4 decenii de apiterapie romaneasca

7/28/2019 4 Decenii de Apiterapie Romaneasca

http://slidepdf.com/reader/full/4-decenii-de-apiterapie-romaneasca 1/17

Asociatia Crescatorilor de Albine din

RomaniaInstitutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura

Bucuresti

Patru Decenii de Apiterapie Romanească



| autor: Dr bioch. Mateescu Cristina- ICDApicultura Bucuresti 2

Puţină istorie ...

ALBINELE ŞI PRODUSELE LOR DE-A LUNGUL TIMPULUI

Este uşor de înţeles că omul a fost atras din cele mai vechi timpuri de albine şi

produsele lor.Instinctul sau poate un accident l-au făcut să guste mierea şi din acel moment,

cunoscîndu-i gustul, să o caute şi s-o folosească pentru alimentaţia sa. Datele cele mai vechi cunoscute sunt cele descoperite de Hernandez Pacheco în

1921, respectiv diferite picturi în peşterile Păianjenului din Bicorp, Valencia. El spuneacă pentru a înţelege semnificaţia unei astfel de scene pictate, trebuie să se ţină seama că prin râpele acelor meleaguri albinele îşi făceau cuib în crăpăturile stâncilor; roiurileabundau în marele Paredon de la Rebolia. În rocile din apropierea imediată a peşterii încare s-au găsit picturile şi chiar şi în perioada descoperirii era o practică curentă printreţărani să se folosească de zilele reci de iarnă pentru a coborî cu frânghii şi scări pereţii de piatră pentru a lua fagurii.

Vor trece secole până ce se vor descoperi, în cadrul surselor istorice, referinţe laalbine, miere şi ceară, dar este foarte semnificativ un fapt: pe cele mai vechi documentescrise care se cunosc, tabletele de argilă ale culturii mesopotamiene, care datează din anii2700 î.C., există citate care menţionează mierea ca medicament .

De-a lungul timpurilor mierea a fost acceptată ca unul dintre cele mai de preţ alimente accesibile omului. Cu secole în urmă, când rasele primitive traiau în strânsălegătură cu natura, acestea erau forţate să-şi procure hrana mergând în căutarea ei. Pemăsura apariţiei civilizaţiilor antice, mierea era privită şi lăudată în scrierile diferiţilor autori. Ea a fost menţionată în Biblie, Koran, Talmud şi era foarte apreciată de romani,greci şi egipteni.

De fapt, în fiecare teritoriu populat cu albine exista aceeaşi credinţă legată de

puterile miraculoase ale mierii utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament. Grecii anticio numeau “Nectarul Zeilor”: scriitorii şi învăţaţii multor civilizaţii credeau că acest nectar este un aliment minune şi depozitarul binefacerilor medicinale.

Cele mai vechi documente cu privire la folosirea cerii provin de la străvechile

civilizaţii cuprinse în aria dintre Tigru şi Eufrat, unde în anul 5.000 î.C., se vorbea dejalimba sumer iană, iar în anul 4.000 î.C., a început să apară scrierea pe tăbliţe de argilă.

În Irak, la Nippur, au fost descoperite două fragmente din ceramică, apreciate ca provenind din anii 2100 – 2000 î.C. Ele sunt considerate a fi cele mai vechi documentereferitoare la miere şi ceară scrise în limba sumeriană şi conţin un text ce prezintă o serie de leacuri şi unsori pe baza acestor produse.

În Egiptul antic se folosea multă miere şi ceară de către preoţi în cadrul diferitelor

ritualuri. Albina, stilizată, era reprezentată în numeroase morminte şi pe statui, ea fiind chiar simbolul regelui Egiptului de Jos din anul 3200 î.C. tot în Egipt, în urma examinăriiunor piramide s-a putut constata că egiptenii conservau fructele în miere, iar pentruîmbălsămarea cadavrelor, alături de alte substanţe, se folosea de asemenea mierea şiceara.

Menţionate în papirusuri (Georg Ebers şi Edwin Smith) ca medicamente, mierea

şi ceara, reprezintă surse importante de date pentru cunoaşterea medicinei egiptene.




Egiptenii foloseau creme pe bază de ceară, pentru protejarea pielii împotriva razelor soarelui.

Mitologia greacă admite că Jupiter a fost hrănit de albinele de pe muntele Ida,care au elaborat mierea în acest scop. În aceste regiuni, prima monedă cunoscută în lume,are gravată pe ea albina ca simbol al hărniciei. Această monedă aparţine civilizaţiei din

Efesul secolului IV î.C. Pliniu cel Bătrân, reputat enciclopedist roman, se ocupă pe larg de albine şi produsele lor în lucrarea sa Istoria naturală. Ca şi alţi învăţaţi ai timpului prezintănumeroase şi amănunţite utilizări ale cerii, fapt ce demonstrează că se cunoşteau modulde xtracţie, purificare şi chiar de înălbire a cerii.

Înălbirea cerii se practica mai ales în Cartagina, unde produsul obţinut a căpătatdenumirea de “ceară punică”.

Mitologia nordică leagă de zeul Odin această substanţă, cu care se prepară o băutură care avea virtutea de a transforma în poet pe orice muritor care ar fi băut-o – poate o reprezentare a dulceţii poeziei.

În civilizaţia Indu apar de asemenea mierea şi ceara folosite pentru compoziţia

produselor destinate vindecării bolnavilor şi se atribuie Azwin-ilor, zeii Soarelui,descoperirea mierii. Foarte interesant este faptul că pe Krishna şi Vishnu textele îinumesc frecvent Madhumaskha, nume derivat de la cel al albinei – poate ca o referire la

hărnicia şi la ordinea care îi caracterizează pe aceşti doi zei. În Evul Mediu, albina a fost aleasă de nobili pentru a f igura pe blazoanele lor, ca

simbol al hărniciei şi al ordinii; un astfel de exemplu este cel al lui Urbano al IV-lea.

Apicultura în Dacia. În ce ne priveşte, existenţa unei prime mărturii scrise privind apicultura la daci se datorează “părintelui istoriei” Her odot (485 – 421 î.C.).Acesta, Voind să meargă în Sciţia a aflat de la tracii de pe malul drept al fluvi ului Istru

(Dunărea), că pământurile de dincolo de apă nu pot fi călcate cu uşurinţă din cauzamulţimii albinelor care nu dau nimănui îndemn să pătrundă pe acele meleaguri. Aceastăinformaţie trebuie luată în sensul unei mărturii privind răspândirea apiculturii în vecheaSciţie.

Cercetările arheologice au demonstrat existenţa prisăcarilor încă din timpuristrăvechi. Afirmaţia apare şi în lucrarea Anabassis a marelui istoric grec Xenofon (430 – 355 î.C), care a scris: “hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte

simplu sau preparat şi foarte puţină carne, căci credinţa în Zalmoxes îi oprea”.




PRODUSE APICOLE PENTRU ALIMENTAŢIE ŞI SĂNĂTATE – APITERAPIE.

Acesta este unul din departamentele Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru

Apicultură care au facut istorie in apiterapia romaneasca, România fiind probabil printre

primele tari din lume care au dezvoltat aceasta noua abordare medicala – utilizarea produselor stupului pentru sanatatea omului.

Un spectru larg de medicamente aprobate de Ministerul Sanatatii (in special cele bazate

pe propolis si venin de albine) au fost elaborate si aceste produse au devenit foartecunoscute. Aceeasi popularitate o are si consumul de suplimente nutritive utilizand ca

materii prime produsele apicole.

APITERAPIA IN NUTRIŢIE

Mierea de albine

Produsele apicole şi resursele nutritive pe care ele le reprezintă sunt uimitoare.Bogată în zaharuri simple direct asimilabile (glucoza şi fructoza), mierea dispune de o

putere totală de îndulcire mai mare decât a zahărului, aceasta, la un aport mai mic decalorii ( 100 g de miere aduc 300 kcal faţă de 400 de kcal ale zahărului uscat sau de cele332 kcal ale unei soluţii de zahăr ce conţine circa 17% apă.

Valoarea nutritivă a mierii nu se limitează doar la aceea a zaharurilor deoarece,

mierea conţine şi cantităţi mici de vitamine (vitamine ale grupului B şi urme de vitaminaC). Prezenţa vitaminei B1 în anumite sortimente de miere nu este întâmplătoare, deoarece

de prezenţa acesteia depinde utilizarea glucozei ca şi carburant pentru celuleleorganismului. Elementele minerale (calciu, fier, potasiu – mai ales în sortimentele demiere poliflorală şi cele de miere de mană), aminoacizii liberi şi enzimele ce faciliteazădigestia, completează paleta de elemente nutr itive de care organismul nostru poate

beneficia ori de câte ori mâncăm miere.




Acţiunea nutritivă a mierii.

Cu ridicată valoare energetică (aliment prin excelenţă energetic), mierea esterecomandată în cazuri de anorexie, în special la copii sau la sugar i, unde un avantaj

deosebit este oferit de chiar gustul său dulce. Mierea este deasemenea de o reală valoareîn cazurile de astenie profundă din stările de convalescenţă, în surmenaj sau în oboseala

fizică sau intelectuală (sportivi, studenţi) sau pentru a depăşi « astenia de primăvară » decare suferă toate organismele la ieşirea din iarnă sau după perioadele ploioase.

La omul bolnav, mierea este indicată ca atare sau asociată cu alte produseterapeutice indispensabile, în astenii, anorexii, stări de de bilitate, stări carenţiale diverse.

Mierea este foarte eficientă pentru corectarea carenţelor nutriţionale responsabilede apariţia tulburărilor de creştere, de demineralizarea oaselor sau de o dantură cu probleme. Ea îşi găseşte deasemenea un loc important în regimurile alimentare dieteticerecomandate persoanelor suferinde de hepatită precum şi în dieta de convalescenţă după oafecţiune acută ( cazurile de gripă).

MIEREA ROMÂNEASCĂ

MIEREA DE SALCÂM – Caracteristici: culoare galben deschis spre chihlimbariu cu aromafină florală şi o cristalizare lentă şi foarte fină. Proprietăţi: emolientă pentru traiectul digestiv,uşor expectorantă, stimulează transpiraţie în caz de răceală.

MIEREA DE TEI: Caracteristici: chihlimbariu cu uşoare reflexe verzui, cu aromă şi gustspecifice teiului şi o cristalizare naturală lentă şi cu cristale neregulate. Proprietăţi: acţiunesedativă, antispastică, calmantă pentru sistemul nervos, uşurează digestia stimulând secreţia biliară, uşor hipnotică; are efect asupra durerilor de stomac, atenuându-le, este un tonic puternic.are efecte antiseptice şi neurosedative.

MIEREA DE FLOAREA SOARELUI - Caracteristici: de culoare galbenă, consistenţă solidă,miros specific şi gust dulce şi delicat. Proprietăţi specifice: hipolipemiantă ( scade nivelul

lipidelor sanguine). Recomandări speciale: ca agent hipocolesteroemiant şi antiarteriosclerotic.

MIEREA POLIFLORĂ – conţine în mare parte nectar de roiniţă, având ca principale proprietăţiacţiunea anspastică şi sedativă determinată de prezenţa unui ulei volatil specific.

MIEREA POLIFLORĂ DE MENTĂ ( specifică DELTEI DUNĂRII) are efecte: analgezice,carminative (uşurează digestia şi elimină flatulenţă – balonare), este tonică, antispastică şispasmele pilorice, efecte pozitive în diskineziile biliare şi gastro-intestinale.

MIEREA POLIFLORĂ CU TRIFOI are acţiune diuretică, antidiareică şi expectorantă.

MIEREA DE MANĂ (CONIFERE SAU MIERE DE PĂDURE) – Înafara unor cantităţiimportante de glucoză, fructoză şi elemente minerale, conţine uleiuri volatile şi răşini care îi oferăefecte specifice. Este recomandată ca agent antiseptic şi antiinflamator natural. Se foloseşteîmpotriva tusei.




Polenul recoltat de albine

Din punct de vedere nutriţional, polenul – definit ca « super-aliment » - şiderivatul său natural păstura, contribuie în mod esenţial în alimentaţie prin elemente

nutritive de bază care îşi dovedesc valoarea în numeroase situaţii.Încă din anii ’70, în România, prima ţară din lume în care utilizarea produselorstupului s-a făcut pe baze ştiinţifice, polenul poliflor recoltat de albine a constituit un

produs de mare interes. Studiile ştiinţifice au pornit desigur de la experienţa şi tradiţiaapicultorilor care aşa cum s-a constat, au organismele mai rezistente şi mai sănătoase. Dealtfel, în formă tradiţională, polenul a fost folosit de medicina populară cu mult succes.

Încercarea de a explica potenţialul rol nutritiv şi terapeutic al polenului pentruorganismul uman, a condus la introducerea sa în largul spectru de resurse naturale

accesibile omului.

Tipuri de polen şi aplicaţiile lor terapeutice

Tipul de polen Proprietăţi terapeutice

Salcâm Sedativ

Castan dulce

(comestibil)

Favorizează circulaţie venoasă şi arterială, decongestionează ficatul şi prostata

Castan porcesc

(sălbatic)

Acţionează în tulburări circulatorii (mai ales venoase), fortifică reţeaua capilară

Rapiţă Efecte favorabile în ulcere varicoase (prin aplicare locală)

Păpădie Diuretic, acţionează favorabil asupra rinichilor şi vezicii urinare, depurativ şiuşor laxativ

Măr Efecte benefice asupra miocardului, efect tonic (vitalizant) general

Coacăze negre Tonic general şi antidiareic

Salcâm galben japonez Prin prezenţa rutinului, o acţiune foarte eficientă asupra rezistenţei capilare;

protejează organismul împotriva hemoragiilor şi scade timpul de coagulare;întăreşte contracţiile inimii şi reglează ritmul cardiac. Este indicat în tulburări deritm cardiac, eretism cardiac şi fragilitate capilară.

Salvie Acţiune asupra funcţiei intestinale şi a celei digestive; diuretic, poate contribui la

regularizarea fluxului menstrual;

Cimbrişor Activează circulaţia, tonic şi uşor afrodisiac, acţionează ca pectoral şi antiseptic. Tei Sedativ, emolient




Este deasemenea important de menţionat că amestecurile de miere şi polen, miereşi păstură, sau cele de miere cu păstură şi lăptişor de matcă se caracterizează printr -un

grad ridicat de asimilare a compuşilor nutritivi, mai mult, mierea joacă un important rolde vehicul pentru celelalte produse ale stupului sau aşa cum vom vedea şi pentru alte produse naturale cu acţiune nutritivă sau terapeutică.

Păstura.

Polenul recoltat de albine este depozitat în stup, în celulele fagurilor. Schimbărilece intervin în timpul depozitării, datorită condiţiilor de temperatură şi umiditate, conducla formarea păsturi i cunoscută şi sub denumirea de “pâinea albinelor”. La depozitarea polenului în faguri, albinele nu ţin cont de originea botanică a acestuia,astfel încât în aceiaşi celulă se pot regăsi polenuri de culori diferite. În aceste condiţii,transformările ce apar de îndată ce pelota de polen este formată, se continuă în stup şi încelulele fagurilor, astfel încât se produc o serie de transformări biochimice, se ajunge la omodificare de structură, fapt ce situează păstura pe un nivel calitativ superior polenului.

Lăptişorul de matcă

Lăptişorul de matcă este secretat de glandele hipofaringiene (uneori denumiteglandele pentru hrana puietului) ale albinelor lucrătoare tinere (albinele doici), pentru ahrăni larvele tinere şi matca adultă.

Spectaculoasa fertilitate şi viaţa mult mai lungă a mătcii, hrănită exclusiv culăptişor de matcă, sunt cele două argumente care au condus în mod sugestiv la credinţa căacest produs ar putea produce efecte similare la om. La începutul anilor 1950, au începutsă apară articole, mai ales în presa apicolă franceză, care lăudau virtuţile lăptişorului dematcă, cu referinţe speciale la cercetările efectuate în mai multe spitale. In 1968, RemyChauvin nu a găsit sursa acestei informaţii şi ca urmare a considerat-o nefondată.

Compoziţia lăptişorului de matcă (Lercker et al., 1984 şi 1992)

Compusul Concentraţie minimă Concentraţie maximă

Apă 57% 70%

proteine (N x 6,25) 17% din greutatea uscată 45% din g.u.

Zaharuri 18% din greutatea uscată 52% din g.u.

Lipide 3,5% din greutatea uscată 19% din g.u.

Minerale 2% din greutatea uscată 3% din g.u.




Administrat pe cale orală timp de 1 – 2 luni, prin înghiţire sau prin topiresublinguală în doze cuprinse între 200 – 500 mg, lăptişorul de matcă acţionează ca tonicşi stimulant, cu efecte euforice asupra omului sănătos. Cei ce au consumat acest produsdeclară că au trăit o senzaţie generală de bine (resimţit la nivelul stării fizice – rezistenţăla oboseală, o mai bună performanţă intelectuală (o mai bună capacitate de învăţare şi o

mai bună memorie) şi efecte directe asupra stării mentale (mai multă încredere în propriile forţe, stare de bine şi euforie). Cu alte cuvinte, pentru omul sănătos, lăptişorulde matcă acţionează ca stimulent general, îmbunătăţeşte răspunsul imun şi funcţiilegenerale ale organismului.

Trebuie menţionat, şi aceasta de mai multe ori, că produsele apicole sunt contraindicate persoanelor care suferă de alergii grave la polen sau au hipersensibilitate la acestea. Lăptişorul de

matcă este de asemenea contraindicat femeilor gravide şi mamelor care alăptează. Lăptişorul de matcă pot provoca reacţii alergice la persoanele susceptibile, între care

eczeme, rinite, urticarie şi bronhospasm. Conform unor monografii publicate în Noua Zeelandă şiAustralia, există rapoarte asupra unui caz de colită hemoragică apărut ca urmare a consumului delăptişor de matcă timp de 1 lună. Au fost raportate şi cazuri de astm acut, anafilaxie şi într -un caz,

moarte, urmare unei crize de astm produse de consumul de lăptişor de matcă.

Propolisul

Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produsenaturale datorită studiilor şi cercetărilor efectuate care atribuie acestuia şi diferitelor salefracţiuni nenumărate acţiuni biologice şi efecte terapeutice. Între acţiunile terapeuticemarcante, se pot enumăra: antimicrobiană, antibiotică, antifungică, antiinflamatorie,analgezică, antioxidantă şi anti-tumorală.

La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferiteformule de medicamente (îndeosebi în Europa răsăriteană), suplimente sau aditivialimentari şi băuturi, pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru prevenirea unor afecţiuni inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabet şi chiar unele forme de cancer.

Constituenţii farmacologic activi din propolis se găsesc în fracţiunile solubile îndiferiţi solvenţi organici, cum este cazul alcoolului etilic – principalul solvent utilizat la

obţinerea de extracte de uz farmaceutic.

Larvele de albine

Puietul de albine constituie ceea ce se numeşte un al 8-lea produs al stupului, ce

se poate valorifica în diferite formule de suplimente nutriţionale, sau poate fi consumat ca




atare în diferite reţete de preparate, în unele cazuri putând reprezenta chiar baza activă aunor medicamente. In ţara noastră acest produs are un statut bine definit şi este cunoscutsub denumirea de apilarnil (după numele celui ce l-a reconsiderat, apicultorul N.V.Ilieşiu,la începutul anilor 80).

Ceea ce este foarte important de menţionat este faptul că indiferent că este vorbade larve de albine lucrătoare, larve de matcă sau larve de trântor, toate se caracterizeazăca excelente surse de proteină.

Apilarnilul – denumirea produsului utilizat la noi în ţară ca materie primă pentru prepararea de suplimente nutriţionale şi medicamente, este obţinut prin recoltareaconţinutului celulelor de trântori la vârsta de 7 zile (a 10-a zi de la depunerea oului) şi asubstanţelor nutritive ce există în acestea, conţinut ce este triturat, omogenizat şi ulterior liofilizat pentru a fi conservat şi apoi utilizat.

Produse ale stupului fără acţiune nutritivă

Veninul de albine

Veninul este secretat de glandele specializate ale albinelor lucrătoare şi alemătcilor. Lucrătoarele îl utilizează pentru apărarea stupului împotriva intruşilor iar mătcile pentru a-şi ucide şi elimina rivalele.

Veninul de albine conţine o mare varietate de substanţe-amine biogene, peptide,

enzime, care în ciuda conotaţiei neplăcute asociate denumirii de “venin” sunt foarteimportante pentru organismul uman. Efectele veninului de albine sunt cunoscute din

vechime, motiv pentru care produsul a fost utilizat în medicina tradiţională.

Metode recente de tratament constau în aplicarea de injecţii, aplicarea terapiei cuvenin de albine în puncte de acupunctură, în medicină orientală . pentru evitarea durerilor asociate tratamentului clasic cu înţepături de albine sau injecţiile, veninul de albine estecomponetul activ al unor unguente şi linimente cu aplicare locală sau tehnicifitoterapeutice. Principalele afecţiuni în care veninul de albine îşi probează eficacitateasunt cele reumatismale, nevrargiile, scleroza multiplă, dar şi ca stimulent al sistemului

imunitar.

Ceara de albine




Ceara de albine este un amestec de substanţe grase-lipide şi hidrocarburi cu mirosuşor de răşină. Din timpuri străvechi ea a fost utilizată pentru o mare varietate de produseîntre care cataplasmele, pomezile, cremele de înfrumuseţare. În industria farmaceuticăceara de albine este utilizată de unguente, pentru filmarea tabletelor ca adeziv etc.

Produsele apicole – statut legal

MEDICMEDICAMENTEAMENTE

COSMETICE

REFERINŢEŞTIINŢIFICE

ALIMENTE ŞISUPLIMENTE

NUTRIŢIONALE

Avantajele aplicăriiAvantajele aplicăriitratamentelor apiterapeuticetratamentelor apiterapeutice

Eficacitate crescutăEficacitate crescutănnumeroaseumeroase indicaindicaţţiiii

AbsenAbsenţţa efectelor a efectelor

ssececundare,undare,

aa contr contr aa--indicaindicaţţiilor iilor

şşi ai a incompatibilitincompatibilităăţţilor ilor

Câmp foarte larg de aplicare atâtCâmp foarte larg de aplicare atât

î î n scop preventiv câtn scop preventiv cât şşi curativi curativ,,

UUşşurinurinţţă de aplicareă de aplicareCosturi relativ reduseCosturi relativ reduse




Tipuri de tratamente apiterapiceTipuri de tratamente apiterapice

• Terapia cu venin de albine -

Apipunctura

• Cicatrizarea cu miere de albine şi /sau

propolis• Tratamente fizioterapice

• Aerosoloterapia

Apipunctura

ApipuncturaCombinaţie între Medicina Tradiţională Chineză şi

terapia cu venin de albine

Mini-înţepătura• Constă în retragerea acului albinei din piele

după câteva secunde , aceasta pentru a puteaadministra o doză mai mică de venin de albine.

Această tehnică se utilizează mai ales laadministrarea pirmei înţepături pentru testulde alergie.

Micro-înţepăturaTehjnică aplicată mai ales în Orient )Japonia,

Coreea şi China)

Constă î n aplicarea directă a acului albinei şi nu aalbinei

Auto-tratament cu veninInjecţ ii deapitoxină

AplicaAplicaţţii externe ale mierii de albineii externe ale mierii de albine

Tratamente fizioterapiceTratamente fizioterapice

• electroforeza

• ultrasonoforeza

• Iontoforeza cuapitoxină (venin)

• masaje,presopunctură (cuunguent pe bază deapitoxină, propolissau miere)

• balneoterapie (cumiere)

AAeerosolrosoloterapiaoterapia

• Importanţa originii florale demierii.

• Aparatura este cea utilizată deobicei î n practica curentă.

• Soluţia conţine propor ţii identicede miere şi de ser fiziologic(isotonicitate de pH)

• Aerosoloterapia cu miere, cupropolis şi cu lăptişor de matcă).

• Aerosoli cu propolis(oftalmologieşibronhopnéumologie; ORL)

• Pulverizaţi ide lăptişor de matcăliofilizat.




Aplicaţii terapeutice ale produselor apicole

Oftalmologie

Afecţiuni

a) Infecţii ale anexelor oculare :

blef arite, conjunctivite, arsuri oculare (produse prin căldură sau produse chimice), keratităherpetică

b) Cataractă senilă c) Cataractă complicată cu glaucom

Otorinolaringologie – ORL

Afecţiuni

Boli la nivel nazal:

rinite, sinusite, rinosinusite, rinite catarale;

Boli la nivelul gâtului:amigdalite, faringite, laringite, laringofaringite

Boli la nivelul urechii:otite medii, otită extern, eczema urechii

Stomatologie

Afecţiuni

Gingivite şi infecţii ale cavităţii bucale periodontopatii marginale (cronice)Carii dentare – acţiune anestezică




Cardiologie

Afecţiuni

Boala cardiacă ischemică, ateroscleroză coronariană, ateroscler oză sistemică,

Hipertensiune arterială

Bronhopneumologie

Afecţiuni

Bronşite, traheite, astm bronşic, emfizem pulmonar, bronhopneumopatie cronică obstructivă(BPOC), tuberculoză pulmonară, etc.

Gastroenterologie

Colite de fermentaţie,Colite de putrefacţie şi spastice ,Ulcere Patologie hepatică

Steatoză hepatică

Ciroză gravă Hepatite




Reumatologie

Afecţiuni

Ar trită, gută, afecţiuni articulare şi musculare Scleroza în plăci Periartrite

Dermatologie

AfecţiuniDermatite, eczeme, tricofiţii,Arsuri de gradul I şi II Acnee juvenilă , răni Psoriasis

Escare, ulcere de decubit

Pediatrie

Tulburări de creştere – rahitism – metabolismul calciuluiMalnutriţie – lipsă de poftă de mîncare (anorexie) Retardare neuropsihomotorie

Infecţii cu giardia – Lamblia intestinalis Convalescenţă post-hepatită




Urologie – ginecologie

Afecţiuni ginecologice:Eroziuni de col uterinBoli infecţioase

TrichomoniazăCandidoză vaginală

Boli urologice

prostatite, adenom de prostată

Sexologie

Tulburări de libidoTulburări de dinamică sexuală – Ejaculare precoce

Tulburări psihologice asociate cu disfuncţie sexuală

CCancer ancer ulul şşii apitapiteerapirapiaa

PROPOLISUL

• Extracte specifice de propolisverde din Brazilia de la speciaBaccharis dracunculifolia careconţine compuşi cu acţiuneanticanceroasă (artepillina,diterpenoizi ai clerodanului)

• Compuşi din propolisul european(quercetina, CAPE - esterul

fenetilic al acidului cafeic)




CCancer ancer ulul şşiiapitapiteerapirapiaa

LĂPTIŞORUL

DE MATCĂComisia de Apiterapie are rezerve şi invită la

prudenţă în utilizarea lăptişorului de matcăde cătrepacienţii atinşi de o formă de cancer declarată.

CCancer ancer ulul şşii apitapiteerapirapiaa

POLENULConţinutul ridicat în seleniu al polenului pentru

prevenirea apariţiei anumitor cancere (pulmonar,de colon, colorectal).

Aplicarea locală de păstură şi de propolis caadjuvante în tratamentul unor tumori maligne

maxilo-faciale.

Teren precanceros : polen, propolis, păstură Î ntărirea terenului imunitar .

DDiabiabetuletul

PROPOLIS

Acţiune directă la nivelul celulelor beta din

pancreasul endocrin.

Un efect de tip « free radical-scavenger »

sau captator de radicali liberi.

O inhibare a producţiei de interleukină 1 βşi a enzimei NO sintetază

LĂPTIŞOR DE MATCĂun constituent peptidic de tip insulină –

insuline-like)

Bolile autoBolile auto--imuneimune

VENINUL DE ALBINE

Sclerodermia- maladie auto-imun

ăgeneralizată a ţesutului conjunctiv –

Tratament cu înţepături de albine şi cu

lăptişor de matcă.

Tiroidită auto-imunăPROPOLISUL

Encefalomielit ă – venin de albine

Guşă limfomat oasă,

Lupus eritematos sistemic, Cirozăhepati că auto-imună.

SidaSida

• Oamenii de ştiinţă francezi şi italieni au demonstrat recent căfosfolipaza A2 din veninul de albine formează o nouă clasă deinhibitori ai virusului HIV, blocând intrarea acestuia în celulagazdă şi deci şi replicarea sa.

• Propolisul, prin proprietăţile sale de BRM-like (BiologicalRespons Modifier, modulator al răspunsului biologic), ar putea ajuta la stimularea unui sistem imunitar deficitar şicontribui astfel la creşterea rezistenţei organismului la infecţiileoportuniste.

• Proprietăţ ile antivirale ale compuşilor din produsele apicole neoferă posibilitatea de a imagina o politerapie ce poate controlaaceastă boală.




SSclcleerorozaza î î nn plplăciăci (multip(multiplălă))

• Numai în SUA, circa 130.000 de persoanesufer ă de această boală. Tabloul

simptomatic este extrem de variabil de la opersoana la alta.

• Apiterapia (prin administrarea per os depolen, lăptişor de matcă şi propolis) şi

• În principal prin aplicarea veninului dealbine sub formă de înţepături pe câtevapuncte specidice de acupuncture

• Pentru obţinerea unor paliere din ce în cemai stabile în procesul de ameliorare sepoate ajunge până la un număr de circa 200 înţepături! )

4 decenii de apiterapie romaneasca

Documents