POVESTEA LUI MOS NICOLAE

–A fost odata ca niciodata o familie de oameni saraci. Traiau undeva intr-o poiana, departe, intr-o cascioara saracacioasa.

• Erau: tatal, mama si o fetita de vreo 5 anisori. Erau saraci, si parintii isi faceau faceau multe griji, pentru ca nu-i pot oferi fetitei nimic,nici macar o jucarie,bombana,dar nici de mincare. 

Era in miez de iarna. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. Peste vale se vedea satul alaturat, cu casele acoperite tot de zapada, dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura, cat sa nu inghete de frig, dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. O iubeau mult.

Intr-o zi, fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: “Mama, cine e mos

Nicolae?”. Mamei i s-a pus un nod in gat. Stia

ca de raspunsul ei atarna depinde fericirea fetitei. I-a spus ca acest

”mos Nicolae” e un batran, care vine la copiii cuminti, in seara de 18 decembrie, si le lasa acestora in cizmulite

cate un cadou.

izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei…

• “Dar, continua mama, pentru ca noi stam departe de sat, e posibil ca mosul sa nu vina la noi”. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte, pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care

Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa, o sa las ghetutele afara in seara asta!”

Mama nu a mai continuat. Ce putea sa ii spuna fetitei?

• Fetita nu a asteptat alte explicatii. A izbucnit in aplauze si a zis: “A! Cu siguranta va

veni si la noi.

• Stia ca, a doua zi, copila va fi atat de dezamagita, si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii “mosul” a venit…

S-a facut dimineata. Primul gand al fetitei, cand s-a trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la

ghetute, sa vada ce i-a adus “mosul”, in timp ce mama ii incalzea lapticul - sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei.

In seara aceea fetita s-a culcat

fericita, in asteptarea

cadoului de a doua zi, iar parintii au adormit tristi si

plansi… Noaptea a trecut ca oricare

alta.

Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste, sa-si linisteasca copila care va veni

dezamagita cu cizmulitele goale, dar… Surpriză!

Fetita a venit vezela, fericita, dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline

de zapada. S-a apropiat de parinti si le-a zis: “Mami, tati, uite, vezi, mosul nu m-a uitat! 

Uite ce mi-a adus!” Si parintii s-au privit

consternati unul pe celalalt, apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele

din care a iesit ceea ce initial parea doar

zapada: un capsor mic de pisoi, un ghem alb de blana, care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele

fetitei, si se adapostise acolo pana catre

dimineata. 

Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab, simtind mirosul de lapte cald din odaie.