3. cuibul albinelor

of 45 /45
Pentru construirea fagurilor, albinele melifere îşi produc singure ceara mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie, însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0,8 mg; pentru 1 kg ceară curată, o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori de ceară. „Cuibul” - spaţiul în care familia de albine trăieşte şi se reproduce - format din faguri clădiţi din ceara secretată de glandele cerifere ale lucrătoarei. CUIBUL ALBINELOR Cele 4 perechi ale glandei cerifere de pe abdomenul lucrătoarei, fiecare cu un solz nou de ceară albă. Solzii sunt detaşaţi iar ceara este prelucrată în fagure cu ajutorul mandibulelor Oglinzi cerifere

Upload: pandele-palamida

Post on 30-Jul-2015

357 views

Category:

Documents


42 download

DESCRIPTION

Multumiri Doamnei Profesoare Jitariu

TRANSCRIPT

Page 1: 3. Cuibul albinelor

• Pentru construirea fagurilor, albinele melifere îşi produc singure ceara mai ales în lunile aprilie – iunie/iulie, însă numai în cazul unei alimentaţii bogate în hidraţi de carbon. O plăcuţă de ceară cântăreşte 0,8 mg; pentru 1 kg ceară curată, o colonie are nevoie de circa 1 milion de plăcuţe sau de solzişori de ceară.

• „Cuibul” - spaţiul în care familia de albine trăieşte şi se reproduce - format din faguri clădiţi din ceara secretată de glandele cerifere ale lucrătoarei.

CUIBUL ALBINELOR

Cele 4 perechi ale glandei cerifere de pe abdomenul lucrătoarei, fiecare cu un solz nou de ceară albă. Solzii sunt detaşaţi iar ceara este prelucrată în fagure cu ajutorulmandibulelor

Oglinzi cerifere

Page 2: 3. Cuibul albinelor

• Dacă un roi de albine ajunge într-un stup gol fără rame sau faguri, el trebuie să-şi realizeze proprii faguri pentru a-şi asigura aprovizionarea.

• Fagurii vor fi construiţi de sus în jos. Albinele se înlănţuie în şir sau în ciochine, întotdeauna cu capul în sus şi secretă solzişori de ceară. Cu picioarele din spate şi mandibulele ceara este frământată, umezită, divizată în părţi corespunzătoare şi clădită. Aleatoriu sunt lipite de perete bucăţi de ceară, până la alcătuirea primei aglomerări de material. Mai întâi, se construieşte un perete median, pe care începe alcătuirea alveolelor. Cu cât creşte fagurele în jos, cu atât alveolele apar mai adânci la capătul de sus, până când ele capătă adâncimea normală.

Construirea fagurilor

Fagure- Apis mellifera

Page 3: 3. Cuibul albinelor

• Fagurii claditi sunt formati din cateva mii de celule hexagonale. Fundul celulei este format din 3 fete romboice, care participa la alcatuirea fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Aceasta arhitectura ofera fagurelui o mare rezistenta.

• Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul, spatiu prin care albinele trec usor. In mod obisnuit, fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali, iar dupa cum sunt asezate ramele in stup, se distinge un cuib in „pat rece” si in „pat cald”, cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul.

• Alveolele individuale ale fagurelui au o uşoară înclinaţie de 4-5° în sus→ avantaj: mierea din celulele căpăcite nu se scurge în afară →greutatea conţinutului alveolelor dă fagurelui o anumită stabilitate. La rezistenţa fagurelui mai contribuie şi o puternică îngroşare a capacului peretelui alveolelor. În afară de aceasta, la canturile împreunate, pereţii celulelor sunt bine fixaţi. Un dm² din suprafaţa unui fagure plin cu miere cântăreşte 350 g. Feţele opuse ale fagurelui

formează fundul celulei

Page 4: 3. Cuibul albinelor

Celulele (alveolele), tipuri de celule

După mărime, formă, număr şi destinaţie, celulele sunt: -de albine lucrătoare, de trântori, de mătci şi intermediare. La albinele melifere din ţara noastră deosebim trei feluri de celule (alveole) ale

fagurilor: alveolele pentru lucrătoare (cu un diametru în medie de 5,37 mm), alveole ale trântorilor (cu dimensiuni în medie de 6,91 mm) şi alveolele mătcilor, mari, în formă de ghindă, atârnând în jos.

Page 5: 3. Cuibul albinelor

Celulele lucrătoarelor servesc la creşterea puietului albinelor lucrătoare, depozitarea mierii şi a polenului. Celulele de trântor sunt destinate creşterii puietului de trântor şi depozitarea mierii. Forma acestor două tipuri de alveole este o prismă cu şase laturi, cu fundul trirombic. Unghiul obtuz al acestor suprafeţe se închide într-o piramidă trilaterală. Fiecare perete şi suprafaţă de bază reprezintă un perete despărţitor între două alveole, → o utilizare optimă a spaţiilor → pe fiecare cm² încap patru alveole de albine lucrătoare şi trei alveole de trântori → se reduce foarte mult risipa de material de construcţie → rezistenţă şi stabilitate constructivă şi o încălzire mai redusă. Construcţia este şi termoizolantă, iar alveolele hexagonale oferă larvelor rotunde toate condiţiile necesare de dezvoltare. Profunzimea alveolelor depinde de modul de întrebuinţare. Alveolele pentru puiet sunt adânci de 10-12 mm, în timp ce alveolele pentru miere sunt mai adânci. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime totală de 27-37 mm. Lucrătoare cu puiet căpăcit şi celule în

stânga sus, iar celulele de trântor, în dreapta jos

Page 6: 3. Cuibul albinelor
Page 7: 3. Cuibul albinelor

• folosesc exclusiv pentru creşterea matcilor şi sunt in numar de cateva zeci. Odată ce larva ajunge în stadiul final, alveola atinge şi ea dimensiune definitivă. După eclozarea reginei, alveola este uzată. Din cauza lungimii ei, alveola de matcă în poziţie orizontală nu are loc între doi faguri. De aceea capătul mare este orientat în jos. Alveolele de matcă sunt clădite în acele locuri ale fagurelui în care există spaţiu mai mult faţă de fagurele vecin: mai ales marginile şi colţurile fagurelui în zona de jos. Fagurele de matca are formă de „ghinda” la exterior si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10-21 mm.

Alveolele mătcilor (botcile)

Page 8: 3. Cuibul albinelor

În colonie se deosebesc doua tipuri de botci: de roire si de salvare. Primele sunt clădite în perioada naturală a roitului, având forma şi dispoziţia pe rame specifice botcilor de regină (la margine). Botcile de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci. In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile. Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori. Botcile sunt substanţial mai mari (de mărimea unei alune) decât celulele albinelor lucrătoare sau decât ale trântorilor. Botca este încărcată cu lăpişor de matcă, hrana secretată de albinele lucrătoare. Acest tip de hrănire condiţionează creşterea mătcii şi deplina dezvoltare a organelor sexuale. La deplina dezvoltare, matca ecluzionează din botcă, condiţionată fiind să vâneze şi să ucidă regine competitoare şi să se împerecheze cu trântorii.

Page 9: 3. Cuibul albinelor

Mătcile Apis mellifera crescute în botci şi hrănite cu lăptişor de matcă.

Creşterea mătcii

Page 10: 3. Cuibul albinelor

În cuibul (stupul) în care fagurii sunt construiţi în lungime, unul lângă altul, ei sunt dispuşi în ordine: în mijloc, pe fagurii centrali se află fagurii pentru puiet în diferite stadii de dezvoltare, ocupând suprafaţa cea mai mare (cantitatea de puiet scade spre fagurii periferici); în partea de sus a fiecarei rame şi în colţurile superioare, se găsesc fagurii cu miere şi cu polen; pe fagurii laterali creşte cantitatea de hrană, iar pe cei marginali se găsesc numai provizii.

Ordinea în cuib

Page 11: 3. Cuibul albinelor

• Fagurele puietului se recunoaşte după forma bombată a construcţiei fagurelui. Matca îşi depune ouale în mod sistematic, puietul în diferite stadii evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate. Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca să nu poată fi furate. În timp ce cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi polen trebuie să sporească, iar drumurile dus-întors ale albinelor se intensifică.

• Mierea şi hrana sunt aduse la cuib în apropierea urdinişului acolo unde începe să se formeze şi ghemul pentru iarnă. Acesta începe consumul hranei în anotimpul rece, deplasându-se înspre partea de sus, din spate, a stupului pe măsură ce hrana este consumată în celelalte zone.

Page 12: 3. Cuibul albinelor

A – Miere necăpăcită B – Păstură-Polen (pâinea albinei) C – Puiet de lucrătoare căpăcit. Puietul de trântor are un căpăcel mai bombat D – Larve de diferite vârste în toate direcţiile, mai puţin la stânga, unde celulele sunt goaleE – Ouă neeclozionate în toate direcţiile

Anatomia ramei

Page 13: 3. Cuibul albinelor

Reproducţie albine

pe cale sexuală prin partenogeneză

ouă fecundate ouă nefecundate

albinele lucrătoare şi matca trântorii

REPRODUCTIA ALBINELOR

Page 14: 3. Cuibul albinelor

Etapele descrise

gametogeneza

la nivelul gonadelor ♀ - ovogeneza→gameţi femeli = ovulele

la nivelul gonadelor ♂- spermatogeneza→gameţi masculi = spermatozoizii

fecundatia

împerecherea

metamorfoza

Maturitatea sexuală a mătcilor apare la vârsta de 6-10 zile, iar a trântorilor la 8-14 zile.

Page 15: 3. Cuibul albinelor

• Matca virgină efectuează zboruri de orientare ce preced împerecherea, în vederea recunoaşterii teritoriului şi a stabilirii locului de împerechere. Ea este urmărită de 100-300 trântori, roiul acestora având forma unei piramide, cu vârful îndreptat către matcă. La un zbor, matca se poate împerechea cu 7-8 trântori. Pentru a-şi asigura cantitatea de spermă necesară umplerii spermatecii, aprox. 50% din mătci pot executa două sau mai multe zboruri de împerechere, în aceeaşi zi sau în zilele următoare.

• Actul împerecherii: prin intromisiunea bulbului penisului în camera acului, unde are loc ejacularea spermei şi apoi retragerea penisului. Totul durează 5 secunde în medie, trântorul ne-supravieţuind, datorită pierderii organelor. La 2-3 zile după împerechere, matca începe să depună 1000-2500-3000 ouă zilnic, iar într-un an, între 175.000-200.000 ouă.

• Dacă o matcă nu se împerechează în timp util, adică în decursul primei luni de viaţă, ea devine trântoriţă şi depune numai ouă nefecundate.

Împerecherea

Page 16: 3. Cuibul albinelor

• Reprezintă procesul de contopire între elementele sexuale femele şi masculine, rezultatul fiind oul sau zigotul. În cadrul familiei, albinele sunt doar 10% surori si 90% semisurori, deoarece matca se împerecheaza cu mai multi trântori.

• Matca depune diferenţiat ouale, în funcţie de dimensiunea celulei: depune ouă fecundate în celulele mici de lucrătoare şi ouă nefecundate în celulele mari de trântori, printr-un proces neclarificat încă.

• În condiţiile ţării noastre este de dorit obţinerea unei prolificităţi mari în luna aprilie, pentru a valorifica culesul de la salcâm. Astfel, la începutul lunii mai, familia va fi numeroasă şi puternică. O matcă neameliorată va depune maxim de ouă în iunie-iulie, corespunzător înfloririi speciilor florei spontane, familia devenind numeroasă către sfârşitul verii, ea consumănd rezervele de hrană realizate anterior de o familie slabă.

• Un alt vârf al prolificităţii se doreşte în perioada 15 august-15 septembrie, pentru obţinerea unei populaţii tinere şi viguroase, apte pentru iernat. În acest scop, mătcile de anul precedent se vor schimba în luna iulie, cele tinere fiind capabile să depună maxim de ouă în august-septembrie.

Fecundaţia

Matca caută o celulă potrivită

Page 17: 3. Cuibul albinelor
Page 18: 3. Cuibul albinelor

• = totalitatea transformărilor morfo-fiziologice ce au loc într-un ciclu complet, de trecere prin fazele de ou, larvă, nimfă şi adult.

• Stadiul de ou durează 3 zile, în acest timp având loc intense procese de diviziune celulară. Dacă observăm un fagure cu ouă recent depuse, acestea apar ca nişte puncte albe. Lungimea oului poate fi cuprinsă între 1,3-1,8 mm. Timp de trei zile oul se înclină din ce în ce mai mult, până când, din poziţie aproape verticală ajunge orizontal. A treia zi după pontă, are loc ecloziunea larvei. Înainte de aceasta, albinele doici depun în jurul oului lăptişor, care va uşura ecloziunea.

Metamorfoza

Ou A. mellifera la baza celulei

Page 19: 3. Cuibul albinelor

• Din a patra zi, larva de matcă este alimentată exclusiv cu lăptişor, iar larvele de lucrătoare şi trântori, cu un amestec de miere, polen şi apă.

• În acest stadiu greutatea corporală a lucrătoarelor creşte de aprox. 1400 de ori, a trântorilor de 3300 ori, iar a mătcii de 2700 ori în condiţii optime de alimentaţie. La o hrănire deficitară, la sfârşitul etapei larvare, corpul acestora poate cântari doar 60% din greutatea corporală normală.

• Stadiul larvar dureaza 5,5 zile la matcă, 6 zile la lucrătoare şi 7 zile la trântor.

• Acum au loc 4 năpârliri, câte una în primele patru zile ale stadiului.

• La sfârsitul acestui stadiu, albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros, format din ceară şi polen, ce permite respiraţia larvei. Masa corporala a lucrătoarei a ajuns acum la 140 mg, a trântorului la 340 mg şi a mătcii de 250 mg.

Larva este încovoiată, cu partea concavă către pereţii celulei; consuma treptat lăptiţorul şi se mişca circular în interiorul celulei. Hrănirea este intensivă: de la aprox. 0,1 mg ajunge în 3 zile la aprox. 5 mg.

Page 20: 3. Cuibul albinelor

• În continuare larvele încep să îşi ţeasă gogoaşa şi năpârlesc a cincea oară. Se trece în faza de prenimfă şi apoi de nimfă, când se pierde aprox. 50% din masa corporală larvară. Formarea gogoşii durează 2 zile la lucrătoare, 3,5 zile la trântor şi 1,5 zile la matcă.

• Transformarea în nimfă are loc la 2 zile după căpăcirea celulei larvei. Stadiul dureaza 12 zile la lucrătoare, 14 zile la trântor şi 7,5 zile la matcă.

• Nimfa prefigurează albina adultă, este incoloră şi aripile au aparenţa unor foiţe şifonate. În această etapă apar ochii, zona toracică se închide la culoare şi se formează partea dorsală. După ultima năpârlire, aripile se măresc. Albina definitiv formată străpunge căpăcelul alveolar din mijloc, în timp ce trântorii şi matca, din margine. Învelişul nimfei rămâne în alveola natală.

• Lucrătoarele eclozionate consumă polen timp de 6-8 zile, timp in care se vor desăvârşi d.p.d.v. fiziologic. Puietul de trântorii se poate recunoaşte în stup după dimensiunea mai mare a celulelor şi după căpăcelele bombate, cele ale lucrătoarelor fiind plate. •Temperatura optimă de dezvoltare

a puietului: 34-36°C±1-2°C.

Page 21: 3. Cuibul albinelor
Page 22: 3. Cuibul albinelor

Colonia de albine- Dezvoltarea şi diferenţierea castelorColonia de albine- Dezvoltarea şi diferenţierea castelor

Durata de timp necesară dezvoltării castelor

  Zile după depunerea ouălorEtapa Lucrătoare Matcă Trântor

Stadiu ou 3 3 3

Căpăcire celule 8 8 10

Devine pupă 11 10 14

Devine adult 20 15 22.5

Ieşirea din celulă

21 16 24

Page 23: 3. Cuibul albinelor

• Hrana de bază a albinelor: nectar, miere, polen şi apă.• Nectarul: secretat de glandele nectarifere ale florilor; produs glucidic de

diferite concentraţii. Albinele mai recoltează şi excreţiile dulci ale afidelor = paraziţi ai plantelor → „mierea de mană”, foarte dăunătoare pentru hrana albinelor iarna, producând toxicoze, diaree → % ridicat mortalităţii. Convertirea nectarului în miere = transformarea zaharozei în glucoză şi fructoză, prin acţiunea invertazei = enzimă elaborată de glandele faringiene ale lucrătoarelor de 21 de zile. Acest proces biochimic este completat de unul fizic, prin care surplusul de apă este eliminat prin ventilaţie, ajungându-se la o concentraţie de 18%.

• Mierea = unica sursă de energie pentru albine. În compoziţia mierii intră glucidele (80-85%), enzime, vitamine, proteine, substanţe minerale, acizi organici. În cursul unui an, hrana unei familii de albine constă din 90-100 kg miere.

• În timpul culesului, vara, mierea constituie hrana energizantă a coloniei de albine. Această soluţie cu 78% până la 81% zahăr invertit este necesară albinelor pentru a le da energia necesară activităţilor din interiorul şi din exteriorul stupului. În timpul zborului albinele au nevoie, la fiecare jumătate de oră, de 30 mg de hrană stimulativă, înmagazinată în guşă. În funcţie de necesarul de energie, hrana ajunge în stomac. Sângele albinei conţine, în medie, 2% zahăr (sângele uman conţine 0,1% zahăr). Câtă vreme guşa albinei este plină, ponderea hemoglucidelor rămâne constantă. După golirea guşii, ea scade rapid, albina devinind incapabilă de zbor şi moare.

• Mierea şi hrana stimulativă sunt necesare pentru traiul şi menţinerea proceselor vitale şi a temperaturii adecvate în interiorul stupului. Astfel, consumul hranei stimulative de către albinele lucratoare din interiorul stupului depinde foarte mult de temperatura exterioară.

Hranirea albinelor

Page 24: 3. Cuibul albinelor

Consumul hranei energizante în functie de temperatura exterioară (după Zander/Weiβ 1964)

Temperatura (0C)

Consumul în mg (oră / albină)

113748

11,00,71,4

Cel mai redus consum de energie se înregistrează la o temperatură de 370C → menţinerea constantă a temperaturii de 370C în interiorul stupului în lunile de primăvară-vară, influenţează pozitiv consumul hranei şi producerea de energie, în avantajul albinelor.

Puterea coloniei este condiţionată de starea de sănătate a puietului şi stimularea exterioară a culesului. Rezervele ajung de la 30 kg la 80 kg, în funcţie de activitatea de clădire a fagurilor şi de recolta preluată de apicultor. Consumul de miere al unei colonii în lunile de vară ar trebui să ajungă la 30-40 kg pentru a acoperi necesarul de energie.

Iarnă, în perioada lipsei puietului, când nu există aport de hrană din exterior, necesarul scade la jumătate.

Necesarul stupului-etalon = 0,5-1 kg în lunile octombrie, noiembrie, decembrie şi ianuarie. Din februarie, cantitatea de miere folosită de fiecare colonie creşte = un consum de 1-2 kg, determinat de începerea îngrijirii puietului şi de necesitatea încălzirii sporite a coloniei de albine. Din aprilie necesităţile de hrană sporesc şi mai mult, o dată cu creşterea coloniei, dar şi cu oferta existentă deja în natură. În acest timp se realizează curăţarea coloniei de reziduurile adunate în timpul iernii şi de albinele moarte.

Page 25: 3. Cuibul albinelor

Polenul = unica sursă de proteine pentru albine. Albinele recoltează polenul cu ajutorul pieselor bucale, este umectat şi amestecat cu miere regurgitată din guşă, preluat de membre şi depozitat în corbicule. În stup, polenul este degajat cu pintenul membrului mijlociu, introdus în celulele de lucrătoare şi presat cu capul. Trei sferturi din celulă se umple cu polen presat, peste care este depus un strat subţire de propolis; în timpul culesului, celula va fi umplută cu miere şi se va închide cu un capac de ceară. În lipsa aerului, polenul suferă în celulă un proces de fermentaţie lactică, transformându-se în păstură. Componentul principal al polenului = proteinele (7-35%) + lipide, vitamine, substanţe minerale, enzime, acizi organici. Pe baza proteinelor se realizează procese complexe plastice, de producere a cerii, formarea lăptişorului, invertirea zaharozei. Valoarea deosebită a polenului este dată de conţinutul în aminoacizi esenţiali: arginină, histidină, leucină, izoleucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină şi valină.

Într-un an, o familie de albine consumă între 15-55 kg polen, în funcţie de puterea ei. In functie de origine şi de valoarea biologică, polenul poate avea valoare scăzuta (conifere), medie (arin, alun), ridicată (fag, arţar, ulm, porumb) şi foarte ridicată (pomi fructiferi, trifoi roşu, salcie, mesteacăn).

Page 26: 3. Cuibul albinelor
Page 27: 3. Cuibul albinelor

• În condiţiile lipsei totale de polen natural în stup, se folosesc înlocuitorii de polen, constituiţi din amestecuri diferite: - făină de soia degresată, drojdie de bere, cazeină (zer proaspăt), lapte praf degresat, etc.

• Se pot utiliza reţete diferite: - drojdie uscata + făină de soia + 10% polen;- lapte praf degresat + cazeină;- 3 măsuri drojdie uscată + 3 măsuri faină de soia + 1 măsură lapte praf.

• Amestecurile descrise se administrează pe o soluţie de zahăr = 2 părţi zahăr + 1 parte apă caldă. 1,136 l sirop se amestecă cu 0,453 kg înlocuitor de polen, se frământă şi se formează turtiţe ce se administrează iarna, pe rame, hrana acoperind necesarul pentru 10 zile.

• 500 g pastă obţinută din 74% zahăr + 19% miere + 7% polen de porumb şi alun, administrată la sfârşitul iernii, determină o creştere cu aprox. 30% a numărului de larve. Administrarea înlocuitorilor de polen se poate face şi toamna, fără să fie totuşi oprită descreşterea naturală a populaţiei de albine din familia respectivă.

• Alte practici:- introducerea în hrana albinelor a acidului pantoteic → accelerarea creşterii puietului- administrarea unor amestecuri de polen + drojdie de bere + albumine lactice + vit. C → dublarea - triplarea cantităţii de laptişor produsă.

Înlocuitorii de polen

Page 28: 3. Cuibul albinelor

Sunt amestecuri de miere cu zahăr pudră, folosite pentru completarea hranei. Pentru obţinerea turtiţelor se frământă 4 părţi de zahăr pudră cu o parte de miere încălzită, amestecul păstrându-se mult timp, în recipiente bine închise.

Turtiţa se utilizează mai ales pentru hrănirea în partea de deasupra ramelor. Cantităţi mari se pot produce de maşini de frământat aluat. În lipsa acestora, se foloseşte un alt procedeu: 1 kg de miere se dizolvă în 1 l apă; cu această soluţie se udă 10 kg de zahăr pudră, într-un vas bine închis. După circa două săptămâni, zahărul pudră a absorbit complet soluţia de miere şi se formează o turtiţă mai moale, comparativ cu turta frământată. Este foarte potrivită pentru hrănirea stimulatoare de primăvară.

La producerea turtiţei, în loc de miere se poate folosi sirop de zahăr, obţinut prin fierberea soluţiei de zahăr cu puţin acid citric. Prin procedee industriale, se produc turtiţele Apifonda. De puţină vreme au apărut pe piaţă preparate obţinute din sirop de zahăr: produsele franţuzeşti Apireve (mai cunoscut) şi Apistar. Sunt produse din porumb, obţinute cu ajutorul fermenţilor şi cu un conţinut de apă de 20-25%. Datorită concentraţiei mari de zahăr, ele pot fi păstrate mult timp. Ele au altă compoziţie glucidică decât mierea: conţin maltoză şi glucoză, dar nu şi fructoză (nu este zahăr invertit).

Turtiţe de păstură

Page 29: 3. Cuibul albinelor

• Indispensabilă vieţii albinei. Alimentele organice ce reprezintă hrana albinelor (mierea, zahărul şi polenul), sunt completate de componenta anorganică, apa.

• Surse de apă ale coloniei de albine: nectarul şi lichidul dulce secretat de afide şi apa din natură.

• Spre deosebire de miere, sau polen, apa nu este înmagazinată în faguri. Rolul ei este în transportul substanţelor nutritive. Este indispensabilă pentru dizolvarea substanţelor organice, ca şi în metabolismului albinelor.

• Nevoia de apă a coloniei de albine creşte primăvara, când mierea este parţial cristalizată şi când hrana din faguri trebuie fluidizată. Cu cât puietul este mai numeros intr-o colonie, cu atât mai mare este nevoia de apă.

• În zilele de vară, apa serveşte la reglarea temperaturii în stup. Pentru scăderea temperaturii se va pulveriza apă pe faguri şi pe pereţii stupului. O mare parte a apei ajunge acum în interiorul coloniei prin nectar şi prin lichidul dulce secretat de afide. În această perioadă este nevoie de un aport sporit de apă. În zbor, albinele elimină apa prin anus. Nevoia de apă a unei colonii este scăzută în lunile de iarnă. În lunile în care puietul este îngrijit şi hrănit, necesarul de apă este de 200 g pe zi.

ApaApa

Page 30: 3. Cuibul albinelor

Aerul• Din cauza respiraţiei, aerul din stup este mai bogat în

dioxid de carbon decât aerul de afară. Vara, concentraţia de dioxid de carbon din stup poate atinge valori de 1% (în aer concentraţia de dioxid de carbon: 0,03 - 0,06%). In ghemul de iarnă, concentraţia de dioxid de carbon poate urca la 6%, concentraţie care nu pune, totuşi, în pericol viaţa albinelor. O colonie poate suporta fără probleme o concentraţie de dioxid de carbon de 10-15%.

• Răspunzătoare pentru aerarea în stup, sunt „albinele lucrătoare ventilatoare”. Ele produc curenti de aer prin mişcările intensive ale aripilor, capului şi părţii din spate a corpului şi ventilează aerul încărcat, din interior spre exterior. Prin această activitate este îndepărtată si umiditatea din stup, precum şi substanţele iritante ca fumul sau spray-urile tranchilizante folosite de apicultori.

Page 31: 3. Cuibul albinelor

• Temperatura

• Albina are nevoie de căldură. La o scădere a temperaturii până la 7-9°C, albinele devin imobile. La 4-6°C, apare o rigiditate care duce la moarte. Albinele de iarnă pot suporta temperaturi mai scăzute decât albinele de vară, iar in interiorul stupului, cele din marginea ghemului suferă de frig mai mult decât cele din mijloc. Acestea din urmă hibernează cel mai bine.

• Colonia de albine îşi poate regla corespunzător temperatura în interiorul stupului. Între faguri, în perioada februarie-septembrie, se inregistrează o temperatură constantă de 35°C, temperatură la care se dezvoltă cel mai bine puietul. La o temperatură mai mică care persistă mai mult, puietul moare sau apar infirmităţi. Răcirea de scurtă durată nu dăunează. Temperaturile mai mici, în jur de 10°C, pot fi suportate în intervale scurte de timp, dacă rezervele de hrană sunt îndestulătoare.

• În cazul în care apare o supraîncălzire a cuibului cu puiet, întreaga colonie încearcă să aducă temperatura la valoarea normală. Temperatura poate fi reglată până la 40,5°C, la temperaturi mai mari albinele părăsind stupul.

• În perioada fără puiet, iarna, colonia de albine îşi menţine temperatura necesară supravieţuirii. Colonia formează un ghem, albinele stau foarte aproape una de alta, iar schimbul de căldură se intensifică.

Page 32: 3. Cuibul albinelor

Ghemul nu îşi păstrează o densitate constantă, densitatea albinelor variind odată cu scăderea sau creşterea temperaturii. În timp ce albinele din straturile exterioare stau îngrămădite cu capul spre interior, în centrul ghemului există o anumită libertate de mişcare. Ghemul este în permanentă mişcare, aşa încât albinele de la exterior îşi schimbă, după timp, locul cu cele din interior şi invers.

Temperatura ghemului de iarnă nu este aceeaşi la exterior şi la interior. În timp ce la margine temperatura este de 7-11°C, aceasta creşte în interiorul ghemului la 25°C şi, uneori, chiar mai mult. Urmarea este un consum sporit de hrană.

Ghemului de iarnă se formeaza cand temperatura scade şi persistenţa la 10°C. Urdinişurile mari şi lipsa învelitorilor de iarnă ale stupului determină imediat formarea ghemului de iarnă. În iernile blânde, în locurile însorite şi protejate de vânt, coloniile de stupi bine izolaţi termic nu mai formează ghemul şi se continuă creşterea puietului. Primăvara, datorita scăderii rezervelor de albumină si a celor de hrană, apar diverse boli.

Page 33: 3. Cuibul albinelor

• Alături de temperatură şi umiditatea este unul dintre factorii care influenţează activitatea albinelor în stup. În partea cea mai uscată a stupului, în spaţiile dintre fagurii cuibului cu puiet, umiditatea relativă, la o temperatură de 35°C este de 40% (Bűdel 1947). În lunile de primăvară şi la o temperatură de circa 10°C, umiditatea creşte mai ales la marginea stupului → apariţia condensului, care se depune pe folia izolantă.

Page 34: 3. Cuibul albinelor

• PANA AICI –SE TERMINA DOCUMENTUL, RESTUL PENTRU DOCUMENTARE

Page 35: 3. Cuibul albinelor

The Honey Bee Colony – The Honey Bee Colony – Caste Development and DifferentiationCaste Development and Differentiation

Bee Nutrition: Bee Nutrition: Pollen is stored in broodcomb cells and is the main Pollen is stored in broodcomb cells and is the main

supply of protein and vitamins for the hive. Pollen is supply of protein and vitamins for the hive. Pollen is 6 to 28% protein by weight and usually contains the 6 to 28% protein by weight and usually contains the 10 amino acids essential for bees. 10 amino acids essential for bees.

Nectar is from 5 to 80% sugar, so nectar is the Nectar is from 5 to 80% sugar, so nectar is the carbohydrate supply for the hive. carbohydrate supply for the hive.

Nectar is placed in honeycomb cells and the Nectar is placed in honeycomb cells and the bees tending the honeycomb evaporate the bees tending the honeycomb evaporate the water from the nectar by rapid wing movement water from the nectar by rapid wing movement to create ventilation. to create ventilation.

When the amount of water remaining in the When the amount of water remaining in the nectar is less than 18%, the mixture is called nectar is less than 18%, the mixture is called honey and the bees cap off the cells.honey and the bees cap off the cells.

Page 36: 3. Cuibul albinelor

The Honey Bee Colony – The Honey Bee Colony – Caste Development and DifferentiationCaste Development and Differentiation

AA mixture of honey and pollen is mixture of honey and pollen is called "bee bread" and is the food for called "bee bread" and is the food for most larvae and bees. most larvae and bees.

WWhen a worker egg has been hen a worker egg has been selected to become a queen, it is selected to become a queen, it is moved to a much larger queen cell moved to a much larger queen cell and is fed large quantities of "royal and is fed large quantities of "royal jelly" which is similar to bee bread jelly" which is similar to bee bread but contains more mandibular gland but contains more mandibular gland secretions and more honey (34% vs. secretions and more honey (34% vs. 12%). 12%).

TThe larger cell for growth, larger he larger cell for growth, larger food supply, additional carbohydrate, food supply, additional carbohydrate, and more worker secretions results and more worker secretions results in the development of a queen.in the development of a queen.

Page 37: 3. Cuibul albinelor

The Honey Bee Colony –The Honey Bee Colony – Modern HivesModern Hives

Page 38: 3. Cuibul albinelor

The Honey Bee Colony –The Honey Bee Colony – Modern HivesModern Hives

 Langstroth HiveLangstroth Hive

Page 39: 3. Cuibul albinelor

The Honey Bee Colony –The Honey Bee Colony – Modern HivesModern Hives

Page 40: 3. Cuibul albinelor

Workers lay many eggs in queenless colonies. In the honey bee less than 0.1% of the workers in a colony with a queen have active ovaries, versus up to 50% in queenless colonies.

Apis mellifera Worker-Laid Eggs

Page 41: 3. Cuibul albinelor

Queen Honey Bee Laying Egg

Page 42: 3. Cuibul albinelor
Page 43: 3. Cuibul albinelor

•Recently hatched honey bee larvae are feeding on royal jelly for three days. Only larvae selected to become queens are fed the jelly longer than three days.

Page 44: 3. Cuibul albinelor

Same Cells Used for Brood Rearing

Page 45: 3. Cuibul albinelor

A. mellifera Comb With Brood & Nectar