertebrale.

•       Cazurile mai frecvente ale fracturilor:

                  - Accidentele de munca si de circulatie;

                  - Catastrofele (cutremure, prabusiri de mine, ciocniri de trenuri, etc)

•       Frecventa: cel mai mare numar se inregistreaza la barbatii intre 25-50 ani si la varstnici (fracturile se pot produce si la traumatisme usoare)

 

PREVENIREA FRACTURILOR

 

      Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri de securitate (obiceiuri, deprinderi) in diferite activitati profesionale, casnice, sportive, etc.

Trebuie evitate:

•       Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc.

•       Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor;

•       Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diverse obiecte, fara balustrada, acoperite cu gheata si/sau zapada;

•       Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor neasigurate, a improvizatiilor;

•       Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime

 

TIPURI DE FRACTURI

 

Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in

luarea masurilor de prim ajutor adecvate, care sa nu agraveze

fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei fracture

incomplete intr-una completa, a unei fracturi complete intr-una cu

deplasare, a unei fracturi inchise intr-una deschisa.

In functie de modul de producere a accidentului trebuie suspectata o

fractura chiar si la distanta de locul de actiune a agentului agresor.

Functie de actiunea directa/indirecta a agentului agresor:

•              Fractura directa – se produce la locul de aplicare a fortei respective (la locul de actiune a agentului agresor) – caderea unei greutati pe coapsa, gamba, mana; o lovitura aplicata pe coloana, etc.

           Acest tip de fractura intereseaza in special oasele care nu au toata suprafata acoperita de muschi (cubitus, tibie, clavicula)

2.        Fractura indirecta – se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective (la distanta de locul de actiune a agentului agresor). Se produce prin:

•              Flexie – agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta extremitate fiind fixata; osul se rupe acolo unde curbura e mai mare (F de clavicula prin cadere pe umar, F gatului femural prin cadere pe genunchi)

•       Rasucire – accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o masina, banda, agregat, fapt ce duce la ruperea oaselor la distanta prin fracturi spiroide – F coapsei prin rotirea violenta a corpului, in timp ce piciorul e blocat pe sol.

•       Tractiune – un segment de membru e prins si atarna sau e tras de un agregat producandu-se si o mica rotatie;

•       Presiune – fracturi produse prin caderi de la inaltime: F de calcai, genunchi, sold si coloana vertebrala in cazul caderilor in picioare; F de antebrat, brat, si clavicula in caderile pe palme sau pe cot.

 

Fracturile mai pot fi:

•       Inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta

•       Deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de factura comunica cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, find insotite de hemoragii si complicate cu infectii.

 

SEMNE SI SIMPTOME

 

Inainte de examinarea accidentatului este obligatoriu ca salvatorul sa

se informeze asupra:

•       agentului agresor,

•       a modului de actiune a acestuia

•       caror parti din organism a actionat

Fractura se suspecteaza daca:

•       Traumatismul e produs de o forta externa puternica;

•       S-a auzit o trosnitura sau o pocnitura.

Examinarea accidentatului se realizeaza cu blandete si atentie pentru

a nu provoca leziuni suplimentare.

Membrul accidentat se compara cu cel valid pentru a determina

gradul de deformare.

Imbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zonei

traumatizate.

 

SEMNE DE PROBABILITATE

 

•       Durerea si sensibilitatea dureroasa – maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau palparii portiunii ranite (!!! o simpla contuzie musculara poate provoca durere)

•       Deformarea regiunii traumatizate (!!! Hematomul si luxatia pot deforma zona afectata)

•       Impotenta functionala – pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite – intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii (!!! Lipsa miscarii este un act de aparare impotriva durerii)

•       Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a segmentelor osoase) (!!! Poate apare si in luxatii)

•       Vanataia (echimoza) – apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii – indica difuzarea sangelui din focarul de fractura in straturile pielii (!!! Poate apare si dupa o simpla lovitura)

 

SEMNE SIGURE

 

•       Miscarea anormala aparuta in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa. !!! Nu trebuie sa fie cautata de catre salvator indoind gamba, coapsa, bratul sau antebratul victimei. Poate fi observata in timp ce accidentatul se misca sau se agita din cauza durerii; cel mult i se cere sa-si ridice membrul in cauza, putandu-se constata atunci ca miscarea nu se transmite extremitatii acestuia.

•       Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele, in timp ce accidentatul executa o miscare; e periculos sa fie cautata intentionat deoarece pot fi provocate complicatii.

PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI

•       Scop:  - prevenirea complicatiilor si leziunilor ulterioare

                 - diminuarea durerii si umflarea zonei.

 

REGULI GENERALE

 

CE NU TREBUIE FACUT:

-       NU se actioneaza brutal si NU se impun victimei miscari inutile;

-       Victima NU trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot provoca complicatii:

1. Accentuarea durerii(cauza a socului)

2. Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi, vase de sange sau nervi provocand hemoragii sau paralizii.

3. Transformarea fracturii inchise intr-una deschisa si complicatii

 

CE TREBUIE FACUT:

-       Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol pentru salvator sau pentru victima. Victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar asistate si stabilizate.

-       In caz de fractura deschisa – primordiala este oprirea hemoragiei si pansarea ranii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar NU TREBUIE FORTAT SA INTRE INAPOI IN RANA.

-       Administrarea unui calmant pentru a diminua durerea (antinevralgic, algocalmin)

 

-       Obiectivul principal al primului ajutor – imobilizarea focarului fracturii pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi, etc)

 

 

 

 

 

 

REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII

•       Orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura (proximal si distal)

•       La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau membrul se aseaza intr-o gutiera speciala)

•       Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea;

•       Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata antero-interna a gambei)

•       Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata;

•       Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durata – in aparat gipsat – serviciul medical de specialitate)

!!! Fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii.

•       Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati.

!!! Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente.

!!! Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana.

•       La efectuarea imobilizarii trebuie sa conlucreze cel putin doua persoane. Una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii iar cealalata persoana aplica atelele si trage fasa.

 

- Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital. Pana atunci se va asigura in continuare supravegherea accidentatului luandu-se in continuare masurile necesare pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrare de calmante pentru durere si de lichide, daca victima este constienta.

 

 

 

REDUCEREA FRACTURII

 

In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca fractura e completa, contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea extremitatilor rupte si patrunderea lor in tesutul inconjurator. Manipularea brutala poate produce dureri si chiar leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor sanguine.

Astfel poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat, ceea ce realizeaza implicit si relaxarea (repunerea, reasezarea in ax) oaselor rupte si deplasate. Daca aceasta reducere este necesara, ea trebuie executata de doi salvatori:

•       Unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal)

•       Celalat trage, cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului respective

 

PRECAUTIILE TRACTIUNII

 

•       NU incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor mainii sau genunchilor. Aceasta manevra poate distruge nervi importanti si vase sanguine mari care trec prin apropierea acestor incheieturi.

•       Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si muschilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesara o tractiune mai mare, dar nu fortati. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti tractiunea si imobilizati in pozitia diformitatii  existente.

•       Mentineti tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat.

•       Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea evidenta a membrului. Ea nu e obligatorie dar e bine sa se faca in primele minute dupa accident, pentru ca in aceasta perioada victima are o scurta perioada de “anestezie naturala”.

•       Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical – verbal/printr-o nota scrisa, introdusa in imbracamintea victimei.

 

 

 

 

MANEVRELE DE TRACTIUNE

 

1.   PENTRU MEMEBRUL SUPERIOR

-        La nivelul bratului – se indoaie cotul la 90o – primul salvator trage in ax apucand de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si trage in sens contrar;

-        La nivelul antebratului – se indoaie incet cotul victimei la 90o – primul salvator trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot in ax dar in sens contrar apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat deasupra plicii cotului;

2.   PENTRU MEMBRUL INFERIOR

-        La nivelul femurului (coapsa) – se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax, primul salvator apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai, iar al doilea salvator tragand in sens contrar de radacina coapsei cu mainile impreunate in chinga sau cu ajutorul unui cersaf introdus intre coapse.

-        La nivelul gambei (gleznei) – se ridica membrul inferior, indoindu-l la nivelul genunchiului si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si cel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi;

-        La nivelul degetelor, mainii sau labei piciorului – se trage intr-un sens de varfurile degetelor corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalata mana, pumnul sau glezna victimei (membrul superior sau membrul inferior).

 

 HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca

EMITENT: GUVERNUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 30 august 2006

Guvernul României

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

CAP. I

Dispoziţii generale

ART. 1

Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca, asa cum este definit la art. 4.

ART. 2

Prevederile prezentei hotărâri nu se aplica:

a) mijloacelor de transport utilizate în afară întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de munca din interiorul mijloacelor de transport;

b) santierelor temporare sau mobile;

c) industriilor extractive;

d) vaselor de pescuit;

e) campurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în afară ariei clădirilor întreprinderii.

ART. 3

Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre.

ART. 4

În sensul prezentei hotărâri, prin loc de munca se înţelege locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

ART. 5

Se considera ca un lucrator lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directa cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp mai mare de o ora, şi când nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se afla într-o situaţie critica.

ART. 6

Locurile de munca utilizate pentru prima data după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.

ART. 7

Locurile de munca aflate deja în folosinta înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 2.

CAP. II

Obligaţii generale

ART. 8

În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile ca:

a) sa fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenta şi ieşirile propriu-zise;

b) sa fie realizată întreţinerea tehnica a locului de munca şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor sa fie corectate cat mai curând posibil;

c) sa fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzător locului de munca, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2;

d) sa fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

ART. 9

Atunci când locurile de munca suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanta cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1.

CAP. III

Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 10

Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de munca.

ART. 11

Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie sa fie informat cu privire la:

a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de aparitie a acestora;

c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;

e) primul ajutor;

f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legatura cu exteriorul.

ART. 12

Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre trebuie sa se desfăşoare în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

CAP. IV

Sancţiuni

ART. 13

Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319/2006.

ART. 14

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de munca din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publica din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

CAP. V

Dispoziţii finale

ART. 15

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 16

Prezenta hotărâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de munca, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

PRIM-MINISTRU

CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemnează:

---------------

Ministrul muncii,

solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolaescu

Ministrul mediului

şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocanea,

secretar de stat

Bucureşti, 16 august 2006.

Nr. 1.091.

ANEXA 1

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate pentru locurile de munca utilizate

pentru prima data conform art. 6 din hotărâre

1. Observatie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de munca, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenta

Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie.

Lucrătorii trebuie sa fie protejati impotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta.

Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie sa ţină seama de tensiunea nominală, influenta condiţiilor externe şi de competenta lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei.

4. Cai şi iesiri de urgenta

4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta depind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de munca, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.

Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise imediat şi cu usurinta de către orice persoana care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca.

Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie plasata în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.

Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie sa fie eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de intensitate suficienta, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi simplu de manevrat.

Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise

6.1. La locurile de munca în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie sa funcţioneze astfel încât sa nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fără întârziere.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie sa fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihna, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie sa permită evitarea luminii solare excesive la locurile de munca, în funcţie de natura muncii şi de locul de munca.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient şi sa fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate în asa fel încât sa nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.

8.3. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de o intensitate suficienta.

9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperisuri ale încăperilor

9.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie sa fie fixe, stabile şi nealunecoase.

Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie sa fie izolate termic în mod corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizica a lucrătorilor.

9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie sa fie curatate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare.

9.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special pereţii despartitori realizaţi integral din sticla, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie sa fie semnalizati clar şi construiti din materiale securizate sau sa fie separati de aceste posturi de lucru şi cai de circulaţie, pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi ranirea cauzată de spargerea lor în bucăţi.

9.4. Accesul pe acoperisurile construite din materiale cu rezistenta insuficienta trebuie permis numai dacă exista echipamente care sa asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.

10. Ferestre şi luminatoare

10.1. Lucrătorii trebuie sa aibă posibilitatea sa deschidă, sa inchida, sa regleze sau sa fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie pozitionate şi fixate astfel încât sa nu constituie un pericol pentru lucrători.

10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie sa fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care sa permită curatarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care executa aceasta munca sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.

11. Usi şi porţi

11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi ulilizarea încăperilor sau incintelor.

11.2. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

11.3. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.

11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt construite dintr-un material securizat şi dacă exista pericolul ca lucrătorii sa fie răniţi în cazul spargerii unei usi sau porţi, suprafeţele trebuie sa fie protejate impotriva spargerii.

11.5. Uşile glisante trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice ieşirea de pe sine şi căderea lor.

11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice căderea lor.

11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie sa fie marcate corespunzător.

Trebuie sa fie posibila deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.

Trebuie sa fie posibila deschiderea uşilor atunci când locurile de munca sunt ocupate.

11.8. În vecinătatea imediata a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie sa existe usi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care ulilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de usi trebuie sa fie marcate clar şi degajate în permanenta.

11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie sa funcţioneze fără sa prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

Acestea trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentarii cu energie electrica, sa poată fi deschise manual.

12. Căile de circulaţie - zone periculoase

12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie sa fie amplasate şi dimensionate astfel încât sa asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie.

12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonala şi/sau pentru transportul intern trebuie sa fie dimensionate în concordanta cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.

Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie sa fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.

12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât sa existe o distanta suficienta fata de usi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.

12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi ulilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie sa fie marcate clar.

12.5. Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare

Scarile rulante şi transportoarele trebuie sa funcţioneze în condiţii de securitate.

Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de identificat.

14. Cheiuri şi rampe de încărcare

14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie sa corespundă dimensiunilor incarcaturilor care se transporta.

14.2. Cheiurile de încărcare trebuie sa aibă cel puţin un punct de ieşire.

Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie sa aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt.

14.3. Rampele de încărcare trebuie sa fie sigure pentru a preveni caderile lucrătorilor.

15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru

15.1. Încăperile de lucru trebuie sa aibă o suprafata, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care sa permită lucrătorilor sa isi îndeplinească sarcinile de munca fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel încât sa permită lucrătorilor sa aibă suficienta libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de munca.

Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie sa aibă suficienta libertate de mişcare în apropierea postului sau de lucru.

16. Încăperi pentru odihna

16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile.

Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

16.2. Încăperile pentru odihna trebuie sa fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spatar corespunzător numărului de lucrători.

16.3. În încăperile pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu exista o încăpere pentru odihna, trebuie sa fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii sa poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

17. Femei gravide şi mame care alapteaza

Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

18. Instalaţii sanitare

18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

18.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile, sa aibă o capacitate suficienta şi sa fie prevăzute cu scaune.

18.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dimensiuni suficiente şi sa aibă dotări care sa permită fiecărui lucrator sa isi incuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru vestimentatia şi efectele personale.

18.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei.

18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrator un loc în care sa isi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.

18.2. Duşuri şi chiuvete

18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.

Trebuie prevăzute sali de duşuri separate sau o utilizare separată a salilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.

18.2.2. Sălile de duşuri trebuie sa fie suficient de incapatoare încât sa permită fiecărui lucrator sa isi facă toaleta fără sa fie deranjat şi în condiţii de igiena corespunzătoare.

Dusurile trebuie prevăzute cu apa curenta rece şi calda.

18.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie sa fie prevăzute chiuvete cu apa curenta (şi cu apa calda, dacă este necesar) adecvate şi în număr suficient şi care sa fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

Din motive de decenta, trebuie sa existe chiuvete separate sau sa fie asigurata utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.

18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie sa existe o cale uşoară de comunicare între ele.

18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete

În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihna, a vestiarelor şi a salilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie sa dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora.

19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor

19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfasurata şi de frecventa accidentelor, trebuie sa fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.

19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie sa permită accesul cu brancarde.

Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie sa fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer.

Acest echipament trebuie sa fie marcat corespunzător şi sa fie uşor accesibil.

20. Lucrători cu dizabilitati

La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este necesar.

Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilitati.

21. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)

21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie sa fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele sa circule în condiţii de securitate.

Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplica, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în perimetrul întreprinderii (cai de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie

utilizate pentru întreţinerea curenta şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct. 12 se aplica, de asemenea, locurilor de munca în aer liber.

21.2. Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturala nu este suficienta.

21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie sa fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:

a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, impotriva caderii obiectelor;

b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau sa poată primi rapid asistenta;

d) sa nu poată aluneca sau cădea.

22. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de munca în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care asigura supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi monitor).

23. Principii ergonomice

23.1. Dimensiunea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de munca, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta prevederile reglementărilor în vigoare.

23.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

23.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

23.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii acestora.

23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

23.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca la care lucrătorul intervine direct.

ANEXA 2

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate pentru locurile de munca aflate deja

în folosinta, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre

1. Observatie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de munca, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenta

Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie sa fie protejati în mod adecvat impotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta.

Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiectie trebuie sa corespundă tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competentei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

4. Cai şi iesiri de urgenta

4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Trebuie sa existe un număr corespunzător de cai de salvare şi iesiri de urgenta.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.

Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta.

Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise imediat şi cu usurinta de către orice lucrator care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie amplasata în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.

Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie sa fie eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de intensitate suficienta în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi uşor de manevrat.

Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de munca în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru trebuie sa fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihna, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient şi sa fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de defectiune la iluminatul artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de intensitate suficienta.

9. Usi şi porţi

9.1. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

9.2. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.

10. Zone periculoase

Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevăzute, în măsura în

care este posibil, cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

11. Încăperi şi zone pentru odihna

11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile sau zone pentru odihna corespunzătoare.

Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

11.2. Încăperile şi zonele pentru odihna trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spatar.

11.3. În încăperile şi zonele pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru proiectia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.

12. Femei gravide şi mame care alapteaza

Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

13. Instalaţii sanitare

13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

13.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa aibă capacitate suficienta.

13.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dotări care sa permită fiecărui lucrator sa isi incuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de vestiarele pentru vestimentatia şi efectele personale.

13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete

13.2.1. Locurile de munca trebuie dotate astfel încât lucrătorii sa aibă în apropierea lor:

- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;

- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.

13.2.2. Dusurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apa curenta rece (şi apa calda, dacă este necesar).

13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a dusurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

14. Echipamente de prim ajutor

Locurile de munca trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.

Echipamentele trebuie sa fie marcate corespunzător şi sa fie uşor accesibile.

15. Lucrători cu dizabilitati

La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este necesar.

Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilitati.

16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de munca în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi vehiculele sa poată circula în condiţii de securitate.

17. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie sa fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:

a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, impotriva caderii obiectelor;

b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau sa poată primi rapid asistenta;

d) sa nu poată aluneca sau cădea.

18. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de munca în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care asigura supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi monitor).

19. Principii ergonomice

19.1. Dimensionarea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de munca, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta prevederile reglementărilor în vigoare.

19.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

19.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

19.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii acestora.

19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului

tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca la care lucrătorul intervine direct.

-------