243557415 lucrare de disertatie

UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

Coordonator științific:

Conf. Univ.Dr.Aurora Adina Colomeischi

Masterand: Rusu Anca-Alina

-SUCEAVA-

2014

1

-CUPRINS-

Argument............................................................................................................pag.4-5

CAPITOLUL I – PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA.......................................................................................................................................pag.6

I.1.Definiții ale conflictului..........................................................................................................pag.7-8

I.2.Tipologia conflictelor...........................................................................................................pag.8-10

I.3.Cauze ale conflictului.........................................................................................................pag.10-12

I.4.Rolul comunicării în rezolvarea conflictelor....................................................................pag.12-13

I.5.Rolul managerului școlar în rezolvarea conflictelor.......................................................pag.14-15

CAPITOLUL II – STRATEGII ȘI TEHNICI DE MANAGEMENT AL

CONFLICTULUI...pag.16

II.1.Strategii de prevenire a conflictelor...............................................................................pag.17-18

II.2.Strategii de reducere a conflictelor................................................................................pag.18-20

II.3.Strategii de rezolvare a conflictelor................................................................................pag.20-21

II.4.Negocierea.........................................................................................................................pag.21-23

II.5.Medierea...........................................................................................................................pag.23-25

CAPITOLUL III – METODOLOGIA CERCETĂRII

Program de intervenție asupra medierii conflictelor........................................................pag.26

III.1.Scopul cercetării....................................................................................................................pag.27

III.2.Obiectivele cercetării.............................................................................................................pag.27

2

III.3.Ipoteza de lucru.....................................................................................................................pag.27

III.4.Variabilele cercetării.............................................................................................................pag.27

III.5.Instrumente și metode de cercetare.....................................................................................pag.27

III.6.Eșantionul cercetării..............................................................................................................pag.28

III.7.Etapele cercetării...............................................................................................................pag.28-41

III.8.Concluzii și recomandări.......................................................................................................pag.42

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................pag.43

ANEXE.....................................................................................................................................pag.44-50

3

ARGUMENT

Conflictul reflectă realitatea de zi cu zi pentru fiecare persoană în parte.Indivizii trebuie să ia ca

atare conflictele,să le trateze în mod obișnuit,spre a duce la o rezolvare eficientă.Ne aflăm într-o epocă

în care schimbările au loc la intervale foarte scurte de timp,în care ritmul de viață este accelerat.

În zilele noastre,elevul intră la școală cu un bagaj de cunoștințe mult mai amplu față de anii

anteriori.Astfel,unitatea de învățământ din care face parte are rolul de a forma,de a instrui elevii cum să

preîntâmpine conflictele,cum să le ocolească,cum să le facă față și cum să le rezolve,deoarece ei asistă

și chiar devin produsul proceselor prin care sunt soluționate conflictele,terminându-se cu consecințe

asupra tuturor.

Am ales această temă pentru a încerca elucidarea unei întrebări,și anume:„De ce acționăm într-un

anumit fel într-o situație tensionată?”Atunci când vorbim despre conflict,primele cuvinte care ne vin în

minte pentru a caracteriza termenul sunt „scandal”, „ură”,sau chiar „agresivitate”,„violență”.Pentru a

face față unei situații conflictuale,indivizii trebuie să aibă în vedere unele aspecte cu privire la

conflict,și anume că acesta face parte din viața cotidiană,că poate fi abordat atât pozitiv,cât și

negativ.Privit în mod pozitiv,indivizii vor constata că pot obține rezultate otime în cazul rezolvării

conflictului,dar trebuie să aibă în vedere.că în unele cazuri,conflictul duce la repercursiuni distructive

din punct de vedere psihic și fizic.De asemenea,conflictul reprezintă o cale de maturizare,de

învățare,conducând la identificarea propriilor nevoi,valori,credințe.Atunci când indivizii sunt implicați

în situații conflictuale,trebuie luate în calcul și sentimentele acestuia deoarece sunt foarte importante.În

cazul unui eșec în rezolvarea conflictului,se poate ajunge la demoralizare,scăderea stimei de sine,etc.

Intervenția în ceea ce privește medierea conflictelor urmărește în ce mod sunt influențați

indivizii,dar și formarea unor priceperi și deprinderi de rezovare a conflictului.Această intervenție

presupune modificarea factori cognitivi,vor fi însușite elemente noi despre conflict,urmate de o

schimbare de atitudine din partea indivizilor.

Lucrarea de față este structurată în trei capitole,din care primele două abordează probleme

teoretice cu privire la conflict,cauzele producerii acestuia,cum ajută comunicarea în cazul unei situații

conflictuale,ce rol are managerul școlar în astfel de cazuri,precum și strategiile și tacticile de rezolvare

a conflictelor.Utilizând mereu aceste elemente,putem optimiza comunicarea,negocierea și medierea

4

conflictelor.Este important modul în care este expunem problema și cum va fi rezolvată.În cel de-al trei

lea capitol am întreprins un plan de intervenție cu privire la medierea conflictelor.În cadrul cercetării a

fost utilizat un chestionar referitor la conflict și în urma rezultatelor obținute am desfășurat o serie d

activități în scopul ameliorării situațiilor conflictuale apărute în cadrul clasei,iar elevii au fost învățați

în mare parte cum să facă față unei situații conflictuale.

Se poate coabita și fără să folosim vorbe jignitoare,insulte la adresa celorlalți,fără săne rănim

reciproc,fără să ne ignorăm.Se poate să coopera,să ajutăm și să fim ajutați la rândul nostru.

Îndeplinind toate acestea,se poate alcătui o ehipă competitivă și unită.

5

CAPITOLUL I

PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA

I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTULUI

I.2.TIPOLOGIA CONFLICTELOR

I.3.CAUZE ALE CONFLICTULUI

I.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

6

I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTELOR

Termenul de „conflict” îsi are originea din limba latina„conflictus”care semnifică „lovirea

împreunăcu forță”,presupunând „dezacorduri și fricțiuni între membri grupului,interacțiune în

vorbire,emoții și afectivitate”(Forsyth.1983,p.79).

T.K.Gamble și M.Gamble definesc conflictul ca fiind „o variabilă pozitivă”,cu semnificația că

„dincolo de toate perspectivele,conflictul este o consecință naturală a diversității”(Comunicarea

eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).

În viziunea lui Steers,conflictul este definit ca „implicând situații în care așteptările unei

persoane(ale unui grup),comportamentele acesteia prin care își urmărește obiectivele sunt blocate de o

altă persoană sau de un alt grup”.

Dacă îi cităm pe Deutsch,Richard și Patricia Schmuck,aceștia au afirmat că,„conflictul există în

momentul în care activități incompatibile se întâlnesc-atunci când o activitate este

blocată,interferează,lezează sau face într-un anumit fel cea de-a doua activitate mai puțin plăcută sau

eficientă”.(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Acești autori mai spun că,în

clasă,conflictul oferă oportunitatea dezvoltării individuale și de grup”.(Comunicarea eficientă,Ion-

Ovidiu Pânișoară,2008).

Pornind de la aceste definiții,se pot îmbunătți,în cazul elevilor,anumite strategii de evitare și

rezolvare a conflictelor.De exemplu,în cadrul unor activități de grup,dacă un elev este ales liderul unuia

dintre grupuri,un altul poate reclama acest lucru,găsind poate nepotrivit faptul că este în acel grup și

condus în același timp.Acest caz are rezolvare,cadrul didactic desemnând cel de-al doilea elev ca fiind

lider,după c elevul celălalt a fost trimis să lucreze cu cel de-al doilea grup.Pe baza acestei experiențe,se

poate realiza o dezbatere pentru a fi identificate problemele apărute și modurile în care pot fi rezolvate.

Funcțiile conflictului

Pornind de la valorile propuse de Alan Filley(Gamble,Gamble,1993,p.216),conflictul poate

îndeplini următoarele funcții:

conflictul poate funcționa pe calea „reducerii sau chiar eliminării probabilității altor

conflicte,mai puternice în viitor;

conflictul „poate crețte inovația”de a sprijini identificarea unor noi perspective asupra

lucrurilor,de a identifica modalități de gândire și comportare;

conflictul poate duce la „coeziune”,la un caracter unitar,prin creșterea stimei de sine;

7

conflictul oferă posibilitatea de „a măsura uterea și viabilitatea relaționărilor”cu cei din

jur.

În concluzie,conflictul „apare atunci când două sau mai multe părți(persoane,grupuri,comunități)

aflate în interdependență sunt(sau doar se percep) diferite sau chiar incompatibile la nivelul

trebuințelor,scopurilor,valorilor,resurselor,sau al unor trăsături de personalitate”.(Psihopedagogia

rezolvării conflictelor,Conf.Dr.Ana Constantin)

1.2. TIPOLOGIA CONFLICTELOR

Se spune că ne confruntăm cu o gamă largă de conflicte, existând o multitudine de tipuri de

conflicte.În primă fază,există patru mari tipuri de conflict:

conflictul-scop – se manifestă în momentul în care un individ aspirăla rezultate distincte față de

altul;

conflictul cognitiv – apare atunci când intervine contrazicerea de idei privind un anumit aspect;

conflictul afectiv – intervine atunci când,în cadrul grupului,apar sentimente,emoții

incompatibile;

conflictul comportamental – se manifestă atunci când un individ acționează într-un mod

neplăcut față de ceilalți.

Referitor la comunicare,în momentul în care deține raporturi excelente și o explicație temporală

și cognitivă,conflictul nu este negatic,ci dimpotrivă,are un rol esențial.Coser spune că „un conflict

poate să ajute câteodată indivizii și membrii unui grup să crească și să-și dezvolte identitățile”.

(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)

Privind modul de comunicare,se întâlnesc două tipuri de conflict: un conflict intrapersonal și un

conflict interpersonal.O mai mare atenție se acordă conflictului interpersonal.Acesta se declanșează

atunci când apar diferențele de opinii asupra problemelor ivite, când intervin diferențele de

valori,acestea prejudiciind rezultatele în cadrul grupului(de exemplu,în momentul în care asupre unui

individ apar semne de întrebare,acesta tinde să treacă în apărare),când apare neînțelegerea

intențiilor,obiectivelor sau scopurilor( de exemplu,la întâlnirile de început ale grupurilor nou

constituite,indivizii dezbat anumite probleme,asumându-și anumite răspunderi,însă la următoarea

întâlnire se constată că nu toți au înțeles dezbaterea,întotdeauna existând o persoană care să fie

împotrivă),când intervine ambiția,motivația sau conducerea unui grup(de exemplu,atunci când o

persoană aflată la conducerea unui grup de oameni aspiră la evidențierea în fața superiorilor

8

săi,solicitând din partea persoanelor aflate în subordine un efort suplimentar,apare acest

conflict,deoarece membrii grupului nu prezintă nici o motivație pentru a îndeplini aceste sarcini).De

asemenea,conflictul interpersonal se declanșează în momentul închiderii la perceperea

recompenselor(unii indivizi consideră că sunt insuficient recompensați pentru aportul adus în cadrul

activităților de grup).Alți factori care intervin în producerea acestui conflict sunt înfățișarea fizică sau

atractivitatea unei persoane și favorurile oferite,precum și stilul personal( de existență, de

comunicare,etc.).

Prin prisma mai multor autori,printre care și R.Schmuck și

P.Schmuck(Schmuck,Schmuck,1992,p.278-282),întâlnim următoarea clasificare:

a) conflictul procedural – definit prin dezacorduri referitoare la direcția procesului ce trebuie

utilizat în atingerea obiectivelor;

b) conflictul-scop;

c) conflictul conceptual – definit prin incompatibilitatea ideilor,părerilor,etc;

d) modelul S-T-P(situație-țintă-propunere) – acest conflict situează la interacțiunea dintre

clauzele acțiunii,obiectivele propuse și mijloacele de realizare a acestora;

e) conflictul interpersonal.

Folosirea diferitelor moduri de rezolvare a problemelor apărute între copil și adult,între individ și

grup își regăsește o evoluție favorabilă în conflictul sociocognitiv.

Conflictul sociocognitiv este un „conflict focalizat pe achizițiile care îi urmează”(Comunicarea

eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Aceste achiziții pot fi informative sau referitoare la aspecte ale

evoluției individului,învățarea fiind posibilă plecând de la greșelile celorlalți-așa cum relatează

Winnykamen.Astfel,acest conflict duce în mod cert la o atitudine adaptativă,atât cognitiv,cât și

social.Aici,intervine așa-zisul factor P(care provine din limba engleză „postponement”,care înseamnă

amânare,suspendarea unei activități).Cea ce este definitoriu în cazul acestui factor este capacitatea de a

împiedica,de a interzice un răspuns automat care era firesc,cu rolul de a-l înlocui cu un răspuns nou și

inteligent.O asemenea manifestare necesită interacțiunea dintre indivizi,considerată ca fiind un

catalizator în timpul producerii unui impuls conflictual.

O latură valoroasă a conflictului o reprezintă activitatea de modelare.Apariția modelului duce la

dezvoltări,transformări ulterioare prin experimentarea personală a conduitei imitate.În cazul acesta,se

vorbește despre o situație a teoriei minimului efort stabilită de individ ,potrivit căreia acesta caută

rezolvarea cea mai profitabilă pe care o poate câștiga prin efort minim.

Prezența unor păreri în contradictoriu este adesea întâlnită în științele sociale.Un exemplu ar fi cel

din pedagogie,în care întâlnim opoziția dintre metodele activ participative și cele expozitive.Astfel,în

9

cazul conflictului sociocognitiv,apar două metode aflate în contradicție: expunerea cu oponent și focus-

grup-ul.

Expunerea cu oponent necesită implicarea în cadrul activității și a unei alte

persoane(student,cadru didactic).Astfel,conducătorul fixează anumite momente în cadrul activității

când noul colaborator intervine cu întrebări contradictorii.Aceste momente trebuie să fie bine stabilite

de coordonator,mai ales când se dezbat probleme majore.

Referitor la relația cu focus-grup-ul,se observă că,în ceea ce privește această metodă,unul dintre

participanții grupului a fost numit să intervină cu observații critice in cazul problemei dezbătute în

momentul în care discuția pare să fi fost dezbătută de grup.

Doise și Mugny accentuează ideea potrivit căreia „produsul interacțiunii depinde în special de

calitățile individuale ale partenerilor.”( Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Astfel,se

pot recunoaște trei argumente principale ale operativității conflictului sociocognitiv: informația,

activismul și creativitatea:

informația – cadrul informativ prezentat de indivizi diferiți este foarte util în crearea unui

model personal de dezvoltare,de transformare;

activismul – acest conflict stabilește un tip de conduită activă,socială și cognitivă;

creativitatea – soluționarea conflictului admite apariția unei noi explicații,care include

componente ale primelor stadii,însă devansează gradul de emitere,de creare,ca modalitate

de integrare și operativitate.

I.3. CAUZE ALE CONFLICTULUI

În mijlocul ansamblului de conflicte se găsesc nevoile umane,reprezentând o primă cauză a

producerii conflictelor.Indivizii se află în conflict fie că au nevoi care sunt îndeplinite de procesul

conflictual,fie că apar nevoi incompatibile cu ale celorlalți.

Cele mai cunoscute nevoi sunt:

trebuințe fiziologice vitale – nevoie de apă,nevoie de adăpost,nevoie de hrană,etc;

trebuințe de integrare socială – nevoia de asociere(de a se afla alături de alte persoane), de

apartenență(de a face parte din cadrul unui grup), de acceptanță(de a fi acceptat în societate),

de comunicare,etc;

trebuințe de apreciere și stimă – nevoia de autoîmplinire,de competență,de a dobândi

recunoștința celorlalți;

10

trebuințe de cunoaștere – nevoia de a cerceta,de a cunoaște,etc;

trebuințe estetice;

trebuințe de actualizare – de valorificare a propriului potențial;

tendința de ridicare socială – dorința de a fi deasupra tuturor;

neajutorarea dobândită – atitudinea statornică de îndoială,de suspiciune,de retragere din fața

obstacolelor,greutăților,etc;

motivele-adicție – dependența de droguri,nevoia de conducere,de putere,etc.

O altă cauză a conflictului este reprezentată de comunicare.Aceasta duce la îngreunarea

soluționării conflictului în anumite circumstanțe: atunci când este absentă(persoana implicată î conflict

nu își mărturisește durerea și acumulează tensiune,descărcându-se la un moment dat într-un mod

nefiresc) și atunci când este defectuoasă(conduce la percepere greșită,la dezacorduri).În cele mai multe

cauri,indivizii comunică eronat,dar cred că au făcut-o într-un mod clar.

Lezarea stimei de sine reprezintă o altă cauză a producerii conflictelor.Stima de sine reprezintă un

element constitutiv al imaginii de sine.Astfel,intervin anumite comportamente interpersonale care

lezează stima de sine,prejudiciind comunicarea și căpătând în final formă de conflict.

Contestarea,minimalizarea,critica sunt considerate ca fiind alte cauze ale conflictului.Indivizii cu

stimă de sine scăzută nu reușesc să separe consecințele unor eșecuri definitorii,conferindu-și defecte de

personalitate cum ar fi indolență,incompetență,prostie,etc.Astfel,consecințele pot fi negative atunci

când evaluatorul este o persoană apreciată de cel evaluat.Asadar,reacția celui respins va fi în funcție de

nivelul stimei de sine:ridicat sau scăzut.Cei cu stima de sine ridicată vor încerca să se apere,să vină cu

argumente în favoarea lor,în timp ce indivizii cu stimă de sine scăzută vor accepta obiecțiile la adresa

lor fără a „opune rezistență”.

Ca și cauză a conflictelor mai este recunoscută și nerespectarea normelor,fiind considerată și cea

mai răspândită în generarea conflictelor.Voluntar sau involuntar,oamenii contravin regulilor,afectând

astfel confortul celor din jur.De aceea,este bine ca aceste norme să fie stabilite de comun acord de la

bun început.

Comportamentele neadecvate.În acest caz,sunt observate câteva categorii distincte:

a) comportamente negative – acestea se manifestă într-un mediu obișnuit și sunt respinse de

ceilalți pe bună dreptate;

b) comportamente pozitive – nefirești în împrejurări sociale,culturale sau consecvența conduitei

unei persoane care manifestă acel comportament;

c) comportamente cu mesaj negativat de partener – datorate unor trăsături de

personalitate,dispoziției generale a individului.

11

De asemenea,întâlnim comportamente neadecvate în anumite cazuri(de exemplu,izbucnirea în

râs la o înmormântare,satisfacți unui individ când celălalt se plânge că a avut o disputăcu șeful,etc).

Agresivitatea reprezintă o altă cauză a conflictului.Între conflict și agresivitate există o

manifestare reciprocă.În dicționarul Walxman,agresivitatea este definită ca fiind „tendința de a

arăta agresivitate prin acte agresive;tendința de a depăși obstacolele întâlnite,tendința de

autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese,hiperenergie în atitudini și

reacții,tendința permanentă de dominare în grupul social sau comunitate”(Psihopedagogia

rezolvării conflictelor , Conf.Dr.Ana Constantin). Agresivitatea reprezintă cauza sau rezultatul

conflictului,apare ca un mod conflictual de interacțiune cu mediul înconjurător.Ca și componente

ale agresiunii se poate vorbi depre cruzime (agresorul are satisfacție în momentul în care provoaca

durere) și agresiune (un atac brusc,violent asupra unui individ).

1.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

Comunicarea reprezintă un mod esențial în interacțiunea cu cei din jur,unde se manifestă un

schimb de semne.De multe ori,conflictele persistă datorită unei comnicări dezechilibrate.

Din punctul de vedere al unor autori există trei probleme în comunicare.O rimă problemăeste

aceea că individul nu comunică pe înțelesul celorlalți,nu se face înțeles.A doua problemă este legată de

atenție.Este nevoie de o ascultare atentă între participanți,însă este dificil să asculți bine,mai ales în

cazul unei negocieri,când participanții își vorbesc,dar nici unul nu aude ceea ce spune celălalt.Cea de/a

treia problemă este referitoare la neînțelegere sau a înțelegerii greșite.Se vorbește în cazul acestei

probleme de neânțelegeri într transmițători și receptori.De cele mai multe ori,ceea ce este transmis este

înțeles greșit.

După principiile lui Fisher și Ury,alți autori au depistat unele deprinderi care duc la un succes în

comnicare.Astfel,aceste deprindri sunt:

1. Ascultarea activă – cu scopul de a se înțelege ceea ce a fost emis,de a înțelege emoțiile

emițătorului,precum și faptul că a fost înțeles.Există anumite comportamente care includ

însumarea faptelor și souționarea acestora în scopul de a certifica,demonstra înțelegerea.

2. A vorbi cu intenția de a fi înțeles și nu pentru a dezbate sau a impresiona – ridicarea

vocii,folosirea unui vocabular obscen sunt fenomene nerecomandabile,deoarece în acest caz se

poate utiliza o prezentare ce poate fi soluționată creativ.

12

3. A vorbi despre sine și nu despre alții- problema trebuie expusă cu privire la propria

persoană și nu din viziunea a ceea ce au făcut alți indivizi sau ce au spus.Când ceea ce se spune este

sincer,aceste lucruri nu par a fi plângeri sau obiecții,fapt care duce la adoptarea din partea celui

implicat a unei poziții de apărare.

4. A vorbi cu un scop – înainte de a deschide conversația,emițătorul trebuie să știe ce vrea

să comunice în așa fel încât receptorul să înțeleagă mesajul corect.A vorbi cu scop reprezintă

cunoașterea și înțelegerea celor relatate.De asemenea,unele sentimente,afirmații trebuie să rămână

nespuse,acest lucru fiind în favoarea emițătorului.

5. Adaptarea diferențelor – aceste diferențe(de personalitate,de cultură,de gen) există în

cadrul fiecărui grup.Există o multitudine de deosebiri în ceea ce privește comunicarea.Aceste

deosebiri pot avea influențe asupra a ceea ce se spune și a ceea ce se înțelege.

Comunicarea și conflictul se află în strânsă legătură,deoarece în momentul în care un conflict ia

naștere,apare și comunicarea,aceasta din urmă având un dublu rol în managementul

conflictelor.Așadar,comunicarea îmbracă forme diferite:

a) comunicare verbală – se folosește limajul verbal,include anumite mesaje care tind să emită alte

informații deât cele necesare;

b) comunicare paraverbală – aici se vorbește de tonalitatea vocii,viteza cu care se comunică

anumite informații,utilizarea pauzelor în vorbire;

c) comunicare nonverbală(limbajul trupului) – acest tip de comunicare include utilizrea mimicii,a

gesturilor,etc.

În funcție de gradul de întrebuințare,comunicarea poate avea următoarele forme:

a) comunicarea pe verticală – de sus în jos(cei de la conducere emit ordine,reguli pe care cei

cărora li se adresează trebuie să le respecte) și de jos în sus (atunci când sunt expuse probleme

sau anumite cereri către cei de la conducere);

b) comunicarea pe orizontală – poate îmbrăca la rândul ei două forme: laterală( de la egal la egal)

și în serie(mesaje transmise de la unul la celălalt,din individ în individ).

O altă formă esențială o reprezintă comunicarea preventivă în conflict.În cazul acesta trebuie să

se țină cont de anumite reguli și anume inițierea dialogului și desfășurarea dialogului.În inițierea

dialogului există anumiți pași care trebuie respectați:alegerea subiectului,descrierea celuilalt participant

la dialog și descrierea propriei persoane,evitarea aspectelor negative,a întrebărilor evazive,etc.În ceea

ce privește desfășurarea dialogului de asemenea trebuie să se țină cont de anumiți pași,cum ar fi:

valorificarea anumitor informații nefolositoare,stimularea interlcutorului în participarea la

dialog,evitarea criticilor,ascultarea activă,etc.

13

Astfel,comunicarea reprezintă un fenomen pe care îl întâlnim mereu și conflictul este parte a

vieții de zi cu zi.Există unele persoane cărora le face plăcere să genereze conflicte și există altele care

încearcă să le rezolve.

1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

Încă din Antichitate,liderul era considerat om de bază în gestionarea conflictelor și avea rolul de a

proteja integritatea indivizilor implicați în conflict,fiind corect și imparțial.Astfel,managerul îmbracă

forma unui „înțelept bătrân”,fiind o terță persoană în conflictele declanșate în cadrul organizației.De

cele mai multe ori,atunci când ia naștere un conflict,este nevoie de o persoană cu autoritate,aceasta

fiind liderul organizației.

În procesul de rezolvare a conflictelor,managerul trebuie să ia postura de mediator și să

îndeplinească anumite roluri prezentate prin însușiri spcifice:

investigatorul – în primă fază,managerul are rolul de a aduna dovezi,indicii și să ia în calcul

toate variantele celor implicați în conflic,înaintea luării unei decizii.Astfel,referitor la

declanșarea unui conflict între doi elevi ai clasei,managerul clasei va întreba pe fiecare din cei

doi elevi implicați care sunt cauzele care au generat acest conflict,după care va afla și varianta

celorlalți elevi cu privire la incidentul produs.În urma constatărilor efectuate,managerul clasei

va lua deciziile și măsurile necesare.

sfătuitor – în acest caz,managerul clasei are sarcina de a înlesni comunicarea dintre părțile

implicate.Astfel,în cazul conflictului iscat,managerul are dreptul de a scoate în evidență faptul

că ambii participanți au procedat greșit,unul că a provocat și celălalt că a răspuns provocării.

reorganizatorul – managerul clasei își va folosi autoritatea pentru a elabora noi reguli de

comportament în cadrul clasei cu scopul de a contracara neînțelegerile ivite și de a schimba

relațiile de cooperare între elevii clasei respective.

Managerul școlar trebuie să cunoască foarte bine participanții la conflict,circumstanțele în care

s-a produs conflictul,cauzele apariției conflictului,precum și anumite strategii de prevenire și rezolvare

a conflictelor.De asemenea,managerul are rolul de a găsi nu doar vinovații,ci și cauzele care au

declanșat conflictul.De cele mai multe ori,sunt pedepsiți doar presupușii vinovați,fapt care va duce la

continuarea conflictului.De aceea,managerul școlar trebuie să identifice cauzele,astfel încât depistarea

acestora să ducă la înlăturarea apariției conflictului.

14

În rezolvarea conflictelor,managerul școlar trebuie să țină cont de anumiți factori care au rol

esențial în încetarea conflictelor care porvoacă dezechilibru în cadurl grupului:

analizarea cauzelor care au dus la producerea de conflicte;

păstrarea unei atitudini obiective și juste,fără a ține parte unui anumit participant la conflict;

tratarea corespunzătoare a problemei;

comunicarea explicită a așteptărilor referitoare la conduită;

tratarea în mod egal a participanților.

Pentru aplanarea unui conflict iscat în cadrul grupului,managerul școlar poate apela la o serie de

tehnici și metode,și anume:

abordarea câștig-câștig – rezolvarea problemelor cu scopul de a îndeplini cerințele grupului;

răspunsul creativ – aceste neînțelegeri pot reprezenta ocazii pentru a progresa;

empatie – analizarea problemei și din viziunea celorlalți;

reprezentarea conflictului – caracterizarea aspectelor utile pentru a descoperi punctele comune;

identificarea opțiunilor –descoperirea unor soluții;

putere de cooperare – participanții trebuie să își focalizeze atenția asupra problemei și nu

asupra părerilor celorlalți;

negocierea și medierea – elaborarea unor strategii de aplanare și rezolvare a conflictelor.

În concluzie,situațiile conflictuale reprezintă un adevăr dificil de acceptat,de omis,însă cu ajutorul

unor metode,aceste situații pot fi evitate,diminuate și chiar excluse.

CAPITOLUL II

STRATEGII ȘI TACTICI FOLOSITE ÎN CONFLICT

15

II.1.STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR

II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR

II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

II.4.NEGOCIEREA

II.5.MEDIEREA

II.1. STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR

În viața cotidiană,adeseori ne întâlnim cu o multitudine de conflicte.Ideal ar fi să reușim să le

evităm,însă în cazul în care acest lucru nu mai este posibil să încercăm să le aplanăm.De cele mai multe

ori,acest lucru nu este posibil fapt pentru care trebuie să adoptăm o serie de strategii pentru a face față

într-o situație conflictuală și pentru a o rezolva.

16

Înainte de a adopta aceste strategii trebuie să ținem cont de utilitatea unor strategii de prevenire și

rezolvare a conflictelor,dar și de necesitatea reducerii impactului acestor conflicte.

I.O.Pânișoară (Comunicarea eficientă,2008) specifică faptul că aceste strategii de prevenire sunt

necesare mai ales în combinație cu strategiile de reducere a conflictelor,atunci când se vorbește de un

conflict neproductiv.Așadar,strategiile de prevenire a conflictelor cuprin anumiți factori:

- focalizarea pe obiective – cu scopul de a încerca prevenirea conflictelor,elevii se

concentrează asupra tabloului complet al activității,cooperând cu ceilalți în vederea realizării acestuia;

- producerea unor sarcini – elaborarea unor sarcini de lucru bine stabilite care să fie admise de

întrgul grup;

- facilitarea comunicării;

- prevenirea situațiilor câștig-pierdere;

- folosirea de elemente care fac parte din strategiile de moderare a activității.

Dacă un conflict nu este dirijat în mod eficient,pot apărea efecte negative în performanța

grupului.În caz contrar,dacă un conflict este corect dirijat,se poate ajunge la o bună comunicare în

cadrul grupului precum și la progres.De aceea,pentru a preveni situațiile conflictuale,trebuie să se țină

cont de anumite linii directoare:

- însemnătatea apartenenței participanților la grup-participanții trebuie să simtă ca aparțin unui

grup;

- moderatorul este cel care mereu va verifica dacă a înțeles corect,valorificând astfel și

persoana care a elaborat ideea;

- moderatorul va propune subiecte de dezbatere,însă nu el va fi cel care va da sentința;

- moderatorul va fixa regulile ,dar numai împreună cu participanții;

- moderatorul își va expune rolul în dezbatere.Participanții trebuie să conștientizeze diferența

dintre moderator și lider al grupului.Există cazuri în care moderatorul adoptă o atitudine de

șef,care vrea să își impună părerea personală.În acst caz,scopul moderatorului este acela de a

îndemna grupul să se concentreze asupra problematicii;

- moderatorul este cela care va atenționa un membru al grupului căpunctul lui de vedere nu a

fost bine înțele,fapt pentru care îl va solicita să ofere detalii ale discuției;

- moderatorul este cel care va extrage aspectele pozitive ale unor afirmații eronate emise de

unii dintre participanți;părerile tuturor participanților sunt acceptate,indiferent de

corectitudinea acestora;

- moderatorul este cel care va solicita paticipanților una din așteptările acestora cu privire la

activitate de grup;

17

- în cazul în care o idee este în contradicție cu o alta,moderatorul va explica participanților că

acea idee poate fi o alta idee,fapt pentru care li se va cre participanților să identifice soluții

pentru a concilia cele două idei aflate în contradicție.

Asemenea activități pot fi realizate cu ajutorul unor jocuri de rol,fără a deranja activitate în sine,

evitând astfel anumite conflicte.

II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR

Adeseori,conflictul atrage asupra sa efecte negative care necesită a fi excluse din cadrul

comunicării dintre parteneri cu scopul de a nu compromite relația dintre ei.De aceea,se recomandă

strategiile de reducere a conflictului,acestea fiind utile atunci când conflictul are un impact negativ

asupra grupului.Astfel,Nielsen propune două abordări generale care au o influență asupra acestor

astrategii:

- concentrarea pe schimbarea atitudinii;

- focalizarea pe schimbarea conduitei.

Indivizii reușesc să înfrunte unele obiective conflictuale cu ajutorul a două tendințe care par a fi

în contradicție: de evitare (cumularea faptelor care nu ne fac plăcere) și de abordare (însumarea

lucrurilor care ne plac).Pornind de la acest lucru,se deosebesc trei tipuri de comportamente:

- evitare-evitare – individul este pus în situația alegerii unor variante din mai multe

activități,variante cu efecte negative;

- evitare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități,care au și efecte

pozitive,dar și negative;

- abordare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități care au efecte

pozitive.În acest caz,poate lua naștere un conflict interior fiind puși în situația de a alege un

singur lucru din mai multe care ne plac în egală măsură.

Mereu,cadrele didactice vor fi puse în situația de a critica sau de a lăuda un elev.Un factor

avantajos pentru reducerea conflictelor îl reprezintă modul în care este transmisă acea laudă sau

critică.Referitor la critică,aceasta aduce în discuție circumstanțele care pot confrunta conflictul.De

aceea,sunt necesare elementele de recunoaștere a modurilor de folosire a criticii într-o manieră

pozitivă,care să nu dea amploare conflictului:

18

locul – în momentul în care o persoană este criticată,acest lucru nu trebuie făcut de față cu alte

persoane;

timpul corect – nu trebuie să treacă o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă de la momentul

învinovățirii pentru ca circumstanțele să fie de actualitate;

termenii personali – este substanțial momentul de debut al discuției cu cel ce urmează să fie

criticat;de preferință,trebuie utilizați termeni care să inducă ideea de cerere a permisiunii de a

transmite ceea ce se dorește,astfel încât cel criticat să nu simtă că este inferior celorlalți;

riscul – implică estimarea repercursiunilor; nu este indicat să fie criticată o persoană aflată în

fază de negare , este necesară expunerea într-o altă maineră care să dea de înțeles că acea

persoană a greșit;

utilitatea – se va urmări dacă acel comportament se va repeta sau nu; în cazul în care

respectivul comportament nu se repetă este inutilă critica pentru a nu tensiona relația dintre

participanți;

relația – este foarte importantă,mai ales atunci când,în urma argumentelor aduse,persoana

criticată se apără;de aceea,argumentele aduse de cel care critică trebuie să fie pe înțelesul celui

criticat,pentru a evita această situație;

comportamentul – în acest caz,comportamentul este cel care trebuie criticat,și nu persoana în

sine,pentru a evita declanșarea unui conflict interior;

specificitatea criticii – se impune obiectarea unui singur fapt,astfel încât persoana în cauză să

poată analiza problema pentru a o putea rezolva;

mesajul non-verbal pozitiv – critica trebuie încheiată într-o manieră destinsă,oferind și

persoanei criticate oportunitatea de a-și justifica modul de comportare,în caz contrar,persoana în

cauză va considera că deține dreptatea.

În concluzie,critica trebuie să fie în directă conexiune cu lauda și implicațiile pe care le poate

dezvolta această structură.

II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

19

Pentru a putea vorbi despre aceste strategii de rezovare,este nevoie de identificarea situațiilor în

care pot surveni conflictele dar care au și diercții de rezolvare.Astfel,există anumite etape care pot fi

utile în rezolvarea conflictelor.

O primă etapă o reprezintă resursele pe care le avem ,iar pentru realizarea unei liste cu aceste

resurse potrivită este metoda brainstorming.Cea de-a doua etap constă în realizarea unei grupări a

resurselor sub forma unei hărți: resursele disponibile, resursele utile pentru realizarea obiectivelor și

resursele nou-obținute.

Există însă cazuri când problemele nu pot fi rezolvate pe baza acestor etape,tocmai de aceea

trebuie elaborate noi strategii de rezolvare a conflictelor.În acest sens,Steers (Comunicarea

eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008) sugerează unele strategii care nu au eficiență în rezolvarea

problemelor,insistă pe ceea ce nu trebuie făcut:

a) nonacțiunea – alegerea unei persoane de a face sau nu ceva cu privire la rezolvarea

prblei,ignorând acest lucru,fapt care duce la frustrare;

b) traiectoriile administrative – fapte puține sau amânarea rezolvării problemei;

c) riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului – se crează o impresie falsă asupra persoanelor

implicate,acea că ele par a fi dispuse să rezolve problema,dar în realitate nu doresc așa ceva;

d) secretizarea conflictului – sursele secrete pe care o persoană le împărtășește unei aleteia nu pot

fi verificate cu realitatea sau cu opinia celorlalți;

e) culpabilizarea persoanei – peepsirea persoanei în cauză prin compromis,dezaprobare,izolare,

problema fiind astfel considerată ca și rezolvată.

În ceea ce privește situațiile conflictuale,sunt multe moduri de a răspunde în fața acestora:

a) abandonul – retragerea unei persoane din conflict ,fără a avea un cuvânt de spus pe baza celor

întâmplate;

b) reprimarea – refuzul categoric de a lua parte la conflict,de a purta discuții despe elementele

importante ale acestuia;

c) stilul victorie/înfrângere – lupta dintre două puteri,în care una dintre ele pare să câștige;

d) compromisul – reconcilirea între cele două forțe,cu condiția să renunțe la ceva;

e) strategia câștig-câștig(win-win) – presupune identificarea celor mai bune soluții de

rezolvare,remediind relațiile dintre cei implicați.În ceea ce privește remedierea relațiilor dintre

parteneri există anumiți factori care impidică diret realizarea acestul lucru: neîncrederea între

parteneri, realizarea propriilor interese, absența colaborării, deteriorarea relațiilor

interpersonale,apărarea propriilor interese atunci când acestea sunt amenințate.

Există anumiți pași de care trebuie să se țină cont în rezolvarea conflictelor și anume:

20

1. identificarea surselor conflictelor – este pasul cel mai important în rezolvarea

conflictelor,deoarece există multe cauze de producere;

2. așteptările participanților la conflict(achiziții/rezultate) – participanții vor realiza un scurt

rezumat cu privire la ceea ce se așteaptă,astfel încât,chiar dacă aceste așteptări nu sunt

evidente,în momentul în care vor fi identificate,problema va fi rezolvată mult mai ușor;

3. identificarea punctelor comune a celor implicați – ajungerea la un consens,încurajarea unor

înțelegeri care vor fi folosite mai apoi la rezolvarea conflictului;

Dacă acești pași nu pot fi urmați,este indicat să se treacă la un nou item al problemei cu scopul de

a rezolva conflictul.

În ceea ce privește strategiile de rezolvarea a conflictelor,diversitatea circumstanțelor oferă o

gamă amplă de nuanțare tematicii cu privire la conflict.

II.4.NEGOCIEREA

Interacțiunea dintre indivizi,de cele mai multe ori,generează conflicte.Negocierea este cea mai

importantă metodă de rezolvare a conflictelor,însă nu reprezintă însăși rezolvarea conflictului.Există

conflicte care se pot rezolva și fără negociere,dar și cazuri în care în urma negocierilor nu s-a rezolvat

conflictul.

Negocierea apare din unele motive: atunci când o problemă trebuie rezolvată,când intervin

neînțelegeri între participanți,când participanții nu pot realiza ceva ce trebuie îndeplinit individual.

Negocierea este „o formă de comunicare umană bazată pe dialog,în care două sau mai multe părți

aflate în dezacord urmăresc să ajungă la o înțelegere(acord) care constituie rezolvarea unei probleme

comune”(Psihopedagogia rezolvării conflictelor, Conf.Dr.Ana Constantin).Astfel,participanții la

negociere trec de la numele de oponenți la numele de colaboratori.Aceste persoane nu trebuie să fie pe

placul celuilalt sau să fie de acord cu el,ci trebuie să accepte termenul de colaborator și să accepte

scopurile pe care le au în comun.

Potrivit mai multor autori au fost identificate mai multe concepte cheie în ceea ce privește

negocierea: negocierea distributivă( când unul pierde și celălalt câștigă), negocierea integrativă( când

ambii participanți câștigă), structurarea atitudinală( modul de relaționare,de ex.relație de

competitivitate), modelul SBS-Savage,Blair, Sorenson(se bazează pe rezultate și relația dintre părți),

21

negocierea intraorganizațională(colaborarea dintre elevi în scopul rezolvării unui conflict din

interiorul grupului).

Pentru a realiza o negociere între un grup de persoane trebuie să se țină cont de anumite faze și

anume:

- pregătirea – ceea ce dorește să obțină parte care inițiază negocierea;

- dezbaterea – ceea ce vrea să obțină cealaltă arte implicată în negociere;

- propunerea – ce poate fi negociat si ce nu;

- negocierea – ce se poate da la schimb.

În context școlar,negocierea prezintă o importanță deosebită în rezolvarea de

conflicte.Astfel,negocierea este considerată ca fiind „un stil de comunicare”.(Comunicarea eficientă,

Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)

Negocierea are loc în multe ipostaze ale vieții,negociem chiar și când nu conștientizăm acest

lucru,însă sunt momente în viață când nu este indicat să negociem,și anume,atunci când cei implicați nu

doresc să fie rezolvat conflictul,când nu sunt dispuși să cedeze.

În realizarea negocierii este necesar ca anumiți pași să fie respectați,fapt care să ducă la o

negociere eficientă:

a) pregătirea negocierii: în cazul acestei etape trebuie bine stabilite obiectivele negocierii,trebuie

analizate punctele tari,punctele slabe ale părților implicate(recomandată fiind analiza SWOT);

b) emiterea unei strategii de negociere;

c) inițierea negocierii: stabilirea aspectelor ce urmează a fi puse în discuție;

d) stabilirea pozițiilor părților implicate: expunerea argumentelor,adresarea de

întrebări,administrarea timpului necesar în ceea ce privește răspunsul;

e) desfășurarea negocierii(negocierea propriu-zisă): încercarea de a ajunge la un numitor

comun,de a trece peste dificultăți;

f) încheierea negocierii: obținerea unui acord.

La finalul negocierii ar trebui să ne dăm seama în ce tip de negociere ne încadrăm.Există astfel

anumite tipuri de negociere și anume:

negocierea de tipul „câștig-câștig”(negocierea integrativă): părțile implicate în negociere trebuie

să își înțeleagă nevoile și interesele,înainte de a evalua,trebuie să lase impresia de satisfacere a

ambelor părți;ambele părți trebuie să iasă în câștig;

negocierea de tipul „câștig-pierdere”(negocierea distributivă): câștigul uneia dintre părți

reprezintăpierderea celeilalte;negocierea distributivă este o competiție între părți,conflictul este

personalizat.

22

În concluzie,negocierea poate fi folosită ca metodă și anume poate întări subiectele de discuție

care apar sub formă conflictuală,obținându-se în cele din urmă un aspect de echilibrare.Negocierea

poate fi văzută ca o soluție motivantă pentru ambele părți implicate.

II.5. MEDIEREA

O altă metodă utilă în rezolvarea conflictelor o reprezintă medierea.În acest caz,acea persoană

care realiza negocierea,devine o terță persoană în momentul rezolvării unui conflict între doi indivizi.

Medierea „presupune intervenția terței părți,neutră în raport cu părțile aflate în conflict,în

rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării și oferirea de sugestii”(Comunicarea eficientă, Ion-

Ovidiu Pânișoara ,2008).Așadar,putem trage concluzia că medierea are unele avantaje și anume:

solicitarea medierii evocă faptul că cei implicați trebuie să ajungă la un numitor comun;

motivația mediatorului duc la justificarea acțiunii de încetare a conflictului.

Un cadru didactic poate utiliza două direcții de mediere: medierea conflictului provocat cu scop

didactic bine stabilit și medierea conflictului spontan conflictele iscate între elevi sau între grupurile

din care aceștia fac parte.

În procesul de mediere,cadrul didactic trebuie să țină cont de etapeși să urmărească atent linile

acestora:

aranjarea mobilierului;

dotarea cu flip-chart sau tablă;

fixarea programului,stabilirea atribuâiilor mediatorului,a regulilor;

constatarea disponiblității la dialog a părților implicate;

clarificarea regulilor pentru a fi bine înțelese;

centrarea atenției pe ceea ce a fost pentru a rezolva problemele existente și apoi focalizarea pe

ceea ce va fi;

implicarea în mod egal a părților implicate;

extragerea elementelor-cheie;

acordarea de pauze între discuții;

sprijinirea părților implicate în elaborarea de noi viziuni;

soluționarea și confirmarea deosebirilor;

fixarea consensurilor;

23

acordarea de timp suficient pentru evaluare.

Vorbind de conflictele apărute între elevi,aceste părți pot fi dependente la un moment dat de

mediatorul în cauză,lucru care nu este potrivit.De aceea,trebuie dezvoltate în cazul acestor elevi

aptitudinile de negociere,de comunicare cu scopul de a face față singuri în situații conflictuale apărute.

Ca funcții ale mediatorului,amintim:

susținerea motivației;

restabilirea balanței în stadii ale puterii;

încurajarea dialogului;

menținerea nivelului potrivit al tensiunii între cei implicați.

În momentul în care un conflict ia amploare,cei implicați pot devia de la subiect,fapt pentru care

mediatorul are rolul de a menține discuția în jurul problemelor,fără a identifica însă modurile de

rezolvare.Mediatorul poate implementa noi puncte de vedere ale problemei,cu ajutorul unor alte

metode cum ar fi brainstorming-ul.Astfel,cei implicați în conflict,au oportunitatea de a gândi creativ,de

a identifica soluții imprevizibile în rezolvarea situației.Mediatorul poate realiza o diseminare a

problemei cu scopul de a depăși faza de conflict,după care să stabilească anumite obiective care să ducă

la identificarea cauzelor conflictului și la rezolvarea acestuia.Importantă este,de asemenea, și

comunicarea,fiind un factor de reducere a intensități conflictului.Mediatorul trebuie să-i încurajeze pe

cei implicați să facă un compromis,deoarece ei trebuie să înțeleagă că în rezovarea conflictelor este

nevoie și de asemenea fapte.

De asemenea,mediatorul poate conduce mediaerea într-o fază amzantă,solicitând participanții să

facă o scurtă descriere caricaturalăa mediatorului,aceasta fiind o activitate eficientă,unind

participanții,după care se va trece la descrierea caricaturală a fiecărei părți.Astfel,cei implicați în

conflict vor simți o eliberare,exprimându-și sentimentele negative,după care vor descrie caricatural

conflictul propriu-zis.

În ceea ce privește implicarea terței persoane,s-au identificat trei condiții esențiale în acest

proces,și anume:

acesta sprijină părțile implicate în a face un compromis care să aibă efecte pozitive și să

ducă la rezolvare;

intervenția terței persoane este mai eficace atunci când conflictul are intensitate ridicată;

terța persoană poate fi privită de cei implicați ca un intrus,considerând că ei sunt capabili

să rezolve problema.

În viziunea unor autori(Slocum,Woodman,Hellriegel)există o tehnică a confruntării dintre părți

(confuntare intergrupuri) care cuprinde patru pași importanți de urmat:

24

primul pas implică reuniunea părților implicate în camere separate,având ca sarcină descrierea

proprie,precum și descrierea celeilalte părți;

în al doilea pas,cele două părți sunt aduse față în față pentru a-și expune

ideile;mediatorul(cadrul didactic)ajută la soluționarea ideilor și îi ajută să se înțeleagă;

al treilea pas se referă la faptul că părțile implicate sunt solicitate să se întoarcă în camerele

separate unde vor analiza detaliat rezultatele obținute;

al patrulea pas – părțile implicate se reunesc și își expun noile viziuni;aici,rolul mediatorului

este acela de a determina părțile implicate să identifice punctele comune astfel încât să treacă la

identificarea soluțiilor.

Această tehnică poate fi utilizată nu doar în mod direct,după cum specifică autorii mai sus

menționați,ci și prin implicarea celor două părți în rezolvarea și trecerea peste conflict prin identificarea

de noi perspective în ceea ce privește problema.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR

25


III.1. SCOPUL CERCETĂRII

Scopul acestei cercetări este acela de a observa în ce măsură poate fi modificată atitudinea

elevilor aflați în situație conflictuală în urma acestui program de intervenție.

III.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

În urma determinării scopului,am conturat următoarele obiective:

analizarea atitudinii agresive înainte și după aplicarea programlui;

analizarea strategiilor de rezolvare a conflictelor.

III.3. IPOTEZA DE LUCRU

Grupul de elevi care a participat la acest program,în urma tehnicilor aplicate,vor ști cum să facă

față într-o situație conflictuală și nivelul agresivității scade.

26

III.4.VARIABILELE CERCETĂRII

Variabila independentă – folosirea strategiilor și tacticilor optime rezolvării situațiilor confictuale.

Variabila dependentă – scăderea în intensitate a agresivității.

III.5.INSTRUMENTE ȘI METODE DE CERCETARE

Ca primă metodă am ales un chestionar referitor la situațiile conflcituale elev/elev,cum anume

privesc ei modul de abordare a conflictelor .Chestionarul a cuprins un set de întrebări de tip închis,dar

și de tip deschis în ceea ce privește situațiile conflictuale.După prelucrarea datelor,vor fi abordate

modalitățile de rezolvare sau de ameliorare a conflictelor ivite.

O altă metodă utilizată a fost obsevația,fiind metoda cea mai potrivită de surprindere a

comportamentelor manifestate în mod obișnuit. A observa nu înseamnă doar a privi,ci și a înțelege,a

interpreta ceea ce observăm.

Ca metodă de cercetare am mai utilizat și experimentul, având în vedere că folosirea acestei

metode trebuie să indice modul de implicare al elevilor în rezolvarea conflictelor.

III.6.EȘANTIONUL CERCETĂRII

Cercetarea de față a fost desfășurată la clasa I B de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

cu un număr de 26 de elevi.

III.7.ETAPELE CERCETĂRII

Prima etapă a cercetării a fost cea a administrării chestionarului cu privire la situațiile conflictuale

ce pot apărea în interiorul grupului de elevi (Anexa 1).Chestionarul a fost aplicat la clasă fără a oferi

foarte multe detalii și informații suplimentare,fără discuții în prealabil pentru a avea posibilitatea de a

răspunde sincer.În momentul administrării chestionarului,elevii au fost înștiințați că aceste chestionare

sunt confidențiale,că identitatea lor nu va fi dezvăluită,astfel încât totul să se desfășoare normal,să nu se

simtă constrânși de situație.

O primă etapă după aplicarea chestionarului a fost aceea de a compara rezultatele obținute de la

fiecare elev în parte pe fiecare item,după care a fost realizată o medie a răspunsurilor acestora:

1. Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?

27

întotdeaunauneoriniciodatănu știu/nu răspund

2. Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?

deseorirarniciodată nu știu/nu răspund

3. Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?

deseorirarniciodatănu știu/nu răspund

4. Te consideri o persoană:

28

agresivăcalmăviolentăindiferentă

5. A fi agresiv e totuna cu a fi violent?

da nu

nu știu/nu răspund

6. Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlneşti cel mai des în şcoala / clasa ta?

Alege doar UNA SINGURĂ!

lovirea cu obiecte

insultare

bătaia

tonul ridicat

împingerea

7. În ce măsură te consideri o victimă a violenței din școala ta?

29

în totalitateîntr-o mare măsurăîntr-o oarecare măsurădeloc

8. Ce fel de conflicte se petrec cel mai des în școala ta?

între un elev și clasă

între un elev și profesor

între un grupde elevi și clasă

între doi elevi

între elevi și părinți

9. Cât de mult te afectează aceste conflicte?

foarte multdestul de multdestul de puțindeloc

10. Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)

30

d-na învățătoarepărinții

În urma aplicării chestionarului,s-a descoperit faptul că elevii cunosc foarte puțin ce înseamnă

într-adevăr conflictul,iar ceea ce știu este greșit.

Majoritatea elevilor participanți consideră conflictul ca fiind negativ,iar unii dintre ei cred că

dacă acționează în mod negativ sunt mai presus decât ceilalți și astfel pot să își impună punctul de

vedere.De asemenea,s-a identificat faptul că în cadrul clasei de elevi deseori au loc conflicte,cele mai

des întâlnite fiind cele dintre doi elevi(60% din elevi au răspuns în acest mod).

În ceea ce privește cunoștințele lor despre agresivitate,violență,conflict,70% din elevi considră că

a fi agresiv este totuna cu a fi violent,însă în momentul în care au fost solicitați să explice acești

termeni nu au știut cum să îi descrie,iar ceea ce credeau unii dintre ei era eronat.

S-a stabilit de asemenea că un procent de 25% din elevi se simt victime ale conflictelor și trăiesc

emoții puternice și negative,simțindu-se inferiori,nefiindu-le permis să răspundă,să dea explicații,să se

dezvinovățească.

În urma răspunsurilor obținute,au fost identificați 5 elevi ca fiind elevi „problemă”,aceștia

recurgând la agresivitate atunci când vine vorba de conflict,considerând că au soluția optimă.

Marea majoritate a elevilor consideră că persoana potrivită să rezolve conflictele este doamna

învățătoare în cazul nostru,aceștia găsind sprijin în ea,fapt pentru care a fost întocmit un plan de

intervenție,elaborat pentru a satisface nevoile elevilor.

ETAPA EXPERIMENTALĂ


31

În cadrul etapei experimentale am întreprins o serie de activități care să formeze elevilor abilități

de comunicare eficientă în cazul unor situații conflictuale.

MOTIVAȚIE: Soluționarea conflictelor în cadrul grupului se realizează prin colaborarea dintre

elevi sau prin intervenția unei terțe persoane.Școala care oferă un mod de controlare a conflictelor

stimulează reușitele elevilor în domenii variate.

SCOP: Identificarea reprezentărilor elevilor despre modul de prevenire și gestionare a conflictelor

apărute în cadrl grupului.

OBIECTIVE:

Identificarea tipurilor de conflict apărute în cadrul grupului

Recunoașterea reacțiilor care sunt stârnite de implicarea elevilor în conflicte

Înțelegerea reprezentarilor elevilor raportate la cauzele conduitelor agresive sau violente ale

elevilor

Analiza opțiunilor elevilor pentru rezolvarea conflictelor

GRUP ȚINTĂ: Clasa I B cu un efectiv de 26 de elevi de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

Cum ne vedem noi înșine și cum ne percep ceilalți

Obiective urmărite:

- Identificarea aspectelor pozitiva și negative ale propriei persoane;

Elevii au fost așezați în cerc,fiecare primind o foaie albă pe care au avut de scris o caracteristică

personală și câte un adjectiv despre fiecare coleg în parte.Fără a fi semnate,foile au fost înmânate

liderului.A fost citită fiecare fișă în parte cu părerile celorlalți,după care a fost comparată cu propria

caracteristică.Astfel,a fost realiată o discuție pe baza acestor caracterizări,explicându-se diferențele de

percepere,care constituie baza conflictului interpersonal.Participanții au fost solicitați să intervină cu

comentarii,să aprobe sau să dezaprobe părerile celorlalți cu privire la propria persoană.

„Vreau” sau „trebuie”?


32

- Înțelegerea verbelor „a vrea” și „a trebui”;

În cadrul acestei activități,elevii au avut ca sarcină să se gândească la o situație în care s-au

simțit forțați să procedeze într-un anumit mod,pe care trebuie să o expună colegilor.În primă fază,elevii

au folosit verbul „a trebui”,după care au fost solicitați să îl înlocuiască cu verbul „a vrea”.După ce și-au

expus toți situațiile,li s-a cerut elevolor să spună ce au simțit în momentul în care au rostit verbul „a

trebui”.Astfel,participanții au încercat să observe distincția dintre cele două verbe și li s-a explicat

faptul că uneori se simt constrânși de situație și se simt obligați să facă acel lucru,dar că de cele mai

multe ori acestea au o motivație anume și că verbul „a trebui” trebuie văzut ca un lucru propriu.

Ce este conflictul?

Obietive urmărite:

- Exprimarea propriilor puncte de vedere cu privire la conflict.

Elevii au avut de completat o fișă(ANEXA 2),nefiindu-le permis să comunice între ei sau să

confrunte ideile.Aceste fișe nu au fost semnate,ci fiecare elev și-a făcut un semn particular,după care au

fost îndoite și predate conducătorului.Aceste fișe au fost puse într-un loc fără acces la elevi și vor fi

innapoiate la sfârșitul tuturor activităților,dar nu înainte d a copleta aceeași fișă,cu scopul de a compara

ideile de la început cu informațiile primite pe parcurs.

Prieten sau dușman?


- Explicarea expresiei „înfățișarea dușmanului

Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6 și dispuși în diferite părți ale sălii de clasă.Aceștia au

avut ca srcină realizarea unei statui cu ajutorul propriului corp care să exprime ideievenimente.În

fiecare grup a fost desemnat un „sculptor”,care să „modeleze statuile.Această activitate s-a desfășurat

sub forma unei competiții,elevii fiind anunțați cu beneficiile de care vor avea parte dacă vor câștiga sau

cu pedepsele,în cazul în care vor pierde și că trebuie să realizeze acest lucru în 15 minute.La final,elevii

au fost solicitați să dea un nume statuilor,apoi au explicat situația pe care o reprezintă.În primă

fază,fieare grup a subminat munca celorlalți considerând că ceea ce au realizat ei trebuie să câștige.În

urma acestei activitățili s-a explicat elevilor că a fost greu de luat o decizie,de a stabili câștigătorul,după

care au fost solicitați să răspundă la unele întrebări:„Ce ai fi simțit dacă grpa ta ar fi pierdut/câștigat?” ,

„Cum i-ați văzut pe cei din grupele celelalte?De ce?” .

33

La finalul activității,elevii au primit recompense egale.

Drumul încrederii


- Conștientizarea importanței încrederii în ceilalți atunci când sunt în conflict

Elevii au fost împărțiți în perechi.Unul dintre coechipieri s-a ținut de partener cu ochii închiși și a

fost condus prin sala de clasă,după care rolurile au fost inversate.În următoarea etapă,paticipanții au

fost solicitați să meargă singuri,cu ochii închiși,într-un loc stabilit,ghidându-se doar după vocea

coechipierului.După acest exercițiu,elevii au fost puși în situația de a explica ce au simțit atunci când au

fost sprijiniți de coechipieri și cum s-au simțit atunci când au fost lăsați să meargă singuri,de ce cred cî

e necesar să avem încredere în anumite situații conflictuale.În ultima etapă a activității,elevii au

completat o fișă(ANEXA 3).

Secretul e secret


- Înțelegerea termenului de „confidențialitate”

Elevii au primit o coală de hârtie pe care au scris un lucru despre ei înșiși pe care nu-l știu

colegii.După finalizarea acestei sarcini,foile au fost strânse și pe o foaie de flipchart au fost scrise

secretele,fiind numerotate de la 1 la 26.Apoi,elevii au fost solicitați să realizeze cât mai mlte

corespondențe între acele secrete scrise,dupăcare au avut ca sarcină identificarea persoanei căreia cred

ei că s-ar potrivi acel secret.Elevii care au ghicit cui se potrivește secretul au scris în dreptul numărului

numele acelei persoane.La final,după epuizarea soluțiilor,lista a fost reluată și li s-a arătat elevilor cui

au aparținut acele secrete.În urma acestui exercițiu,s-a realizat o discuție pe baza secretelor,a

confidențialității și li s-a explicat ce este confidențialitatea și că atunci când cineva ne relatează un

secret ,acesta poate fi spus doar dacă noi considerăm că acea persoană se află în pericol și are nevoie de

ajutor.

Cercul buclucaș


- Formarea deprinderilor de comunicare și soluționare a conflictelor

34

- Identificarea rolului comunicării cu ajutorul limbajului verbal și nonverbal

Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6.Fiecare grupă a format un cerc fără a se ține de

mâini.Elevii au avut ca sarcină intrarea în mijlocul cercului,dând mâna cu doi colegi care nu îi sunt

alături.Astfel,cercul iniâial a devenit un nod pe care ei au fost solicitați să îl descâlcească,folosindu-se

de cuvinte .Apoi,a fost realizat un nou nod pe care au fost nevoiți să îl descâlcească doar folosind

cuvântul „nod”.În ultimă fază,au realizat un alt nod,dar d data aceasta au fost solicitți să nu vorbească

deloc,să utilizeze limbajul nonverbal.La finalul acestei activități elevii au răspuns la unele întrebări

referitoare la modul cum s-au simțit,dacă s-au simțit frustrați,neputincioși și li s-a explicat faptul că

unele persoane,printre care și ei,ajung la neînțelegeri,la conflicte datorită faptului că unii înțeleg greșit

gesturile noastre sau ceea ce vrem să comunicăm.

Sentimentele noastre


- Însușirea deprinderii de a exprima sentimentele

- Conștientizarea faptului că persoane diferite pot avea aceleași sentimente

Pe o foaie de flipchart au avut de scris cuvinte care exprimă diferite emoții.După ce au scris,au

realizat un joc de mimă.Un elev a ieșit în față,a ales un cuvânt din acea listă,după care a reprezentat

cuvântul respectiv,iar colegii din bancă au încercat să ghicească.Cel care a reușit să identifice acel

cuvânt,a ieșit în față și jocul a continuat până s-au epuizat toate cuvintele.

Cu ajutorul acestui exercițiu,elevii au înțeles faptul că unii dintre ei își exprimă mai greu

sentimentele și că,îmbogățindu-și vocabularul,le va fi mult mai ușor să le comunice.Acest aspect este

important în cazul în care se află într-o situație conflictuală,deoarece pot să exprime cu o mai mare

ușurință ceea ce simt.

Eu


- Expunerea sentimentelor fără a aduce acuzații

La începutul acestei activități,elevilor le-a fost clarificat ce înseamnă propozițiile despre propria

persoană și când trebuie să fie utilizate.Elevii au fost puși în situația să alcătuiască o propoziție care să

sune ușor agresiv,după care au fost solicitați să introducăși pronumele „eu” în acea propoziție.Astfel s-a

35

putut observa faptul că în cazul primului enunț,elevii s-au simțit ușor deranjați.Li s-a explicat elevilor

că uneori utilizăm expresii care duc la agravarea situației și de aceea sunt indicate propozițiile cu

referire la propria persoană,deoarece nu învinovățește cealaltă persoană implicată în conflict.Așadar,pot

comunica ceea ce simt într-un mod netensionat.Cu ajutorul acestui tip de propoziții se pot evita unele

conflicte.

Ce știu eu despre conflict?


- Exprimarea propriilor idei despre conflict

Pe o foaie de hârtie,elevii au avut ca sarcină reprezentarea unor conflicte prin desen,după

care,fiecare a descris ceea ce a desenat.Au fost identificate elementele comune din fiecare

desen,precum și diferențele dintre acestea.Astfel,a putut fi inițiată o conversație în ceea ce privește

conflictul,elevii având posibilitatea de a-și exprima propriile păreri.Ei conștientizează ceea ce gândesc

ei despre conflict.De cele mai multe ori,conflictul este văzut ca un comportament indezirabil,de aceea

este necesar ca elevii să devină conștienți de acest lucru,fapt care duce la un prim pas în rezolvarea

conflictelor.

De unde provin conflictele?


- Recunoașterea originilor conflictului

- Conștientizarea modului de soluționare a conflictelor

Pe o coală mare de hârtie a fost scris cuvântul „CONFLICT”.Elevii au primit la rândul lor o foaie

pe care au rupt-o în bucăți,respectiv numărul literelor ce compun prenumele lor(ex.,dcă o fetiță se

numește Maria,ea a rupt hârtia în cinci bucăți,deoarece prenumele ei conține cinci litere).Pe fiecare

bucată,au avut de scris câte un cuvânt e care îl asociază cuvântului scris pe coala mare de

hârtie.Ulterior,au fost explicate acele cuvinte și s-a stabilit care dintre ele sunt pozitive și care sunt

negative,dupăcare au fost solicitați să dea exemple de situații conflictuale pozitive și negative.

Elevii au fost împărțiți în patru grupe de câte șase.Fiecare grupă a primit o anumită sarcină,și

anume să răspundă la o întrebare: prima grupa a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict

care are loc între noi și prietenii noștri?”,al doilea grup la întrebarea „cum putem rezolva un conflict în

școala noastră?”,al treilea grup la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict în clasa noastră?”,iar

36

ultimul grup a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict între noi și familie?”Pe baza

soluțiilor propuse de cele patru grupuri,s-au identificat asemănările și deosebirile dintre acestea.

Dicționarul conflictelor


- Înțelegerea termenului de „conflict”

Elevii au fost împărțiți în perechi,fiecare având o foaie de hârtie.Aceste perechi au avut ca sarcină

identificarea cât mai multor definiții referitoare la conflict.După ce au fost epuizate toate ideile,elevii

au încercat să alcătuiască o definiție a conflictului,pornind de la ideile scrise de ei pe foaia de

hârtie.Apoi,cu ajutorul unui dicționar,s-au confruntat definițiile copiilor cu definiția din dicționar

pentru a stabili dacă se întâlnesc puncte comune,fiind întrebați care dintre acele definiții le sunt mai

clare.

În cea de-a doua parte a activității,elevii au avut ca sarcină rezolvarea unei fișe(ANEXA 4).

Dinte pentru dinte...

Obiective urmărite

- Utilizarea proverbelor în situații conflictuale

Li s-a prezentat elevilor o serie de proverbe și li s-a explicat faptul că unele dintre acestea ne

determină să acționăm într-un anuit mod în cazul unui conflict.Elevii au înțeles că din aceste proverbe

trebuie săluăm doar ceea ce este constructiv și că nu trebuie să plătim cu aceeași monedă ca în

proverbul„Cu ce monedă dai,cu aia primești.”De asemenea,li s-a explicat elevilor că nu trebuie să

acționeze în același mod ca și persoana cu care sunt implicați în conflict,ci să găsească un mod eficient

de a ieși din conflict.

Nu vreau să aud așa ceva!


- Recunoașterea propriilor reacții în situații conflictuale

În primă fază,li s-a explicat elevilor că în anumite situații conflictuale,acționăm și ne simțim

diferit,respirăm mai repede,ne înroșim,tremurăm,vorbim mai răstit.Apoi,elevii au primit o foaie de

hârtie și au avut ca sarcină să scrie cât mai multe reacții ce se pot declanșa în timpul unui conflict.

37

În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte cinci..Această activitate s-a

desfășurat sub forma unui interviu.A fost ales „jurnalistul” grupei care a avut ca sarcină să completeze

o fișă în timpul în care a luat interviu colegilor din grupă(ANEXA 5).După completarea fișei,s-a purtat

o discuție cu privire la reacțiile celorlalți și că aceste reacții duc la accentuarea conflictului și de cele

mai multe ori la vioență.

Cum mă simt...?


- Deprinderea de a face deosebire între sentimente,atitudini și comportamente

În prima parte a activității,elevii au fost solicitați să se gândească la utima ceartă în care au fost

implicați,discutându-se pe baza acestui eveniment.Elevii au fost întrebați cum s-au simțit în acel

moment,cum au tratat acel moment,ce au ândit în acel moment.Cu ajutorul răspunsurilor lor,s-a ajuns la

concluzia că,atunci când suntem implicați într-o situație conflictuală,trebuie să fim atenți la

sentimentele noastre în primul rând,dar și la sentimentele celor implicați în conflict.

Personajele s-au schimbat


- Conștientizarea însemnătății empatiei în situații conflictuale

Elevii au fost așezați în formă de cerc,dup care au fost solicitați să se descalțe și să îi pună în

interiorul cercului.Apoi,aceștia au avut ca sarcină să se încalțe doi pantofi (stângul diferit față de

dreptul) ce nu îi aparțin,după care să identifice colegii care poartă perechile pantofilor încălțați de ei.În

momentul în care i-au gasit,au format un nou cerc,fiind dispuși cu pantoful stâng lângă perechea

dreaptă corespunzătoare.Elevii au putut observa că nu toți s-au potrivit și că la sfârșit au fost foarte

puțini care s-au potrivit.Astfel,li s-a explicat elevilor că e foarte important să ținem cont și de

sentimentele celorlalți și să încercăm să ne punem în pielea lor pentru a încerca să ne dăm seama de

ceea ce simt ceilalți.

De asemenea,elevii au fost solicitați să povestească o situație în care au fost incluși și să încerce

să explice ce au simțit atât ei,cât și ceilalți implicați.

Ce nevoi am?


- Deprinderea capacității de a distinge termenii „nevoie” și „dorință”

38

De cele mai multe ori,între elevi apar conflicte cauzate de confuzia dintre termenii „nevoie” și

„dorință”.Astfel,pe o foaie de hârtie,elevii au avut de scris zece lucruri pe care ei le consideră

importante,după care au ieșit în fața clasei și au prezentat acea listă,iar aceste exemple au fost scrise la

tablă.Mulți elevi au putut observa că au puncte comune cu ceilalți colegi.După finalizarea

prezentărilor,elevii au fost solicitați să explice ce înseamnă cuvântul „nevoie” și ce înseamnă cuvântul

„dorință”.Li s-a explicat faptul că ne referim la cuvântul „nevoie” atunci când vorbim despre anumite

lucruri fără de care nu se poate trăi(aer,apă,mâncare,etc) și că atunci cân vorbim despre „dorință” ne

referim la unele lucruri pe care noi le dorim( de ex.,o casă mare,spațioasă).

După explicarea termenilor,elevii au fost puși în situația de a stabili dare dintre lucrurile

importante scrise la tablă reprezintă nevoi și care dorințe.Au fost momente în care elevii au fost în

contradictoriu,fapt pentru care au fost puși să argumenteze de ce au acea părere.

Avionul buclucaș


- Identificarea lucrurilor importante din viața lor

În viața de zi cu zi,elevii se confruntă mereu cu noi conflicte.Pentru eie esențial să-și cunoască

propriile nevoi și să ia cele mai bune decizii.

Elevii au fost puși în situația de a-și imagina că urmează să aibă loc o mare furtună ce se va abate

asupra țării lor și care va distruge tot în calea sa.Ei sunt nevoiți să ia un avion care să îi ducă în altă

țară,fapt pentru care pe o foaie de hârtie au scrisi cinci lucruri pe care ei le consideră foarte importane și

doar pe acestea le pot lua cu ei în marea călătorie.După ce au completat fișa,li s-a spus elevilor că

avionul este prea mic pentru atât de multe lucruri i că din aceste cinci lucruri trebuie să aleagă doar

unul singur pe care îl pot lua cu ei.Astfel,a fost inițiată o discuție în care au răspuns cum au ales cele

cinci lucruri,cum s-au simțit atunci când au auzit că trebuie să rămână doar cu unul,cum au procedat să

ia decizia corectă și li s-a explicat faptul că și în situațiile conflictuale este foarte greu de luat decizii

optime de rezolvare.

Decizii greu de luat


- Identificarea elementelor care influențează conduita în situații conflictuale

- Identificarea soluțiilor optime de luare a celor mai bune decizii în cazul unui conflict

39

De cele mai multe ori,atunci când ne aflăm în imposibilitatea de a lua decizii,se spun că ne aflăm

în dilemă.În prima fază a activității,li s-a explicat ce înseamnă termenul de „dilemă” și au fost puși în

situația de a relata un moment din viața lor în care s-au simțit așa.

În partea a doua a activității,elevii au primit o fișă de lucru (ANEXA 6) după care a fost purtată o

discuție.Cu ajutorul întrebărilor,elevii au relatat cum au luat acea decizie,dacă ei consideră că decizia

luată este singura,sau mai pot exista și altele,și au înțeles că într-o anumită situație nu există doar o

singură soluție,ci pot fi găsite mai multe căi de rezolvare.De asemenea,li s-a propus elevilor să își

imagineze că sunt certați cu cel mai bun prieten și au fost solicitați să răspundă la unele întrebări,cum

ar fi:„Ce ar trebui să faceți să aflați cum se simte prietenul vostru?”. „Cum vă simțiți voi înșivă?”, „În

cazul unui conflict este necear să analizam asupra lucrurilor importante pentru noi?”,etc.

Arta de a face față unui conflict


- Evaluarea propriilor progrese în ceea ce privește conflictu

Această activitate are scopul de a oferi încredere în propria persoană și de a da un sentiment de

putere elevilor.Aceștia au fost solicitați să realizeze un program de intervenție care să ducă la

izbândirea în fața conflictului.Progarmul a fost realizat de fiecare elev în parte,fiecare punctând cele

mai importante trei idei.După realizarea programului,fiecare elev a primit o nouă foaie de hârtie în care

a reprezentat prin desen o reclamă pentru a-și promova programul.După finalizarea desenelor,acestea

au fost prezentate în fața clasei,iar elevii au avut ca sarcină să identifice cui aparțiene desenul.

În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte 4.Din toate programele

propuse,prin tragere la sorți au fost extrase câteva și împărțite grupelor.Elevii au avut ca sarcină să

realizeze o activitate care să ducă la îndeplinirea programului,după care câte un reprezentant de la

fiecare grupăa ieșit în față și a prezentat activitatea propusă.Înainte de rezentare,au stabilite anumite

reguli pentru a oferi încredere clui din fața clasei și anume că,toți ceilalți trebuie să asculte pe cel ce

prezintă,discuția nu trebuie întreruptă,întrebările vor fi adresate la sfârșitul prezentării.

A fost purtată apoi o discuție pe baza celor discutate,elevii au fost întrebați cum s-au simțit în

postura de lider,cât de greu le-a fost să realizeze acea activitate,etc.

40

La finalul programului de intervenție,elevilor li s-a înmânat o foaie de hârtie pe care să aștearnă

câteva impresii referitoare la activitățile desfășurate,precum și câteva reflecții referitoare la unele

aspecte:

care sunt cele mai serioase conflicte ale lor;

să specifice unele idei pozitive în ceea ce privește rezolvarea conflictelor;

să specifice câteva modalități de îmbunătățire în ceea ce privește tratarea situațiilor

conflictuale;

ce anume s-a schimbat în cazul lor în urma activităților desfășurate.

III.8.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma cercetării realizate,rezultă faptul că elevii din ziua de azi se confruntă mereu cu diferite

tipuri de conflicte și tind să le rezolve într-o manieră agresivă,iar în unele cazuri să le conteste.Aceste

acțiuni atrag asupra lor efecte negative precum scăderea stimei de sine,neimplicarea în cadrul

activităților,realizarea de alianțe,dificultatea de a lua o decizie.

Prin participarea la activitățile din cadrul programului de intervenție,elevii au căpătat informații

noi în ceea ce privește conflictul,au căpătat noi deprinderi de comunicare eficientă,au identificat soluții

multiple și au conștientizat efectele pozitive ale conflictului:si-au dezvoltat creativitatea,au învățat să

lucreze eficient în grup,au fost capabili să recunoască problemă și să găsească o rezolvare optimă a

41

acesteia,s-au adaptat la realitate.De asemenea,aceste activități au dus la o adaptare optimă în ceea ce

privește situațiile conflictuale,au dobândit noi comportamente,și-au ameliorat relațiile cu ceilalți,a avut

loc o creștere a stimei de sine,au dobândit într-o oarecare măsură deprinderi de luare de decizii

eficiente.

În urma chestionarului aplicat,a reieșit că unii elevi prezintă nivel ridicat de agresivitate,în timp

ce alții prezintă nivel ridicat de pasivitate în fața conflictelor apărute.De aceea a fost necesară

intervenirea cu ședințele de mediere,în scopul dezvoltării unor atitudini pozitive față de

conflict,dezvoltării unor deprinderi de prevenire utilizând o comunicare eficientă.

Se recomandă în mod constant utilizarea în cadrul orelor de Consiliere și orientare a acestor tipuri

de activități,deoarece în cadrul unui colectiv de elevi mereu vor apărea situații conflictuale care trebuie

ameliorate.Atunci când conflictul nu poate fi evitat,elevii trebuie să fie pregătiți să țină sub control

această situație și să obțină beneficii de pe urma acesteia.

Aϲеştі elevi au nevoie de susținere dіn tοatе рunϲtеlе dе vеdеrе ,atât dе рărіnţі şі rudе aрrοріatе

ϲât şі dе ϲadrеlе dіdaϲtіϲе, реrѕοanе ϲarе ar trеbuі ѕă-і înţеlеagă şі ѕă-і înϲurajеzе реntru a avanѕa.

În concluzie,lucrarea de față poate crea o premisă pentru emiterea unor strategii și tactici optime

de rezolvare a conflictelor în vederea maximizării randamentului inovativ al situațiilor conflictuale

prin intermediul metodelor de cooperare.

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana Băban(2000), Domnica Petrovai, Gabriela Lemeni – Consiliere și orientare – Ghidul

profesorului, Editura Humanitas Educațional, Colecția Educația

2. Bocoș, M., Gavra R., Marcu S.D. (2008), Comunicarea și managementul conflictului, Ed.

Paralela 45, Pitești,

3. Conf.Dr. Ana Constantin, Psihopedagogia rezolvării conflictelor

4. Cornelius, H., Faire, S.(1996), Știinţa rezolvării conflictelor, Editura Știinţă si Tehnică,

București,

5. Cristea, Sorin(2000) – Dicționar de pedagogie –Grupul Editorial Litera, Chișinău ,

6. Malița,M., Teoria și practica negocierilor,Editura Politică,București

42

7. M.E.C. Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor(2001), Managementul

conflictului-Ghid pentru formatori și cadre didactice, Seria Calitate în

Formare, București

8. Pânișoară, Ion-Ovidiu(2008), Comunicarea eficientă-ediția a III a,revizuită și

adăugită,Polirom, Iași,.

9. Shapiro,D.( 1998),Conflictele și comunicarea,Editura ARC,București,

10. Stoica- Constantin A.(2004),Conflictul interpersonal, prevenire, rezolvare și

diminuarea efectelor,Polirom, Iași,

11. Vintilă,S.(2001),Negociere și soluționare conflictelor,Editura

Universității din București,București,

12. Terta Ioan D.,Considerații privind procedura medierii, Revista de drept comercial

nr.3/2002,București

13. Tomșa,G.(1999),Consilierea și orientarea în școală,Editura Viața Românească, București,

14. Zlate M. ,Zlate C.(1982),Cunoașterea și activarea grupurilor sociale,Editura Politică,București,

ANEXA 1

Chestionar „Medierea conflictelor în şcoalǎ”

Răspunde cu sinceritate. Răspunsul tău rămâne confidenţial. Opinia ta contează!

1. Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?

a. întotdeauna

b. uneori

c. niciodată

d. nu ştiu/nu răspund

2. Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?

a. deseori b. rar

43

c. niciodată d. nu ştiu/nu răspund

3. Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?

a. deseori

b. rar

c. niciodată

d. nu ştiu/nu răspund

4. Te consideri o persoană:

a.agresivă

b. calmă

c. violentă

d. indiferentă

e. nu ştiu/nu răspund

5. A fi agresiv este totuna cu a fi violent?

a. da

b. nu

c. nu ştiu/nu răspund

6. Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlneşti cel mai des în şcoala / clasa ta? Alege

doar UNA SINGURĂ!

a. lovirea cu obiecte

b. insultare

c. bătaia

d. tonul ridicat

e.împinger

7. În ce măsură te consideri o victimă a violenţei din şcoala ta?

a. în totalitate

b. într-o mare măsură

c. într-o oarecare măsură

d.deloc

8. Ce fel de conflicte se petrec mai des în şcoala ta?

a. între un elev şi clasă

b. între un elev şi profesor

44

c. între un grup de elevi şi clasă

d. între doi elevi

e. între elevi şi părinţi

9. Cât de mult te afectează aceste conflicte?

a. foarte mult

b. destul de mult

c. destul de puţin

d. deloc

10. Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)

ȘCOALA:

GENUL: Feminin Masculin

VÂRSTA:

CLASA:

F

45

ANEXA 2

FIȘĂ DE LUCRU

1. Ce credeți că reprezintă conflictul?

2. Când aud cuvântul „conflict”,mă gândesc la............?

3. Dacă sunteți într-un conflict cu un prieten cum credeți că puteți rezolva acest conflict?

4. Cuvintele „conflict” și „violență” sunt cuvinte cu înțeles asemănător?Daca da,de ce? Dacă

nu,de ce?

46

ANEXA 3

DRUMUL ÎNCREDERII

1. Îmaginează-ți că acum o săptămână te-ai certat cu prietenul/prietena cel/cea mai bun/ă și acum

simți că nu mai ai încredere în el.Însă ai vrea totuși săte împaci cu el.Ce ar trebui să faci ca tu și

prietenul tău să învățați să aveți încredere unul în celălalt?

2. Descrie o situație în care ai apelat la ajutorul cuiva.

47

ANEXA 4

DICȚIONARUL CONFLICTELOR

Citiți cazurile de mai jos și stabiliți dacă sunt conflicte sau nu.Argumentați de ce.

„Maria,Ioana și Bianca vorbesc în timpul orei de română,deranjând-o.Domnul profesor se enervează și

hotărăște să le aplice o pedeapsă.Vor șterge tabla timp de o lună.”

„Alexandrei îi place mereu să se uite la desene animate înainte de culcare,doar că în seara aceasta a

exagerat,trecând cu mult peste ora admisă de părinți.Dar mama sa îi spune să se culce,însă Alexandra

refuză să facă acest lucru.Mama sa se înfurie,scoate televizorul din priză și țipă la ea:„Nu mai ai voie la

televizor timp de o săptămână!”

„În timpul pauzei,elevii se împart în mai multe grupuri,fiecare discutând,râzând ,deținând alte

activități,fără a-și acorda atenție,ignorându-se total.”

„Ioana și Gabi sunt prieteni foarte buni.După autodictare,Ioana îl acuză pe Gabi că a luat calificativ

foarte bun datorită ei,că ea l-a ajutat cum să învețe.Gabi încearcă să îi explice că și el a învățat la fel de

mult pentru acea autodictare,însă Ioana ridică vocea la el,continuând să îl acuze.”

48

ANEXA 5

NU VREAU SĂ AUD AȘA CEVA!

Jurnalistul Elevul 1 Elevul 2 Elevul 3 Elevul 4

1.Spuneți 3 lucruri ce vă pot fi adresate astfel încât să deveniți extrem de nervos.

2.Spuneți 3 lucruri care vi se pot face astfel încât să vă enervați foarte tare.

3.Cum vă comportați când sunteți nervoși?

4.Cum reacționați atunci când cineva furios se ceartă cu dumneavoastră?

49

ANEXA 6

DECIZII GREU DE LUAT

Citiți următoarele situații(dileme) și încercați să luați o decizie referitoare la modul în care puteți

acționa:

Vă jucați cu mingea în curtea școlii.Unul dintre prietenii tăi lovește cu putere mingea,care

ricoșează într-un geam,spărgându-l.Apare portarul și întreabă cine a spart geamul.

Cum ai proceda tu în această situație?Ce decizie ai lua?

Colegul tău de bancă a primit cadou de ziua lui un stilou frumos.În timpul pauze,observi că un

alt coleg ia stiloul și îl pune în ghiozdanul său.Nu știi dacă el vrea să fure stiloul colegului tău

de bancă sau dacă doar i l-a luat pentru a-i face o farsă.

Ce ai face tu în această situație?

Mama ta îți interzice să vorbești cu copilul unor vecini pe motiv că este neîngrijit.În drumul

spre casă,te întâlnești cu acel copil care te roagă să îl ajuți într-o anumită problemă,spunându-i

că nu are pe altcineva cu cine să vorbească și că nu are cui cere ajutorul.

Cum procedezi?

50

243557415 lucrare de disertatie

Documents