49951114 arthur schopenhauer metafizica iubirii

Download 49951114 Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii

Post on 17-Oct-2015

18 views

Category:

Documents

5 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii

TRANSCRIPT

  • http://www.ebooksread.com/

    METAFIZICA IUBIRII

    Arthur Schopenhauer

    Sintem obisnuiti sa vedem poetii in principal preocupati de-a descrie in operele lor dragostea. Dragostea este de regula ideea principala a oricarei opere dramatice, fie ea tragica sau comica, romantica sau clasica, de sorginte Indiana sau Europeana. Ea nu constituie intr-un grad mai mic cea mai mare parte din poezia lirica sau epica, mai ales daca acestea se afla incluse in gazduirea romanelor, cele care au fost editate in fiecare an timp de secole in fiecare tara civilizata din Europa la fel de regulat ca si fructele pe care le produce pamintul. Toate aceste opere nu sint nimic altceva, decit descrierea mai mult sau mai putin sofisticata a pasiunii in cauza. Mai mult decit atit, cele mai reusite reprezentari ale dragostei, Romeo si Julieta, La Nouvelle Hiloise si Werther, au atins o faima nepieritoare.

    Rochefoucauld spunea ca dragostea poate fi comparata cu o fantoma, deoarece este ceva despre care toti vorbim, dar niciodata n-am vazut-o, iar Lichtenberg, in eseul sau Uber die Macht der Liebe, contesta si respinge realitatea si naturaletea ei; insa amindoi gresesc. Pentru ca daca ar fi ceva aflat in contradictie si exterioara naturii umane - cu alte cuvinte, daca ar fi doar o parodie imaginara, nu ar fi fost zugravita cu atita entuziasm de poetii tuturor timpurilor, sau nu ar fi fost acceptata de omenire cu o pasiune atit de statornica; pentru ca nimic din tot ceea ce reprezinta frumosul si apartine artei nu poate exista fara de adevar.

    "Rien n'est pas que le vrai, le vrai seul est aimable ." -- BOIL.

    Experienta, desi nu cea de fiecare zi, verifica ceea ce incepe de regula doar ca o inclinatie puternica si dirijabila ce poate evolua in anumite conditii intr-o pasiune, dar prin a carei ardoare depaseste cu mult toate celelalte pasiuni. Ea va ignora toate considerentele, va trece peste tot felul de obstacole cu o staruinta si o putere incredibila. Pentru a se bucura de dragostea sa un om nu va ezita sa riste totul; de fapt, daca dragostea lui va fi total respinsa, isi va sacrifica pe deasupra pina si viata. Personaje de genul tinarului Werther si a lui Jacopo Ortis, nu au existat doar in romane; Europa produce in fiecare an cel putin o jumatate de duzina de astfel de personaje asemeni lor: sed ignotis perierunt mortibus illi; suferintele lor sint descrise

  • de scriitorii registrelor oficiale sau de reporterii de ziare. Cititorii de stiri vor confirma intr-adevar existenta unor astfel de rapoarte ale politiei, in jurnalele de stiri de limba franceza si engleza.

    Iubirea conduce pasii unui mare numar de oameni catre casa de nebuni. Exista aici in fiecare an cazuri de acest fel in care doi indragostiti s-au sinucis impreuna pentru ca anumite circumstante materiale s-au intimplat sa fie defavorabile uniunii lor. Intre noi fie spus, nu pot deloc intelege astfel de oameni ce sint incredintati de dragostea unuia fata de celalalt si se asteapta sa descopere cea mai mare fericire in placerile ei, dar care nu pot evita sa depaseasca limita extrema si prefera sa sufere la fiecare din dificultatile intilnite in drumul lor, ajungind pina la a-si sacrifica viata, cea care este o bucurie mai mare decit orice altceva pot concepe ei. Ii pot intelege tot la fel de putin pe cit pot intelege fazele si pasajele dragostei, pe care le avem cu totii inaintea ochilor nostri in fiecare zi si daca nu sintem prea batrini cei mai multi dintre noi le si purtam chiar in inima noastra.

    Dupa ce toate acestea au fost reamintite, nimeni nu se mai poate indoi de realitatea sau importanta dragostei. In schimb te intrebi prin urmare, de ce oare a scris filosoful prima data despre acest subiect, cel care este in mod constant tema predilecta a poetilor si ar trebui mai degraba ca cineva sa fie surprins ca aceasta dragoste, ce a jucat intotdeauna un rol atit de important in viata omului, de-abia de a fost luata in considerare cit de cit de filosofi si mai exista inca un impas pentru ca un astfel de material sa fie utilizat de ei.

    Platon s-a dedicat el insusi mai mult decit oricine altcineva subiectului dragostei, in special in Symphosium si in Phaedrus; si ceea ce a spus el intra oricum in sfera mitului, fabulei si satirei si se poate aplica in cea mai mare parte doar in cazul tinerilor atenieni. Putinul pe care Rousseau il afirma in Discursul sau asupra fundatiilor cauzelor si originii inegalitatii dintre oameni, nu este nici adevarat, nici satisfacator. Cercetarea amanuntita pe care Kant o face asupra dragostei in cea de-a treia parte a tratatului sau Uber das Gefhl des Schnen und Erhabenen, este foarte superficiala; el arata ca nu a mers pina la capat in aprofundarea subiectului si de aceea rezultatul este cumva contrar adevarului. In final, modul lui Platner de-a trata asupra acestui subiect in Antropologia sa, va putea fi gasit de orice om in a fi destul de superficial si insipid.

    Pe alta parte, pentru amuzamentul cititorului merita sa fie citata definitia lui Spinoza, pentru ca ea este de-o naivitate exuberanta: Amor est titillatio comitante idea cause externae (Etica, IV, prop.44). Nu este in intentia mea, nici de-a contrazice, nici de-a influenta opiniile asupra a ceea ce a fost scris inainte de predecesorii mei;

  • insusi subiectul m-a obligat sa fiu obiectiv si-a deveni el insusi inseparabil de judecata mea asupra lumii. Mai mult decit atit, ma astept mai putin la o aprobare din partea acelor oameni care sint in acest moment captivati de aceasta pasiune si in consecinta incearca sa-si exprime sentimentele lor exuberante prin imaginile cele mai diafane si sublime. Punctul meu de vedere le va parea mult prea material, prea fizic, metafizic oricum, ba chiar ceva mai mult, pentru ca el este esentialmente transcendental. Mai intii de toate, sa luam in considerare ca acea faptura careia i se adreseaza si pentru care idealizeaza azi dragostea in madrigaluri si sonete, ar fi fost ignorata aproape in totalitate daca ea s-ar fi nascut inainte cu doar optsprezece ani.

    Fiecare dragoste asa cum se iveste apare a fi eterica, izvorind in intregime din instinctul sexual; intr-adevar, incontestabil este vorba despre acest instinct si vorbind doar intr-un mod mult mai definit, specializat si poate ceva mai stict, este o forma mult mai individualizata a acestui instinct. Daca vom avea permanent in minte acest lucru vom putea considera ca unul dintre cele mai importante roluri pe care il joaca dragostea in toate fazele si gradele ei, nu doar in drame si nuvele, dar deasemenea si in lumea reala, unde alaturi de dragostea de viata se arata a fi ea insasi cea mai puternica si cea mai activa dintre toate cauzele ei; astfel incit unii vor considera ca va ocupa constant jumatate din capacitatile si gindurile celor mai tineri membri ai umanitatii si ca este scopul final aproape al fiecaruia dintre eforturile omenesti; ca influenteaza nefavorabil cele mai importante actiuni; ca perturba frecvent pina si cele mai serioase ocupatii; ca uneori este deranjanta pentru o anumita vreme si chiar si pentru cele mai mari dintre spirite; ca nu-i este teama sa intrerupa tranzactiile de stat sau investigatiile in care sint implicati oamenii invatati; ca stie cum sa inriureasca alcatuirea scrisorilor de dragoste, manuscrisele filosofice si pliantele ministeriale; ca stie la fel de bine cum sa anticipeze actiunile cele mai complicate si situatiile cele mai extreme, sa dizolve cele mai importante relatii, sa rupa cele mai strinse legaturi; ca viata, sanatatea, bogatia, rangul si fericirea sint sacrificate de dragul ei; ca face dintr-un om, care de altfel este unul onest, un perfid si dintr-un om ce a fost pina acum credincios, un tradator si ca totodata apare ca un demon ostil al carui obiectiv este de a rasturna totul, de-a aduce confuzie si neliniste pretutindeni acolo unde poate ajunge; daca toate acestea sint luate in considerare vor fi suficiente ratiuni ca cineva sa se intrebe: "La ce bun tot acest zgomot? Toate aceste complicatii, furtuni, suferinte si dorinte? De ce ar trebui ca aceste nimicuri sa joace o parte atit de importanta, sa creeze atita dezordine si confuzie in viata ordonata a umanitatii?" Dar pentru investigatorul zelos spiritului adevarului raspunsul va fi relevat gradual; nu este vorba despre citeva nimicuri, este vorba despre o atitudine; importanta dragostei consista intru-totul in armonia dintre seriozitatea si zelul cu care este dusa pina la capat.

  • Scopul ultim al tuturor chestiunilor apartinind dragostei, indiferent daca acestea sint de natura comica sau tragica, este in realitate mult mai important decit toate celelalte obiective ale vietii umane si de aceea este deservita perfect de acea seriozitate profunda de care este urmarita mereu.

    Ca o chestiune de fapt, dragostea nu determina nimic altceva decit -intemeierea noii generatii-. Existenta si natura unor -dramatis personae- care intra in scena atunci cind noi ne-am facut deja iesirea, ce a fost prilejuita de citeva intimplari frivole ale dragostei. Ca fiintarea -existentia- acestor oameni viitori, este conditionata in general de instinctul nostru sexual, astfel incit ea este natura -essentia- acestor oameni, identic conditionati de selectia pe care individualul o face pentru satisfactia lor, cu alte cuvinte prin dragoste si prin urmare prin fiecare din aceste relatii ce sint stabilite intr-un mod irevocabil. Aceasta este cheia problemei. In utilizarea ei o vom putea intelege mult mai complet daca vom analiza diferitele grade ale dragostei, plecind de la senzatiile cele mai efemere si ajungind pina la pasiunile cele mai arzatoare; vom vedea apoi ca diferentele se ridica de la gradele de individualizare a posibilitatii de alegere. Toate chestiunile dragostei din gene