Clasa a XII-aSubiect de oral

"Dubla intentie a limbajului si problema stilului",

de Tudor VianuDemonstrati "dubla intentie a limbajului si

problema stilului" din eseul cu acelasi nume de T.Vianu.

Prin "Arta prozatorilor romani" T.Vianu inaugureaza la noi critica stilistica, oferindu-ne o originala istorie a stilurilor epice in literatura romana.

Eseul "Dubla intentie a limbajului si problema stilului" deschide aceasta carte. - Autorul justifica aici teoretic metodologia pe care a aplicat-o in studiul artei

prozatorilor romani. - In teoria stilului Vianu pleaca de la dubla intentie a limbajului, spunand ca

''cine vorbeste comunica si se comunica".Deci limbajul este in acelasi timp tranzitiv si reflexiv. - Cele doua intentii ale limbajului se afla intr-un raport de "cooperare", in

sensul ca vorbitorul comunica un mesaj dar in acelasi timp intra intr-un raport social cu cei care il asculta, exprimandu-si atitudinea fata de cele comunicate tranzitiv.

- Cele doua functii ale limbajului se afla insa si intr-un raport de inversa proportionalitate, in sensul ca valoarea reflexiva a limbajului scade in functie de cresterea valorii tranzitive.

Deci cu cat o manifestare lingvistica se adreseaza unui grup mai mare de ascultatori, cu atat valoarea lui tranzitiva creste, iar valoarea sa reflexiva (starea sufleteasca ce a produs-o ) scade.

- Din acest raport T.Vianu deduce ca limbajul poetic se caracterizeaza prin tranzitivitate limitata si printr-o reflexivitate infinita.

- T.Vianu face distinctie intre limbajul teoretic (matematic) si cel artistic .Limbajul matematic este un simplu instrument explicabil de comunicare, pe

cand limbajul artistic este dominant de inefabil, capata o ambiguitate ce trebuie descifrata.

Actul matematic este tranzitiv, pe cand cel liric ( artistic ) este reflexiv.

- Stilul este - dupa Vianu - expresia unei individualitati, deci stilul literar este modul particular de a comunica al unui scriitor.

1

- Stilul unei opere literare depinde de personalitatea creatoare a artistului si de continutul de idei (fondul) operei respective.

- Vianu urmareste apoi interconditionarea dintre continut si forma, dintre idee si forma poetica a operei.

El subliniaza ca forma poetica plasticizeaza o idee, iar o idee cu multiple semnificatii cere o forma poetica pe masura.

- Vianu se opreste si asupra pericolelor care ameninta expresia poetica: obscuritatea ( cand limbajul poetic se concentreaza exclusiv in reflexivitatea a, mergand pana la o incifrare totala ) si banalitatea ( cand se exagereaza intentia tranzitiva a limbajului, scriitorul folosind un limbaj prozaic ).

2