27 enea sergiu final - arheovest · logice intruzive și non-intruzive, precum și complexe...

ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

II2

-IN HONOREM GHEORGHE LAZAROVICI-

Interdisciplinaritate în Arheologie

Timişoara, 6 decembrie 2014

JATEPress Kiadó

Szeged 2014

Editori: Sorin FORŢIU Adrian CÎNTAR Consilier științific: Dorel MICLE Coperta: Gloria VREME-MOSER, www.ideatm.ro Foto copertă: Ovidiu MICȘA Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2014 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

referință bibliografică

ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General)

ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2)

Avertisment

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate

autorilor.

Sorin

Sticky Note

ArheoVest, Nr. II: In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2).

Sorin

Sticky Note

Avertisment Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celor două volume tipărite. Doar paginile albe din volumele tipărite au fost omise iar linkurile către paginile WEB au fost activate.

571

ELEMENTE DE LANDSCAPE ARCHAEOLOGY ÎN ZONA SITURILOR CUCUTENIENE COSTEŞTI-CIER ŞI GIURGEŞTI-DEALUL MĂNĂSTIRII, JUD. IAŞI

Dumitru Boghian*, Sergiu-Constantin Enea**, Radu-Gabriel Pîrnău***, Cristian Secu****

* Facultatea de Istorie și Geografie, Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava; [email protected] ** Liceul “Ion Neculce”, Târgu Frumos, jud. Iași; [email protected] *** Colectivul de Geografie, Academia Română, Filiala Iași; [email protected] **** Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, [email protected] Abstract. Landscape archaeology elements in the cucutenian-site areas from Costeşti-Cier and Giurgeşti-Dealul Mănăstirii, Iaşi County. In this study, the authors present their conclu-sions obtained through corroborating and integrated approach to the archaeological, geological, geographical, pedological, archaeozoological and archaeobotanical data which facilitate a holistic interpretation of the cucutenian sites, the microregions from Costeşti-Cier and Giurgeşti-Dealul Mănăstirii (Monastery Hill), from the perspective of displaying their ecolo-gical landscape (landscape ecology) and the archaeological landscape (landscape archaeology), in the Middle-Late Atlantic and Subboreal stages. In this regard, the field investigations as well as achieving the thematic cartographic materials were very helpful, using the possibilities offered by the digital terrain models within GIS / SIG. Directly or by analogy, there have been realized some modelings and reconstructions of the landscape/ecosystem prehistoric evolution in the micro-area Giurgeşti‒Costeşti (the upper Bahluiet stream, sub-basin Bahlui, Prut hydrographical basin), for the understanding and the coherent interpretation of the complex geosystemic and anthropogenic balance in the Târgu Frumos region (Poarta Târgului Frumos / Târgu Frumos Gate), an important micro-region of movement and contact during the proto-and historical times. All these data and reconstructions have offered the opportunity of a more accurate and nuan-ced explanation of the dynamics, of patterns and characteristics of the eneolithic habitat in the Târgu Frumos micro-region, very intensely inhabited by the Precucuteni-Cucuteni and Horodiştea-Erbiceni communities (mil. 50‒30 BC), taking into consideration the natural envi-ronment feature.es, their adaptation power, their cultural traditions or those acquired by suc-cessive acculturations. Keywords: landscape archaeology, Cucuteni culture, Costești, Giurgești, interdisciplinary researches.

Sorin

Typewritten Text

referință bibliografică

Sorin

Sticky Note

Dumitru Boghian, Sergiu-Constantin Enea, Radu-Gabriel Pîrnău, Cristian Secu, Elemente de landscape archaeology în zona siturilor cucuteniene Costeşti-Cier şi Giurgeşti-Dealul Mănăstirii, jud. Iaşi, În: ArheoVest, Nr. II: [Simpozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 2, pp. 571‒611, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/27.pdf

572

1. Introducere și obiective Zona sau Poarta Târgului Frumos1 este bine cunoscută, în literatura arheo-

logică, prin numărul mare de stațiuni cucuteniene repertoriate, eforturile depuse de specialiști pentru investigarea acestora confundându-se, într-o măsură importantă, cu mersul cercetărilor acestei civilizații, în cei 130 de ani care au trecut de la semnala-rea stațiunii eponime2. În aceste condiții, se poate evidenția însemnătatea deosebită a zonei în discuție pentru cunoașterea, înțelegerea și reconstituirea trăsăturilor lumii eneolitice est-carpatice.

Cercetările interdisciplinare efectuate în siturile eneolitice din zona Târgului Frumos3, împreună cu achizițiile metodologice și informaționale din domeniile conexe arheologiei (paleoclimatologie, paleogeomorfologie, arheozoologie, palino-logie etc.), coroborate cu atentele și aprofundatele investigații de teren, precum și realizarea de materiale cartografice tematice și simulări digitale, utilizând posibili-tățile GIS/SIG (aplicațiile bazate pe modelul numeric al terenului (DTM-Digital Terrain Model) ne-au permis realizarea unor modelări și reconstrucții ale evoluției peisajului/ecosistemelor preistorice în micro-zona Giurgești-Costești, în special, în încercarea de a înțelege și interpreta, coerent și integrat, complexul echilibru geosis-temic și antropic din Poarta Târgului Frumos.

Cunoscute și cercetate din perioada interbelică și anii celui de-al doilea război mondial, când s-au efectuat primele săpături arheologice4, uitate apoi o bună perioadă, cu materialele diseminate la Institutul de arheologie Vasile Pârvan din București (transferate de la Muzeul Național de Antichități din București), Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț (materialele din cercetările preotului Constantin Matasă), Muzeul Apelor Mihai Băcescu din Fălticeni (materiale provenite din sondajele lui Vasile Ciurea, întemeietorul Muzeului Fălticeni), Muzeul

1 Tufescu, 1940, p. 329-416. 2 Schmidt, 1932; Petrescu-Dîmbovița, Văleanu, 2004; Ursulescu, 2009; Dinu, 2006, p. 31-56; Dumitrescu, 1933, p. 56-87; Lazarovici, Lazarovici, 2012; Dumitrescu et alii, 1954; Dinu, 2003, p. 75-96; Ursulescu-Boghian, 1996, p. 38-73; Ibidem, 1998, p. 13-42; Ursulescu et alii, 2002a, p. 29-54; Ibidem, 2002b, p. 101-130; Ursulescu et alii, 2003, p. 27-40; Ursulescu et alii, 2005, p. 217-260; Ursulescu et alii, 2006, p. 3-23; Mihai, Boghian, 1981, p. 429-452; Boghian, Mihai, 1987, p. 313-324; Boghian, 1995, p. 195-203; Idem, 1997, p. 63-74; Idem, 2004; Brigand et alii, 2012, p. 5-32. 3 A se vedea apendicele I, Dumitrescu et alii, 1954, p. 554-606; Ursulescu et alii, 2002a, p. 29-54; Iidem, 2002b, p. 101-130; Micle et alii, 2010, p. 23-37. 4 Siturile au fost semnalare de învățătorul Vasile D. Diaconescu din Costești (1937); Săpături la Costești: Vasile Ciurea (septembrie?/octombrie 1937), Constantin Matasă (1939), cercetare de teren Corneliu N. Mateescu (1938); primele săpături sistematice (1942)-Ecaterina Vulpe, Meluța Miroslav (Marin), în cele două situri; cercetări perieghetice Constantin Mihai la Giurgești (1970‒1992); săpături sistematice D. Boghian, S.-C. Enea și colaboratorii la Costești (2012‒2014) și diagnostic arheologic la Giurgești (2014). Vezi: Ciurea, 1938, p. 3-11; Mateescu, 1940, p. 63-67; Matasă, 1941, p. 73-84; Vulpe, 1944, p. 37-38; Marin, 1951, p. 89-98; Mihai, 1972-1973, p. 11-15; Boghian et alii, 2013, p. 199-200, 366-367; Boghian et alii, 2014, p. 204-206, 518-525.

573

Bucovinei din Suceava (transferate de la Fălticeni) și Muzeul școlar de la Liceul “Ion Neculce” din Târgu Frumos (materialele din cercetările perieghetice Constantin Mihai, Dumitru Boghian, Sergiu-Constantin Enea), fapt care a îngreunat foarte mult valorificarea științifică, cele două situri au intrat, în ultimul timp, într-un firesc proces de reevaluare, prin investigații interdisciplinare. Într-o fructuoasă colaborare între specialiștii de la Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași și Liceul “Ion Neculce” din Târgu Frumos, cu sprijinul logistic și al autorităților locale (Târgu Frumos și Costești), au putut fi efectuate cercetări arheo-logice intruzive și non-intruzive, precum și complexe investigații geografice, pedo-logice, arheozoologice, palinologice, arheometrice etc. Încercăm astfel, să obținem cât mai multe date despre comunitățile cucuteniene care au trăit în aceste așezări, să salvăm și să valorificăm, fie și parțial, patrimoniul arheologic recuperat de-a lungul timpului, deoarece cele două situri se află în avansate stadii de degradare, în special cel de la Costești.

În aceste condiții, în rândurile care urmează, ne propunem să prezentăm încercarea noastră de modelare a peisajului eneolitic din micro-zona în care se găsesc cele două situri, caracterizată printr-o serie de determinanți geografici care au influențat, în mod direct și important, locuirea cucuteniană. Pledăm pentru dezvol-tarea pe scară largă a investigațiilor microzonale de tip landscape archaeology, aces-tea fiind singurele care pot să ofere detaliile atât de necesare înțelegerii și interpre-tării suficient de corecte a evoluției fiecărei comunități umane în parte, într-o diver-sitate de manifestări geografice, sociale și culturale. Demersul nostru se întemeiază și pe constatarea potrivit căreia se pune mult prea mult accent pe stabilirea unor cadre generale ale devenirii comunităților umane pre-, proto- și istorice, inclusiv paleo-geografice, adesea monodisciplinar, pierzându-se din vedere/eludându-se/ considerând că nu sunt necesare “detaliile” în care și-au desfășurat viața oamenii de altădată.

2. Date generale despre situri 2.1. Scurtă caracterizare geografică a Șeii Ruginoasa-Strunga5 Siturile de la Costești și Giurgești (comuna Costești) se găsesc în răsăritul

României, partea de vest a județului Iași, la 6‒8 km nord-vest de orașul Târgu Frumos și 50 km vest de municipiul Iași. Siturile în discuție sunt amplasate în partea nord-estică a Șeii Ruginoasa-Strunga (Poarta Tâgului Frumos) (Fig. 1), în valea superi-oară a Bahluiețului (7‒10 km SSE de la izvor), într-un relief colinar, sub 300 m alti-tudine, la contactul dintre Dealul Mare/Hârlău (SE Podișului Sucevei) și Podișul Central Moldovenesc, alcătuind, spre răsărit, un “amfiteatru”, cu o largă deschidere spre sud, către Podișul Central Moldovenesc, și est, spre Câmpia vălurită a Moldovei.

Șaua Ruginoasa-Strunga este o înșeuare colinară, de eroziune, care se carac-terizează prin platouri și interfluvii largi și joase, orientate monoclinal NV‒SE, frag-

5 Anumite informații cu caracter geografic au fost preluate din Boghian et alii, 2014, sub tipar.

574

mentate și sculptate în roci mai moi, argilo-nisipoase6, având, în general, altitudini în jurul a 150‒175 m7 (Fig. 2.1; 3.2).

Fig. 1. Localizarea zonei Târgu Frumos.

Din punct de vedere geologic, zona aparține Platformei est-europeene (V Platformei Moldovenești8), peste care s-au așternut depozitele basarabiene (Sarma-țianul mijlociu) (Fig. 3.1), alcătuite dintr-o succesiune de argile, marne cu alternanțe de nisipuri și orizonturi subțiri de gresii calcaroase și calcare oolitice, vizibile în unele deschideri naturale (valea Hărmăneștilor: calcarul oolitic superior de Hărmă-nești, gresia oolitică de Crivești; valea Bahluiețului superior: la sud-est de

6 Șandru et alii, 1972, p. 24-30; Băcăuanu et alii, 1981, p. 264-265; Gheorghiu, Lupu, Bratiloveanu, 1992, p. 460-462; Minea, 2012, p. 29-30; Boghian, 2004, p. 49-50. 7 Alexa-Angleluș, 2006, p. 17. 8 Minea, 2012, p. 16-20.

575

Ruginoasa, pe pârâurile Haina și Crivești; versantul estic al Dealului Pietrișul9; valea pârâului Cotocu/Chetrosu/Pășcănia/Bărbătești, la Giurgești (270 m altitudine).

Spre sud și est, până la Târgu Frumos și spre Iași, faciesul calcaros devine argilos.

Fig. 2. Localizarea Șeii Ruginoasa-Strunga și a microzonei Târgu Frumos; 2. Schiță a bazinului hidrografic al Bahluiețului, Sectorul Târgu Frumos

(suporturi cartografice http://www.weather-forecast.com/locations/Tirgu-Frumos (1); ANCPI (2)).

9 Macarovici, Turculeț, 1956, p. 288-291; Foetterle, 1870, p. 319; Cobălcescu, 1883, p. 36-39, fig. 9; Juravle, 2013, p. 18-19, fig. 7; Minea, 2012, p. 20-22; Lazarovici et alii, 2012, p. 13-14.

576

Microzonal (Fig. 4), cele două localități sunt amplasate între dealurile Pie-trișul (325 m), la vest, și Ulmișul (Olniș, 306 m), la est, în sectorul sud-vestic al Platformei structurale Broscăria-Laiu, prelungire de SV a masivului deluros Dealul Mare (Hârlău)10. De aceea, cea mai întinsă suprafață a microregiunii este ocupată de relieful structural, specific platformei (platourile, văile și cuestele Bahluiețului și Cotocului/Pășcănia), și sculptural, deluvial, de vârstă cuaternară, favorizat de pan-tele abrupte ale versanților, alternanța rocilor dure (gresiile calcaroase) cu cele moi și friabile (nisipuri, argile), care au generat un microrelief de alunecări, în trepte și valuri, în funcție de substratul litic care susține platoul structural, unele active, altele stabilizate. Văile care fragmentează teritoriul studiat sunt specifice structurii mono-clinale: subsecvente, cu o pronunțată asimetrie a profilului transversal, unele pante de peste 25% și versanți de tip cuestă (Hărmăneștilor, Budei, Batoagelor etc., în sec-torul nordic11) (Fig. 5.1).

Valea Bahluiețului este de tip consecvent, în sectorul superior, și devine subsecventă, în aval de Târgu Frumos (Fig. 2.2). Relieful de acumulare, coluvio-proluvial, este restrâns ca suprafață (în vetrele satelor Giurgești și Costești-Pietrișul), fiind alcătuit din aluviuni grosiere (nisipoase), depuse deasupra unei albii minore actuale puțin adânci (1‒3 m)12. În aval de Vascani și după confluența cu Cotocu/ Chetrosu/Pășcănia, Bahluiețul a creat o microdepresiune din ce în ce mai largă, des-chisă spre S‒SE, pe unii dintre martorii de alunecare, desprinși din versanții dealu-rilor Ulmișul (pe stânga) și Pietrișul (pe dreapta), cu suprafețele mai întinse și cvasi-plane, fiind întemeiate așezările protoistorice și istorice, inclusiv vetrele satelor medievale și cele actuale.

Fragmentarea reliefului, prin evoluția paleogeografică a rețelei hidrografice, dependentă de Bahluieț, și înclinarea predominantă spre sud-est, sud și sud-vest, au determinat și expozițiile caracteristice pe aceleași direcții (Fig. 5.2), favorizând înte-meierea habitatului uman și utilizarea terenului.

Aflată la contactul dintre districtele climatice ale Podișului Sucevei, Câm-piei Moldovei și Podișului Central Moldovenesc, Șaua Ruginoasa-Strunga se carac-terizează, în prezent, printr-un climat temperat continental, bine individualizat sezo-nier, uneori excesiv, alteori cu influențe scandinavo-baltice, mai reci și mai umede (spre nord) și stepice, est-europene, cu influențe de ariditate, mai rar cele meditera-niene, în sud-sud-est, în funcție de ciclicitatea și/sau predominanța anticiclonilor islandez, azoric, euro-asiatic/siberian și a ciclonului mediteranian13.

Temperaturile medii anuale se află la nivelul izotermei de 8‒9 °C, cu osci-lațiile normale, precipitațiile anuale înscriindu-se în izohietele 550‒650 mm (Fig. 6/ 1-214), fiind mai abundente primăvara și vara.

10 Tufescu, 1937, p. 58-59. 11 Ioniţă, 2000, p. 13. 12 Alexa-Angheluș, 2006, p. 20-23; Minea, 2012, p. 29-30. 13 Mihăilă, 2006, p. 405-411, 414; Nistor, 2008. 14 Hijmans et alii, 2005, p. 1965-1978.

577

Vânturile dominante sunt cele de N și NV către S și SE, favorizate și de orientarea văii Bahluiețului15. Datorită factorilor microzonali (altitudine, fragmenta-rea reliefului, orientarea văilor, orientarea versanților/expoziție, vegetație etc.) s-au dezvoltat microclimate locale complexe, cum sunt: topoclimatul versanților slab însoriți (versantul vestic al Dealului Ulmișul, pe stânga Bahluiețului; versantul estic al Dealului Pietrișu, pe dreapta; versantul est-sud-estic al Dealului Ocoalelor, pe dreapta pârâului Cotocu/Pășcănia); topoclimatul văilor înguste (cursul superior al Bahluiețului; valea pârâului Cotocu/Pășcănia), caracterizate prin temperaturi mai scăzute și umiditate mai ridicată16.

Fig. 4. Detaliu al terenului în microzona Costești‒Giurgești.

(© Radu-Gabriel Pîrnău)

15 Alexa-Angheluș, 2006, p. 27-41. 16 Ibidem.

578

Fig 3. Hărți ale Șeii Ruginoasa-Strunga. 1. Harta geologică; 2. Harta hipsometrică. (© Radu-Gabriel Pîrnău)

579

Hidrografia microregiunii face parte din bazinul Bahluiețului/Bahluiașului (bazinul Bahlui, și, prin acesta, al Prutului), care este principalul curs de apă cu orientare consecventă din zonă (L=51 km; S=559 km2. În cursul superior, până la sud de Costești, Bahluiețul are o vale îngustă, cu versanții aproximativ simetrici și o pantă longitudinală destul de accentuată (7,8 m/km, panta medie 24‰, până la con-fluența cu Pășcania, 19‰, până la confluența cu Probota, coeficient de meandrare cuprins între 1,06 și 1,15). În acest sector, Bahluiețul adună, de pe stânga, pârâurile: Cotocu/Pășcănia (L=10 km, S=12 km2, coeficient de meandrare 1,11) și Probota/ Valea Bunei (L=9 km, S = 10 km2, coeficient de meandrare 1,05)17, iar de pe dreapta unele pârâuri foarte mici (Valea Drăgoteni, Vascani) și văi create de izvoarele de versant și torenți (Fig. 2.2). Pârâurile permanente au o alimentare freatică, pluvială și nivală moderată, primăvara și vara, dar în timpul ploilor și averselor provoacă eroziuni laterale și pagube locale, uneori importante.

Șaua Ruginoasa-Strunga și microzona Giurgești-Costești este încadrată în unitatea hidrologică a dealurilor înalte și unitatea hidrologică a zonelor de contact, apele având o mineralizare ridicată, bicarbonatată sodică (clasele I-II de calitate)18. Apele subterane, hidrostructurile de suprafață și cele de adâncime pot fi, funcție de structura geologică și precipitații, puternic mineralizate19 (cazul fântânii “sărate” din curtea locuitorului Emil Văcărașu, casa nr. 420, Costești)20 și apar, din depozite deluvio-coluviale, ca izvoare de versant și/sau la baza acestora.

Referitor la vegetație și faună, Șaua Ruginoasa-Strunga și, implicit, microzona Giurgești-Costești se află la întâlnirea provinciilor central-europeană est-carpatică și balcano-moesică21, caracterizându-se prin silvostepă (subetajele pădurilor de gorun și amestec și pădurilor de stejar), puternic antropizată (Fig. 7.1).

Falnicii codrii medievali din zonă, care se prelungeau cu cei ai Cârligăturii, acei “codrii merei” (M. Costăchescu)22, continui până în apropiere de Iași, au fost drastic exploatați, rămânând doar câteva fragmente forestiere de stejar (Quercus robur), amestecat cu carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus campestris), tei (Tilia alba, T. cordata), jugastru (Acer campestre), frasin (Fraxinus excelsior), cireș sălba-tic (Cerasus avium), așa cum există între Movileni și Strunga, Giurgești și Vascani.

Astăzi, unii versanți degradați (pârâul Rediu, stânga pârâului Cotocu/Pășcă-nia, dreapta Bahluiețului, la sud de Târgu Frumos) sunt stabilizați prin plantații de salcâm (Robinia pseudoacacia). Pajiștile se găsesc pe șesul îngust al Bahluiețului și pe versanții afectați de eroziuni, fiind compuse din asociații xeromezofile de

17 Ujvári, 1972, p. 542-543; Atlasul cadastrului apelor din România, 1992, p. 455-456. 18 Minea, 2012, p. 252-254, fig. 128. 19 Ibidem, p. 123-152. 20 Lazarovici et alii, 2012, p. 17, fig. I.14. Verificarea noastră la fața locului (17 iulie 2014) a indicat doar existența unei ape sălcii și nu sărate, poate din cauza mineralizării dependente de precipitații. 21 Monah, 2001, harta 4. 22 Costăchescu, 1931, p. 181, 330; Tufescu, 1940, p. 343-347.

580

Fig. 5. Hărți ale Șeii Ruginoasa-Strunga. 1. Harta pantelor; 2. Harta expoziției terenului. (© Radu-Gabriel Pîrnău)

581

Fig. 6. Hărți ale Șeii Ruginoasa-Strunga. 1. Harta temperaturilor. (© Radu-Gabriel Pîrnău)

582

graminee (Festuca, Andropogon, Stipa, Poaceae) amestecate cu arbuști și tufărișuri cu porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina), păducel (Crataegus mono-gyna), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana)23.

Ca animale de pădure, au supraviețuit: căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa ferus), vulpea (Canis vulpes), bursucul (Meles meles) și o avi-fauna specifică, în vreme ce pe pajiști trăiesc: iepurele de câmp (Lepus europaeus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cri-cetus cricetus) 24 etc.

Procesele pedologice, desfășurate de-a lungul mileniilor, prin interacțiunea fizico-chimică şi biologică a principalilor factori pedogenetici (relieful, rocile de solificare, clima, apele, vegetația, microorganismele, omul și timpul), au stat la baza formării și evoluției solurilor zonale și intrazonale. Pe platourile înalte s-au dezvol-tat, ca soluri specifice, luvosolurile și faeoziomurile greice și argice, caracteristice pentru zonele acoperite cu vegetație forestieră și/sau care au evoluat în trecut în infrastructura masivelor forestiere, în prezent restrânse prin defrișare. În partea estică a regiunii, care corespunde Câmpiei Moldovei, solurile caracteristice sunt cernozio-murile tipice și cambice, dezvoltate în condițiile unor climate și vegetații de silvo-stepă (Fig. 7.2).

Noile investigații pedologice microzonale, întreprinse în Șaua Ruginoasa-Strunga, au condus la realizarea unor precizări prețioase, în conformitate cu noile taxonomii ale solurilor. Astfel, în partea central-nordică a acestei înșeuări, la altitu-dini mai mari (250‒400 m), sunt prezente solurile cernoziomoide (FZcb – faeozio-muri cambice, conform SRTS 2012) care se asociază cu faeoziomurile greice și stagnice, făcând trecerea către luvosolurile tipice și stagnice. În sectorul sudic al microregiunii, cu altitudini mai joase (sub 250 m), se găsesc, în cvai-totalitate, faeoziomuri cambice (numite pratoziomuri, soluri cernoziomoide de pădure, soluri negre cernoziomoide, în sistemele mai vechi de clasificare ale solurilor)25. Aceste soluri au aspect de cernoziom cambic, specific zonei de silvostepă, dar sunt întâlnite și în zona forestieră, mai înaltă (la altitudini de peste 250 m), în special în partea centrală a înșeuării Ruginoasa-Strunga.

Unii dintre specialiști consideră că faeoziomurile cambice, caracteristice acestei zone pedogeografice, s-au format într-un timp îndelungat, în condițiile exis-tenței unei bogate vegetații ierboase de fâneață, fie în stepa-silvostepa anterioară pădurii, evoluată ulterior, în condițiile climatului de pădure, fie în spațiile deschise, neacoperite de pădure sau rezultate din defrișarea îndelungată (secole, milenii) a acesteia26.

Pe baza morfologiei și a unor proprietăți biochimice ale acestor soluri, alți cercetători consideră că formarea acestora a început în condițiile maximei extinderi a

23 Chifu et alii, 2006, p. 16-18. 24 Șandru et alii, 1972, p. 52-54; Băcăuanu et alii, 1981, p. 130-147; Alexa-Angheluș, 2006, p. 50-51. 25 Florea-Munteanu, 2012; Pîrnău, 2013, p. 101-111. 26 Barbu, 1991-1992, p. 104.

583

stepei și silvostepei, din Optimum climatic postglaciar (Atlantic și Subboreal), și au continuat să se dezvolte, sub formă de enclave ierboase în spațiile forestiere, care s-au extins în Subatlantic. Într-o altă abordare, avându-se în vedere absența formațin-nilor biogene (a crotovinelor, în special), caracteristice solurilor de stepă-silvostepă, se consideră că solurile cernoziomoide și-ar fi început evoluția din Subatlantic, în poienele primare și/sau secundare (obținute prin defrișări seculare, încă din antichi-tate), caracterul humifer fiind pus pe seama îndelungatei vegetații ierboase și sub-stratului argilo-marnos, nefavorabil instaurării pădurii27.

În anexă prezentăm rezultatele preliminare ale investigațiilor pedologice efectuate în cadrul sitului de la Costești-Cier, care releva particularitățile sale.

2.2. Caracterizarea microzonei siturilor 2.2.1. Situl Costești-Cier28/Lângă Școală (47° 15′ 07.24″ N, 26° 55′ 32.76″ E)

se găsește în vatra satului Pietrișul de Sus (com. Costești), la est de Școala Veche29, pe reversul unui “monticul” cvasi-pentagonal (inițial), parte a unui vechi front de alunecare30 (desprins din Dealul Petrișul). Acesta este situat pe malul drept al unui meandru al Bahluiețului, având altitudinea absolută de 168 m, iar cea relativă de 15 m, cu înclinare N‒S și E‒V (Fig. 8.2).

Acest sit arheologic s-a degradat treptat, începând cu perioada interbelică, dimensiunile sale restrângându-se evident, acest fapt putând fi lesne observat din datele menționate de diferiți cercetători: Vasile Ciurea: N‒S 68 m, E‒V 45 m (1937)31; Meluța Marin: latura nordică 44 m cu o curbură de 4 m, latura sudică – 46 + 34 m ai pantei ușoare; laturile E și V ‒ 35 m (1942)32; astăzi suprafața platoului (spațiul eneo-litic care prezintă structuri de locuire) are, fără pante – NV‒SE 25 m, NE‒SV 55 m). În prezent, fragmentul de sit păstrat prezintă o deschidere naturală amplă, în urma eroziunii laterale a Bahluiețului și a proceselor de sufoziune (prăbuşiri şi surpări active), cu o pantă de până la 70‒90° (grade sexagesimale) pe latura nordică.

Pe laturile de NE și S‒SV, pantele sunt cuprinse între 25° și 35°, cea vestică având între 10 și 20° (Fig. 9.1-2).

Vizibilitățile potențiale din acest sit sunt bune și foarte bune, chiar în condi-țiile altitudinii relative mici și a acoperirii cu vegetație, fiind perfect vizibile, în zile-le luminoase și clare, împrejurimile pe distanțe de 1‒3 km, precum și localitățile înde-

27 Ibidem, p. 108. 28 Toponimul Cier reprezintă o coruptelă a substantivului ceaír (pl. urĭ), din turcescul čair, desemnând un câmp îngrădit destinat pășunatului (DEXLR 2009; Scriban, 1939), foarte uzi-tată în nordul Moldovei. Explicația Meluței Marin: cier=cimitir (Marin, 1951, p. 91) nu poate fi susținută. 29 Din cauza suprapunerii unor informații, în RAJI, II, p. 418 (pct. LXXIX.6.B), menționat la vocea Costești, situl Cier a fost localizat la Giurgești pe Coasta Mănăstirii. Toponimul Costești-Vatra satului (pct. LXXIX.6.C) trebuie asociat tot cu situl Cier. 30 Gania et alii, 2012, p. 11-12. 31 Ciurea, 1938, p. 4. 32 Marin, 1951, p. 90.

584

Fig. 7. Hărți ale Șeii Ruginoasa-Strunga. 1. Harta utilizării terenurilor; 2. Harta solurilor. (© Radu-Gabriel Pîrnău)

585

părtate, aflate în lungul văii Bahluiețului, spre sud și sud-vest, la cca. 9‒10 km de punctele de observare (Buznea-Dealul Beci, Buznea-Siliște, Prigoreni-Fosta Livadă de vișini), așezările de la Cristești, Gănești, și cele de pe rama înaltă a Podișului Central Moldovenesc: Hăbășești- Holm, Fedeleșeni-Dealul Cânepăriei și La Cruce în Fundoaie, Hândrești-Zgâia).

Urcând pe dealurile din apropiere (Ulmișul și Pietrișul), vizibilitatea se extinde foarte mult, pe distanțe de până la 5‒6 km, spre nord observându-se siturile din zona satului Vascani și cel de la Giurgești-Dealul Mănăstirii, favorizând, astfel, un bun control asupra spațiului.

Situat în centrul văii, mai departe de versanții de est și vest, situl prezintă o bună iluminare/insolație, dar un inconvenient important îl reprezintă vânturile domi-nante pe direcția NV‒SE și invers, în lungul văii Bahluiețului, care accentuează indi-cele de răcire și afectează lucrul cu focul deschis, în așezările preistorice.

Chiar dacă unii specialiști (Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă) consideră că situl de la Costești ar putea fi încadrat în categoria așezărilor de tip tell33, cu o depu-nerea arheologică de circa 1,50 m și o evoluție de-a lungul a circa jumătate de mileniu (Fig. 9.2), din studierea profilului nordic al deschiderii naturale și atentele observa-țiile stratigrafice efectuate în timpul cercetărilor arheologice, considerăm că așezarea în discuție este doar pluristratificată, cu un consistent nivel de locuire Cucuteni A3, cca. 1,40 m grosime maximă, și un altul Cucuteni A-B2/B1, cu grosimea maximă de 0,50/0,60 m, acumulate fiecare, credem, destul de rapid, în cca. 100 de ani, bine păstrate în zonele nederanjate, și extinsă și în curtea Școlii Vechi. În total, luând în calcul depunerea și eroziunea antropică, eneolitică și istorică, nivelul sitului s-a înălțat doar cu cca. 2 m. Grosimea cea mai mare a complexelor și materialelor se găsește către centrul așezării, m. 10‒40, unde martorul de eroziune prezenta acea tipică alve-olare din spatele frontului de alunecare.

Locuirile eneolitice au ocupat, inițial, suprafața cvasi-plană (înclinare 2‒3°), oarecum restrânsă (cca. 3000 m2), extinsă, ulterior, la vest de albia fosilă a Bahluie-țului, pe pantele slab înclinate spre est (3‒5°), din dreapta Bahluiețului (Curtea Șco-lii Vechi și grădinile cetățenilor de la nord de aceasta). Nu putem preciza, deocam-dată, dacă, în timpul fazei Cucuteni A, acest martor de eroziune făcea corp comun cu restul zonei de la vest sau era individualizat. Săparea unui șant de apărare, încă din etapa de locuire Cucuteni A3, în partea vestică a sitului, puțin deasupra albiei fosile a Bahluiețului, ne face să credem că acest martor de eroziune era individualizat, încă de pe atunci.

Înălțimea relativă oarecum medie, cca. 6‒8 m față de cursul eneolitic al Bah-luiețului, cu albiile sale fosile, nivelul redus al depunerii de la începutul fazei Cucu-teni A3 și amplasarea în imediata apropiere a pârâului, făceau din situl de la Costești -Cier o mică așezare de luncă, cu aspect de insulă (Fig. 9.1), în timpul revărsărilor de primăvară, sau înconjurată de areale înmlăștinite, remanente după retragerea par-țială a apelor.

33 Ursulescu, Cotiugă, 2014, p. 201-230.

586

Fig. 8. Detalii ale localizării pe ortofotoplan a siturilor. 1. Giurgești; 2. Costești (suport cartografic ANCPI).

1

2

587

Fig. 9. Detaliu și profiluri ale sitului Costești. 1. Vedere sit dinspre SE cu

indicarea împrejurimilor; 2. Profiluri generale ale sitului pe direcțiile N‒S și V‒E

(1. Foto S.-C. Enea; 2. apud Ursulescu, Cotiugă, 2014, p. 231).

Analiza diacronică a locuirilor din jurul sitului, arată că au fost ocupate și zonele de la nord, est și sud de locația Școlii Vechi (vatra satului Pietrișul), aflate pe treptele de alunecare, evoluate în timp, pe versantul stâng al dealului omonim34.

2.2.2. Situl Giurgești-Dealul Mănăstirii (Chetrosu) (47° 14′ 21.22″ N, 26° 54′ 15.11″ E) poate fi considerat o așezare cucuteniană de înălțime. Este amplasat pe un promontoriu cvasi-triunghiular, orientat spre sud, martor al Dealului Ulmișul, la N de școală și la NV de biserică, deasupra pârâului Cotocu (Chetrosu/Pășcănia/Băr-bătești), spre est, și Bahluiețul, către vest (Fig. 8.1; 10.1-2). Toponimul derivă de la Schitul Giurgești, care a funcționat în zonă până în anul 1944, când a ars, în timpul operațiunilor militare35.

Promontoriul cvasi-triunghiular a fost modelat prin eroziunea laterală a Bah-luiețului și pârâului Cotocu/Pășcănia, în zona confluenței lor, care era mai sus cu câțiva metri, în Atlanticul mijlociu și final. Nu se poate preciza, deocamdată, dacă

34 Chirica, Tanasachi, 1985, p. 418-419; Teodor, 1970, p. 101-106; Idem, 1997, p. 73. 35 Știrile despre acest schit sunt foarte puține și confuze (Stoicescu, 1974, p. 327-328, vocile Giurgeni, Giurgești), dar acest așezământ monahal apare pe o hartă din 1865.

588

deschiderile naturale ale nivelurilor basarabiene existau în valea pârâului Cotocu/ Pășcănia și în preistorie sau au apărut doar ca efect al adâncirii acestuia în albia sa cu gresii calcaroase, de la care a primit numele de Chetrosu.

Fig. 10. Situl de la Giurgești-Dealul Mănăstirii. 1. Vedere generală

cu împrejurimile; 2. Detaliu (Foto S.-C. Enea).

Prin cercerările perieghetice anterioare, precum și prin cele din timpul inves-tigațiilor de diagnostic arheologic, am putut stabili că materiale arheologice Cucu-teni A3 sunt răspândite pe un areal de cca. 20 ha, în partea de nord-est a vetrei satu-lui Giurgești36, situată pe interfluviul Bahluieț-Cotocu/Chetrosu (circa. 200‒225 m altitudine), spre confluență, precum și pe pantele sudice și estice ale promontoriului (între 225 și 300 m altitudine) și pe platoul cvasi-orizontal al acestuia. Deși materia-lele par contemporane (Cucuteni A3), este dificil de spus, deocamdată, dacă este vorba de aceeași locuire, de suprapunerea unor vestigii din mai multe etape ocupa-ționale din faza Cucuteni A sau doar de materiale purtate din sit, deoarece arealul respectiv este acoperit de construcțiile din partea de NE a vetrei satului și de o bogată vegetație.

Între 225‒275 m, versanții de vest, sud și est ai promontoriului sunt mai abrupți (pante de 25‒50°), iar de la 275/280 m până la 311,1 m (altitudine absolută),

36 Zaharia et alii, 1970, p. 288; RAJI, II, 1985, p. 419.

589

pantele devin slab înclinate 5‒10° și cvasi-orizontale (2‒5°). Versantul vestic, din stânga Bahluiețului, este cvasi-cuestiform, iar pantele

sudice și estice, ultima în dreapta văii Cotocului/Chetosului, sunt afectate de intense procese de eroziune naturală, încă nestabilizată (alunecări de teren de tip hârtop), la care se adaugă râpele torențiale, săpate în lungul drumurilor și șanțurilor.

Un important rol în degradarea sitului l-au avut și îl au activitățile antropice (lucrările genistice din cel de-al doilea război mondial, succesivele lucrări de împă-durire/despădurire și de scoatere a cioatelor). În aceste condiții, cumularea factorilor naturali cu cei antropici a făcut ca situl de la Giurgești-Dealul Mănăstirii să fie dete-riorat în proporție de cca. jumătate.

Fiind un sit de înălțime, vizibilitățile potențiale sunt foarte bune și bune, putând fi lesne observate terasele și șesul Bahluiețului, din apropiere, dezvoltate, mai ales, pe partea dreaptă a pârâului, la vest de sit, precum și siturile de la distanță (spre N, cele de la Vascani; spre S‒SV, cele din jurul Târgului Frumos, de la Buz-nea‒Gănești și Strunga‒Hăbășești. Aceste vizibilități sunt bune, chiar în condițiile climatice existenței unor areale forestiere, asemănându-se cu cele din alte situri de înălțime: Cucuteni-Băiceni, Ruginoasa, Hăbășești etc.). Platoul sitului cucutenian de la Giurgești este ușor înclinat spre est, pantele mai line având o expunere sudică și sud-estică, fapt ce favorizează o iluminare/insolare corespunzătoare pe toată durata zilei. Vânturile dominante sunt cele de NV‒SE și N‒S, în lungul văilor mărginașe existând un topoclimat de versant, cu indice crescut de răcire și umiditate.

Remarcăm faptul că prin alte cercetări, cum au fost cele de pe Valea Oii, au fost reliefate caracteristicile și importanța vizibilităților/intervizibilităților relative dintre siturile cucuteniene din bazinul Bahluiețului, trăsăturile morfometrice și geo-morfologice ale peisajului precum și strânsele relații dintre omul eneolitic și sursele de apă37, unele dintre aceste trăsături regăsindu-se și în cazul altor areale.

2.3. Date arheologice Starea de degradare avansată a sitului de la Costești-Cier, braconarea și

pierderea materialelor arheologice, precum și nevoia de clarificare științifică a carac-teristicilor locuirilor cucuteniene, ne-a determinat să efectuăm unele investigații de diagnostic arheologic, realizate între anii 2012‒2014 (4‒7 septembrie 2012; 15‒31 iulie 2013; 14‒26 iulie 2014)38, care vor fi transformate în cercetări sistematice. Cer-cetări asemănătoare am proiectat și pentru așezarea de la Giurgești-Dealul Mănăs-tirii, prima etapă desfășurându-se în vara anului 2014.

Investigațiile arheologice au vizat aplicarea metodelor non-invazive, nein-

37 Brigand et alii, 2012, p. 13-15, pl. 3; Romanescu, Nicu, 2013, p. 21-22; Romanescu et alii, 2013, p. 23. 38 Boghian et alii, 2013, p. 199-200, 366-367; Boghian et alii, 2014, 2014, p. 204-206, 518-525. Aceste cercetări s-au desfășurat în cadrul unor șantiere arheologice școală organizate pentru practica de specialitate a studenților de la specializările Istorie și Muzeologie de la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava. Colectivul de cercetare mulțumește tuturor voluntarilor și studenților practicanți care au participat la activitatea de cercetare de la Costești și Giurgești, pentru eforturile depuse.

590

truzive: studierea materialelor cartografice, scanări GPR, realizarea de aerofotografii, ridicări topografice, studii geomorfologice și hidrologice, microforaje și investigații pedologice etc. și intruzive (sondaje arheologice), prin intermediul cărora am încer-cat să definim gradele de distrugere ale siturilor, să realizăm o documentație arheo-logică și să investigăm interdisciplinar cât mai multe categorii din vestigiile obți-nute, pentru a realiza o reconstrucție cât mai completă a evoluției vieții în cele două stațiuni eneolitice și evidențierea raporturilor/interacțiunilor cu alte locuiri contem-porane din zona Târgului Frumos.

Până în prezent, în situl Costești-Cier a fost realizat un sondaj de 130 m2

(neepuizat încă, din cauza complexității situațiilor arheologice întâlnite), în partea de sud a sitului, descoperindu-se vestigiile a patru locuințe Cucuteni A3 (L 3-5, 8/2013) și două gropi (G 1-2/ 2013), două locuințe Cucuteni A-B2/B1 (L 1-2/2012), un nivel de locuire Horodiștea-Erbiceni II (un bordei), un șanț de apărare preistoric, două bordeie medievale timpurii (sec. VIII‒X/XI), o necropolă medievală, sec. XVI‒XVII (35 morminte de inhumație), alte complexe, dificil de încadrat, și posibil morminte Horodiștea-Erbiceni II, o însemnată cantitate de ceramică pictată Cucuteni A3 și A-B2/B1, ceramică uzuală Cucuteni A3, A-B2/B1 și Horodiștea-Erbiceni II, o cantitate importantă de ceramică Cucuteni C, din nivelul Cucuteni A-B2/B1, unelte și arme din silex, piatră și materiale animaliere dure, numeroase statuete antropomorfe și zoomorfe, care vorbesc despre importanța sitului.

3. Elemente de landscape archaeology În demersul noastru pornim de la o abordare integrată a datelor obținute:

geologice, geografice, pedologice, arheozoologice și arheobotanice cu cele arheolo-gice, intruzive și non-invazive, care ne permit interpretarea holistică a zonei, din perspectiva ecologiei peisajului (landscape ecology) și arheologiei peisajului (land-scape archaeology), pentru înțelegerea culturalizării spațiului istoric și a impactului antropic39. Efectuarea unor asemenea investigații și reconstrucții într-o microzonă oferă posibilitatea surprinderii mai exacte a interacțiunilor dintre om/comunitățile umane și mediu. Trecând la discutarea problematicii microzonei aflate în discuție, arătăm că, din Pleistocenul superior (QP3), odată cu modificările climatice tardiglaciare și post-glaciare, și Holocen, s-au produs importante modificări geomorfologice, s-a dezvol-tat rețeaua hidrografică actuală, care a modelat relieful, cu diferite intensități de la perioadă la perioadă, în funcție de schimbările macro și microclimatice, s-au format paleosolurile, care au evoluat către formele de azi, creându-se condițiile de habitat în care au viețuit comunitățile pre- și protoistorice. Structura geologică basarabiană a zonei, cu roci tari (gresiile și calcarele oolitice), combinate cu roci mai moi (argile și nisipuri), a fost puternic modelată de către paleo-Bahluieț și paleo-Recea/Valea Oii, care în condițiile climatice ale Bore-alului (mai umed și mai rece) și Atlanticului inferior (începutul optimului climatic, mai umed și mai cald), aveau debite și o energie mult superioare celor din prezent.

39 Birks, 1990, 7-9, p. 464-466; Bogucki, 1991, p. 1-6; Idem, 2013, p. 270.

591

Tot în Boreal s-au declanșat, foarte probabil, puternice procese erozionale de versant (deluviale), materializate, în microzona Costești-Giurgești, și nu numai, prin valurile și treptele de alunecare desprinse din partea răsăriteană a Dealului Pie-trișul și cea vestică a Dealului Ulmișul, către valea Bahluiețului, precum și cele de pe dreapta pârâului Recea/Valea Oii40.

Ulterior, pe măsura adâncirii în albie și prin eroziune laterală, în îndelungata evoluţie holocenă, s-au reconfigurat elementele morfologice ale teraselor și martori-lor de eroziune care, prin procese gravitaţionale de versant, eroziuni torențiale sau glacizări proluvio-coluviale, au fost remodelate, pe unele dintre acestea, cum este cazul celui de la Costești-Cier, așezându-se comunități umane. După cum rezultă din diferitele caracterizări geografice, în microzona Târ-gului Frumos, determinat de structura geologică sarmațian-basarabiană, relieful este dispus monoclinal, pe direcția NV‒SE, ceea ce a generat împreună cu sensurile de curgere a apelor, orientarea similară a teraselor pârâurilor, a conurilor aluvionare, interfluviilor și glacisurilor, adesea cu suprafețe sub-orizontale sau cu pante ușoare.

În aceste condiții, factorii favorizatori ai întemeierii habitatului uman se regă-sesc în determinanții geografici. Pe unele dintre aceste componente ale reliefului, orientate adesea spre sud, est și vest, bine iluminate/insolate pe parcursul zilei, sezoa-nelor și anului, cu o importantă cantitatea de energie solară primită, s-au așezat comu-nitățile umane neolitice și eneolitice, întotdeauna în apropierea apelor (Fig. 5.1‒2).

În aproape toate cazurile, vizibilitățile/intervizibilitățile potențiale erau foarte bune, mai ales în lungul văilor, care erau și căi de circulație/comunicație, sau trans-versal (Fig. 11). Subliniem totuși că, deși importantă, nu întotdeauna vizibilitatea/ intervizibilitatea între situri a fost factor favorizant în întemeierea habitatului, capa-citatea omului de a circula și înțelege spațiul, potrivit regulilor fiecărui timp istoric, depășind în mai toate cazurile/situațiile acest criteriu, iar mijloacele de comunicare la distanță se găseau și în alte locuri decât așezarea propriu-zisă.

Călători cu gândul, pe baza datelor interdisciplinare pe care le avem la dis-poziție, observăm că habitatului uman cucutenian din microzona Târgului Frumos, prezintă o serie de modele (patterns), în funcție de caracteristicile, orientarea și expunerea formelor de relief. Astfel, oamenii eneoliticului, și nu numai, s-au așezat acolo unde au găsit: apa și resursele acvatice, materii prime litice, trasee de comuni-care, un mediu care prezenta anumite facilități (zone cu vegetația forestieră, mai rar primară și, adesea, secundară, lunci dezvoltate, pășuni și câmpuri).

În pădurea cu suprafețe deschise (luminișuri, poieniri, liziere) și pășunile asociate cu pâlcuri de pădure, trăiau erbivorele și suinele sălbatice, care costituiau principalele specii vânate41. Unele dintre aceste spații naturale fuseseră deja trans-formate de către comunitățile neolitice (Starčevo-Criș și liniar-ceramice), precum și de cele precucuteniene. Asemenea locuri deschise, chiar în condițiile contraofesivei pădurii, puteau fi ocupate mai lesnicios de către comunitățile cucuteniene și trans-

40 Romanescu, Nicu, 2013, p. 21-22; Romanescu et alii, 2013, p. 23. 41 Bogucki, 1991, p. 1-4; Marinescu-Bîlcu, Cârciumaru, Murariu, 1981, p. 7-31; Ibidem, 1985, p. 643-684; Cârciumaru, 1996, p. 120-121.

592

formate, prin defrișare și amenajare, în spații antropizate: amplasamente pentru înte-meierea habitatului/spațiului construit, areale gospodărești, ogoare, terenuri de pășu-nat, areale de vânătoare etc.

De aceea, considerăm ca rezultat al lacunelor cercetărilor de teren “redu-cerea” numărului de situri cucuteniene identificate pe interfluviile sculpturale joase, acoperite cu luturi eluviale și coluviale subțiri din stânga pârâului Recea/Valea Oii, cu o expunere sudică, estică și vestică, în apropierea surselor de apă42, deoarece, în condiții similare de amplasament, acestea sunt incomparabil mai numeroase, pe par-tea stângă a Bahluiețului (a se vedea siturile de la Costești- Podișu, Târgu Frumos/ Jora-Fosta Școală nr. 3, Războieni-În față la Ferma centru/Vest de sat, Războieni-Canton 24, Războieni-Tarlaua Experiență, Bălțați-Confluența Bahluieț-Pârâul Gugii, Bălțați-Cantonul C.F.R. nr. 38-39).

În acest context, arătăm că în zona Târgului Frumos (cca. 300 km2) au fost repertoriate un număr 87 de situri, unele pluristratificate, în harta prezentată fiind înregistrate 107 locuiri (Fig. 12).

Tab. 1. Repartizarea pe civilizații și faze a siturilor eneolitice din zona Târgu Frumos.

42 Vezi nota 38 supra.

Cultura Fază Număr situri

Procent din total (%)

Precucuteni

I-II 1 0,93 II 2 1,86

II-III 1 0,93 III 3 2,80

Fază neprecizată 2 1,86 TOTAL 9 8,41

Cucuteni

A (total 43)

Fără precizarea etapei

25 23,36

A2 1 0,93 A2-3 1 0,93 A3 14 13,08 A4 2 1,86

A-B (total 9)


4 3,73

A-B1 1 0,93 A-B2 3 2,80

A-B2/B1 1 0,93

B (Total 31)


28 26,16

B1 2 1,86 B2 1 0,93

Fază neprecizată 15 14,01 TOTAL 98 91,58

593

În același timp, din repertorierea, chiar inegală a siturilor cucuteniene din sectorul superior al Bahluiețului, de pe Recea/Valea Oii, Ciunca/Cristești, Rediu, microzonele Buznea-Gănești și Strunga-Crivești etc. (există microzone neinvesti-gate, slab cercetate precum și multe locuiri înregistrate cu fază neprecizată), se con-figurează câteva grupe de așezări, atât sincrone, cât și diacronice, ale unor comuni-tăți care gestionau, probabil, anumite segmente și areale ale cursurilor de apă, cu suprafețe cuprinse între 25 și 30 km2, în care își schimbau/roteau periodic habitatul. Ipotetic doar, arătăm că asemenea grupări de situri, cu secvențe (cvasi) complete de locuire cucuteniană, se observă în micro-zonele Stroiești-Băiceni (Todirești), Băi-ceni-Cucuteni (cea mai completă succesiune de situri cucuteniene, până în prezent), Boureni-Filiași-Podișu, pe pârâul Recea/Valea Oii; Vascani-Giurgești, Costești-Săcărești, pe pârâul Bahluieț, amonte de Târgu Frumos; Cristești, Prigorenii Mici/ Ion Neculce, pe pârâul Ciunca/Cristești; Crivești, pe Criva și Rediu etc.

Totodată, în cadrul grupărilor de situri, pe baza îmbinării criteriilor geogra-fice: altitudinea relativă a siturilor, vizibilități/intervizibilități, controlul unor segmente de vale, cu cele antropice: dimensiunile spațiului ocupat, existența elementelor de fortificare, dezvoltarea unor diferențieri ocupaționale, prezența posibilelor centre meșteșugărești, bogăția materialelor arheologice, credem că se poate vorbi de pre-zența ierarhizării habitatului cucutenian, dar pentru evidențierea acestuia va mai trebui lucrat, mai ales prin aprofundarea investigațiilor non-invazive și invazive microregionale, în special cele bazate pe metodele fizice, pentru a putea cuprinde suprafețe cât mai mari din perimetrele cercetate. În acest demers, trebuie făcute investigații atât în spațiul construit intra muros, cât și în cel extramuros (suprafețele câmpurilor cultivate, pășunile, terenurile de vânătoare, în hotarele “moșiei”), domus, agrios și foris, potrivit lui Ian Hodder43.

În condițiile Optimului climatic din Atlantic, mai umed și mai cald decât în prezent, cu cca. 100‒150 mm/an și 2‒3ºC, chiar dacă a avut manifestări inegale44, pădurea extinsă de foioase termofile (Quercetum mixtum), cu multe luminișuri și spații deschise, era caracteristică și celei mai mari părți a Podișului Sucevei45 și Șeii Ruginoasa-Strunga, ajungând, în multe cazuri, până în albiile râurilor46

Acest fapt este demonstrat și de fauna vânată/culeasă (speciile de pădure pri-mară și secundară, dar și a celor euritopice) identificată în stațiunile precucuteniene și cucuteniene din zona Târgului Frumos (Târgu Frumos-Baza Pătule47, Cucuteni-Băiceni-Cetățuia48, Ruginoasa-Dealul Drăghici49, Hăbășești-Holm50, 43 Hodder, 1990, p. 38, 44-46, 85-87, 130. 44 Tomescu, 2000, p. 235-270; Davis et alii, 2003, p. 1701-1716; Kremeneckij, 1991; Volontir, 1990, p. 65-69; Velichko et alii, 2013, p. 1-9. 45 Popovici, 1934, p. 277–295. 46 Chirilioaie et alii, 2012, p. 64-77. 47 Haimovici, Coroliuc, 2000, p. 169-206; Haimovici, 2002a, p. 131-150; Ursulescu et alii, 2002a, p. 29-54; Idem, 2002b, p. 101-130; Haimovici, 2002b, p. 21-35. 48 Haimovici, 1969, p. 317-319; Idem, 1987, p. 157-166; Haimovici, Văleanu, 2004, p. 309-317. 49 Știrbu, 2012, p. 367-374. 50 Gheție, 1954, p. 601-605.

594

Fig. 11. Harta vizibilităților/intevizibilităților între siturile cucuteniene din bazinul Bahluiețului

(apud Brigand et alii, 2012, p. 18).

595

Costești-Cier51 care arată prezența biotopului de pădure de Quercetum mixtum, intercalat cu lumi-nișuri, arbuști și pajiști naturale, lunci ale pâraielor importante, zăgăzuiri și zone înmlăștinite52.

Mai mult, investigațiile arheozoologice, chiar dacă loturile osteologice ana-lizate sunt inegale, arată o indubitabilă specializare a economiei animaliere, în funcție de condițiile oferite de ecosistemul din apropierea siturilor (a se vedea predominanța creșterii porcului și culesului lamelibranhiatelor la Ruginoasa și Hoisești, în condi-țiile unui mediu palustru și de luncă al Siretului și Bahluiului), a bovinelor și ovica-prinelor, în zone deschise cu pășuni (Târgu Frumos, Cucuteni, Hăbășești, Costești).

Având în vedere concentrarea locuințelor din cadrul siturilor cucuteniene investigate în zona Târgului Frumos, în cadrul unui habitat compact, considerăm că ogoarele cu cereale și leguminoase se găseau în apropierea așezărilor, pe acele soluri faeoziomice cambice în formare, obținute în detrimentul silvostepei și pădurii, pro-babil printr-o defrișare selectivă, pentru prezervarea arborilor și arbuștilor fructiferi. Este foarte greu de estimat fertilitatea ogoarelor cucutenienilor sau faptul dacă au avut sisteme de ameliorare, dar pe baza numărului mare de situri grupate microzo-nal, nu excludem practicarea, de către aceștia, a unei agriculturi bazate pe exploa-tarea fertilității naturale a câmpurilor și rotația/schimbarea periodică a acestora, cu diferite perioade de pârloagă, și, la un număr de decenii, a întregului amplasament.

În Atlanticul mijlociu și final (secolele 45‒30 BC) a fost vizibilă intervenția omului cucutenian în ecosistemul micro-zonei Târgului Frumos, dar aceasta nu a produs modificări ireversibile, care să deterioreze condițiile de locuire. “Ofensivele” repetate ale comunităților cucuteniene au fost urmate, în perioadele de abandonare a siturilor, de “contraofensiva” pădurii secundare și silvostepei, cu fenomenele asociate de refacere a ecosistemelor.

Ansamblul interacțiunilor om-mediu a determinat răspunsuri cultural-adap-tative specifice: pe de o parte creșterea sensibilă a numărului așezărilor pe etape și faze de dezvoltare, deși aprecierile au un grad ridicat de relativitate, caracterizând așa-numita explozie demografică cucuteniană și tripoliană53, care s-a datorat atât unui spor demografic natural al populației locale, precum și pătrunderii/colonizării unor grupe umane alogene, sudice, est-central europene și estice, vizibile prin unele categorii ceramice54 și artefacte “de import”, pe de altă parte prin sporirea gradului de complexitate a spațiului construit, creșterea întinderii terenurilor cultivate, creș-terea numărului de animale din turma domestică, cu efecte vizibile, dar reversibile, asupra mediului din preajma așezărilor.

Numărul mare de situri cucuteniene contemporane din microzona Târgu Frumos, atât de apropiate spațial, în timpul fazelor Cucuteni A3 și Cucuteni B1, pune problema raporturilor care au existat între acestea, a stabilirii asemănărilor și

51 Bejenaru, Stanc, 2014, p. 31-36. 52 Boghian, 2004, p. 52. 53 Monah, 1982, p. 33-38; Monah, Cucoș, 1985, p. 48-50; Ellis, 1984, p. 172-200; Eadem, 1987, p. 175-177. 54 Boghian et alii, 2013, p. 221-253; Boghian, Enea, 2013, p. 30-47.

596

deosebirilor dintre comunitățile umane care le-au întemeiat și locuit, mai ales în condițiile în care cercetările arheologice oferă o imagine destul de uniformă a crea-țiilor cucuteniene, în general, și a celor din arealul de referință, în special.

Fig. 12. Harta arheologică a siturilor precucuteniene și cucuteniene

din micro-zona Târgu Frumos (S.-C. Enea, D. Boghian).

În aceste condiții, aflați la intersecția “lumilor” sud-est, central și est-euro-pene, precucutenienii și cucutenienii din spațiul est-carpatic, printre care și cei din zona Târgului Frumos, au fost moștenitorii și continuatorii unor importante tradiții culturale și în domeniul organizării și gestionării complexe a spațiului. Fără îndo-ială, aceste formae mentis despre lume, au influențat, pe lângă determinanții geo-grafici, economici și sociali, întemeierea și funcționarea habitatului, în cadrul unei societăți eneolitice complexe.

597

4. Concluzii Într-o succintă concluzie, putem arăta că locuirile cucuteniene din zona

Târgului Frumos sunt numeroase, în primul rând, datorită amplasamentului micro-regiunii, într-un cunoscut spațiu de intensă circulație umană și contact între diferitele segmente ale bazinul mijlociu al Siretului și cele ale Bahluiului și Prutului, chiar dacă pe cursuri de apă mici (Bahluiețul, cu tributarii săi) și pe alte căi de comuni-cație decât cele de azi. Această amplasare a favorizat contactele transversale, în cad-rul unor legături economice complementare, între comunitățile din depresiunile car-patice și subcarpatice și cele din Câmpia vălurită/colinară a Moldovei), precum și cele longitudinale, între nordul şi sudul Moldovei (Podișul Sucevei, Nordul Câmpiei Moldovei și Podișul Central Moldovenesc).

În al doilea rând, densitatea ridicată a locuirii cucuteniene s-a datorat, cre-dem, condițiilor prielnice de viețuire oferite de mediul natural din Atlanticul mediu şi final (o densă rețea hidrografică, alcătuită din râuri, pârâuri, iazuri naturale, boga-tele izvoare, întinse areale forestiere și silvostepice, asociate cu importante zone des-chise, în care, comunitățile cucuteniene au dezvoltat câmpurile cultivate și solurile cu un anumit grad de antropizare, în așezări și în proximitatea spațiului construit), precum și fenomenelor socio-economice specifice asociate: tipul de economie, care nu exclude schimbarea periodică a ogoarelor și, poate, a terenurilor de pășunat, cu specializare de la sit la sit, sporul demografic natural, cu extinderea și “roirea” așezărilor, depopulările și pătrunderea/colonizarea altor grupe umane. Aceste condiții au influențat caracteristicile comunităților eneolitice, relațiile dintre acestea, precum și creațiile lor.

Nu în ultimul rând, existența, în mentalul comunităților eneolitice precucu-teniene și cucuteniene, a unor concepții bine structurate despre lume și organizarea spațiului, în cadrul unei organizări sociale complexe, la nivel micro și macro-comunitar, chiar regional (așa cum par să indice variantele regionale, cel puțin), au permis interacționarea pozitivă și adaptarea continuă a acestora, ca răspuns cultural, la provocările mediului, cu condiționalitățile și determinanții săi55, antropizarea unor areale, în cadrul mileniului cucutenian, neproducând efecte ireversibile în ecosistemele Atlanticului mijlociu și final.

Ne exprimăm speranța că viitoarele cercetări microzonale, arheologice și interdisciplinare, deopotrivă, vor aduce noi date și precizări utile pentru reconstruc-ția mediului natural și stabilirea interdependențelor cu habitatul precucuteniano-cucutenian din zona Târgului Frumos, pentru stabilirea specificului așezărilor și relațiilor dintre acestea, pentru a depăși fazele ipotezelor și discuțiilor generale, spri-jinite, de multe ori, doar pe investigații lacunare.

55 Chapman, 1997, p. 137-162; Gaydarska, 2007, p. 14-43; Kardulias, Shutes, 1997, p. 13-21.

598

ANEXA 1. Rezultate pedologice preliminare. Situl Costești-Cier (Cristian Secu, Radu-Gabriel Pîrnău)56

1.1. Materiale și metode Rezistenţa la penetrare (RP) s-a determinat cu penetrolloger-ul, model

Eijkelkamp prevăzut cu GPS, având capul conic cu aria de 1 cm2 și unghiul de 600, care permite obţinerea grafică și numerică a rezistenţei la penetrare (MPa) în funcţie de adâncime (80 cm maxim). Măsurătorile au fost prelucrate cu softul Penetro Viewer 6.08, care permite vizualizarea grafică și transferul măsurătorilor în format numeric în Excel, unde au fost calculate ulterior mediile pe diferite adâncimi. Pentru fiecare plot s-au făcut două măsurători, la distanțe de 10 cm una de alta.

Cunoscând adâncimea de apariție a artefactelor (în special materiale rezul-tate din distrugerea unor locuințe), măsurată cu ruleta în secțiunea deschisă de către arheologi în anul 2014, am estimat aria de răspândire și adâncimea de apariție a arte-factelor în afara secțiunii, pe baza adâncimii pătrunderii tijei penetrolloger-ului în sol. Măsurătorile au fost suprapuse peste modelul numeric al terenului realizat prin vectorizarea și interpolarea valorilor altitudinale extrase după planurile topografice la scara 1:5000. Pentru a obține cele mai bune rezultate cartografice s-a realizat un grid (1 × 1 m), între carourile 9 și 15, obţinând 28 de puncte pentru care s-au făcut măsură-torile (Fig. 13.2). Rezultatele RP au fost spațializate folosind modulul Geostatistical Analyst din Arc Gis 10.2, aplicând tehnica de interpolare IDW (Inverse Distance Weighted). Caracterizarea unor proprietăți fizice, precum porozitatea și densitatea apa-rentă s-a făcut prin prelevarea probelor de sol în așezare naturală în cilindri cu volu-mul de 100 cm2. În laborator s-a determinat masa cilindrilor conținând solul prelevat în stare umedă, după care aceștia au fost introduși în etuvă timp de 8 ore, la 105oC. Ulterior, s-a reluat determinarea pentru materialul de sol uscat. A urmat măsurarea volumul solului cu picnometrulul (Eijkelkamp) şi prin calcul s-au determinat: poro-zitatea totală, densitatea aparentă și umiditatea gravimetrică.

1.2. Rezultate şi discuţii Evoluția geomorfologică a sitului de la Costești este una accelerată, deter-

minată pe de o parte de acțiunea pârâului și, pe de altă parte, de procesele geomor-fologice. Bahluiețul diminuează continuu și neuniform suprafața sitului arheologic, prin eroziunea monticulului. Prezența gresiilor și argilelor diminuează eroziunea la baza versantului, dar viiturile reușesc să disloce plachetele de gresie și să creeze un mal de tip consolă. La partea superioară intervine gelifrația și infiltrarea preferen-țială a apei în materialul neomogen, determinând desprinderi și prăbușiri, care atenuează forma şi înclinarea malului.

56 Analizele au fost efectuate în Laboratorul de Geoarheologie și în Laboratorul pentru eva-luarea calității solurilor din cadrul Departamentului de Geografie, Univesitatea “Al. I. Cuza” din Iași.

599

1.2.1. Porozitatea (Tab. 1) prezintă valori cu o distribuţie normală pe profil până la adâncimea de 59 cm (Fig. 13.1). În orizontul Am porozitatea este mare, con-secinţă a activităţii biogene şi aprovizionării cu humus, devenind mijlocie în cele-lalte două orizonturi.

Odată interceptat materialul antropogen apar diferenţe de la un strat la altul, determinate în primul rând de natura incluziunilor. Astfel, în MA3 prezenţa materiei organice formată predominat din materiale arse (cărbune) a mărit considerabil poro-zitatea (60%). Deşi fragmentele de origine minerală (lutuială arsă) ar trebui să pre-zinte o porozitate mai scăzută, dimpotrivă, prin aspectul spongios şi friabil, aceste materiale au o porozitate ridicată. Această proprietate se reflectă în capacitatea redu-să de a reţine apa, aspect confirmat de valoarea redusă a umidităţii (8,28%). La nivelul acestui strat, rădăcinile ierboase fine şi fauna pătrund fără restricţie. Un set de patru determinări efectuate pentru nivelul de călcare evidenţiază aportul de material antropogen, amestecul şi tasarea acestuia. Influenţa faunei în situl arheologic constă în amestecul şi afânarea materia-lelor care este evidenţiată de valoarea mare a porozităţii într-o crotovină (68%) dispusă la aceeaşi adâncime cu orizontul Cca. În secţiunea analizată, orizontul Cca reprezintă partea inferioară a profilului, slab afectată de activităţi antropice, în apro-piere fiind identificate și câteva neoformaţiuni de carbonaţi.

1.2.2. Densitatea (Tab. 1) particulelor pentru majoritatea solurilor minerale se înscrie în palierul 2,60‒2,75 g/cm3, însă solurile din siturile arheologice se abat frecvent de la aceste valori ca urmare a prezenței și diversităţii artefactelor din care sunt formate. Pe profil se remarcă valoarea anormală a densităţii în Am (3,13 g/cm³) faţă de media din literatura de specialitate, dar trebuie menţionat că acesta este dato-rată incluziunilor de material de construcție.

1.2.3. Rezistenţa la penetrare reprezintă un indicator al compactării solurilor. În orizontul de suprafață (A), compactarea este cauzată de tehnicile de cultivare, de trafic, de existența drumurilor etc. În orizonturile îngropate, compactarea poate cauza degradarea proprietăților fizice ale solurilor prin diminuarea porozității, modificarea proceselor chimice, redistribuirea și degradarea artefactelor. Compactarea solurilor trebuie interpretată atât în corelație cu utilizarea actuală a terenurilor, cât și cu cea din trecut, cu tipul solurilor și cu proprietățile acestuia (textura, umiditatea, structura etc.). Rezistenţa solului creşte drastic pe măsură ce se diminuează umiditatea din sol57, prin urmare măsurătorile s-au realizat după 3 zile de la producerea precipitaţiilor, când umiditatea solului a ajuns aproape de capacitatea de câmp. Prezenţa artefac-telor împiedică pătrunderea tijei în sol și astfel, putem măsura adâncimea de apariţie a acestora. Determinarea adâncimii de apariţie a artefactelor în sol permite luarea celor mai bune decizii pentru lucrările de excavare. Riscul deteriorării obiectelor din sol este redusă întrucât valorile RP sunt afişate pe ecran în timpul măsurătorii, iar creşterea valorii este asociată cu interceptarea unor stratificaţii.

57 Grunwald et alii, 2001, p. 27-40.

600

În cazul sitului de la Costeşti adâncimea cea mai mică de apariţie a artefac-telor s-a determinat între caroul 11 şi 14, la o distanţă de 1 m, maxim 2 m faţă de marcaj. Prin îndesirea punctelor de măsurare a rezistenței la penetrare și interpolarea valorilor obținute s-ar putea reda conturul și adâncimea la care se află îngropate unele locuințe, a căilor de acces dintre acestea, a drumurilor sau altor areale unde solul a fost tasat prin circulaţie.

Fig. 13. Costești-Cier. 1. Profil de sol în sit; 2.

Suprafața investigată cu penetrollonger-ul / Costești-Cier.

601

Tab. 1. Date pedologice în situl Costești-Cier.

Orizont de sol / strat

Adâncimea (cm)

Porozitatea (%)

Densitatea aparentă

(DA) (g/cm³)

Densitatea (D) (g/cm³)

Umiditatea (%)

Observații

Am 0‒18 56 1,37 3,13 17,89 Tehnosol AC 18‒31 40 1,28 2,14 9,21

CA 31‒59 51 1,23 2,52 9,24 MA 59‒82 42 1,14 1,97 10,65 MA2 82‒97 50 1,25 2,50 10,66 MA3 97‒112 60 1,15 1,92 8,28 MA4 112‒117 50 1,23 2,46 14,5 MA5 117‒129 47 1,44 2,73 13,27 Cca 129‒150 56 1,47 3,35 10,15

În caroul 10 65 45 1,26 1,87 14,46 Deasupra podelei 95 45 1,13 1,67 15,58 Din podea (nivel de călcare)

173 45 1,22 2,22 21,77 De sub podea În caroul 3 107 32 1,14 2,08 21,57 Din podea (mijlocul stratului) În caroul 2 146 68 1,07 1,86 9,51 Crotovină

602

BIBLIOGRAFIE Alexa-Angheluș, 2006

Alexa-Angheluș, Ion, Geografia zonei orașului Târgu Frumos, Ed. PIM, Iași, 2006, 110 p., ISBN 973-716-284-6.

Barbu, 1991-1992

Barbu, Neculai, Considerații sintetice asupra solurilor cerno-ziomoide, În: Lucrările Seminarului de Geografie „D. Cante-mir”, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 11-12, 1991-1992, p. 103-109.

Băcăuanu et alii, 1981

Băcăuanu, Vasile; Barbu, Neculai; Pantazică, Maria; Ungureanu, Alexandru; Chiriac, Dumitru, Podișul Moldovei. Natură, om, eco-nomie, Ed. Științifică şi Enciclopedică, București, 1981, 347 p.

Bejenaru, Stanc, 2014

Bejenaru, Luminița; Stanc, Simina, New archaeological data on the Cucuteni culture in eastern Romania: sites Tăcuta (Vaslui county) and Costești (Iași county), În: Dumitroaia, Gheorghe; Preoteasa, Constantin; Nicola, Ciprian-Dorin (eds), Cucuteni culture within the european neo-eneolithic context. Interna-tional Colloquium Cucuteni‒130, Abstracts, Piatra Neamț, 15th‒17th October 2014, Complexul Muzeal Județean Neamț, Ed. Constantin Matasă, 190 p., ISBN 978-973-7777-30-0; p. 31-36.

Birks et alii, 1990

Birks, Hilary H.; Kaland, Peter Emil; Moe, Dag-finn (ed.), The Cultural Landscape: Past, Present, and Future, Cambridge [England], New York, Cambridge University Press, 1990, 521 p., ISBN 0521344352.

Boghian, 1995 Boghian, Dumitru, Unele consideraţii referitoare la vasele cucu-teniene cu decor ornitomorf pictat descoperite la Buznea (oraş Târgu Frumos), În: Codrul Cosminului, Serie Nouă, 1(11), 1995, p. 195-203.

Boghian, 1997 Boghian, Dumitru, Nouvelles découvertes de vases cucuténiens de culte dans le département de Iassy, În: Studia Antiqua et Archaeologica, III-IV, 1997, p. 63-74.

Boghian, 2004 Boghian, Dumitru, Comunitățile cucuteniene din bazinul Bah-luiului, Ed. Bucovina Istorică / Ed. Universităţii “Ştefan cel Mare”, Suceava, 2004, 405 p., ISBN 973-86046-9-9; 973-666-101-6.

Boghian, Mihai, 1987

Boghian, Dumitru; Mihai, Constantin, Le complexe de culte et les vases à décor ornithomorphe peint découvert à Buznea, În: Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Ursulescu, Nicolae; Monah, Dan; Chirica, Vasile (eds), La civilisation de Cucuteni en contexte européen: session scientifique dédiée au centenaire des pre-mières découvertes de Cucuteni, (Iaşi - Piatra Neamţ, 24-28 septembre 1984), Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, I, Université “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1987, XXIII + 339 p.; p. 313-324.

Boghian et alii, Boghian, Dumitru; Niculică, Bogdan-Petru; Oprea-Gancevici,

603

2013 Dinu; Budui, Vasile, Habitatul uman şi impactul antropic asupra mediului natural în protoistoria microzonei municipiului Suceava şi proximităţi, În: Studii în onoarea lui Tiberiu Bader la 75 de ani, Satu Mare-Studii şi Comunicări, XXIX/1, 2013, p. 221-253.

Boghian, Enea, 2013

Boghian, Dumitru; Enea, Sergiu-Constantin, The Pre-Cucuteni–Cucuteni/Tripolye cultural complex-between the West and the East, În: Revista Arheologică, IX, 1-2, 2013, p. 30-47.

Boghian et alii, 2013

Boghian, Dumitru; Enea, Sergiu-Constantin; Părpăuță, Tiberius; Tencariu, Felix-Adrian; Vornicu, Diana-Măriuca; Asăndulesei, Andrei; Gania, Silviu; Vornicu, Andreea; Furnică, Radu-Gabriel; Munteanu, Bogdan, Costești, com. Costești, jud. Iași, Punct: Cier/Lângă Școală, În: Cronica Cercetărilor Arheolo-gice din România. Campania 2012, A XLVII-a Sesiune Națio-nală de Rapoarte Arheologice, Craiova, 27‒30 mai 2013, Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului, Comisia Naţională de Arheologie, Direcţia Patrimoniu Cultural, Muzeul Olteniei - Craiova, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 385 p., ISSN 23-43-919X; ISSN-L 23-43-919X; p. 199-200, 366-367.


Boghian, Dumitru; Ignătescu, Sorin; Enea, Sergiu-Constantin; Ignat, Ioan; Tencariu, Felix-Adrian; Vornicu, Diana-Măriuca; Vornicu, Andreea; Furnică, Radu-Gabriel; Părpăuță, Tiberius, Costești, com. Costești, jud. Iași, Punct: Cier/Lângă Școală, În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2013, A XLVIII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, Oradea, 5‒7 iunie 2014, Muzeul Ţării Crișurilor Oradea, Minis-terul Culturii, Comisia Naţională de Arheologie, Direcţia Patri-moniu Cultural, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2014, 568 p.; p. 204-206, 518-525.


Boghian, Dumitru; Enea, Sergiu-Constantin; Ignătescu, Sorin; Bejenaru, Luminița; Stanc, Simina-Margareta, Comunităţile cucuteniene din zona Târgu Fumos. Cercetări interdiscipli-nare în siturile Costeşti şi Giurgeşti, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2014, sub tipar.

Bogucki, 1991 Bogucki, Peter, Changing Neolithic Landscapes at Brzesc Kujawski, Poland, Paper presented at the annual meeting of the Society for American Archaeology, New Orleans, Louisiana, 1991, 6 p., http://www.princeton. edu/~bogucki/landcape.html, accesat 7.02.2014.

Bogucki, 2013 Bogucki, Peter, Open-Range Cattle Grazing and the Spread of Farming in Neolithic Central Europe, În: Kadrow, Słwomir; Włodarczak, Piotr (eds), Environment and Subsistence-forty years after Janusz Kruk’s ”Settlement studies”, Studien zur

604

Archäeologie in Ostmitteleuropa / Studia nad Pradziejami Europy Środkowei, Band / Tom 11, Bonn / Rzeszów, 2013, 534 p., ISBN 978-3-7749-3860-1; 978-83-936467-1-5; p. 251-274.

Brigand et alii, 2012

Brigand, Robin; Asăndulesei, Andrei; Weller, Olivier; Cotiugă, Vasile, Contribution à l’étude du peuplement chalcolithique des bassins hydrographiques des Bahluieț et Valea Oii (dép. Iași), În: Dacia, N.S., LVI, 2012, p. 5-32.

Canarache, 1990

Canarache, Andrei, Fizica solurilor agricole, Ed. Ceres, Bucureşti, 1990, 268 p., ISBN 973-40-0107-8.

Cârciumaru, 1996

Cârciumaru, Marin, Paleoetnobotanica, Ed. Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi, 1996, 201 p., ISBN 973-98011-5-3.

Chapman, 1997

Chapman, John, Places as timemarks-the social construction of landscapes in Eastern Hungary, În: Chapman, John; Dolukhanov, Pavel (eds), Landscapes in Flux: Central and Eastern Europe in Antiquity, Colloquenda Pontica, 3, 1997, Oxbow Books, Oxford, 1997, 356 p., ISBN 1900188333; p. 137-162.

Chifu et alii, 2006

Chifu, Toader; Mânzu, Ciprian; Zamfirescu, Oana, Flora și vegetația Moldovei (România), Vol. II: Vegetația, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2006, 700 p., ISBN 973-703-160-1.

Chirica, Tanasachi, 1985

Chirica, Vasile; Tanasachi, Marcel, Repertoriul arheologic al județului Iași, Vol. II, Institutul de Istorie și Arheologie, Iași, 1985, 478 p.

Chiriloaie et alii, 2012

Chirilioaie, Francisca; Rădoane, Maria; Perșoiu, Ioana; Popa, Ionel, Late Holocene history of the Moldova River Valley, Romania, În: Catena, 93, 2012, p. 64-77.

Ciurea, 1938 Ciurea, Vasile, Muzeul Fălticenilor. Contribuții la preistoria județului Baia. Stațiunea Costești, Fălticeni, 1938.

Cobălcescu, 1883

Cobălcescu, Grigore, Studii geologice și paleontologice ale unor tărâmuri terțiare din unele părți ale României, În: Memo-riile Geologice ale Școlii Militare din Iași, București, 1883.

Coroliuc, 2009 Coroliuc, Anca, Studiul anatomo-comparat al materialului arheozoologic provenit din stațiunea precucuteniană de la Târgu Frumos în corelație cu materialele din alte stațiuni neo-eneolitice de pe teritoriul Moldovei, Teză de doctorat, Univer-sitatea“Al. I. Cuza”, Iași, 2009 (ms).

Costăchescu, 1931

Costăchescu, Mihai, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Vol. I: Documente interne; 1374-1437, Institutul de Arte Grafice şi Editură “Viaţa Românească”, Iaşi, 1931, XXXV + 557 p.

Davis et alii, 2003

Davis, Basil A. S.; Brewer, Simon; Stevenson, A. C.; Guiot, Joel, The temperature of Europe during the Holocene reconstructed from pollen data, În: Quaternary Science Reviews, Volume 22,

605

Issues 15-17, July-August 2003, p. 1701-1716. Dinu, 2003 Dinu, Marin, Une découverte appartenant à la culture de

Cucuteni à Bălţaţi (dép. de Iassy), În: Studia Antiqua et Archaeologica, IX, 2003, p. 75-96.

Dinu, 2006 Dinu, Marin, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Băiceni-Dâmbul Morii, com. Cucuteni (1961-1966), În: Ursulescu, Nicolae; Lazarovici, Cornelia-Magda, Cucuteni 120 - Valori universale: Lucrările Simpozionului Naţional: Iaşi, 30 septembrie 2004, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, 17, Sedcom Libris, Iași, 2006, 224 p., ISBN 973-670-186-7; p. 31-56.

Dumitrescu, 1933

Dumitrescu, Hortensia, La station préhistorique de Ruginoasa, În: Dacia, III-IV, 1927-1929 (1933), p. 56-87.

Dumitrescu et alii, 1954

Dumitrescu, Vladimir; Dumitrescu, Hortensia; Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Gostar, Nicolae, Hăbășești. Monografie arheologică, Cercetari privind istoria veche a R.P.R., Acade-mia Republicii Populare Romîne, București, 1954, 605 p.

Ellis, 1984 Ellis, Linda, The Cucuteni-Tripolye Culture: A. Study in Technology and the Origins of Complex Society, BAR – International Series, 217, Oxford, 1984, 221 p., ISBN 0-86054-279-3.

Ellis, 1987 Ellis, Linda, Population Growth, Food Storage and Ceramic Manufacturing Center in pre Bronze Age Europe, În: Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Ursulescu, Nicolae; Monah, Dan; Chirica, Vasile (eds), La civilisation de Cucuteni en contexte européen: session scientifique dédiée au centenaire des premières décou-vertes de Cucuteni, (Iaşi - Piatra Neamţ, 24-28 septembre 1984), Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, I, Université “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1987, XXIII + 339 p.; p. 175-192.

Florea, Munteanu, 2012

Florea, Nicolae; Munteanu, Ioan, Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Ed. Sitech, Craiova, 2012, 206 p., ISBN 978-606-11-2090-1.

Foetterle, 1870 Foetterle, Franz, Die Verbreitung der sarmatischen Stufe (Cerithien-Schichten) in der Bukowina und der nördlichen Moldau, În: Verhandlungen der k. k. geologischen Reichsanstalt, XVI, Wien, 1870, p. 314-320.

Gania et alii, 2012

Gania, Silviu; Asăndulesei, Andrei; Romanescu, Gheorghe, Monitorizarea proceselor hidromorfologice în cazul siturilor arheologice. Studiu de caz: așezarea cucuteniană de la Costești-Cier, jud. Iași, Al III-lea Simpozion Arheoinvest Arheologia şi politicile de protejarea a patrimoniului cultural, 2-3 noiembrie 2012, Iaşi, România, Program și Rezumate, p. 11-12.

Gaydarska, Gaydarska, Bisserka, Landscape, material culture and society

606

2007 in South East Bulgaria, Archaeopress, Oxford, 2007, 279 p., ISBN140730030X.

Gheorghiu, Lupu-Bratiloveanu, 1992

Gheorghiu, Eugen; Lupu-Bratiloveanu, Nicolae, Podișul Sucevei, În: Badea, Lucian; Buga, Dragoș; Băcăuanu, Vasile (eds) Geografia României, Vol. IV: Regiunile pericarpatice: Dealurile și Cîmpia Banatului și Crișanei, Podișul Mehedinți, Subcarpații, Piemontul Getic, Podișul Moldove, Ed. Acade-miei, Bucureşti, 1992, 580 p.; p. 459-490.

Gheție, 1954 Gheție, Vasile, Apendice nr. IV. Date asupra oaselor de animale descoperite la Hăbășești, În: Dumitrescu, Vladimir; Dumitrescu, Hortensia; Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Gostar, Nicolae, Hăbășești. Monografie arheologică, Cercetari privind istoria veche a R.P.R., Academia Republicii Populare Romîne, București, 1954, 605 p.; p. 601-605.

Grunwald et alii, 2001

Grunwald, Sabine; Lowery, Birl; Rooney, Dan J.; McSweenery, Kevin, Profile cone penetrometer data used to distinguish between soil materials, În: Soil & Tillage Research, 62, 2001, p. 27-40.

Haimovici, 1969

Haimovici, Sergiu, Studiul preliminar al resturilor de faună descoperite în săpăturile din 1961 în staţiunea neolitică de la Cucuteni-Băiceni, În: Arheologia Moldovei, VI, 1969, p. 317-319.

Haimovici, 1987

Haimovici, Sergiu, Quelques problèmes d'archéozoologie con-cernant la culture de Cucuteni, În: Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Ursulescu, Nicolae; Monah, Dan; Chirica, Vasile (eds), La civi-lisation de Cucuteni en contexte européen: session scientifi-que dédiée au centenaire des premières découvertes de Cucu-teni, (Iaşi - Piatra Neamţ, 24-28 septembre 1984), Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, I, Université “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1987, XXIII + 339 p.; p. 157-166.

Haimovici, 2002a

Haimovici, Sergiu, L’étude du matériel archéozoologique provenu de la fosse no. 25 de l’habitat précucutenien de Târgu Frumos, În: Bejenaru, Luminița (ed), Archaeozoology and Palaeozoology Summercourses. Socrates Intensive Programme, Academic Year 2000-2001, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2002, ISSN 1221-9363; p. 131-150.

Haimovici, 2002b

Haimovici, Sergiu, Problema unui caz: studiul faunei din groapa 25 a sitului precucutenian de la Târgu Frumos, prin perspectiva metodologiei arheozoologice, În: Codrul Cosminului, 6-7 (16-17), Suceava, 2000-2001 (2002), p. 21-35.

Haimovici, Coroliuc, 2000

Haimovici, Sergiu; Coroliuc, Anca, The study of the archaeozoological material founded in the pit no. 26 of the Precucuteni III settlement at Târgu Frumos-Baza Pătule, În: Studia Antiqua et Archaeologica, VII, 2000, p. 169-206.

607

Haimovici, Văleanu, 2004

Haimovici, Sergiu; Văleanu, Cornel-Mădălin, Materialul arheo-zoologic al locuirii cucuteniene, În: Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Văleanu, Mǎdǎlin-Cornel, Cucuteni-Cetăţuia. Mono-grafie arheologică, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XIV, Ed. “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 2004, 405 p., ISBN 973-7777-01-8; p. 309-317,

Hijmans et alii, 2005

Hijmans, Robert J.; Cameron, Susan E.; Parra, Juan Luis; Jones, Peter G.; Jarvis, Andy, Very high resolution interpolated climate surfaces for global land areas, În: International Journal of Climatology, 25, 2005, Issue 15, p. 1965-1978.

Hillel, 2003 Hillel, Daniel, Introduction to Environmental Soil Physics, Elsevier, 2003, 495 p., ISBN 0123486556.

Hodder, 1990 Hodder, Ian, The Domestication of Europe. Structure and Contingency in Neolithic Societies, Oxford, Blackwell, 1990, 344 p., ISBN 0631177698.

Ioniță, 2000 Ioniţă, Ion, Relieful de cueste din Podişul Moldovei, Ed. Corson, Iaşi, 2000, 108 p., ISBN 973-98259-3-1.

Juravle, 2013 Juravle, Doru, Geologia României. Platforma Moldovenească, p. 18-19, http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_2013-2014/gr/03.%20GEOLOGIA%20ROMANIEI%20-%20CURS %2003%20-%20PLATFORMA%20MOLDOVENEASCA.pdf, accesat 15.01.2014, ISBN 973-7603-78-8.

Kardulias, Shutes, 1997

Kardulias, Nick P.; Shutes, Mark T. (eds), Aegean strategies: studies of culture and environment on the European fringe, Rowman & Littlefield Publishers Inc., Maryland, 1997, 313 p., ISBN 0847686574.

Kremeneckij, 1991

Kremenetskij, Konstantin V., Paleoekologija drevnejšich zemledel’tsev i skotovodov russkoj ravniny, Nauka, Moskva, 1991, 194 p.

Lazarovici, Lazarovici, 2012

Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe, Ruginoa-sa-Dealul Drăghici. Monografie arheologică, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, 431 p., ISBN 978-606-93329-0-0.

Lazarovici et alii, 2012

Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe; Ionescu, Ionela, Descriere fizico-geografică, În: Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe, Ruginoasa-Dealul Drăghici. Monografie arheologică, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, 431 p., ISBN 978-606-93329-0-0; p. 13-20.

Macarovici, Turculeț, 1956

Macarovici, Neculai; Turculeț, Ilie, Geologia regiunii Ruginoasa-Hărmănești-Vascani-Costești (raionul Tg. Frumos), În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Secțiunea II (Științe Naturale), Tomul II, Fasc. 1, 1956, p. 287-295.

Marin, 1951 Marin, Meluța, Stațiunea neo-eneolitică de la Costești (jud. Baia), În: Orizonturi (Stuttgart), 3, 1951, 7-12, p. 89-98.

Marinescu- Marinescu-Bîlcu, Silvia; Cârciumaru, Marin; Murariu, Adrian,

608

Bîlcu et alii, 1981

Contributions to the ecology of Pre- and Proto-Historic habitations at Târpeşti, În: Dacia, N.S., XXV, 1981, p. 7-31.

Marinescu-Bîlcu et alii, 1985

Marinescu-Bîlcu, Silvia; Cârciumaru, Marin; Murariu, Adrian, Contribuţii la ecologia locuirilor pre- şi proto-istorice de la Târpeşti, În: Memoria Antiquitatis, IX-XI, 1977-1979 (1985), p. 643-684.

Matasă, 1941 Matasă, Constantin, Deux stations à céramique peinte de Moldavie, În: Dacia, VII-VIII, 1937-1940 (1941), p. 73-84.

Mateescu, 1940

Mateescu, Corneliu N., O nouă stațiune preistorică în cercul ceramicei pictate: Costești-Baia, În: Revista de Preistorie și Antichități Naționale, II-IV, 1940, p. 63-67.

Micle et alii, 2010

Micle, Dorel; Măruia, Liviu; Török-Oance, Marcel; Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda; Cîntar, Adrian, Archaeological geomorphometry and geomorphography. Case study on Cucuteni - an sites from Ruginoasa and Scânteia, Iași County, Romania, În: Annales d’Université Valahia Targoviste, Section d’Archéologie et d’Histoire, Tome XII, Numéro 2, 2010, p. 23-37.

Mihai, 1973 Mihai, Constantin, Așezările de la Giurgești și Buznea în zona Târgului Frumos, În: Danubius, 6-7, 1972-1973, p. 11-15.

Mihai, Boghian, 1981

Mihai, Constantin; Boghian, Dumitru, Un nou complex cucutenian de cult descoperit la Buznea (oraş Târgu Frumos, judeţul Iaşi), În: Memoria Antiquitatis, IX-XI, 1977-1979 (1981), p. 429-452.

Mihăilă, 2006 Mihăilă, Dumitru, Câmpia Moldovei. Studiu climatic, Ed. Universităţii din Suceava, Suceava, 2006, 465 p., ISBN 973-666-219-5.

Minea, 2012 Minea, Ionuț, Bazinul hidrografic Bahlui. Studiu hidrologic, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2012, 334 p., ISBN 978-973-703-754-1.

Monah, 2001 Monah, Felicia, Flora și vegetația cormofitelor din lunca Sire-tului / La flore et la vegetation des cormophytes de la plaine du Siret, Bibliotheca Historiae Naturalis, 1, Muzeul de Ştiinţe Naturale Piatra-Neamţ, Ed. “Constantin Matasă”, Piatra-Neamț, 2001, 268 p. + 5 hărți, ISBN 973-85157-0-X.

Monah, 1982 Monah, Dan, Câteva observații asupra cauzelor şi efectelor exploziei demografice cucuteniene, În: Carpica, XIV, 1982, p. 33-38.

Monah, Cucoș, 1985

Monah, Dan; Cucoș, Ștefan, Așezările culturii Cucuteni din România, Ed. Junimea, Iași, 1985, 219 p.

Nistor, 2008 Nistor, Bogdan, Podișul Sucevei. Studiu termo-pluviometric, Teză de doctorat, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași, 2008, 454 p. (ms).

Petrescu- Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Văleanu, Mădălin-Cornel, Cucu-

609

Dîmbovița, Văleanu, 2004

teni-Cetățuie. Monografie arheologică, Ed. “Constantin Matasă”, Piatra-Neamț, 2004, 722 p., ISBN 973-7777-01-8.

Pîrnău, 2013 Pîrnău, Radu, Ruginoasa-Dealul Drăghici. Cadrul geografic și contextul pedologic, În: Bodi, George; Pîrnău, Radu; Danu, Mihaela; Cavaleriu, Cavaleriu, Cercetări interdisciplinare în neo-eneoliticul din nord-estul României, Institutul de Arheo-logie din Iași, Scripta Archaeologica et Historica Dacoromaniae, VI, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 184 p., ISBN 978-973-703-949-1; p. 101-111.

Popovici, 1934 Popovici, Rodica, Pădurile paleo- şi neolitice din nordul României. Teză prezentată la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi pentru a obţine gradul de doctor în ştiinţele naturale, În: Buletinul Facultăţii de Ştiinţe Cernăuţi, VIII, 1934, p. 277–295.

Romanescu, Nicu, 2013

Romanescu, Gheorghe; Nicu, Cristi, The Human-Water Relationship from Prehistory until the Present. A Case Study for Valea Oii River (Romania), În: Third Arheoinvest Congres. Interdisciplinary Research in Archaeology, June 6th–8th, 2013, Iaşi, Romania, Programe and Abstracts, ISSN 2285 ‒ 2018; ISSN L = 2285 ‒ 2018; p. 21-22.

Romanescu et alii, 2013

Romanescu, Gheorghe; Nicu, Cristi; Asăndulesei, Andrei; Cotiugă, Vasile, Morphometrical and Geomorphological Characteristic of the Landscape from the Valea Oii Basin (Tributary of the Bahlui River). Direct Implications for Chalcolithic Archaeological Sites, În: Third Arheoinvest Congres. Interdisciplinary Research in Archaeology June 6th–8th, 2013, Iaşi, România, Programe and Abstracts, ISSN 2285 ‒ 2018; ISSN L = 2285 ‒ 2018; p. 23.

Teodor, 1970 Teodor, Dan Gheorghe, Elemente şi influenţe bizantine în Moldova, în secolele VI-XI, În: Studii şi cercetări de istorie veche, 21, 1, 1970, p. 97-128.

Teodor, 1997 Teodor, Dan Gheorghe, Descoperiri arheologice şi numisma-tice la est de Carpaţi în secolele V-XI: Contribuţii la continui-tatea daco-romană şi veche românească (ed Dragomir Popovici), Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 1997, 188 p.

Tomescu, 2000 Tomescu, Mihai, Holocenul - date cronologice și climatice, În: Cercetări Arheologice, XI, 1, 1998-2000, p. 235-270.

Tufescu, 1937 Tufescu, Victor, Dealul Mare Hârlău. Observări asupra evolu-ției reliefului și așezărilor omenești, În: Buletinul Societăţii Române (Regale) de Geografie, LVI, 1937, p. 48-215.

Tufescu, 1940 Tufescu, Victor, O regiune de vie circulaţie: „Poarta Târgului Frumos”, În: Buletinul Societăţii Române (Regale) de Geogra-fie, Bucureşti, LIX, 1940, p. 329-416.

Schmidt, 1932 Schmidt, Hubert, Cucuteni in der Oberen Moldau, De Gruyter, Berlin-Leipzig, 1932, V + 131 + III p.

610

Scriban, 1939 Scriban, August, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțe-lesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialis-me), Institutu de Arte Grafice “Presa Bună”, Iași, 1939.

Stoicescu, 1974

Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, București, 1974, 984 p.

Șandru et alii, 1972

Șandru, Ioan; Băcăuanu, Vasile; Ungureanu, Alexandru, Județul Iași, Ed. Academiei, București, 1972, 155 p.

Știrbu, 2012 Știrbu, Maria, Paleofauna și unele aspecte ale economiei animaliere ale comunității de la Ruginoasa-Dealul Drăghici, În: Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe, Rugi-noasa-Dealul Drăghici. Monografie arheologică, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, 431 p., ISBN 978-606-93329-0-0; p. 367-374.

Ujvári, 1972 Ujvári, Iosif, Geografia apelor României, Ed. Științifică, Bucu-rești, 1972, 590 p.

Ursulescu, 2009

Ursulescu, Nicolae, Cucuteni. Ecouri în epocă ale monografiei lui Hubert Schmidt, Scripta Archaeologica et Historica Dacoro-maniae, I, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009, 166 p., ISBN 978-973-703-456-4.

Ursulescu, Boghian, 1996

Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos (jud. Iaşi), (I), În: Codrul Cosminului, S.N., 2 (12), 1996, p. 38-73.

Ursulescu, Boghian, 1998

Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos (jud. Iaşi), (II), În: Codrul Cosminului, S.N., 3-4 (13-14), 1997-1998, p. 13-42.

Ursulescu et alii, 2002a

Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru; Haimovici, Sergiu; Cotiugă, Vasile; Coroliuc Anca, Cercetări interdisciplinare în aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos (jud. Iaşi). Aportul arheozoologiei, În: Acta Terrae Septemcastrensis, I, 2002, p. 29-54.

Ursulescu et alii, 2002b

Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru; Haimovici, Sergiu; Cotiugă, Vasile; Coroliuc Anca, L’Archéologie et archéozoolo-gie dans l’habitat de la culture Précucuteni (l’Énéolithique ancien) de Târgu Frumos (Dép. de Iaşi–Roumanie), În: Archaeozoology and Palaeozoology Summercourses, Iaşi, 2002, p. 101-130.

Ursulescu et alii, 2003

Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru; Cotiugă, Vasile, L’autel peint de l’habitat de Târgu Frumos (dép. de Iaşi) appartenant à la civilisation Précucuteni (Énéolithique ancien), În: Studia Antiqua et Archaeologica, IX, 2003, p. 27-40.


Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru; Cotiugă, Vasile; Prob-lèmes de la culture Précucuteni à la lumière des recherches de

611

Târgu Frumos (dép. Iaşi), În: Spinei, Victor; Lazarovici, Cornelia-Magda; Monah, Dan (eds), Scripta Praehistorica. Mis-cellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu Dîmboviţa oblata, Romanian Academy, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005, 652 p., ISBN 973-7834-13-5; p. 217-260.


Ursulescu, Nicolae; Boghian, Dumitru; Cotiugă, Vasile, Locuinţele de suprafaţă cu platformă din aşezarea precucuteniană de la Târgu Frumos-Baza Pătule, În: Codrul Cosminului, S.N., 12 (22), 2006, p. 3-23.

Ursulescu, Cotiugă, 2014

Ursulescu, Nicolae; Cotiugă, Vasile, Le changement de lʼaspect des habitats de longue durée et avec des éléments du fortifica-tion du complexe culturel Precucuteni-Cucuteni, În: Preoteasa, Constantin ; Nicola, Ciprian-Dorin (eds.), L’impact anthropi-que sur lʼenvironnement durant le Néo-Énéolithique du Sud-Est de lʼEurope. In honorem dr. Gheorghe Dumitroaia, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXX, Musée dʼHistoire et dʼArchéologie de Piatra-Neamț Centre International de Recher-che de la Culture Cucuteni, Ed. Constantin Matasă, Piatra-Neamț, 2014, 316 p., ISBN 978-973-7777-28-7; p. 201-230.

Velichko et alii, 2013

Velichko, Andrei A.; Kurenkova, E. I.; Dolukhanov, Pavel M., Human socio-economic adaptation to environment in Late Palaeolithic, Mesolithic and Neolithic Eastern Europe, În: Velichko, Andrei A.; Dolukhanov, Pavel M. (eds), Humans and Environment in Pleistocene and Holocene, Evolution of Waterways and early Settlement of Northern Europe, Special issue of the journal Quarternary International, Vol. 203, Issues 1-2, 2013, p. 1-128; p. 1-9.

Volontir, 1990 Volontir, Nina, Dinamica învelișului vegetal și modificările climatice în holocen din ținutul de sud-est al RSS Moldova, În: Lucrările Seminarului de Geografie „D. Cantemir”, 10, Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1990, p. 65-69.

Vulpe, 1944 Vulpe, Ecaterina, Raport asupra săpăturilor din comuna Costești-Baia, În: Raport asupra activității MNA pe anii 1942-1943, București, 1944, p. 37-38.

Zaharia et alii, 1970

Zaharia, Nicolae; Petrescu-Dîmboviţa, Mircea; Zaharia, Emilia, Așezări din Moldova. De la Paleolitic până în secolul al XVIII-lea, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, Institutul de istorie şi arheologie “A. D. Xenopol” - Iaşi, București, 1970, 663 p.

*** Atlasul cadastrului apelor din România, Partea I; Date morfo-hidrografice asupra rețelei hidrografice de suprafață, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, IGFCOT, București, 1992, 694 p.

27 enea sergiu final - arheovest · logice intruzive și non-intruzive, precum și complexe...

Documents