Anul XXVI.

ABONAMENTUL.

Pentru m o n a r h i c .

Pe an 18 cor. V s an 9 cot. \ j 4'50 fii.

r £ Pentru străinătate:

Pe u n an 24 coroan <?s. an 12 cor. 5 / t ai:

6 coroane .

Blaj , Sâmbătă 1 3 Ianuarie 1917. N u m ă r u l 2.

fNSERŢIUN».

Un ş i r garmoa<i.' odată 14 fii., a dotta 'oară 12 fii., a trei»

cară Í0 fii. SS E5

Tctf ce p r iveş te fo&is-să se &âît£zzt la: Re* dae ţ iunea şi a d m i n i -s î r a ţ i tmea U n i r i i *

în Bla j .

F o a i e h i s e r i c e a s c á ^ p o l í í i c á , — A p a r e : Harţa, j o i a şi S i

U n a n n o u .

încă un an pierdut în noianul veşniciei! Ce repede! Cât de pe ne­observate s'a furişat pe dinaintea noastră! De abia şi-a fost anunţat apariţia, şi iată a şi dispărut fără urmă!

Cu adevărat! Timpul este un fluviu uriaş, ce trece pe dinaintea ochilor noştri cu iuţeala fulgerului, şi ne mână pe anul fiecare spre marea veşniciei.

Fiecare clipă ne aduce mai aproape de ţintă, rupând o bucă­ţică din eul nostru, din vieaţa noa­stră, fâră să ne-o restitue vreodată.

Avea toată dreptatea, sfântul Ieronim să-şi amintească de şâteori dicta, scria, cetea, coregeâ manu­scrisele sale, că fiecare punct al scrisului etc. eră răpit aşazicând din vieaţa lui, îi scurta clipele vieţii.

E de cel mai mare interes prin urmare ca acum când începem un an nou, pentru foarte mulţi dintre noi poate cel din urmă an al vieţii, să ne hotărîm ferm să folosim tim­pul cât mai bine, neperzând nici o oră, ce zic, nici o minutâ, căci pentru fiecare clipă rău folosită fi-vom traşi la aspră răspundere din partea Celui veşnic de zile, care dirigue timpurile. Ştiut este doară din evangelie, că pe servul netreb­nic, care şi-a îngropat talantul, 1-a aruncat în întunerecul cel mai din afară; că via săpată şi îngrădită, în mijlocul căreia zidi-se turn şi aşe-2a-se teasc, şi care a produs numai spini, o a desgrădit Domnul şi o a părăsit; şi că a blăstâmat smochinul, care n'a mai produs fructe.

Cum au făcut oamenii mari? Aceştia n'aveau nicicând vreme de pierdut. Foloseau toată clipa. Epi­scopul Wittman din Regensburg eră aşazicând în acelaş timp pururea pe stradă, în biserică, în scaunul spo­vedaniei, în seminariu, în şcoală.

la cateheză, în spitale, în azile, în orfanotrofii, în căsiie săracilor, la masa de scris, la biuroul de cărţi, pe amvon, în consistor, în sfatul orăşenesc, pe catedra profesorală. Cum i-a succes să folosească timpul aşa de bine? îşi împărţiâ foarte exact timpul, notând fiecare sfert de oră, şi folosirea lui, pe o bucă­ţică de hârtie, şi nu permitea să treacă nefolosit. Dacă i-se părea că vre-un sfert de oră nu l a folosit bine, scria pt hârtie: „Am păcătuit; am fost necredincios". Patruzeci de ani a trăit în chipul acesta.

Despre importanţa timpului şi-a dat seamă şi misionariul Ignaţiu Spenccr, care gâsiă timp să se ocupe şi cu scrisul, cu toate că eră pururea în călătorii şi avea lucru din seamă afară mult cu evangeli-zarea mulţimilor. El folosiâ cu ade­vărat fiecare clipă. Scria de obiceiu de câteori aşteptă în gări plecarea trenurilor, nemijlocit înainte sau după mâncare, sau între singura­ticele spovedanii, şi-şi nota ideile de regulă cu creionul pe bucăţele de hârtie de toată forma şi mărimea, pe dosul cuverielor ete.

Să folosim deci şi noi timpul fugar cât mai bine. S i fim în punc­tul acesta foarte sgârciţi. Vameşii nu lasă să treacă nimeni peste po­duri fâră să îi ceară taxa reglemen­tară, fie ea cât de mica.

Să punem la contribuţie flecare clipă.

Să jertfim fiecare clipă lui Dumnezeu şi deaproapelui nostru.

Sfânta Ioana Francisca de Chantal era obişnuită să converseză cu Dumnezeu, să-şi ^înalţe mintea la Dumnezeu până şi în decursul lucrării sale de peste ZI, şi în atin­gerea zilnică cu oamenii. Şi sfătuită să nu-şi strunească prea tare, în chipul acesta, mintea, răspundea: „Dacă aş pierde o singură clipă de timp, ar trebui să mă acuz de furt,

! întrucât datoresc totul lui Dum­nezeu şi sufletului meu". — Bossuet episcopul de Meaux se dispenza până şi de vizitele reglementare so­ciale, pentru a jertfi tot timpul bi­sericii, religiunii, binelui obştesc. Până şi împăratul păgân Titus se întrebă în fiecare zi dacă nu cumva

| a iăsat să treacă ziua fără a face I vre-un bine cuiva. Şi dacă nu-şi | aducea aminte de-o astfel de faptă, | exclamă dureros: „Diem perdidi",

„am pierdut o zi". Timpul sămânatului este numai

acum în această vieaţă. in veşnicie e numai timpul secerişului, şi noi fericiţii, dacă secerişul nostru va fi fericirea veşnică alui Dumnezeu.

Dr. Al. Nicolescu.

Dr. IOAN RAŢIU.

— Cuvânt funebru, rostit în Catedrala din Blaj, la 11 Ianuar ie 1917, de Al. C i u r a . —

»C4uta-ma-veţi pe mine, ţi nu mi veţi află».

Ioan 7. 34. Jalnici ascultători!

Vă cer ie r ta re , dacă am ludrs io i t s i iau asupra-mi, la dorinţa colegilor mei, o însărcinare, ca cred că trece peste puter i i» me le .

E uşor să schiţezi pe pânză, in mar­mură , sau pe hâr t ie contrarele unei figuri marcante oarecare. Mâna şi ochiul au b ga­ranta deplină, -ereerul funcţioaesză aormal , deosebirile de umbre şi lumini se n n a n ţ e a i i cu procisiun» — ai imagina e redată ridai.

Uar cura voin putea ca să Îndeplinesc, cât de cât exact această muncă, când „per» soana marcantă" , despre care trebuie s i vorbesc, a a tât de s t râns legată de sufletul mea, de munca ţi idealismul, ce 1 aoi des­făşurat cu" colegii mei, atâţia ani încheiaţi, alături de acela, ce ne spune azi, cu o li­nişte supra-pamânteani : „Căuta-mă-veţi — şi ca mă v«ţi afla," ?

Sunt rm oameni, c§ sucombăm sub po­vara loviturilor sorţ i i ; suntem oameni, ţi c i a d se prăvale l&pgă noi unul din stâlpii eei mai riguroşi şi rezistenţi, ce li ţ t iaam alături , simţim golul pierderi i ; il simţim îndoit, când povara te spssu tot mai greu, pe urniri i noştri..

2 ,

Colegai nostru Dr. loan Raţia, «na din colé mai distinse figuri, ce an revărsat, iu-mină şi idealism în «ceste süuve ziduri cui­t a ra i s a!o Biaja;ui, aparţ ine da aci înaia te istoriei l i terare, ţ-i trebuia eâ s e forţam, pentru a redă obiectiv, şi & condensa la câteva file, activitatea lui de dascăl ea ia -aiast, neobosit mânuitor a! tondeialu», şi scrutător infatigabil al t recuta!ei nostru cai-tural , cu mult îa tunt r i r , şi luisiaă patină.

*

Voia da deci, jalnici ascultători, numai datele seci biografice, nisaindu-mă gă sufla dah da vienta Sa s is , fa c-sdrsie restriaBâ aie nnai panegiric, când condeiul c*-mi t re­mură ia mitas, eu se esterna basaros pe luci ui h l r t ie i .

E g rea să rosteşti osacüie lâagâ a s sicriu, când cel ce doarmă într ' însul n 'are nici o lipsa de ele, după-cuni n'a a ru t sici în vieaţ l , având to td tauna răsplata cea mai Înaltă: conştiinţa datoriţi împlinite. E foarte deficil să constaţi, că acest sicriu ascundă, îa cadrele lai strâmt» şi reci, osáinmído nuui om mare, <:&ad ns-sm obişnuit ea-l vedem strecurândn se aşa de nepretenţios şi mod«et tn vieaţă, cr orice om d« toate zilele.

Şi te taş — 8 0 datorie a noastră s i o «punem — măcar acum când avem cel din urmă prilej a o fac», acest sicriu duce eu el tn groapă, o vieaţă de tsuacă şi abne­gaţie, o scânteia dumnezeiască, ce a călăuzit pe toţi idealiştii din l ame : dragostea de mancă, fără a aştepta recunoştinţa obştei, indiferent că e înţelegătoare s t a ba!

• * Născut ta Dobâca, ia 10 Maia 1869,

din o familie de ţărani , repaasa ta l nostra tovarăş de muncă, s'a ridicat la rangul aca­demic, după atâ tea şi atâtea opintiri. Băiat sărac, ajuns la şcolile Piariştilor din Cluj, fără nici an ajutor de acasă, se sasţ iae ca lecţii da te elevilor, şi ca sprijinul unai mie stipendiu al Asociaţianii. Urmează apoi li-

U N I R E A

tereîa Ia universitatea din Cluj şi Oraa, La 7 Saptemvrie 1895 e numit profeeor provisor !a institutele da Inraţămâut din Blaj, ca o

; leafă ce so asemâoa ca aceea s învăţătorilor | noştri, pe F r a n j u r i . Trece, la 1897, ca pre-; fssor sapient Ia institat ' i i nostro pedagogic | ş i şcoala saper ieara do fats, ia 1898 e numit ! ca profesor ordinsr îa aeeaag calitate, iar îa ' 1900 trece ia gimnaziu! neutra arhidieessan, | peutra catedra d« l i teratura românii şi îna-! ghiară . I Ocupă iu in terra! nl dela 1897—1900 | funcţia de prefect ai (e ternatami preparandia!, ! iar èia 1900—1908 pa aceea i e prefect în { In te rna ta ! Vaacean de băieţi. | Că cina a fost repaasatul tn Domnul | ea profesor, va apnee o la timpul seu siai ! pa larg ereticart i! , care ÌS va aşeza figura ' lai de dascăl erudit ia locui de onoare, tutre ! cei dintâi. Vor spune miile de sier i şi eleve, i cari s'au Împărtăşit din comoara iui de cu-i noştinţăţ sub disciplina ae ra ră a dascălului ! dornic veşnic do lumină, dornic de a îm­

prăştia şi altora cât s a i mult, din comoara de ştiinţă, pe care o câştigare, ca truda nsei r ieţ i întregi.

Dar censtienţiesitatea lui de dascăl harnic şi p redant nu 1-a împiedecai de a desfăşor a o activitate l i terara şi eultnrală aşa de rodnieâ, cum n'nm obişaait decât Ia cele mai i lustre figari eie acestui focular cultural .

S'ar pa tos aduna volume Întregi din articolale, ca Ie-a stris prin .Foaia scolas­tică*, aeaasta a ş i redactat-» o vreme, — „Jncielepadia Romftuă*, „Uai rea" , .Lucea­fărul", .Oaaeta Transilvaniei" ete.

Să taşirăss sumai câteva din lucrările lai, de pe coperta anei broşuri, ee ne eade, întâmplător, la mână: Vieaţa şi operele lai Aadrei Mnrăşasa (Blaj, 1909), Murăşa* Aadrăs diete és kòltészete (Kolozsvàr, 1900), Poesia idilică (Blaj, 1901), Stadii şi biografii (Biaj, 1904), Vaâil* Câr!ova (Blaj, 1905), Ti « o tei u Ciparia (Blaj, 1905), Ioan Rusa

!

Nr 2

(Blaj, 1907), Vasile Fabisn Bob (Biaj, 1907), Das-iiii noştri (Bisj, 1908), Biajui (Braşov, 1911)

Seria na e complectă, căci de s t a n e a mai s d , i na manual Poetică, o bio­grafie a mare 'ui Mecenat : loen M Moidovann, a pregăt i t an studiu istoric—iiterar iieiipra lui Alesaadru Pspia—-Ilarir.p, ea va apare, dacă ou ne înşelăm, sub aaap'ciiie „Asocia-ţi<inei s , ar. rasaaa! de „Istoria literarii ro-

| raâso", fa colaborare cu regretatul Virgii i Oaiţ ia — şi o colecţie nepreţuiţii de note ! din Arc i ţu i dş sici, dia Oradea şi <!iu alte I biblioteci, de-aaupra cărei*, dacă regrs ta tu l

aosirr. coleg m ar ii fost *;a da niodsst, gr â putot piiBo, ra iniesă liniştită adagiul : „Hoc est opas, in qao post mortym gleri-

I ficaber". Din asnorot i re p s s t r n noi, fi p»a t ru

istoria nosstrâ i i t a ra r i , tocmai acesta note aa s lat prelucrat-.» decât î s psr te şi a ţ a cum «lat adaeate, ca «saltă truda, şi s tă ru in ţă de fier, aşteaptă an vrednie urmaş ds snuneă şi hărnicia, ca să ie dea la ue&in.

Până a taac i sâ n a i aşteptam. Locul a i vacant. Continaatorui operei iui Petru Maior,

Şineai, Claie, Ciparin, Bunea şi I. l i . Mol-davanc, — deocamdată nu mai e»io!

« • «

Aşa a'a ridicat odrasla ţărănească din Dabâes, prin mu a ea şi hăruiei», ce at ingea adese extremele , îu cehii puţinilor oameni, ce aa ştiut să-i apreţieze pe deplia, p&nă la aceea t reaptă, ee dace deadreptai în Pantheen.

Safietul lai ajuns la t reap ta apotheorei , după o vieaţă de mancă ne lo t rerapta , îşi poate ziee ca t sdes ta la re : „Nimenea punftsd mftna sa pe plng, şi caată Indărăpt, esta îndreptat în împărăţia ini Damaesea" . (Laca, 9, 62).

El, punând mâna pe plug, a manei t din grea , chiar pană îa zilele din a r m ă , când Îngerul Morţii li s ta ia spate, chemâa-da-i spre celalalt t ă râm şi epunâada-i : „Şi

F O I Ţ A .

f D a s c ă l u l n o s t r u . »I-a c&tut bine tunetului

meu, sa caut pe acei cilugari şi daacili năcăjiţi, cari In vieaţă cât au fost, n'au trăit deageaba şi f ir i folos«.

In * Dat călii noştri*.

. . . Da, asta a casat bine sufletalai Tău mare, cinstite Dascăle Ioane, să des­pături săbranieul neguros al trecotalui şi si scoţi din mormântnl dureros al uitării pa toţi aceia, eari aa muncit ca o iârd ie deplină Io egoral laminării noastre. O- biol Tău ager s văzat departe peste veacari şi inima Ta nobilă a fost pararea deschisă pentra gra-iarile Blajalni bătrân. Ai ştiat să stai da vorbă ca călagării aasteri ai vlădicalai Aaroa, lt-si tBţeles gândurile şi strădainţele oste-nicioaae, ai pătrans taina vieţii malt hali-talui Bob, îacercâad să-1 Impact ca cai trei laceferi culturali ai vremii sala fi să-1 speli da poaoasele prea exagerate ale istoriei, te-ai apropiat ca sfielnică îndrăzneală chiar da aspral Ciparia, răvăşinda-i comoara malt tomată de gramatici şi de analecte, ai afişat la văzul tuturora opera modestă dar inimoasă • atâtor aitaţi, ai fixat activitatea vigorosalai

Baaea şi te-ai înduioşat In faţa bătrâneţelor bogate ale lai Mica Moldovaau... Ai trăit

i între noi, dascăle Ioane; te strecorai Ineet şi tăent pe stradele orăşelului nostru până la catedra atâtor înaintaşi iluştri, dar su­fletul Tău era al bibliotecelor, al arhivelor eolbuite, al taeărcatei Tale mese de lacra, unde Iţi grăia Geronte Cotorea, Maior, Clain, Chirii Ţopa, Teodor Pop, Ioan Rasa... Şi Pumnul şi Bariţiu! Erai al lor, ca să poţi fi al nostra deplin; erai al trecutulai ca să na găteşti aouă viitoral. Ai fost lanţ grăitor, Dascăle Ioana, latre masca da eultară din trecat a Blajulai şi între nizaiaţelo de acelaş fel din preiest şi viitor. Lanţ d» aur!

Harnic grăitor la slove măroate ai fost, Dascăle loaoa, pâoă iari-alaltăieri... Condeiul tăa na avea ostoiere, nici osteneala ta hotar: din siai 'a noapte, din seară 'a dimiseaţă. Tot la masă şi lângă biblioteca Ta vastă, ca preţioase colecţii rara. Ai fost no cre­dincios ostaş al mancii, care na eanoştea trăgăaare, nici măcar clipe de odihnă întă­ritoare... Un eros si fost dintre cei prea­măriţi de evanghalistal mancii, Carlyle, cel atât de iabit sufletalai Tăa. Nu vei uita niciodată, isbite prietine răposat, când la minatele de aşteptare dintr'o gară sgomo-toasă, retragi lntr'an colţ de restaaraat, îmi vorbeai despre apostolia mancii: Ne apleca­

serăm amândoi peste masa albă, ca aă ne patern aazl glasurile şi ochii Tăi erau mai aproape de mine ca întotdeauna. Ii cunoşteam po­toliţi şi distraşi, dar ataaci se aprinseseră de năvala iaimii Tale, eare s'a deschis ea apăsată de-aa rezort vrăjit când a venit vorba de Carlyle şi de munca idealistă, cinstită.

— Munca, tinere, e taina vieţii. Ca sidori şi ca osteneală se enceresc aştrii. Singur omul mancitor e via; neactivii sânt nişte hoituri. Manca e biletul de Intrare tn marele atelier al Creatorului. Alta ae referă şi la popoare, întocmai ca şi la in­divid. Noi mai ales, eât avem de muncit, cât! Să muacim deci, tinere, ca ereii Ini Carlyle, ca atâţia maacitori modeşti câţi peate arăta, de pildă, singur Blajul nostra la trecatal săa. Muncă şi cinste. Şi ură do minciună...

Cam aşa îmi grăiai, iubitul mea foet profesor, In furnicarul din gara «sui mare oraş. Şi In vaetnl trenărilor cari pleean, Îs aruitul de roţi, îa val-vârtejal atâtor că­lători grăbiţi, la cântecel febril ai mancii moderae, glasal Tăa, Dascăle Ioane, îmi părea că se îaalţă covârşitor ca zumzetal aaor albine peste o grădină ta primăvară, şi aveam isasaţia că alătari de mine, îs redingota modestă de dascăl se ascunde i n apostol adevărat. Apostol al muncii rodnice,

N r . 2 . Pag. 3 ,

s a farieil pe to|l eoi aorfi , «a i muli dccit pe eei TiiI*. (Kcel. 4, 2).

logorai Mer|ii ti .sta la spete, eiod 6 reitit col dio armi catgut de pa eatedra, fi da po acott sfint e a v e a — fi glesal i aane i ee sea la i Mintaitor spanta, pdn graia! lai — abis ea citerà i i ie Inaiate — ,Vesifi la aiao te|t e«i «stonili fi fapoverati si ©« t 4 vaia edihoi po eoi". (Mst. 11, 28)

Dia partea Faatheen-ilai, «fletei ceti ia t r o n a i spre l a u t a da slavi, s s opreşte pt o clipă şi stai aranci o privire, spre l a a e » aoaitri de a s m i .

Implori eoa dio a r a i biaacte iatere dola I. P. 8. Arhiorea Victor, sub patronajul •arnia a muacit, co mai carati coaş-tiinţă 22 ani.

Dat i morţii ar putta e i l i er iaese , e'ar ladaioia şi t i , dar lacrimila stat riadatto naaiai pentru easitni.

El a t privtfte «tei , dia la t i ta lai dt nomante, fi g l i t a t ş t t :

— Scampa mta nevastă I înţeleg», COBI taţ t l tg acum ea, ei sufletul e aeaoritor. Dramul nostra pe p imln t e abia e scort i rit ie ire , prin Valea Plângerii. Fii tare ţi sa pl iage, c iad Iţi trimit cea dio ormi îm­brăţişare a mea pentru baaol trai o ce I am avat taprean i şi, mai alai, pentrn dragostea, •o care a'ai îngrijit Ia Bilele safaristi! şi ale botiti . Demaezeu t i te biaeeavântesel

— Dregi tori , atpoţii şi rudeniile selet Domaoseu e râadait, ee ea s i m i dac. Cât m'eu iertat poterile, m'em străduit s i v i ajotorez pt uaii dintre rei, dar a e o » , e i i d facle vieţii mele a'a oţios, eo trebae 8Ì-mi i ta dramul, dopi-ea» e scris. Doaoesea s i v i ming i l e fi s i v i ajate, eiei Ei e tatii orfaniler fi al coler f i r i nici an sprijin, pe lumea aitai

—Iubiţi colegi, vă s a l t a m e l e de dragostea ce sai-eţi arătat, tn munca aoastri eultorelă.

el aboegaţionei, al celai mai carat idealism! Cât de altfel te vedeam atunci, ia clipele aeelee, decât din baaca de şcolar neînţe­legător!

Dar astfel de clipe de ante-profesiono •o graiul erai rare, foarte rare in vieaţa Ta, Dascile Ioane. Noreeoa prietina!, eiruia îţi desehideai ta sonetul, la ani de zile doar'. Căci na erai omul planarilor de răspântie, aici a făgăduinţelor exagerate. Nu-ţi plic­tiseai antarajal ca sanitorii titiii ai cărţilor, pe eari le vei serie, nici ai operelor, ca ceri te vei nemuri, ca atâţia reclamagii. O, nu! Nu înţelegeai si te faci celebra prin fagi-daeli, ci storceai recunoştinţe prin fapte împlinite, prin isprăvi iâinnitoare, prin opere încheiate. Ciad ai venit tn Blajul de carte şi de şeeli tăcute, rodnice, din,estul Tio de pe la Dobâea fi de pria institute străine, lumea t e a primit cu réserve şi eu asumită neîncredere. Tinirol dascil netodemânatie fi colţnroi delà tacepat pires ei an se va putea lucopcia In tradiţiile de cultură şi de şcoli ale Blajului. Dar s'a dovedit ca pri-sosiaţi, ci inima Te şi tal Tio erau fră­mântate din acelaş aliat eu profesorii delà Început ai iui Origorio Maior fi Şuie ţi a, ca oamenii lai Ciparia, Parei Aaren şi ai lai Moldovanu, directorii de pe rromuri. Mai malt chiar, ei devenit cel mai tipie continuator

Uitaţi micile neînţelegeri, c« trebsiaa si se i r e a s e i loeeitabil l a t r e noi, dits eiegniree atâtor idei. Ki-ţi îeerediaţaţi, că r'em iubii pe toţi, ca an frate. Ptrcedeţi tn«.;ate pe cirerea grea şi nobili — ş? iţi îserediaţeţi, e i e. Ieroaiaa avea dreptate, ciad spunea: ,A taeept este lacre a s l t e r a , a sfârşi îns i a! peţinora". (Lib. 1, C. Iovia).

— Iabiţi «Ieri, lotre vei tm petrsest c*a mai frumoasă paris a vieţii mele ţi pentra laminarea voastră s a cheltuit toată saergie ţi toati dragostea mea. Am foit QQO ori sever cn roi? Da, am fost, şi aceasta e uaa din eeie mai auri mulţimiri a ssfietnisi mea, ee pleaei spre alte Ss*re. Am fsat serer, eiei mintea noastră fragedă an priite Înţelege ci copiilor at le poţi faee bine decit ea ds-e sile şi că acela e cel mat boa dascil, care işi jertfeşte 9 pepalaritate efemeră, peatra e creşte din vei oameni vrednici fi earaetert. fin r'em iabit, deşi uu r'e st ret a s ; o ştia aceasta toţi elevii bani şi săraci, pe cari i a a sprijinit totdeauna Vi lai cu limbă i e moarte, s i munciţi şi ci ri purtaţi cinstit, daci ţineţi să-mi păstraţi amintirea, eoni se earine faţa de an pânat© safiotesc ei vostru Aceasta e cea mai curate recunoştinţă, ce a i o puteţi aduceI

«

Aşa gliiueşte sufletul celui ce pieacâ. Noi ifavem glas de astă daţi, elei dortrea ni-l sofoaei ia fit .

Ca eit prilej, iubite frete Ioase r e » grăi şi noi. Vom t a ţ i ra i , dapi vrednicia, ţi aainanţit, meritele tale, geloi simţit, ce ră­mâne pe craa U.

Pleacă aen» spre iawea aomarir i i , să-ţi iei râipleta, de care te-ei lavredaicit, nrio manea fi airgeiiţa ee te-a ciliaait pisă î i clipele morţii.

Fie hioscovintatâ aaiatirea tal

Morbul.

îndată după reîntoarcerea din Oradea-mare s'a observat, în starea sanitară a doc» torului Raţiu o schimbare înspre rău. Se plângea de junghiuri, dureri de cap, tusă si mai ales lipsă de apetit. Au fost chie-maţi medicii din loc să-1 cureze, dar du­rere, ştiinţa omenească a fost neputincioasă faţă de hotirlrea lui Dumnezeu. Morbul degenerase ta aprindere gravă de plumâai, producâad adese fierbinţeli de 41 grade. A stat pe pa tu l de suferinţe aproape dauă săptămâni, suportând durerile boalei cu adevirată resignaţie creştini, dupi cum 11 euBoşteara.

Vestea morţii.

Marţi dimineaţa, la ora 7, SU clopotele deia catedrală vesteau trecerea la cele veşaice a marelui şi neuitatului dascăl. Institutele de învăţământ au arborat dra­pele aegre. Corpul profesoral deia gimnaz »'a Întrunit spre a deşbate asupra lucră­rilor ce sunt împreunate cu înmormântarea. In şedinţa aeeatta profesorii au luat ho­tirlrea, în unanim, de a eterniza memoria marelui bărbat de ştiinţă prin iniţiarea unei coUcte între profesorii şi elevii gimnaziali, din car» să se premieze un elev mai distins.

Pe catafalc.

Cadavru!, imbricat în t a la r ci pa ­trafir, era aşezat pe catafalc, având la cap sf. cruce. De laturile catafalcului câteva lumini cercau să alunge întunerecul, ce cu apusul soarelui, se nisuiâ să ce lase peste faţa rumenă de mai Înainte.

Câteva cununi de brad, presărate cu flori naturale de diferite culori, decorau jurul catafalcului. Ele erau depuse de elevii gimaaxiaii îa semn de stimă ai re-cunoştiinţi pentru ştiinţa şi sfaturile p i -

al lor. Şi duhul lui Bănea şi al atâtor valori de seama lai s'e mutat dia larga piaţă alai Ineecnţio Claia în modesta Ta locui aţi de sab panteonul mitropoliei aetatre. Tradi­ţionala laminiti de veghe & Reptile? de stadia şi de muncă alai Cipsric, deia Boasa a treest la Tine, dascăle Ioane, ea să pâlpâie ca aceeaşi îndârjire în moaotoenele a opti aio Blajului. Şi chiar de se întâmpla ea oraicul Catedralei si mai adoarmă la bătrlneţele lai tosite, paza nopţii era ferestraia Ta pa­rarea treasă... Ornic aeedormit ei eosdeinlui şi al cercetărilor saigiloasci

Ostaş al păcii, risboiel ca damile Ini tea cam scot din ogate şi iaima te iaprieiă cu liniştea bibliotee&ter ei ea graiul ia&a-teriaiizat al ripoaaţiier atei decom au ie pnteà afla In «asamblai Înmii schimbat». Ziarele de astisi ea nervosiietee sgadaiteare a atâtor precipititi to-aa elait fi ersi cetre-•«rat Io toati fiinţa ta de cercetător el rremiler impietrite. Na te simţcii sessi ta •arra silelor noastre şi de aceea cu mei • u l t i ardoare te tecaiei îa chili* Ta de stadiu, ca să na te stingi ralurile zilei. Âi fegit de sica de astisi cât ai pctul, te-si •muie atât de tar», Incit te-si emris «a total... N«-&i părăsit,sesaspal nostru profeto?, te-ai cobortt pentiti totdeau»e îa de liaişte a celor duşi.

A veait o boală aeiortetoar» şi spre torir^itoarta noastră darere, epre irreparî-biie pierdere a şcolilor fi e cal tarei noastre, ţi-» aşsrat calea de ratugiu spre trecut. Te-ass pierdat...

Pertai io tisieal Tiu debilitat garmeaii morţii şi tetaşi aa mai voiai s i te dai odihnei recreatoare. Soseai H gimnas ca rochea panct««Htete, deşi faţa Te era crispată ds suferi aţă şi trnpni Tău grea spâsat de beali. Ioelt a trebuii ei iâtreviei vorba pirinteatce a directorului, ca să-ţi vssi de pat şi de san4tate. Cisi aici prin gând ou-ţi treees, că IA TI ti datorinţ® şi laţâ de tine, oferi de isteresele ţcealei. T*-«i gândit le odihni sumai 1» peruas* »xprs>sâ. O, ce spleaiidi aaetsoai a d e t o i i e i ! Mânară casnoă pe eref-teial Tăo i e apostat al tenacii . . .

Nu %i pregetat în boala Ta aici si orei slavonul catedreias şi sâ-ţi rosteşti , f iri si-ţi dai ssamă, eftnteca) i<b lebădă, despra : uri-eimea minciumi şi drtjotita adavărului. Ce eăati?c sublim! Deiciitil muacii drepte, î&chieâtorel \z faptă a! adevăralni propevi-daiad sdevăra i pe amvonn! bisericii.. . Un fiuale msd grandios nu ee putea pentra vieaţa Ta cinst i ţ i de c&sri şi de adtTcr. Inrifi elevii Tăi, Daicăls Ioaas, un ramarest acest som&fct Sa eiipa tkni s'e, lăţ i t ea an jnaghia dureros y w t s s morţii Tale.

Pag. 4. U N I R E A Nr. 2.

r inţeşt i infiltrate în minţile lor de dască lu l mare ce se duce .

La t rep te le catafalcului se p e r â n d a u g rupur i de elevi, ca r i în genuncbi , cu ochii umezi, ros t iau rugăc iun i pen t ru odihna bu­nului l o r povăţui tor . La o par te , în haine de doliu, cu faţa b răzda tă de chinur i le su ­fleteşti şi t rupeşt i , p e t r e c e a în rugăc iuni soţia mare lu i defunct. Din ochi îi cu rgeau ş i roaie de lacr imi şi când i zvoru l l o r în­ceta, durer i le , ce i-au copleşi t sufletul de soţ ie bună, i sbucneau pr in hohote înăbu­şite de p lâns .

înmormântarea.

S'au luat de cu vreme, dispoziţ i i le de lipsă înmormântă r i i unui bă rba t i lus t ru . Dimineaţa s'a oficiat o l i turgie c o m e m o ­rat ivă. La o r a 1 c lopote le dela ca t ed ra l ă au vesti t î ncepe rea servic iu lu i divin de înmormân ta re . Caru l m o r t u a r a adus s icr iu l în ca tedra lă , t r ecând pr in co rdonu l format de elevii dela toate inst i tutele de învă­ţământ .

Servic iu l înmormântă r i i a fost oficiat de toţi p rofesor i i preoţ i dela gimnaz, pon-tificând Rev. domn Dr. Ambrosiu Cheţan, canonic -d i rec tor gimnazial . Cântăr i le fune-b ra le au fost execu ta te de dl profesor Aron Papiu şi de dl Ioan Moldovan, n o t a r mit rop.

Paneg i r i cu l 1-a rost i t d l prof. Ciura. Cuvinte de adio au ţ inut dnii prof. Ştefan Pop,v) in numele insti tutului pedagogic şi Gavril Precup, în numele Asociaţ iunei .

L a ac tu l înmormântă r i i a as is ta t un publ ic n u m ă r o s format din în t reaga in te -liginţă locală, şi elevii dela toa te inst i tutele de învăţământ . Au fost de faţă dl p r im-p r e t o r Simonffy şi dl medic ce r cua l Ro-honcsy.

Caru l m o r t u a r a fost însoţi t până la mormân t de toţi ceice l-au vene ra t p r in p rezen ţa lor.

') Vorbirea dlui Pop, din lipsa de şpaţ, va apărea în nr. viitor.

— A fost cel mai mare dojman al mineiuaei şi a murit iosabătâadu-0 pe amvon — au zis foştii elevi ai tăi, şcolarii de astăsi, în siua morţii Taie. Şi noi fixim această clasică apreciere, ca cel mai frumes document ai personalităţii Tale . . . Minunat diamant in cununa do răsplată a unui profesor.

Iubite dascăle Ioane! Acestea rânderi răaleţe n 'aa avut da geep să fie o oglindi completă a eolui Tău mare. O, nu! Spra aceasta t rebue răgaz şi trebue studiu de vreme îndelungată. Iar scrisul acesta »9 face acum, când ca tui a leul Tăn e proaspăt si trapul abia ţi-a'a răcit de chinurile morţii. Acum nu e vremea scrieuicsi şi a apreei8ri!er. Ochii ne sunt podidiţi de lacrimi ţi in i s i l e strânse da durere. Acum numai plânge putem. . . P lâag colegii Tăi, plâng elevii, plâng ucenicii pe maestrul ior de dăscălia. Plâns greu, plftns sincer, plâns dureros.

— Plângi Bîajule bătrân, plângeţi şcoli fcarake, plângeţi inii de elevi dela eelea pa t ra văntar i :

Dr. Ioan It*ţia, dascălul ncstru nu n a i este!

Un apostol mai puţin...

A. Mei in.

| La groapă , după înche ie rea serv ic iu lu i j de înmormânta re , e levul Modorcea , in nu-\ mele c lase i a Vl-a, mul ţămeşte fostului ' bun profesor de clasă , pen t ru toa te sfatu-I r i le şi pove ţe le , cu car i mare le dască l se j nizul să le gă tească căi le vieţii şi c a r a c -; t e r e lo r firme. j P r eo tu l face semnul sf. c ruc i în pa t ru

la tur i a le mormântulu i , şi publ icul a runcă câ te un p u m n de ţăr înă pe s icr iul ce cu-

| p r inde mărgă r i t a ru l pierdut .

i Cuvânt de adio rostit în numele | Asociaţiunei. | După ros t i rea panegir icului , domnul I p ro feso r Gavril Precup, în numele comi -j te tului Asocia ţ iunei îşi ia adio dela fostul I Ior coleg pr in u r m ă t o a r e l e cuv in te :

Jalnici aitvltători! Profesoral Dr. Raţiu, a cărui t rup rece

stă închis în acest sicriu cernit, prin munca şi s i rguinţa sa fără păreche s'a ridicat nu numai în şirul vrednicilor dascăli ai nea-

i mului, ci a fost în t re cei dintâi şi în ierarhia ! iiterilor. De tiner s'a îndeletnicit ca studiai I I şi cu scrisul. Pururea scrnta prin arhive şi j \ cu hărnicia albinei a culeg din vrafurile de \ ] m:nujcris.î data preţioase, pe caii tu mân- j \ du-le în forma l i terară, ni-a îmbogăţit lite- \ \ ra tura cu eontribuţii de mare folos: desvă- ; | lindu-ne epoca de sbueiutn şi frământări ! I culturale din veacul al 18-lea; evocându-ne ;

măreţele figuri a unor oameni, cari au fost. j A Drului Raţiu este vrednicia de a ne fi ! dssgropat t recutul plin de farmec şi evlavie al Blajului de odinioară cu seria întreagă da dascăli cucernici şi iubitori de neam. Dr. Raţiu a fost apostolul fanatic al cultului oamenilor mari, cari au înălţat bunul nume al Blajului. Mari bărbaţi : Cipariu, Bunea şi I. M. Moldovanu prin condeiul Dr. Raţiu vor trăi vecinie ta amintirea generaţiilor viitoare

Asociaţiuneă pentru cultura şi l i teratura poporului român din Ungaria, apreţiâud ta­lentul şi rezultatele muncii întrepide a acestui harnic dascăl, în 1905 1-a ales de membru corespondent în secţiunea l i terară; iar în 15 Inlie 1909 Ia propunerea actualului pre­zident al Asociaţiunei „Dr. Ioan Raţiu, pro­fesor gimnazial in Blaj, care a ţinut în con­tinuu legătură cu „ Asociaţiuneă" si care s'a distins prin numeroase lucrări l i terare, cari dovedesc activitate şi pricepere,* — e primit cu unanimitate de membru ordinar în secţia ştiiţifică în locul regretatului publicist Iesif Vulcan. Dr. Itaţiu a fâcnt par te şi din co­mitetul central ai acestei instituţinni cul­turale în calitate de membru suplent.

Toate aeestea distincţii li-a meritat, pentrucă ac66t om al datoriei şi aici a fost în t re cei dintâiu, inpunându-se cu munca şi cu hărnicia.

Ce dureros e pontru comitetul acestei instituţii, când pierde in Dr. Raţiu pe un couaiiliton iubitor şi devetat, dela care era în drept să aştepte şi de aici încolo o rodnică şi valoroasă muncă literară.

Scump tovarăş, prea «urund ne pără­seşti, colaborarea ta la înaintarea cnlturei poporului român, aeam era mai dorită şi mai necesară! Credeam să te avem încă mult timp intre noi! Erai In puterea vrâstei! Dar destinul a voit altcum! Te-a chemat în panteonul nemuririi alăturea cu cei mari şi buni ai noştr i ; tar noi rămânem cu dul-

cea-ţi amintire. In sumele comitetului A s o eiaţiunii îţi zic: Pleacă suflet blând tn lumea veeiniciei şi cere dela Domnul Mir i re i bine­cuvântare şi ocrotire asupra acestui aşesâ-mânt cultural.

In veci să-ţi fie amint i rea!

f Dr. Ioan Rafiu. (1869-1917.)

j Profesorul Dr. Ioan Raţiu, după j un morb greu de două săptămâni, s'a I stins în 9 Ianuarie 1917, Ia vrâsta

de 48 ani. A pierdut Blajul un vrednic

bărbat, un înflăcărat muncitor pe terenul culturii noastre naţionale ŞI pe urma acestei pierderi a rămas un adânc gol, care nu ştiro daci va putea fi suplinit

S'a încheiat înainte de vreme o vieaţă plină de muncă şi de dra­goste pentru şcoală şi neam, s'a dus dintre noi un suflet blând de om cu desăvârşire cinstit, un învă­ţat modest şi educator plin de dra­goste pentru cariera, ce a îmbră-ţoşat.

# * . Dr. Ioan Raţiu s'a născu t 1« 10 Maiu

1869, în D i b â c a , cottul So lnoc-Donâca , din părinţ i ţărani . Şcoala p r i m a r i a f t cu t -o în satul natal , iar l iceul In Cluj. Ca s tudent s'a dist ins p r in o hărn ic ie exempla ră fi o diliginţă de fler. Să rac de acasă , smer i tu l s tudent a t rebui t s t îndure necazur i multe şi g re l e , şi nu oda tă a fost nevoi t să-şi câş t ige s ingur h r a n a năcăji tă de toate zi* lele, făcând pe corepe t i to ru l o r i Îndepl i ­nind alte servic i i . S'a luptat cu toate n e ­ajunsuri le , şi Dumnezeu i-a ajutat să poa tă t e rmină cu bună reuşi tă l iceul . S tu­diile un ivers i t a re Ie-a făcut în Gra tz şi în Cluj. In 1898 şi-a câşt igat cvalif icaţ iunea de profesor pent ru şcol i le medii din filo­logia r o m â n ă şi maghia ră , i a r în 1900 a fost p romovat doctor in filozofie.

T inăru l absolvent de filozofie în 1895, toamna, e numit profesor p r a c t i c a n t la gimnasiul gr . -ca t . cu 4 o re p e s ă p t ă m â n i şi sup len t la p repa rand ie şi şcoa la supe­r ioară de fete. 1) In 22 F e b r u a r i e 1898, pr in ord . consist , nr . 470 e numit p rofesor or­dinar definitiv la p r e p a r a n d i e , făcând lecţii în a c e e a ş v reme şi la şcoa la super ioară de fete. La aces te 2 inst i tute a funcţionat până în 1900, c â n d pr in ord. cons. n r . 957 din 3 Mar t ie 1900, a fost t r ecu t tn aceeaş cali tate la gimnasiul a rh iep i scopesc unde a funcţ ionat până la moar t ea sa.

Afară d e g reaua sa rc ină de profesor , Dr. Ioan Raţ iu a mai pur ta t şi al te slujbe, mult-puţin g re l e , ca r i îi r ăpeau t imp mult dela a l te ocupaţ iun i poate mai p lăcute ,— din 11 Sept . 1897 până 1 Sept. 1900 a tost prefect de studii în Internatul p r e p a r a n d i a l ; din 1 Sept . 1900—1908 în seminar iu l junimii (Internatul V a n c e a n de băieţi);

i s ec r e t a r desp. Blaj al Asocia ţ iuni i . | Dar act ivi ta tea sa nu s'a mărgini t I numai la împl ini rea da tor ie i de profesor

i J) Anuarele inst. d« lav,

.\r. 2

fi educator. Dr. Ioaa Raţ iu l a pa r t e ac t ivă la toate mişcăr i le însemnate cu î turu îe şi sociale dela noi. La 1902 a junge în con­gregaţ ia comitatului Alba- infer ioară , unde s'a distins pr in câ teva vorb i r i , tn ca r i a dat dovezi nouă de o temein ică erudi ţ ie .

Asociaţ iunea pen t ru l i te ra tura şi cu l ­tura poporului român, aprec iând ac t iv i ta tea sa vastă şi hă rn ic ia dovedită , în 1906 îl a lege membru în sec ţ i a l i terară , iar în se ­s iunea din 1909 Dr. Ioan Raţiu e a les membru în comitetul cen t ra l al cele i mai înalte societăţ i l i t e ra re a Român i lo r din patrie.

* * *

Profesoru l Raţiu şi-a câş t igat î asă v redn ic ia şi titlu de recunoş t in ţa pos te r i ­tăţii prin act ivi tatea sa de i s tor ic , şi c e r ­ce tă tor al t recutului nos t ru . L u c r ă r i l e sa le atât de număroase sunt o dovadă de zel , hărnic ie şi ene rg i e de. m u n c a r a r ă . Cu toată modest ia figurilor umile, de sg ropa t e din t recutul Blajului, contr ibuţ i i le i s to r ico-l i te rare a Drului Raţiu, pen t ru c l ăd i rea ce» Kare a is tor ie i noas t re cu l tu ra le sunt de o valoare incontes tabi lă . Hă rn i c i a au toru lu i , temeinicia ce rce t ă r i l o r migă loase , conş t i en -ţiositatea sc rupuloasă , cu oa re şi-a c o m p u s lucrăr i le sale , sunt cal i tă ţ i le de căpe ten ie a întregei sa le o p e r e .

Ordinul de zi al Maj. Sale CAROL IV.

Răspunsul ententei la nota de pace a puterilor centrale fiind ne­gativ, Majestatea Sa, îrapăratul-rege, CAROL, în conglăsuire cu aliaţii Săi, a dat următorul ordin eătră armată şi puterea navală:

Soldaţi ! Ştiţi, că eu şi domnitorii

aliaţi am încercat să pregătim pacea dorită de toată lumea. Duşmanii noştri şi-au dat răs­punsul lor acum. Fără să cu­noască condiţiile noastre, au respins mâna întinsă. Camerazi, iarăş cătră voi se îndreaptă cu­vântul meu de chemare. Armele voastre, în restimpul răsboiului de aproape 30 luni, au vorbit destul de lămurit. Şi de acum înainte cuvântul să fie al erois­mului şi vitejiei voastre.

N'a fost de-ajuns din jertfe. Mai multe trebuie se aducem. Duşmanii noştri sunt vinovaţi de aceasta. Dumnezeu mi-e mărturie.

Patru regate inimice aţi călcat în picioare împreună cu armatele vitejilor noştri aliaţi, şi mari te­ritorii aţi cucerit din teritorul duşmanului.

Potenţaţii puterilor inimice în contra acestor fapte încă chiar şi acum îşi momesc popoarele şi armatele cu nădejdea, că poate •se întrevină schimbare în soarta

U JN L li 18 a

lor. Iată, voi sunteţi chemaţi ca să vă răfuiţi aspru cu dânşii!

Pi in de încredere mândră în puterea mea armată mă pun în fruntea şirurilor voastre,

înainte cu Dumnezeu! Vieua, 5 Ianuarie 1917.

s. s. Car ol.

Ordinul de zi aî împăratului VILHELM.

In acelaş înţeles se îndreaptă împăratul Germaniei cătră armata şi flota sa:

Cătră armată §1 flota mea de râsboiu!

In conglăsuire cu domnitorii aliaţi Mie, am făcut duşmanilor noştri propunerea ca să începem cât mai degrabă pertractarea de pace. Duşmanii noştri au respins propunerea mea. In înfometarea lor după putere vreau să nimi­cească Germania. Vom continuă răsboiul. înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor numai guvernele duşmane au se răspundă de acele jertfe îngrozitoare, de cari am voit să vă cruţi. Vă veţi oţeli de in­dignarea pentru atacurile mârşave ale duşmanilor în apărarea drep­turilor sfinte şi de aceea ca să croiţi patriei viitor mai fericit.

Inimicii noştri au respins în­ţelegerea, pe care le-am oferit-o. Cu ajutorul lui Dumnezeu îi vor constrânge la aceasta armele noastre.

Vilhelm I. R.

R ă s p u n s u l m o n a r h i e i I a n o t a e n t e n t e i . — Minis t ru l de e s t e rne aus t ro -ungar , conte le Czernin a ad re sa t cu da tu l de 11 cr t . a m b a s a d o r u l u i a m e r i c a n din Viena ş i a l to r r e p r e z i a t a n ţ i ai s t a te lo r neu t r a l e e u r o p e n e o notă , în c a r e schi ţează si tuaţ ia c r ea t ă de r e s p i n g e r e a ofer tului de pace din pa r t ea s t a te lo r inamice .

Nota, a d r e s a t ă g u v e r n e l o r en ten te i p r i a s ta te le neu t ra l e , a ra tă , că mot ive le a d u s e de en ten tă în r ă s p u n s u l ei pen t ru con t inua rea răsboiului , sunt l ips i te to ta l de mot ivele u n o r se r ioase d iverg in ţe .

Ce p r iveş t e p u r t a r e a m o n a r h i e i faţă de Sârb ia min is te r iu l de e s t e r n e dec la ră , că Aus t ro -Ungar ia , In anii p r e m e r g ă t o r i u l t imatului , a dovedi t o a t i tudine c o r e c t ă faţă de porn i r i l e agres ive , i namice a le Sârbie i , p â n ă când a ten ta tu l m ă r ş a v din Se ra jevo a cu rma t o r i ce p u r t a r e paşn ică .

Discuţ ia , eă s i tuaţ ia s t r a t eg i că la c a r e pa r t i dă e mai favorabilă , e fără rezul ta t . R ă s p u n s u l îl c o n c e d e m judecă ţ i i publ icului . Monarh ia ş i al iaţ i i poa r t ă răsbo iu de apă ­r a r e şi nu de cuce r i r i te r i tor ia le , p â n ă c â n d duşmani i noş t r i au de s c o p a l r ă s ­boiului d i s m e m b r a r e a monarh ie i , r e c u c e ­r i r e a E l sa ţ i a -Lorene i şi mut i l a rea t e r i to ­r ia lă a Bulgar ie i . Pu te r i l e c ea t r a l e au o b -

i*ag. 5

! ţ inut pe deplin scopu l defenziv, pe când p lanur i l e inimici lor se tot depăr tează de rea l izare .

; E afirmaţia absurdă , că ofertul nos t ru de pace , fără p r o p u n e r e a condi ţ i i lor , e o

I s implă m a n e v r ă . Pu te r i l e cen t ra l e au făcut J ofert s ince r şi loial, fiind apl ica te să c o -j munice , înainte de î n c e p e r e a t ra ta t ive lor , | condiţ i i acceptab i le . ! P r iv i to r la l iber ta tea şi d rep tur i l e p o ­

p o a r e l o r mici , de car i v o r b e s c inimicii , ne p r o v o c ă m la p r o c e d u r a u rma tă faţă de fini, buri , greci .

Ministeriul nos t ru de ex te rne dec la ră , că puter i le cent ra le , după sch imb de idei, sunt apl ica te să p r e g ă t e a s c ă ca lea păci i ,

! Aceas ta dep inde a c u m de decis iuni le ad-j j ve r sa r i lo r . ! îna in tea lui Dumnezeu şi a oameni lo r ! dec l inăm responzabi l i ta tea cont inuăr i i r ă s -S boiului . Cu conşt i inţa l inişt i tă în cauza

noas t r ă v o m lup tă până la înv ingerea finaiă, c a r e va a s igura exist inţa şi l ibe ra desvo l ta re a p o p o a r e l o r noas t r e .

C o n d i ţ i i l e d e p a c e a l e en ten te i . — Guve rne l e entente i , în r ă spunsu l dat la no ta lui Wiison, după informaţi i le z ia ru lu i „Ruskoje Slova" , s tab i lesc u rmă toa re l e condiţ i i de p a c e : Pute r i le centrale" să-ş i r e t r a g ă a rmate le de pe t e r i to r iu l ocupa t dela inimic. P a c e a se va încheia numa i pe lângă astfel de condiţi i , ca r i v o r oferii ga ran ţ i i s e r ioase şi jus te pen t ru durab i l i ­ta tea păci i şi a noui lo r tocmel i . T rebu i e as igura tă l iber ta tea şi independenţa s t a te lo r mici, de a c e e a r o m pre t inde garan ţ i i de atar i , ca r i în v i i tor se z ă d ă r n i c e a s c ă astfel de a tacur i cum a fost a tacul g e r m a n con t r a Belgiei şi ce l au s t ro -unga r con t r a Sârbie i .

G r e c i a ş i e n t e n t a . Relaţ i i le d in t re a c e s t e state, îa t impul din urmă, i a r ă ş au a juns în s tadiu cr i t ic . L a R o m a s'au în ­t run i t reprezentan ţ i i d ip lomat ic i ai en tente i l u â n d decis iuni re fer i tor la con t inua rea răsboin lu i cu unitate de ac ţ iune şi l a demersu r i l e p r iv i to r la Grec ia . L a în ­ceput g u v e r n u l el in refuza împl ini rea c e ­r e r i l o r entente i de ai pune la dispoziţ ie telefonul, l inia ferată, a rma ta şi muniţ i i . F a ţ ă de ho tă r î r ea aceas ta a Grec ie i e n ­ten ta a b locoda t -o cu flotila, ceea ce a p r o d u s în Grec i a mar i l ipsuri . După infor­maţi i le agenţ ie i „Reu te r " g u v e r n u l el ia , în r ă spunsu l dat la no ta g u v e r n e l o r en­tentei , a ccep tă ce re r i l e aces to ra cupr inse în u l t imatul mai nou.

B r i a n d a p r e d a i r ă s p u n s a ! e n ­t e n t e i l a n o t a d e p a s e a l a i W i i s o n . — Minis t rul p r e s i d e a t f raacez e r i a pr imit pe ambasado ru l a m e r i c a n Sha rp , c ă r u i a In numele s ta te lor al iate, i-a p r e d a t r ă s ­punsu l re fer i tor la în t repr inder i l e de p a c e a le p res iden tu lu i S ta te lo r Unite. D u p ă şt i r i le da te de agenţ ia „Reu te r " Br iand în no ta aceas t a a ra tă , in t r ă să tu r i gene ra l e , condi ţ i i le pe baza c ă r o r a en ten ta e ap l i ca tă la t ra ta t ive de p a c e . In F r a n ţ a nota se va da publici tăţ i i numai după 48 o r e de la iman ica rea ei p res iden tu lu i Wiison.

Br iand a imaaua t ambasado ru lu i a m e ­r i can şi no ta guveau lu i belgian, î a c a r e guvernu l , a l ă t u r â a d u - s e la no t a co lec ivă a al iaţ i lor , espr imă recunoş t i in ţă guvernu lu i amer i can pen t ru acţ iuni le nobi le în t repr inse In favorul popola ţ ie i d t pe te r i to ru l o c u p a t .

Răsboiul european. In valea Susita şi Casinu atacul

trupelor aliate progresează. Spre nord de Ojtuz trupele austro-ungare şi ger­mane au luat cu asalt mai multe po­ziţii ruseşti. Forţările număroase ale duşmanului, pentru recucerirea acestora, au rămas Infructuoase. Intre Riga şi Smorgon ruşii, după canonade puter­nice de artilerie, au pornit la asalt, câteva dintre ele le-am respins total. La Ipern, Wajtschaete, Ancre şi lângă Somme atacurile de artilerie şi granate de mână sunt foarte violente. Spre nord dc Ipern am respins atacurile inamice, cărora pe un sector îngust le-a succes să se apropie de tranşeele noastre. La Beaumont inamicului i-a succes să ocupe o parte mai eşită de tranşee.

Pe celealalte fronturi nimic de­osebit.

I n a t e n ţ i u n e a f i n i l o r

r e s t a n ţ i e r i .

Aducem la cunoştinţa cetitorilor, că în urma unei hotărîri ce s'a luat de direcţiunea acestei foi, „Unirea" nu se va mai spedâ decât numai acelor dni abonaţi, cari şi^au achitat pe deplin abonamentul, şi^au regulat afacerile, în înţelegere cu Admi' nistraţia.

Dnii restanţierî sunt anunţaţi, că că vor mai primi foaia numai până la sfârşitul acestei luni.

Atunci li/se va sista spediţia foii, şi pentru încassarea restanţelor, vom fi necesitaţi a recurge la forul civil.

S'au făcut provocări în repeţite rânduri; nu mai suntem în situaţia, ca pentru negligenţa unora să per' petuăm o stare de lucruri absolut imposibilă, în o vreme când hârtia e aşa de scumpă, şi spesele de tipă' rire e tc , deasemeni.

Cu loa Februarie, reducem ti/ rajul la numărul necesar.

Pentru orientare!

I n f o r m a j i u n i .

„An nou fericit" urăm cetitorilor ziarului nostru!

Sărbătorile Crăciunului. 12» astă dată, timpul naşteri i Domnului se prevedea, că na fi noroios, mohorât. Singur calendarele ne raai susţineau nădejdea, că sărbătorile naşterii vor fi alba, bătute cti zăpadă carată , căci aşa 1« sade bine lor. Mă uitam des la rubrica ca însamnă in arsul vremii, după ca­

lendarul de 140 ani. Şi de data asta nu m'am înşălat. Dinspre seara Crăciunului se aşezau lin, cu sfială pareeă, fulgi gingaşi de zăpadă şi tn jocuri do fluturi zburdalnici, cântau locul unde s a s e aştearnă, nu cumva să se murdărească de t ina luraei acesteia.

Govornl de zăpadă era percurs de câte o ceaţă de mici colindători, cărora, în amin­tirea Crăciunului vesel din t imp de pace, le venia greu să nu vesteasi-ă creştinilor, prin glasul lor argintiu, sărbătoarea Domnului şi viaţa familiară liniştită, ce a fost od . tă .

La case private se zărea prin geamuri , ce nn aveau t rase roletele, câte un pom de Crăciun. Brazi mici, ce cu verdeaţa lor durabilă grăesc mult sufletelor lâncezite de azi, erau decorate cu nuci auri te , argintate , bomboana împodobite în hârt ie de mătasă de diferite colori. Câteva luminări acăţate pe crenguţele bradului, luminau vesele ţi numai din când în când lăcrimau, regretând par'că şi ruşiaându-se de suma mare , cu care şi-au comparat un locşor pe pomul de Crăciun. Mai des sfârăiau, ca un lnng oftat, blăstăroând pe fabricantul, care le-a trimis în lume cu multe imperfecţiune ajungând acum In tovără-ia a tâ tor •delicateţe.

| Sub pom erau aşezate câteva daruri , aduse de îngeri copiilor buni, papuci, tr im-biţi, tobe, dar multe de a l tădată lipseau.

— Mia nn mi-a adus îngerul nimic, spunea Icuţa, — tata îi bolnav şi îngerul

j tatii trebuie să grijească de el. i — îngerul tatii mi-a adus numai pa puc j şi

o păpuşă, mama a zis, câ ia copii au venit acum numai îngerii cei mici, ei sunt slabi şi nu pot adnee raai mult. îngerii cei mari au dus cadouri multe la ostaşii din râsbeiu.

Aşa se fuângăiau ropiii do darurile adose de îngeri şi de veselia lor se bnenrau şi părinţii, abătându-se numai când străbă­teau cu gândul vremilo t recute, când cu toţii ceice sunt departe, emulau în colinzi, tn apre­cierea ţi lâudarea bogăţiilor aduse de îngeri.

Producţ ia şcolară . A douăzi de Cră­c iun e leve le In te rna tu lu i Vancean de fetiţe au aranja t o p roduc ţ i e de casă , cu colinzi, dec lamăr i şi p iese t ea t ra le . P r ima buca tă , în tovărăş i tă de apar i ţ ia unui chip f rumos de înger , lângă t radi ţ ionalul pom de c ră ­ciun, învăli t de raze le lumini lor pâ lpâ i toare , ne -a l e g ă n a t în i luzi i le c răc iunur i lo r b u n e de a l t ăda tă .. In p iesa tea t ra lă „Cassa fer­m e c a t ă " elevele au fost d răgu ţe şi is teţe, îndeosebi „camer ie ra" . Apoteozarea „doinei" cu c iobănaşul „ t ras p r in t r 'un inel" , a fost o s u c c e a s ă surpr iză . — Super ior i ta tea in­te rna tu lu i face bine, că depr inde e leve le la debu tu r i şi le dă ocaz ie să-şi câş t ige dexter i tă ţ i , în aceas t ă pr ivinţă , căci astfel de producţ i i de casă au un ro l p r inc ipa l în educaţ ia fetelor.

Şedinţa Camerei ungara, s'a întruni t în 11 crt. Dopa deschiderea şedinţei prim-ministrul ceteşte autograful regal, prin care Majestatea Sa îşi exprimă mulţumirile pentru aranjarea serbărilor de încoronare. La pro­punerea contelui Tisza se inarticulează tn legile ţării memoria impiratuiui-rege Fran-cisc losif I., încoronarea de rege a Majestâţii Sale Carol IV. şi singraful regal. După aceste prezidentul Camerei, Sxâsz, ceteşte propunerea deputatului Râkovszky, în care

csre acordarea dreptului de alegători pentru toţi ostaşii de pe front, cari până acum nu se bucură do el.

-Şedinţa proximă se va întruni Luni. Deputatul Mihali în favoarea remâni lor

internaţ i şi deţlunţi. Aflăm că preşedintele Clubului par laraeats r al naţionalităţilor, d. deputat dr. Teodor Mihali s'a prezentat în audienţă ailole t recute la ministrul de justiţ ie, dr. Balogh şi la ministrul de interne d. Sâr,dor. La cel dintti, d. Mihali a cerut clemenţă creştinească faţă de numeroşi ro­mani închişi la Cluj, smi la Oradea-Mare, cari stau sub acuză pentrn diferite delicte politice. Ia r pe d. ministru ăo, interne, d. Mihali l'a rug^at să dea o soluţiane mulţu­mitoare cheă'tiuHei internaţi lor români în comitatul Şopron şi 'n al te lagăre. Ambii miniştrii au dat nsigurări liniştitoare depu-tatolui român. „2?. P. 11.«

Cât a si ibseris o comună r o m â n e a s c ă pentru împrumutul de răsboiu. Cetim în „Foaia Pop. Rom." din Budapesta, că co­muna Sustria, formată numai din 180 d » case a semnat , în decurs de două ore, 35 OOO* coroane pentru împrumutul al cincilea d e răfcboiu.

Bilete pentru crumpene în Berlin. în­cepând cu 2 Ianuare s'au Introdus, pe î n t r e g ter i to iul oraşului Berlin, bilete pentru e r m -părs rea <rumpenelor. In hotele, ospătarii şi penziosne pe vor vinde crumpene numai pe lângă prezentarea a m t o r b i e t e . Fiecare persoană va putea cumpăra numai 125 grnh crumpene.

Necrolog, f Simion Călujiu, advocat, membru al Congregaţiunii comitatului Târ-navei-mici şi a altor însoţiri şi reuniuni cul­turale, după grele suferinţe, Sflmbătă în 3 0 Decemvrie n. 1916, Ia 2 ore dim. a încetat din vieaţă, în anul al 79-lea al etăţii sa l t .

Rămăşiţele pământe ţ t i ale scumpului repausat s'au aşezat spre odihnă vecinică Luni în 1 Ianuar n. 1917, la 2 ore d. a. în cimiterul comun din Diciosânmărtio.

— f Mârioara Birăuţiu, a încetat din viaţă, Mercari dimineaţă, 3 Ianuarie 1917, în clinica Prof. Jendrassik, In anii cei mai frumoşi ai t inereţei , 21 ani, de o boală co nn iartă.

înmormântarea rămăşiţelor pământe ţ t i ale scumpei noastre defuncte a avut loc Vineri, 5 Ianuarie, la ora 3 după amiază, în Budapesta.

Odihnească tn pace!

P r a ş m l a r , editor ţi Uedactor responsabil: I o a n S a e i u .

pkF* Aviz. ~ M Caut o menajeră inteligentă şi

serioasă, care fierbe bine, ştie lucru de mână şi e destoinică în toate ra­murile gospodâriei. Leafa 40 cor. pe lună şi spesele de călătorie. îşi poate ocupa postul în 25 Ian. ori 1 Februar..

V i o r a dr. Ciordaş B e i u ş - B e l i n y e s Corn. Bihor.

Tfeoflrafta «MJMbfe•wHKTMk «r. ©•*. Steti'iifl.» »l>).