Metode de investigare ale glandelor salivare

Sîrbu Dumitru d.m., conferențiar universitar

Ministerul Sănătăţii al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemitanu“Catedra Chirurgie OMF şi Implantologie orală “Arsenie Guţan”

Adoptarea celei mai potrivite atitudini faţă de bolnavul cu o afecţiune oro-maxilo-facială este condiţionată de o corectă evaluare a stării sale.

Glandele salivare

Examinarea unui bolnav cu patologia glandelor salivare urmează etapele examenului clinic clasic, incluzând:

1. Anamneza2. Examenul loco-regional3. Examenul general, pe aparate coroborate cu:4. Examenele paraclinice (de laborator şi complementare) Uneori sunt necesare, pentru a corecta diagnosticarea pacientului:5.Consultarea medicilor de alte specialităţi6. Cercetarea bibliografică.

Metode de investigare ale glandelor salivare Interogatoriul: stabileşte debutul şi evoluţia bolii în timp, în ce circumstanţă a apărut.

Din acest interogatoriu se poate afla dacă există sau nu semne inflamatorii, volumul, prezenţa altor afecţiuni patologice sau dacă au existat anumite intervenţii chirurgicale, anumite cicatrici, gustul anormal al salivei, cicatrici la nivelul ochilor sau chiar lăcrimarea pot să îndrume medicul specialist către un diagnostic corect.

Inspecţia: se va aprecia existenţa anumitor modificări la piele dacă sunt inflamate cu o vascularizaţie mai bogată sau dacă există cicatrici. Se caută prezenţa unor paralizii la nivelul feţei, reflexe ale pielii, modificări ale pavilionului urechii, dacă sunt fistule, tumori în vecinătate sau plăgi.

Palparea: se identifică consistenţa şi aspectul, dacă este inflamat se reţine care sunt marginile în raport cu oasele regiunii examinate, cât este de întins, limita sa, mobilitatea în raport cu pielea şi planurile profunde, dacă este dureros sau nu, prezenţa unor pulsaţii sau zgomote la palpare.

Examinarea cavităţii bucale: acest examen este obligatoriu iar medicul va identifica următoarele:

cum arată mucoasa, dacă este inflamată, starea danturii, glandelor salivare accesorii, aspectul salivei.

Apoi se examinează orofaringele: existenţa asimetriei vălului palatin, aspectul amigdalei, dacă sunt bombări la peretele lateral al faringelui făcute de către o eventuală tumoră, mobilitatea şi sensibilitatea vălului palatin.

EXAMENE PARACLINICE

Testele asociate cu bolile de sistem 1. bacteriologic 2. hematologic 3. imunologic

Metodele histopatologice 1. secționarea la rece 2. aspirația citologică 3. histochimia 4. imuno-histo-chimia 5. microscopia electronică

Testele funcționale 1. ratele de debit 2. sialo-chimia

Metodele paraclinice: Studiul secreţiei salivare: Ph peste 6 înseamnă

că există o infecţie. Se pot studia imunoglobulinele.

Radiografia simplă tip ,,mandibulă defilată’’ Este de cele mai deseori cea mai simplă investigare. Este foarte utilă în depistarea calculilor in regiunea submandibulară.

OPG ne oferă informaţie despre calculii radioopaci ai glandei submandibulare.

CT sau RMN este indicat în patologia tumorală a glandelor salivare şi foarte rar este indicată în sialolitiază.

Tumografia computerizată a glandei submadibulare, evidențiind prezența calculului

Examenul CT evidenţiază un calcul salivar in glanda parotidă stîngă.

Sialografia este o radiografie a gl.salivare şi canalului salivar, în care sa întrodus substanţă de contrast. Este utilă în depistarea calculilor transparenţi în canal sau în parenchimul glandular. Calculul radiotransparent apare astfel sub formă de ,,lacună sialografică’’, cu întreruperea traseului substanţei de contrast pe o zonă de dimensiunile calculului. Se foloseşte mai frecvent la glanda parotidă, deoarece pentru glanda submandibulară apar dificultaţi în tehnica de injectare a substanţei de contrast.

Sialografia glandei submandibulare, prezența calculului

1-duct, 2- concrement,

3- dilatarea ducturilor secundare

Scintigrafia este o metoda exploratorie care presupune acumularea de substante radioactive in glandele salivare. Substanta radioactiva folosita in scintigrafie este technetiu. După injectarea intravenoasă de techneţiu-99, se evaluază rata de eliminare a trasorului radioactiv de la nivelul glandelor salivare, în condiţiile stimulării secreţiei salivare cu ajutorul citricelor, gumei de mestecat etc.Scăderea ratei de eliminare a trasorului radioactiv poate reprezenta un semn de obstrucţie.

Arteriografia: folosită în identificarea angiodisplaziilor. Flebografia: utilă în diagnosticul angioamelor venoase. Tomodensitometria: un examen mai puţin folosit, se realizează  în

tumorile lobului profund al glandei parotide. Termografia: acest tip de examen foloseşte înregistrarea

temperaturii şi a emisiilor infraroşii.

Ultrasonografia (ecografia) permite evidenţierea calculilor salivari la nivelul canalului şi a glandei dar şi a modificărilor structurale ale parenchimului glandular. Depistarea calculilor de dimensiuni mici (1,5 mm) este posibilă în 99,5% din cazuri.Avantaje:- metodă de investigaţie simplă, eficientă, neinvazivă în diagnosticul sialolitiazei - nu necesită utilizarea substanţelor de contrast- nu iradiază pacientul- preţ accesibil

Ecografia parotidiană calcul în glandă

Ecografia parotidiană calcul in ductul Stenon

Sialoendoscopia (Endoscopia intracanaliculară). Este o metodă de diagnostic modernă de identificare a calculilor canaliculari şi intraglandulari.

Vă mulţumim pentru atenţie