15 ianuarie - Ziua Națională a CulturiiZiua de naștere a Poetului Național Mihai Eminescu(15.01.1850 – 15.06.1889)Acțiune de comemorare prin animație culturală în CDI

Prof. Delia-Nicoleta Popescu, director

Prof. Sorina Prosecaru, diriginte cl. a VIII-a

Prof. Anita Karlsen, documentarist

Prof. Nicoleta Iov, diriginte cl. a VI-a

Prof. Raluca Jora, diriginte cl. a V-a

Elevi de la clasa a VI-a și a VIII-a

Laborant Marinica Gălățeanu

CDI „Grigore Tabacaru”, Șc. Gim. „Grigore Tabacaru” Hemeiuș

Fotocopie după o filă dintr-un caiet manuscris de Mihai Eminescu, aflat în Patrimoniu Cultural Național Mobil din RomâniaSursă: www.cimec.ro

Etapele acțiunii

• Cuvânt de deschidere: Ziua Națională a Culturii și Poetul Național• Alocuțiune prof. Sorina Prisecaru, diriginte clasa a VIII-a

• Animație culturală în CDI „Și totuși ... Eminescu”• Interpretare teatrală cu costume de epocă (după „Făt-Frumos din lacrimă” de

Mihai Eminescu), recital de muzică („Eminescu” versuri și muzica Ion și Doina Aldea-Eminovici) și recitare poezii, coordonator prof. Sorina Prisecaru

• Expoziție de carte, prezentare material de documentare și informare, coordonator prof. documentarist Anita Karlsen

• Cuvânt de încheiere: Poetul Național și valorile culturale moștenite• Alocuțiune prof. Delia-Nicoleta Popescu, director

Produsele acțiunii

• Interpretare teatrală

• Desene grafice și în acuarelă

• Prezentare în Power Point

• Chestionarul-concurs „Și totuși ... Eminescu”

• Fotografii din timpul acțiunii

• Publicarea materialului de documentare și informare pe site-ul școlii

Imagini-foto din timpul acțiunii în CDI (1)

Imagini-foto din timpul acțiunii în CDI (2)

Chestionarul-concurs „Și totuși ... Eminescu„realizat de prof. Sorina Prisecaru

Călinescu despre biografia lui Eminescu

• Sursa: http://webcultura.ro/poetul-nepereche/ (discursul lui Călinesc)

Extras din discurs:• “Eminescu, a trăit într-un veac ingrat ce nu răspundea idealurilor sale, a plâns

și a blestemat, apoi s-a îmbolnăvit și a murit foarte tânăr. Tot ce a avut de spusa spus până la 33 de ani. Viața lui se confundă cu opera sa. Eminescu nu are altă biografie! De aceea oricine îl va citi, pe orice punct al globului s-ar afla, vaînțelege că Eminescu a exemplificat o dramă a omului, că a scris în versuri o zguduitoare biografie. Rar se întâmplă ca un poet să fie sigilat de destin, săilustreze prin el însuși bucuriile și durerile existenței sale. Eminescu va rămâneîn poezia românească și universală poetul nepereche.” (G. Călinescu)

Informație din media, accesată 14.01.2019

Obârșia și familia

Imagine din filmul documentar realizat de Octav Minar, 1914, 20 min., www.youtube.com (descarcă aici)În fotografie: copilul Mihai și tatăl GheorgheColecția Octav Minarwww.cinemagia.ro

Obărșia fam. Eminovici: țărani din

Bucovina, mijlocul sec. XVI

Părinți:

Gheorghe Eminovici (stolnic, călimar)

Raluca Eminovici-Jurăscu (fiica lui

Vasile Jurăscu –stolnic din Joldești)

11 copii (7 băieți, 4 fete)

Șerban (1841), Nicolae (1843),

George (1844), Ruxandra (1845), Ilie

(1846), Maria (1848), Mihail (1850),

Aglaia (1852), Henrieta (1854), Matei

(1856) și Vasile (?)

Naș de botez: bunicul Vasile Jurăscu

(21.01.1950), Paraschiva Jurăscu

Date biografice (primii ani de școală)• Aug. 1857 Tatăl conducea, cu pasaport, cinci copii la studii, peste granită, la Cernăuți, printre care si Mihai. Ce cursuri a

urmat Mihai în acest an nu se știe.

• 1858-1859 Mihai a urmat clasa a III-a la „National Hauptschule” din Cernăuți, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi.

• 1859-1860 Mihai a urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi.

• 1860-1861 Mihai înscris la Ober-Gymnasium din Cernăuți, promovează clasa I gimnazială fiind clasificat al 11-lea în

primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru.

• 1861-1862 Urmeaza clasa a II-a gimnazială.

• 1862-1863 Repetă clasa, dar de la 16 aprilie 1863 părăsește definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură.

Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la scoală. Moare fratele Ilie, care studia medicina la școala lui

Davila din București.

• 1864 Elevul Eminovici Mihai solicită Ministerului Învatamântului din București o subventie pentru continuarea studiilor sau

un loc de bursier. I se refuza „nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, către gimnaziul din

Botosani, i se promite că va fi primit "negresit la ocaziune de vacantă, dupa ce, însă, va îndeplini conditțunile

concursului". Elevul Eminovici pleacă la Cernăuti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vlădicescu dădea reprezentații. La 5

octombrie Eminovici intră ca practicant la tribunalul din Botoșani, apoi, peste putin timp, este copist la comitetul

permanent județean.

• 1865 La 5 martie Eminovici demisionează, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmănat fratelui său

Șerban. La 11 martie tânărul Eminovici solicită pasaport pentru trecere în Bucovina. In toamna se află în gazdă la

profesorul său Aron Pumnul, ca îngrijitor al Bibliotecii acestuia. Situația lui școlară era de "privatist„, însă cunoștea

biblioteca lui Aron Pumnul până la ultimul tom.

Ce a lăsat în urma sa

• Creația literară cu valoare de tezaur

• Publicistica

• Obiecte personale

• Corespondența

• Fotografii

• Semnătura

• Mormântul funerar

• Și altele...

• Creația literară cu valoare de tezaur:

49 tomuri (caiete) manuscrise, conform documentului de casare OM 2524/11.02.2003, Ministerului Culturii și Cultelor (link)

• Articole din ziare și reviste (publicistica)

Ziar politic, comercial, cultural, București, apare începând cu anul 1877, redactor-șef Titu Maiorescu, director cultural Ioan Slavici

Ziar de cultură românească, Pesta, Ungaria, apare începând cu anul 1865, redactor-șef Iosif Vulcan, cel care în 1966 îi dă numele de poet Mihai Eminescu.Debutul literar îl are în anul 1966 la ziarul „Familia”.

• Fotografii

Ultima fotografie, 1987, Mânăstirea Neamț, jud. Neamț (Colecția Octav Minar)

Prima fotografie, 1969, Praga, Cehia (Arhiva Bibliotecii Naționale, București). Față (în stânga) și verso (în dreapta)

Singurele fotografii-portret(Arhiva Academiei Române, București)

Praga sept. 1969Fotograf JeanTomas

București feb. 1978Fotograf Franz Durichek

Iași oct. 1884Fotograf Nestor Hieck

Botoșani noie. 1887Fotograf Jean Bielig

• Caseta de machiaj (se află în Fondul Casei Memoriale „Mihai Eminescu” din localitatea Ipotești, jud. Botoșani)

• Cufărul de voiaj (se află în Colecția Cristian Ștefănescu)

• Alte obiecte personale (se pot vizualiza în Expoziție Virtuală)

Cufărul de voiaj (Colecția Cristian Ștefănescu)

Caseta de machaj(Casa Memorială „Mihai Eminescu” Ipotești, jud. Botoșani

• Corespondența cu familia, Veronica Micle și cu alți prieteni (Ion Creangă, Titu Maiorescu)

• Fotocopie extras scrisoare semnată Veronica Micle către poetul Eminescu, 1881 (Expoziție Virtuală Eminescu)

• Mormântul funerar din cimitirul Bellu, București

• Semnătura lui Mihai Eminescu

Persoane importante din viața poetului

• Părinții Gheorghe (cunoaște să vorbeacă nemțește, ebraică, rutenește, leșească și franceză), Raluca (cîntă la pian), bilioteca familiei, natura de la Ipotești (poezia „Lacul”), Botoșani (poezia „Pe lângă plopii fără soț”)

• Arhimandrit Ioachim Jurăscu (unchi), l-a găzduit pe timpul studiilor de la Berlin (1872-1874)

• Maica Olimpiada, mătușa Maria Jurăscu, l-a îngrijit

• Sora Henrieta Eminovici, l-a îngrijit în ultimele sale luni de boală la Botoșani

• Mentori: înv. Aron Pumnul (Cernăuți), îl învață limba română și istoria românilor

• Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, îl întâlnește în ianuarie 1979 la Viena

• Prieteni:

• Teodor Ștefaneli, în Cernăuți, gazdăiți pe strada Cuciur Mare în Cernăuți, jucau mingea cu piciorul

• Ion Creangă (bojdeuca din cartierul Țicău din Iași și hanul „La Trei Sarmale” de lângă Iași)

• Veronica Micle (se întâlnesc la Viena, se reîntâlnesc la Iași și București, lasă în urmă o corespondență reciprocă)

• Alexandru Chibici, avocat, prieten cu Eminescu în București

• Pompiliu, Burlă și Humpe, prietenii care îl vizitau la Botoșani în 1884 la spitalul Sf. Spiridon din Iași, jucau șah

Vocație și profesii

• Vocație: poet, traducător (germană), publicist/jurnalist, culegător de folclor, prozator, polemist, panfletar

• Profesii:bibliotecar, redactor, redactor-șef, director BCU Iași, revizor școlar, sufleur și copist (Teatru Național din București), colaborator la reviste și ziare (Curierul de Iași, Timpul, Fântâna Blanduziei, Familia, Convorbiri Literare)

Resurse mass-media

(audio-video)

• 1914, 20 minute, film documentar ”Eminescu-Creangă-Micle”, realizat de Octav Minar

• 1987, 1 h 30 min, film artistic „Luceafărul”, realizat de Mihai Loteanu, producția Moldova M1

• 2005, 1 h 20 min., film artistic „Eminescu versus Eminem”, regizor Florin Piersic jr.

• 2016, 15 min., film animat HD „Luceafărul”, realizat de Ion Cebotari

Debutul literar (1866)• Prima poezia „De-aș avea”,

publicată în anul 1866 în ziarul „Timpul”

• Tot în 1866: poeziile „O călătorire în zori”, „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranța”, „Misterele nopții”, nuvela „Lanțul de aur” (traducere după Onkel Adam, Suedia), poezia „Imbracăte în doliu Bucovină” apărută în broșura funerară „Lăcrămioare la mormântul preaiubitului profesoriu” (funeraliile învățătorului Aron Pumnul)

Ultimile creații literare (1987)

• Ultima poezie „Kamadeva”, publicată la 01.07.1987 în revista Convorbiri Literare ale Societății Culturale„Junimea”

• Ultimul articol apare la ziarul „Timpul”, publicat la data de 29.06.1883

• Ultimele 2 poezii fără titlu „Stele-n cer” și „Viața”, găsite scrise pe hârtiile din halatul său de spital (1889)

Locuri care-i poartă numele(muzee, parcuri publice, spațiul virtual)

• Muzeul „Mihai Eminescu” din Iași, inaugurat 1989

• Teiul lui Mihai Eminescu din parcul Copou din Iași, sărbătoarea Teiului la 15.06, Obeliscul cu Lei, Busturile Junimiștilor, etc.

• Casa Memorială „Mihai Eminescu”, loc. Ipotești, jud. Botoșani

• Muzeul „Mihai Eminescu” din Cernăuți, Ucraina (în 5 m.p.)

• Muzeul Virtual „Mihai Eminescu” – proiect început în 2011, director Dan Dulciu

Somnoroase

păsărele

Somnoroase păsărelePe la cuiburi se adună,Se ascund în rămurele -Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,Pe când codrul negru tace;Dorm şi florile-n grădină -Dormi în pace!

Trece lebăda pe apeÎntre trestii să se culce -Fie-ţi îngerii aproape,Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerieSe ridică mândra lună,Totu-i vis şi armonie -Noapte bună!

Les petits

oiseaux

Les petits oiseaux qui sommeillentRentrent tour à tour à leurs nids,Se cachent sous les tendres feuilles -Bonne nuit!

Il n'y a que a source qui geind,Pendant que le noir bois se tait;Même la fleur dort au jardin -Dors en paix!

Et le cygne blanc comme neigeS'endort dans les roseaux qui veillent -Que tous les anges te protègent,Doux sommeil!

Et la lune fière se lèveSur la nocturne féerie,Tout est pure harmonie et rêve -Bonne nuit!

All those sleepy birds

Now tired from flight,

Hide among the leaves -

Good-night!

Only the spring whispers,

When the wood sleeps silently;

Even flowers in the gardens -

Sleep peacefully!

Swans glide to their nest

Sheltering among the reeds -

May angels guard your rest,

Sweet dreams!

Above a night of sorcery

Comes the moon's graceful light,

All is peace and harmony -Good-night!

Sleepy

birds

Schlummermatte

Vögel

Schlummermatte Vögel fliegen

In die Nester, wo sie sacht

Sich im Laubverstecke schmiegen –

Gute Nacht!

Quellen seufzen im Gesteine,

Schweigen deckt die Wälder zu;

All die Blumen ruhn im Haine –

Schlaf auch Du!

Schwäne, die den Teich durchgleiten,

Suchen Rast am Ufersaum,

Mögen Engel Dir bereiten

Süßen Traum!

Sieh, der Vollmond steigt nach oben,

Strahlend hell in Märchenpracht;

Traum und Einklang sind verwoben –

Gute Nacht!

Date biografice (anii tinereții)• 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul iar elevii scot o broşură în

care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminoviciu.

• La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea". Iosif Vulcan îi schimbă numele

în Mihai Eminescu, adoptat şi de poet, iar mai târziu de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia" alte cinci poezii.

• Din 1866 până în 1869 pribegeşte pe traseul Cernăuţi - Blaj - Sibiu şi Giurgiu - Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct cu

poporul, limba, obiceiurile şi realităţile româneşti.

• A intenţionat să-şi continue studiile însă ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai

Pascaly. La recomandarea acestuia, se mută ca sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Continuă să publice în

Familia, scrie poezii, drame ("Mira"), fragmente de roman ("Geniu pustiu") şi face traduceri din limba germană.

• Între 1869 şi 1872 îşi continuă studiile ca student la Viena. Urmează ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri

de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna,

cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan slavici, o cunoaște la Viena pe Veronica

Micle şi începe colaborarea la „Convorbiri literare„, publicația Societății „Junimea”.

• Între 1872 şi 1874 e student la Berlin şi „Junimea" îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două

semestre, dar nu se prezintă la examene.

• Se reîntoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877 ca director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui şi

redactor la ziarul „Curierul de Iaşi". În tot acest timp continua să publice în Convorbiri literare, devine bun prieten cu Ion Creangă pe care-l determină

să scrie şi-l întroduce în lumea de la "Junimea". Situaţia materială a geniului devine cu timpul nesigură, apar necazurile în familie (moartea mamei).

• În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul „Timpul". Desfăşoară o activitate publicistică

excepţională care-i ruinează însă sănătatea. În anul menţionat scrie marile poeme care l-au consacrat drept fiind un geniu al poeziei româneşti (seria

Scrisorile, Luceafărul, etc.).

Date biografice (ultimii ani)• În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la

un institut de lângă Viena. În decembrie i se publică volumul "Poezii", cu texte selectate de Titu

Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).

• Anii dintre 1883 şi 1889 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Mihai

Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 în jurul orei 4, în sanatoriul doctorului Şuţu. Este

înmormântat la Bucureţti, în cimitirul Bellu.

În cartea „Viaţa lui Mihai Eminescu” (1932), G. Călinescu a scris emoţionante cuvinte despre

moartea poetului: "astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l

va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va

răsări pădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări până când acest pământ să-şi

strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".