USMF,,N.Testemitanu”Reabilitare medicala, medicina fizica si terapie manuala

Obiectivele kinetoterapiei. Cresterea fortei

musculare

Orice act motor implica existenta unei forte.

Forta este un parametru al miscarii si o calitate fizica a unei individ cu ajutorul careia se poate misca in spatiu, poate mobiliza un segment in raport cu altul, poate invinge o rezistenta externa.

Forţă = capacitatea (proprietatea) sistemului neuromuscular dea învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. Cu alte cuvinte, „forţa" exprimă „tensiunea" pe oare o dezvoltă un muşchi cînd se contractă.

Forţă maximă relativă (strength) — tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un anumit moment.

Forţă maximă absolută (limiting strength) — forţa maximală (de obicei teoretică) sau forţa-limită pe care ar putea, în condiţii biologice optime, să o dezvolte un muşchi. Practic, FMA nu poate fi atinsă, un sportiv de înaltă performanţă putînd să se apropie mult de ea.

Forţă de rotaţie (torsiune) - forţa necesară de a produce o rotaţie în jurul unui ax. Această forţă se măsoară, fiind egală cu produsul între forţa (maximă) şi distanţa perpendiculară dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se execută mişcarea.

Forţa exploziva- capacitatea de a manifesta valori mari de fortă in cea mai mică unitate de timp.

Forţă dinamică - forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izotonice.

Forţă maximă dinamică forţa de rotaţie maximă care poate fi dezvoltată in fiecare punct al unei mişcări.

Forţă statică (izometrică) forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometriee.

Forţă maximă statică forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionînd contra unui obiect imposibil de mişcat.

Creşterea forţei musculare

Cauze de scădere a FM:1. scăderea utilizării unui grup sau mai multor

grupuri musculare, până la blocarea totală a activităţii musculare.

Imobilizare - fie a unui segment (dureri, inflamaţie, traumatisme, infecţie etc),

- fie generală (b.CV:IC, stări postoperatorii, BPCO, anemii , stări caşectice)

Sedentarismul Vîrstnicii - decondiţionarea musculară, însă cu potenţial de a

fi refăcută.

Creşterea forţei musculare

Cauze de scădere a FM:

2. comanda centrală de activare musculară nu mai pleacă în mod normal. (afecţiuni cerebrale sau medulare)

3. comanda centrală există , dar căile de conducere a acesteia spre muşchi sunt afectate, muşchiul neprimind influxul nervos.

4. metabolismul local muscular nu mai poate asigura o contracţie musculară normală-(miopatii)

Exerciţiul rezistiv

-este o formă a exerciţiului activ în care o contracţie dinamică sau statică trebuie să lupte cu o forţă externă care i se opune.

-forţa externă- manuală sau mecanică

a. rezistenţa manuală poate fi aplicată de FKT/bolnav, având o serie de avantaje:

*utilă mai ales în primele etape ale creşterii FM, când musculatura este foarte slabă * indicată când amplitudinea de mişcare trebuie atent controlată pentru a nu crea leziuni articulare sau ale ţesutului moale

* realizează o bună complianţă cu pacientul

a. rezistenţa manuală

Dezavantaje:

- necesită prezenţa unor specialişti-rezistenţa aplicată este limitată de forţa FKT- crează dependenţa pacientului faţă de prezenţa unei alte persoane, situaţie ce se poate prelungi săptămâni sau chiar luni.

Exerciţiul rezistiv

b. rezistenţa mecanică

implică utilizarea unor echipamente ce permit atât aprecierea valorii rezistenţei aplicate, cât şi progresia gradată şi calculată a rezistenţei.

se pot aplica orice valori ale rezistenţei

modalitate agreată de pacient, pt că le oferă o mai bună concentrare

Exerciţiul rezistiv

Contraindicaţiile ER:

-inflamaţia articulară sau /şi musculară-durerea articulară şi /sau musculară

Precauţii în cazul folosirii ER:-afecţiuni CV

-oboseala-supraantrenamentul-apariţia durerilor

-osteoporoza

Contracţia musculară este modalitatea de exprimare a forţei musculare şi este, singurul mijloc prin care aceasta se menţine sau poate creşte. Orice contracţie înseamnă tensiune musculară.

Contracţia izometrică

tensiunea internă creşte fără modificarea lungimii fibrei musculare.

se realizează fără deplasarea segmentelor

trebuie să realizeze peste 35% din tensiunea maximă musculară

Durata= 5-6 sec, în grupaje de 3-5 contracţii, cu pauză de 2 minute

S-a constatat că în poziţia „lungă” a muşchiului contracţia izometrică dă rezultatele cele mai bune

determină hipertrofia muşchiului

pot fi executate pe toate grupele musculare.

Avantajele contracţiei izometrice:

√Simplitate în execuţie, nu necesită dotări speciale

√ Nu determină dureri articulare√ Necesită durată scurtă de execuţie√ Nu este obositoare√ Randament crescut

 

Dezavantajele contracţiei izometrice:

Nu ameliorează supleţea articulară

Creşte munca VS, creşterea TA, creşterea perioadei de preejecţie

Nu ameliorează coordonarea inervaţiei musculare Nu se poate stabili cu precizie şi urmări evoluţia

antrenamentului izometric (doar cu aparatură specială de tipul dinamometrului)

Contracţia izotonică

Se produce cu modificarea lg muşchiului

Tensiunea = ct Dacă se realizează fără

încărcare nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei musculare

Realizată contra unei rezistenţe determină creşterea FM

Se poate realiza în 2 moduri

Contracţia izotonică

Concentrică- muşchiul învinge continuu o rezistenţă cu puţin mai mică decât forţa maximă musculară, lungimea lui scăzând treptat

Excentrică -muşchiul contrează continuu o rezistenţă exterioară care are vectorul centrifug ce tinde, cu toată tensiunea dezvoltată de muşchi, să lungească fibrele acestuia.

D.p.d.v al capacităţii de a genera şi dezvolta F:

C.excentrică C.izometrică C.concentrică

!!! cu ce consum se realizează contracţia, adică η fiecărui tip de contracţie. η izometric η excentric η concentric

!!! P.i.a creată de aceste contracţii C. izometrică C.concentrică C.excentrică

In recuperarea forţei musculare, de preferat, este utilizarea contracţiei izometrice.

Contracţia isokinetică Tehnică de evaluare a travaliului muscular Se realizează prin contracţie excentrică sau

concentrică Viteza de execuţie poate fi modificată, dar

rămâne constantă pe tot parcursul mişcării Este singura modalitate prin care muşchiul se

contractă dinamic la cap. lui max. în fiecare pct. pe întreaga amplitudine de mişcare

Caracteristicile contracţiilor izokinetice:

Cresc mult Tmax şi F , deteminând hipertrofie musculară

Dezvoltă F= pe toată lg muşchiului Dezvoltă feed-back-ul senzaţiei kinestezice Poate creşte amplitudinea articulară Ameliorează coordonarea inervaţiei musculare Necesită consum energetic mai mare decât

izometria   Necesită ajutorul unei alte persoane  

Tehnici de antrenament pentru cresterea fortei musculare:

- izometric- izotonic- izokinetic- cu banda rezistiva- cu diferite rezistente- pliometric- exercitii in lant kinetic.

Cu ajutorul antrenamentului izometric, deci prin contractii izometrice, se poate obtine o crestere a fortei musculare de aproximativ  5% pe saptamana.

Se efectueaza intre 5 si10 contractii maximale pe zi. Durata unei contractii, nu trebuie sa depaseasca 12

secunde nici la sportivul antrenat, pentru ca apar o serie de perturbari.

Contractia izometrica trebuie sa fie aproape maximala si destul de lunga (recrutarea totala a fibrelor) si repetata de mai multe ori pe zi.

Exercitiile izometrice nu realizeaza hipertrofia musculara si nu cresc rezistenta in activitatea dinamica. Ele protejeaza articulatia de stres si provoaca mai putine reactii inflamatorii decat exercitiile izotonice. Cel mai important rol al exercitiilor izometrice este de a stabiliza corpul in ortostatism si utilizarea membrelor inferioare.

Antrenamentul izotonic, prin exerctii izotonice - exercitii excentrice (de alungire a muschiului), sunt considerate capabile de a produce leziuni musculare inflamatorii sau iritative, fapt pentru care se va acorda o mare importanta asupra antrenamentului pentru cresterea fortei musulare prin aceasta tehnica.

Contractia izotonica, realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii, poate determina cresterea fortei musculare, spre deosebire de contractia izotonica simpla, fara incarcare, care nu reuseste sa realizeze acest lucru.

Banda elastica rezistenta, permite exercitii cu rezistente progresive in multiple planuri de miscare, fiind utila pentru stimularea functiilor si activitatilor specifice unor sporturi.

In antrenamentul pentru cresterea fortei musculare dupa leziuni,

utilizarea unor rezistente trebuie facuta cu o deosebita grija pentru a preveni fortele de compresie excesiva asupra articulatiilor afectate.    

Exercitiile pliometrice, sunt contractiile musculare concentrice precedate de intinderi ale acelorasi grupe musculare, contribuind la marirea mobilizarii de unitati motorii si la marirea si rafinarea engramelor musculare.

Exercitiile pliometrice de viteza mare si solicitare crescuta, creaza un mare potential de leziuni. Aceste exercitii, maresc viteza si puterea , si permit efectuarea unor contractii musculare mai puternice si cu mai multa forta. In atrenamentul de putere, pe langa exercitiile pliometrice, se utilizeaza si exercitii cu greutati.

Strucura unui program de antrenament pentu cresterea fortei musculare, tine seama de ,,volumul" exercitiilor: setul X numarul seturilor X intensitatea (rezistenta opusa miscarilor), de frecventa (zile/saptamani) si binenteles de modul exercitiului.

CONTRACTIA IZOMETRICA

A. Exerciţii unice scurte izometrice zilnice (EUSIZ): o contracţie de 6s/zi.

B. Exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice (ERSIZ): 20 de contracţii a 6 s cu pauză de 20 s între ele,o şedinţă /zi.

C. Grupajul de trei contracţii a 6 s,cu pauză de 30-60 s,2-3 ori/zi.

II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

A. Exerciţiul maximal scurt (EMS) D.L.Rose: se testează progresiv greutatea maximă care poate fi

ridicată şi menţinută 5 secunde=1RM se realizează o ridicare/zi sau 3 ridicări cu pauze de 1-2

minute între ele.B. Exerciţiul maximal cu repetiţie (EMR): se testează greutatea care poate fi ridicată de 10 ori =

10RM după ce s-a gasit greutatea (rezistenţa)care permite 10

RM se vor executa zilnic exerciţiile la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM.

*Varianta McQueen: 4 seturi de 10 RM/zi, 3 ori /săptămână.

II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

C. Tehnica „fracţionată” de Lorme-Watkins

Compusă din 3 seturi: setul1: 10 ridicări cu 50% din 10 RM setul2: 10 ridicări cu 75% din 10 RM setul3: 10 ridicări cu 100% din 10 RM.

Între seturi se intercalează 2-4 minute pauză. Se execută o dată pe zi, de 4 ori/săptămână.

În ziua a 5-a se retestează 10 RM, apoi în zilele următoare se reîncep cele 3 serii la noile valori ale

rezistenţei.

II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

D. Tehnica Oxford (ER regresive)

Compusă din: -setul1:10 ridicări cu 100% din 10 RM -setul2:10 ridicări cu 90% din 10 RM -setul3:10 ridicări cu 80% din 10 RM -setul4:10 ridicări cu 70% din 10 RM - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -setul 10:10 ridicări cu 10% din 10 RM Se retestează 10 RM la 5-7 zile.

E. Repetiţii cu 10 rm (repetiţii minime) Indicat în cazul în care muşchiul este prea slab

pentru a ridica de 10 ori propria greutate a segmentului.

Se testează care este ajutorul (asistarea minimă necesară) pentru a se realiza cele 10 ridicări, cu ajutorul scripetelui cu contragreutate.

Schema este:-seria 1:10 ridicări cu 2x10 rm-seria 2:10 ridicări cu 1,5x10 rm-seria 3:10 ridicări cu 10 rm

F. Exerciţii culturiste („body-building”)

Exerciţii analitice executate cu încărcare progresivă:

numărul de repetări creşte treptat şi viteza de execuţie în raport cu

ceilalţi parametri.

Se utilizează exerciţii izometrice şi exerciţii combinate (dinamice cu rezistenţă + izometrice).

De bază sunt exerciţiile dinamice cu rezistenţă (haltere, arcuri etc.). 1. greutăţi mici 30-50% din 1RM-15 repetări2. greutăţi mijlocii 50-70% din 1RM-6-9 repetări3. greutăţi mari 70-100% din 1RM-1-3 repetări

Reguli:

Se execută treptat tot mai multe reprize pe acelaşi grup muscular,cu pauze de 1-3 minute între ele.

Durata este de 50-120 minute pentru toate grupele musculare, 3-7 şedinţe/săptămână.

Se execută o scurtă încălzire generală, iar între exerciţii se fac respiraţii ample.

Exerciţiul în sine este compus din mişcarea completă a segmentului încărcat cu o greutate, pe parcursul mişcării se fac 1-2 opriri de 3-4 s şi la „ducerea” şi la „întoarcerea” mişcării, iar viteza de execuţie a mişcării este lentă-important în culturism.

Creşterea rezistenţei musculare

Definitie: =capacitatea fiziologică necesară organismului de a

performa activităţi motorii repetitive în timpul zilei.=capacitatea muşchiului de a menţine starea de tensiune

musculară şi de a executa un efort pe o perioadă de timp prelungită.

Este dependentă de:o       Forţa muscularăo       Circulaţia şi metabolismul muscular localo       Starea de sănătate sau boală a pacientuluio       Motivaţia pacientului o       Echilibrul neurovegetativ şi endocrin.

În kinetoterapia de recuperare, pe lângă testarea forţei musculare, este necesară şi testarea rezistenţei musculare.

Testarea se face de obicei cu greutăţi între 15-40% din forţa maximă, cronometrând timpul menţinerii contracţiei sau executându-se o activitate simplă, calculând numărul de repetări la încărcarea respectivă şi într-un anumit ritm.

Pentru realizarea acestui obiectiv , principiul metodologic este de a creşte durata exerciţiului, la intensităşi joase de efort.

Se folosesc exerciţii dinamice cu rezistenţă, urmărindu-se atingerea oboselii prin creşterea duratei exerciţiului.

O eficienţă similară cu a acestor exerciţii este cea dată de sporturile terapeutice şi terapia ocupaţională.

 

Oboseala, inversul rezistenţei, apare în corelaţie cu solicitările la care a fost supus sistemul neuromuscular.

Oboseala ce apare la performarea unui efort dovedeşte că a existat sau a apărut o defecţiune în ciclul:

comanda şi conducerea motorie prin SNC→activarea motoneuronilor→ propagarea

neuro-musculară→ cuplarea excitaţie -contracţie→ substrat energetic disponibil→ acţiunea aparatului contractil→ circulaţie

locală sangvină