Abraziunea dentarăClasificarea abraziunii dentare

Clasificarea lui Broca împarte abraziunea în 5 grade:             gradul 0 – dinţi fără abraziune;             gradul  1 – dinţi cu abraziunea smalţului;             gradul 2 – dinţi la care dentina apare punctiform;             gradul 3 – dinţi cu relief ocluzal şters, smalţul rămâne ca un inel       periferic;             gradul 4 – coroana dentară scade mult în înălţime, până aproape  de colet.         Clasificare abraziune        Abraziune fiziologica (atritie):  

                        - ocluzală;                        - aproximală;                        - incizală.        Abraziune patologică:

                     - abraziunea vestibulară, palatinală –  periajului                        dentar intempestiv;                     - abraziune atipică – la nivelul dinţilor rotaţi sau                         înclinaţi      După numărul dinţilor interesaţi:                localizată                         – la un dinte                      – la mai mulţi dinţi                generalizată

          Atriţia dentară    Atriţia reprezintă pierderea ţesuturilor dure dentare sau a  suprafeţelor restauraţiilor produsă în

timpul masticaţiei sau deglutiţiei.      Aspectul clinic      -   ştergerea vârfului cuspizilor si marginilor incizale şi apariţia faţetelor.LocalizareAtriţia se produce la nivelul:-                marginilor incizale,-                suprafeţelor ocluzale-                suprafetelor aproximale Atriţia îndeplineşte următoarele roluri funcţionale:Atriţia suprafeţelor ocluzale-               reduce relieful ocluzal accidentat, condiţie a retenţiei plăcii bacteriene şi resturilor

fermentabile şi, implicit, riscul de producere a cariilor ocluzale-    reduce din braţul de pârghie extraalveolar reprezentat de coroana clinică a dintelui care, în cursul

erupţiei continue, are tendinţa de alungire şi de suprasolicitare a parodonţiului profund;-   reduce gradul de înclinare al pantelor cuspidiene şi se reduc, astfel, rezultantele oblice nocive ale

forţelor axiale;

-    atriţia suprafeţelor aproximale transformă punctul de contact în suprafaţă de contact, ceea ce asigură atât o protecţie mai bună a papilei interdentare, cât şi o bună stimulare a dinamicii vasculare din corionul gingival.

    Prin atriţia suprafeţelor aproximale, urmată de mezializarea fiziologică a dinţilor, se reduce spaţiul ocupat de papila interdentară; aceasta, prin involuţie, are tendinţa de a elibera parţial sau total spaţiul ambrazurii gingivale, ceea ce favorizează retenţia de placă bacteriană, resturi alimentare, care iniţiază inflamaţia microbiană a gingiei. Prin atriţia suprafeţelor aproximale şi mezializarea fiziologică este compensat spaţiul liber prin retracţia papilei şi se previne instalarea inflamaţiei.

Diagnosticul de atriţie      existenţa unor faţete lucioase, bine delimitate, 

         care se potrivesc  cu altele identice pe arcada          antagonistă;      eventuale dureri la nivelul articulaţiei temporo-         mandibulare,  asociate cu prezenţa faţetelor de        atriţie;      pentru a pune un diagnostic corect este nevoie        uneori de gutiere pe timpul nopţii, cu suprafaţa          mată, pentru a depista faţetele lucioase dacă            există  frecare interdentară activă.

       Atritie        Atritie si abrazie cervical la un pacient cu leucoplazie produsa de tutun         Abraziunea dentară patologică           Abraziunea dentară patologică se defineşte ca fiind uzura suprafeţelor dentare determinată de

substanţe sau corpi străini interpuse interdentar.           Abraziunea este o pierdere de substanţă dentară produsă prin uzură mecanică, alta decât cea

cauzată de masticaţie.           Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de:

-               componenta organo-minerală a dintelui care poate fi normală       sau anormală (amelogeneză, dentinogeneză imperfectă);-               calitatea implantaţiei dintelui;-               forţa musculaturii mobilizatoare a mandibulei;-               morfologia ATM;-               tipul de ocluzie;-               consistenţa alimentelor, mai ales proprietăţile lor abrazive;-               calitatea şi cantitatea salivei (potenţialul abraziv creşte dacă fluxul salivar scade).

          Abraziunea dentară patologicăFactorii determinanţi:            bruxismul (cea mai frecventă cauză după unii autori);            mutilări dentare cu caracter etnic           existenţa unor malocluzii (prognatism mandibular, laterodeviaţii, anomalii dentare de

poziţie); ……….

          Factorii determinanţi:          suprasolicitarea unor dinţi în timpul masticaţiei prin pierderea aleatorie a dinţilor          Obiceiuri precum: spartul seminţelor între dinţi, tăiatul aţei cu dinţii, introducerea cuielor,

acelor între dinţi, cântatul la instrumente muzicale, menţinerea interdentară a pipei);

          Prezenţa pe hemiarcada opusă a unor lucrări protetice metalice foate dure şi sau incorect finisate;

          Periajul dentar incorect, calitatea periuţelor de dinţi şi proprităţile abrazive ale pastelor sau pudrelor de dinţi;…………………

          Abraziunea produsă de periajul dentar incorect             Pudrele sunt mai abrazive decât pastele;             Periajul orizontal determină o pierdere mai mare de substanţă dentară          decât periajul vertical.Aspect clinic             Abraziunea se prezintă ca un şanţ sau o despicătură în formă de „V” care, accentuându-se,

poate cauza fractura dintelui.

            Microscopic, o suprafaţă cu abrazie prezintă denivelări sub formă de linii,escavaţii, fosete mici orientate aleator. În abraziunea prin periaj acestea se preziuntă sub forma unor linii aproape paralele, deoarece materialul abraziv trece de-a lungul întregii suprafeţe dentare, într-o anumită direcţie

         BruxismulDefiniţie         Parafuncţie manifestată inconştient printr-un contact excesiv al suprafeţelor ocluzale cu sau

fără frecare interdentară. Clasificare                       -  Bruxism excentric (nocturn);                       -  Bruxism centric (diurn).          Bruxismul excentric            parafuncţie ocluzală manifestată prin strângerea şi/ sau frecarea involuntară a celor două

arcade, în timpul somnului.            260 de contacte dentare în 8 ore de somn N 12.ooo în 8 ore de somn B            frecvent în timpul somnului superficial, durează circa 5 minute şi se repetă la interval de

aproximativ 90 de minute.            Aspect clinic : abraziunea moderată, fenomene uşoare de remodelare osoasă a proceselor

alveolare prin condensări osoase şi exostoze şi /sau mialgii moderate, redoare matinală.

          Bruxismul centric         Simptomatologie: dureri cu intensitate ascendentă în cursul zilei şi caracter surd, constrictiv;

apar după circa 30 de minute de contracţii provocate şi sunt exacerbate de temperaturi coborâte;         Presiune interdentară ce se petrece în mod reflex în timpul zilei, în poziţie de relaţie centrică a

mandibulei.          produce modificări ale procesului alveolar reprezentate de rezorbţie osoasă.

          Simptomatologia bruxismuluiManifestări dentare:-                faţete atipice cu suprafeţe     netede, lucioase, cu muchii ascuţite ce corespund unor zone similare opuse, când mandibula se

mişcă mai mult     de 3,5 mm din ocluzie centrică.      Se mai pot asocia:            Fisuri;            Fracturi ale smalţului;            Dinţii suprasolicitaţi prezintă uneori rizaliză radiculară apicală;            Migrări dentare, mortificări pulpare;            impresiuni dentare pe limbă şi buze;                 „linea alba” bilaterală. 

          Manifestări musculare

Tensiuni continue la nivelul muşchiului maseter manifestate prin:              oboseală musculară;              redoare;              uneori, jenă dureroasă;              tendinţă la interpunerea sau muşcarea obrajilor, buzelor sau chiar a limbii;              hipertrofie musculară.

          Manifestări articulareSe încadrează în sindromul mio-algo-disfuncţional al ATM:              dureri articulare;              diskinezii (limitarea deschiderii cavităţii bucale, devieri ale                  mandibulei,  salturi articulare, subluxaţia sau chiar luxaţia, de 

      obicei unilaterală, a unui  condil);              cracmente;              crepitaţii

Abraziunea generalizată - aspect clinic           ştergerea reliefului ocluzal;           reducerea înălţimii coronare;           lărgirea suprafeţei ocluzale, când  abraziunea a ajuns la ecuatorul     dintelui;           boselarea proceselor alveolare;           DVO nu este modificată, de regulă, datorită egresiunii;           În unele cazuri abraziunea poate ajunge până la coletul dinţilor, desfiinţând practic coroana.

          Abraziunea dentară patologică poate fi însoţită de:

           Fracturi, fisuri coronare sau radiculare, uneori decelabile pe radiografii;           Leziuni ale părţilor moi, produse de marginile ascuţite ale dinţilor;           Pulpita, gangrena prin expunerea pulpei dentare în leziunile avansate;            Cefalee;

            Abraziunea cauzată de stresul ocluzal–Abfracţia

          Abfracţia este definită ca o lipsă de substanţă de formă lacunară situată la coletul dinţilor şi produsă de trauma ocluzală.

          Forţele ocluzale provoacă flexiuni în dinte cu punctul de rotaţie situat la nivelul crestei osului alveolar. Sub acţiunea forţelor, smalţul sau dentina relativ fragile se dezintegrează şi eliberează cristale minerale.

Existenţa acestor forţe de flexiune determină si eliminarearestaurărilor de la acest nivel (material rigid sau a unui material cucoeficient de elasticitate redus  cimentul cu ionomer de sticlă).Coeficientul de elasticitate al compozitelor cu microumplutură este de5 ori mai mic decât al compozitelor hibride.S-a sugerat că răşinile cu microumplutură protejează dinţii faţă deflexiunea ce se produce sub acţiunea forţelor ocluzale.

Protocolul de diagnostic al leziunilor noncavitare1.      Date cu privire la istoricul boliia.       Istoricul medical cuprinde:   Tulburări de ingerare a alimentelor;   Vomă repetată;   Prezenţa simptomelor refluxului gastro-      esofagian;   Folosirea frecventă de medicamente antiacide;   Alcoolism cronic;   Boli autoimune (sindrom Sjogren);   Iradierea zonei capului şi gâtului;   Uscăciune a gurii;   Medicaţie ce cauzează hipofuncţie salivară;   Medicaţie acidă

LEZIUNI DENTARE CE DETERMINĂ DISFUNCŢII FIZIONOMICE

UZURA DENTARĂ – ABRAZIUNEADEFINIŢIE: Abraziunea dentară este uzura mecanică ireversibilă a substanţei dure dentare, ca rezultat al fricţiunii cu orice corp abraziv exogen străin dintelui.CAUZE:

Alimente dure cu putere abrazivă (covrigi, pesmeţi, fructe şi legume dure)

Folosirea unor periuţe de dinţi cu peri tari

Periajul intempestiv

Pastele de dinţi, pulberi dentifrice cu particule cu granulaţie mare

Mestecatul tutunului, guma de mestecat, onicofagia, abuzul de scobitori sau dental floss

Substanţe străine aflate în mod accidental în bolul alimentar (particule de nisip, pietricele, coji)

Orice material străin interpus între dinţi: pipa, creioane, pixuri, rama ochelarilor, cuie, ace etc

Şlefuirea voluntară a dinţilor la unele populaţii, în scopul unor ritualuri religioase, în scopuri estetice sau abraziunea la populaţiile din deşert

LOCALIZARE:

Apare pe suprafeţele dentare implicate în procesele de: apucare, triturare, incizie

Apare pe suprafeţele dentare supuse periajului intempestiv

În general nu apare selectiv pe o anumită suprafaţă dentară. Sub influenţa bolului alimentar îşi face apariţia pe toată suprafaţa dentară la nivelul:

Feţelor ocluzale ale dinţilor laterali pe vârful cuspizilor activi (palatinali la maxilar şi vestibulari la mandibulă)

Muchiilor incizale ale frontalilor inferiori

Feţele palatinale ale ale frontalilor superiori şi uneori pe crestele marginale

Mai puţin pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor aflate lângă marginea incizală sau ocluzală.

TIPURI DE ABRAZIUNE:

1. Abraziunea fiziologică, reprezentând pierderea lentă, graduală a ţesutului dentar, rezultat al contactului dentar doar în timpul masticaţiei şi degluţiţiei.

2. Abraziunea patologică, caracterizată prin pierderea mare de substanţă dură dentară, neconformă cu vârsta biologică, putând fi însoţită de apariţia unor complicaţii pulpare, parodontale, articulare. (prezenţa parafuncţiilor, reducerea câmpului masticator prin edentaţii, flux salivar scăzut, capacitatea abrazivă a unor material restauratoare, calitatea ţesuturilor dentare).

ASPECT CLINIC – MACROSCOPIC: Tendinţa de rotunjire a pantelor cuspidiene, marginilor incizale;

Aspect denivelat, adâncit, escavat, fără margini bine delimitate şi de profunzimi diferite;

Formele de abraziune şi localizarea lor sunt determinate de structura smalţului, tipul de ocluzie, tipul de masticaţie;

Ocluzia: este principalul factor de care depinde repartizarea şi modelul de abraziune: în cazul unei ocluzii clasa I după Angle, abraziunea va apărea pe suprafeţele ocluzo-vestibulare ale inferiorilor şi ocluzo-orale ale superiorilor, formând o pantă ocluzală “ad palatum” valabilă de obicei pentru PM şi M1, panta ocluzală se reduce la neutru pentru M2 şi poate fi negativă pentru M3.

Se mai întâlneşte o forma clinică de abraziune “ad palatum”, localizată pe faţa palatinală a dinţilor frontali maxilari. Înălţimea dinţilor nu este modificată, dar se reduce grosimea vestibulo-orală la nivelul feţei palatinale care prezintă faţete sau concavităţi de uzură cu extensie până spre colet. Astfel se produce modificarea pantei retro-incisive a ghidajului anterior cu limitarea sau pierderea acestuia în timp.

Ackermann descrie abraziunea elicoidală localizată la nivelul grupului molar şi interesează cuspizii vestibulari ai primului molar mandibular, cuspizii orali ai molarului al doilea mandibular si cuspizii vestibulari ai molarului de minte mandibular, având aspect de elice (helicoidul lui Ackermann).

Dieta şi modul de viaţă: populaţiile care trăiesc în zonele neindustrializate, care consumă alimente dure, fibroase, prezintă o abraziune mai extinsă faţă de cele care trăiesc în zonele urbane industrializate, care consumă alimente rafinate, prelucrate, mai puţin dure.Vârsta: există o corelaţie strânsă între vârstă şi uzura dentară indiferent de tipul de populaţie. La tineri abraziunea dentară este mai redusă comparative cu adulţii şi seniorii.

ASPECT MICROSCOPIC:Suprafeţele dentare abrazate prezintă striuri, zgârieturi orientate

aleator, numeroase creste şi diferite tipuri de escavaţii. Foarte rar aceste striuri pot fi orientate paralel, atunci când materialele abrasive trec de-a lungul întregii suprafeţe dentare într-o anumită direcţie.

GRADUL DE ABRAZIUNE

Este un indice important din punct de vedere clinico-biologic. Diferitele stadii ale abraziei au fost clasificate astfel:

Gradul I – afectează doar stratul de smalţ;

Gradul II – apar insule de dentină;

Gradul III – între insulele de dentină apar punţi de unire;

Gradul IV – dentina apare uniform pe o suprafaţă întinsă, fiind delimitată la exterior de un inel de smalţ;

Gradul V – deschiderea camerei pulpare.

CLASIFICAREA PARAFUNCŢIILOR1. De stress

2. Datorită obiceiurilor vicioase

3. De natură endogenă

a. hipocalcemii,

b. epilepsie,

c. bulimie

4. De cauză periferică ocluzală (în scopul abraziunii compensatorii a unei interferenţe premature).

CARACTERISTICI: Ştergerea reliefului ocluzal al dinţilor

Reducerea înălţimii coronare a dinţilor

Lărgirea suprafeţelor ocluzale a dinţilor laterali atunci când uzura s-a produs până la nivelul ecuatorului acestora;

Inversarea curbei transversal de ocluzie

Boselarea proceselor alveolare

COMPLICAŢII: Fisuri ale smalţului

Fracturi ale unor restauraţii existente: obturaţii, incrustaţii, lucrări protetice

Fractura coronară, corono-radiculară, radiculară

Complicaţii pulpare

Afectarea curbelor sagitale

Prabuşirea ocluziei dentare

Micşorarea etajului inferior al feţei, afectare articulară şi musculară

LEZIUNILE ABRAZIVE LA NIVELUL ZONELOR CERVICALE ALE DINŢILOR

La nivelul coletului dentar se întâlnesc două tipuri de leziuni abrasive, care se deosebesc între ele prin etiologia şi forma lor clinic:1. Leziunile (lacunele) cuneiforme = caracter unic de “pană ascuţită”,

localizată frecvent subgingival

2. Leziunile discoidale sau lenticulare = periaj intempestiv; aspect lucios, neted, lustruit care nu îmbracă aspectul de “pană”, localizat mai frecvent supragingival.

LEZIUNILE SAU LACUNELE CUNEIFORMEDEFINIŢIE: leziuni cervicale necarioaseTERMINOLOGIE:A. Leziuni cervicale idiopatice sau ABFRACŢII (după Gripo)

B. Leziuni cervicale induse de stress (Lee şi Eakle)

LOCALIZARE: Frecvent la nivelul incisivilor şi caninilor

Apar şi la laterali

ETIOLOGIE: Etiologie controversată între cercetători

Etiologie plurifactorială: stress, factori iatrogenic, micromorfologia şi microecologia regiunii cervicale, trauma ocluzală

Caracterul unic al acestor leziuni, aspectul lor asemănător unei pene ascuţite şi localizarea lor frecvent subgingivală, nu pot fi explicate complet de nici unul din factorii de mai sus.

Coroana dentară este acoperită de smalţ care, fiind rigid, este aproape imposibil de deformat, de aceea deformarea elastică are loc la nivelul coletului dentar, atunci când şi dintele şi parodonţiul sunt solicitate.

CARACTERISTICILE MORFOLOGICE ALE ZONEI COLETULUI: Stratul de smalţ devine din ce în ce mai subţire, structura mai

neregulată uneori prezentându-se sub formă de insule;

Cementul radicular are o grosime de aprox.20-60 microni, faţă de 150-200 microni la nivel apical

Dentina este mai puţin dură în această zonă, fiind mai solubilă, ca o consecinţă a mecanismelor simple cum ar fi modificarea pH-ului sub influenţa anumitor enzime.

Raportul smalţ – cement;

o Smalţ acoperit de cement 60-70%

o Smalţ în contact liniar cu cementul 30%

o Smalţul şi cementul nu au contact direct 5-10%, lăsând o porţiune de dentină

neacoperită

MECANISMUL ABFRACŢIEI:Dintele este supus unor frecvente flexiuni ce atenuează presiunile determinate de

masticaţie. Prismele de smalţ de la acest nivel sunt fragile şi vor suferi un process de desprindere sau fracturare la nivelul joncţiunii smalţ-cement. Smalţul desprins duce la denudarea dentinei, cu expunerea canaliculelor dentinare şi această zonă va fi asfel expusă formării defectelor. Sub influenţa periajului dentar colagenul dentinar este îndepărtat, deci nu mai este posibilă remineralizarea smalţului prin sistemele tampon salivare.

CLINIC: Formă de fracturi triunghiulare, cu vârful orientat spre interiorul

dintelui, spre axul lor longitudinal, fiind mai mult adânci decât largi, cu aspect de pană.

Baza virtuală este spre cavitatea orală, unghiurile sunt ascuţite, marginile tăioase, fundul neted bine calcificat, suprafaţa netedă, dură, lucioasă.

EVOLUŢIE: Apare durerea

Inflamaţia pulpară

Grefarea proceselor carioase

Fractura dintelui

LEZIUNILE DISCOIDALE (LENTICULARE)DEFINIŢIE: Leziuni care apar la coletul dentar datorită periajului dentar intempestiv (aspectul este diferit de cel al leziunilor cuneiforme).DIAGNOSTICUL POZITIV:

Antecedente de periaj incorrect

Localizare mai mult supragingivală în zone expuse periajului dentar

Este prezentă retracţia gingivală

Morfologia lor este diferită de cea a leziunilor cuneiforme; sunt extinse mai mult în suprafaţă decât în adâncime putându-se extinde şi radicular dacă rădăcina este denudată

Aspectul este neted, lustruit, nu îmbracă aspectul de pană characteristic lacunei cuneiforme