14 tratat de drept penal. partea specială. volumul i...2020/04/08 · tratat de drept penal....

Tratat de Drept penal. Partea Specială. Volumul I 14

Secţiunea III. Infracţiuni contra patrimoniului, săvârşite în scop de cupiditate, însă nu prin sustragere § 1. Şantajul

În art. 189 CP RM. sub denumirea marginală de şantaj sunt reunite opt variante-tip1 de infracţiuni .şi două

variante agravate de infracţiuni.

Prima variantă-tip de infracţiune, prevăzută la alin.(l) art.189 CP RM. constă în cererea de a se transmite

bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu

caracter patrimonial ameninţând cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspândirea unor ştiri

defăimătoare despre ele. cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului

ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora.

Prima variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.b) alin. (2) art.189 CP RM. presupune săvârşirea

infracţiunii prevăzute la alineatul (1) de două sau mai multe persoane.

Cea de-a doua variantă-tip de infracţiune, specificată la lit.c) alin. (2) art.189 CP RM, se exprimă în

cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau

de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, săvârşită cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau

sănătate.

Cea de-a treia variantă-tip de infracţiune, prevăzută la lit.d) alin.(2) art.189 CP RM. constă in cererea de a

se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi

alte acţiuni cu caracter patrimonial, săvârşită prin ameninţare cu moartea.

Cea de-a patra variantă-tip de infracţiune, specificată la lit.e) alin. (2) art.189 CP RM. se exprimă în


de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, săvârşită cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor.

Cea de-a doua variantă agravată de infracţiune, consemnată la alin.(3) art.189 CP RM, presupune că

infracţiunile prevăzute ta alineatele (1) sau (2) sunt:

- săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.a)):

- săvârşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă (lit.b))

- săvârşite cu deosebită cruzime (lit.d)):

- urmate de dobândirea bunurilor cerute (lit.e));

- soldate cu alte urmări grave (lit. f ) ) .

Cea de-a cincea variantă-tip de infracţiune, prevăzută la lit.c) alin. (3) art. 189 CP RM. constă in cererea

de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a

săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate.

Cea de-a şasea variantă-tip de infracţiune, prevăzută la alin.(4) art.189 CP RM, constă in cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte

acţiuni cu caracter patrimonial, însoţită de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a

apropiaţilor acestora.

Cea de-a .şaptea variantă-tip de infracţiune, consemnată la alin. (5) art. 189 CP RM. se exprimă in

şantajul prevăzut la alineatele ( 1 ) . ( 2 ) , ( 3 ) s a u ( 4 ) . săvârşit in proporţii mari.

În fine, ultima variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(6) art.189 CP RM. constă in şantajul prevăzut

la alineatele ( 1 ) . ( 2 ) , ( 3 ) s a u ( 4 ) , săvârşit in proporţii deosebit de mari.

În Republica Moldova, numărul de cazuri de şantaje înregistrate în ultimii ani se cifrează la: 57 - în anul

15 Capitolul VII. Infracţiuni contra patnmomului

2006; 47 - în anul 2007: 56 - în anul 2008; 46 în anul 2009: 59 - în anul 2010: 40 - în anul 2011; 56- în anul

2012; 81 - în anul 2013.'

În opinia lui S.Crijanovschi, infracţiunile reunite sub denumirea marginală de şantaj aduc atingere nu doar

patrimoniului, dar şi celor mai importante atribute ale persoanei: libertatea psihică; libertatea fizică; integritatea

corporală; sănătatea; viaţa. Întru a exclude periclitarea în plan principal sau secundar a acestor valori sociale,

se impune formularea unei politici eficiente în vederea prevenirii şi combaterii respectivelor infracţiuni2.

Din această perspectivă, menţionăm că, la sfârşitul anilor '80-începutul anilor '90 ai secolului trecut, infracţiunile

reunite sub denumirea marginală de şantaj au devenii deosebit de răspândite în tot spaţiul postsovietic, inclusiv

în Republica Moldova. Dacă anterior aspiraţiile subiecţilor acestor infracţiuni erau îndreptate cu preponderenţă

spre obţinerea unei cote-părţi din veniturile afaceriştilor tenebri, atunci, odată cu legalizarea activ ităţii de

întreprinzător, în colimatorul lor au fost luaţi şi alţi reprezentanţi ai sectorului de afaceri, care. conştientizând

sprijinul legii, s-au inclus in relaţiile de piaţă. Însă, contrar aşteptărilor, aceşti întreprinzători oneşti, eliberându-

se întrucâtv a de presiunea statului, s-au văzut sub o opresiune mult mai rigidă şi subtilă. în aceste condiţii,

„rachet-ul" a devenit o ameninţare extrem de gravă pentru dezvoltarea economiei de piaţă funcţionale în

Republica Moldov a. De aceea, incriminarea faptelor reunite sub denumirea marginală de şantaj, in parametrii

art.189 CP RM. este chemată. în primul rând. să asigure realizarea eficientă a principiului libertăţii comerţului şi

a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale ş i crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor

factorilor de producţie, principiu înscris la lit.b) alin.(2) art. 126 din Constituţia Republicii Moldova.

După această notă de clarificare, să trecem la analiza juridico-penală a infracţiunilor prevăzute la art. 189

CP RM.

1 Capitolul VII. Infracţiuni contra patnmoniului

Obiectul juridic special al acestor infracţiuni are un caracter complex. Astfel, conţinutul obiectului juridic principal al infracţiunilor specificate la art. 189 CP RM depinde de

conţinutul modalităţii acţiunii principale din cadml acestora: 1) dacă acţiunea principală îmbracă fie a) forma

cererii de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului, fie b) forma cererii de a se

transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deținătorului, atunci obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. care au în conţinutul lor un drept real: 2) dacă

acţiunea principală îmbracă forma cererii de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial, atunci obiectul juridic

principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu, care au în conţinutul lor un drept de creanţă.

În ce priveşte obiectul juridic secundar al infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM, conţinutul acestuia se

schimbă în funcţie de conţinutul modalităţii acţiunii adiacente din cadrul infracţiunilor analizate. La concret,

obiectul juridic secundar al infracţiunilor examinate îl formează relaţiile sociale cu privire la:

- libertatea psihică (morală) a persoanei (în cazul infracţiunilor specificate la alin.( 1) şi la l it.d) alin.(2)

art. 189 CP RM);

- integritatea corporală a persoanei (în ipoteza infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art. 189 CP RM);

- integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor (în situaţia infracţiunii specificate la lit.e)

alin.(2) art.189 CP RM):

- sănătatea persoanei (în cazul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(3) art. 189 CP RM):

- libertatea fizică a persoanei (în ipoteza infracţiunii specificate la alin.(4) art.189 CP RM).

În situaţia consemnată la lit.f) alin.(3) art. 189 CP RM, în plan secundar, se aduce atingere relaţiilor

sociale cu privire la viaţa persoanei.

Obiectul material (imaterial) al infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM are şi el un caracter complex. Care este obiectul material (imaterial) principal al infracţiunilor în cauză?

Răspunzând la această întrebare, consemnăm că, în cazul în care acţiunea principală din cadrul

infracţiunilor specificate la art. 189 CP RM constă în cererea de a se transmite bunurile proprietaru lui, ale

posesorului sau ale deţinătorului, obiectul material principal îl reprezintă bunurile care au o existenţă materială,

sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială şi cost determinat, fiind bunuri mobile şi străine

pentru făptuitor. În alţi termeni, în această ipoteză, obiectul material principal al infracţiunilor analizate are

conţinutul pe care-l cunoaştem de la obiectul material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.

Au oare infracţiunile prevăzute la art. 189 CP RM obiect material principal, în cazul în care acţiunea

principală din cadml acestora se exprimă în cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor sau de a săvârşi

acţiuni cu caracter patrimonial? Dacă da, atunci ce formează obiectul material principal în astfel de cazuri?

Înainte de a oferi răspuns la aceste întrebări este necesar, în primul rând, de a preciza că, în rezultatul

săvârşirii infracţiunii, un drept subiectiv (oricare ar fi el), nu poate fi transmis. Mai corect ar fi să vorbim, în cazul

dat. despre transmiterea către făptuitor a anumitor facultăţi (prerogative) în privinţa bunurilor victimei, facultăţi

care derivă din drepturile respective asupra bunurilor victimei.

După această precizare, menţionăm că noţiunea „dreptul asupra bunurilor” este, prin definiţie, o noţiune

mai îngustă decât noţiunea „dreptul patrimonial", deoarece nu include drepturile de creanţă.

Dar, dreptul asupra bunurilor, ca şi oricare alt drept subiectiv, nu poate forma, de felul lui. obiectul

material al infracţiunii, în general, şi obiectul material principal al infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM. în

special. În schimb, dreptul asupra bunurilor poate constitui obiectul imaterial principal al infracţiunilor în cauză,

atunci când acţiunea principală din cadrul acestora se exprimă în cererea de a se transmite dreptul asupra


bunurilor.

Însă, acţiunea principală din cadrul infracţiunilor specificate la art. 189 CP RM se poate exprima şi în

cererea de a săvârşi (în folosul făptuitorului) acţiuni cu caracter patrimonial.

Prin „acţiuni cu caracter patrimonial" se înţelege executarea de lucrări sau prestarea de servicii: lucrări de

antrepriză (construcţie, reparaţie, proiectare etc.); servicii de mandat, comision, intermediere, agenţie

comercială, transport, expediţie, publicitate, asigurări şi finanţe, turism etc.1

Aceste lucrări şi servicii trebuie să aibă un caracter patrimonial (să fie evaluabile în bani), deoarece

constituie obiectul unor raporturi de creanţă, care au un caracter patrimonial. De aceea, nu intră sub incidenţa

noţiunii „acţiuni cu caracter patrimonial" prestarea unor servicii cu caracter nepatrimonial. cum ar fi: 1)

referinţele personale pozitive (nefiind de natură publicitară): 2) acordarea asistenţei în cazul unui accident etc.”

Acţiunile cu caracter patrimonial, neavând o existenţă materială, nu pot forma obiectul material principal al

infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM. Dacă acţiunea principală din cadrul infracţiunilor examinate adoptă

forma cererii de a se săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial, obiectul imaterial principal îl constituie aceste

acţiuni.

Prezenţa sau lipsa obiectului material secundar al infracţiunilor specificate la art. 189 CP RM depinde de

conţinutul acţiunii adiacente corespunzătoare.

Astlel, în cazul infracţiunilor prevăzute la alin.(l) şi la lit.d) alin.(2) art. 189 CP RM, obiectul material

secundar lipseşte. Aceasta întrucât acţiunea adiacentă din cadrul infracţiunilor în cauză se exprimă în

ameninţare.

În acelaşi timp, în ipoteza infracţiunilor specificate la lit.c) alin.(2) şi lit.c) alin.(3) art. 189 CP RM. obiectul

material secundar îl reprezintă corpul persoanei. Or. de această dată, acţiunea adiacentă se exprimă în

aplicarea violenţei - nepericuloase ori periculoase - pentru viaţă sau sănătate.

1 În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM, făptuitorul pretinde o conduită activă din partea victimei (să săvârşească acţiuni cu caracter

patrimonial), in contrast, în cazul infracţiunilor specificate la art.247 „Constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei” din

Codul penal, făptuitorul poate cere de la victimă ca aceasta să refuze încheierea unei tranzacţii. Deci. poate pretinde o conduită pasivă din partea v

ictimei.

' in cazul infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP RM. cererea făptuitorului poate viza numai săvârşirea unor astfel de acţiuni care au un caracter

patrimonial. Dacă insă făptuitorul constrânge victima să încheie o tranzacţie având o natură nepatrimonială, atunci fapta trebuie calificată conform

art.247 CP RM.

În situaţia infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(2) art.189 CP RM, obiectul material secundar îl constituie

bunurile victimei, care sunt supuse deteriorării sau distrugerii. În această situaţie, acţiunea adiacentă constă în

deteriorarea sau distrugerea bunurilor. Este de menţionat că aceste bunuri nu pot coincide cu bunurile ce

formează obiectul material principal al infracţiunilor specificate la art.189 CP RM.

În fine, în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM. este posibilă (nu indispensabilă) prezenţa

obiectului material secundar. În acest caz, acţiunea adiacentă îmbracă forma răpirii unei persoane. De aceea,

obiectul material secundar este prezent numai dacă este exercitată o influenţare nemijlocită infracţională

Capitolul VII. Infracţiuni contra patrimoniului 3

asupra corpului persoanei.

În concluzie la cele sus-menţionate, menţionăm că infracţiunile specificate la art.189 CP RM nu pot fi

incluse în rândul infracţiunilor săvârşite prin sustragere.

Cauza principală constă în aceea că prezenţa obiectului material ţine de esenţa infracţiunilor săvârşite

prin sustragere. Or, în cazul în care acţiunea principală din cadrul infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM o

constituie cererea de a transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului,

aceste infracţiuni au nu un obiect material, ci un obiect imaterial. De asemenea, infracţiunile specificate la

art.189 CP RM au un obiect imaterial în cazul în care acţiunea principală din cadrul acesteia o constituie

cererea de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial.

De aceea, doar în situaţia când acţiunea principală din cadrul infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM o

constituie cererea de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului. am putea

susţine că ele adoptă forma sustragerii. Totuşi, dacă privim fiecare dintre infracţiunile specificate la art.189 CP

RM ca pe un tot unitar, nu putem afirma că acestea sunt săvârşite prin sustragere.

Încheind analiza obiectului material (imaterial) al infracţiunilor reunite sub denumirea marginală de şantaj,

vom menţiona: în unele cazuri, datorită calităţii speciale a bunurilor care reprezintă obiectul material principal al

infracţiunilor în cauză, se va aplica nu art.189 CP RM, dar o normă concurentă (de exemplu: art. 2174 CP RM

(în cazul extorcării substanţelor narcotice sau psihotrope); alin.(2) sau (3) art.295 CP RM (în cazul cererii de a

transmite material sau dispozitiv radioactiv ori o instalaţie nucleară însoţite, după caz. de: ameninţarea cu

aplicarea violenţei; altă formă de intimidare; aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea

persoanei) etc.

Latura obiectivă a infracţiunilor specificate la art.189 CP RM se exprimă in fapta prejudicia- bilă alcătuită din două acţiuni: acţiunea principală şi acţiunea adiacentă.

Acţiunea principală din cadrul faptei prejudiciabile prevăzute la alin.( 1) art.189 CP RM se înfăţişează în

oricare din următoarele trei modalităţi normative:

1) cererea de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului:

2) cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor aparţinând proprietarului, posesorului sau

deţinătorului;

3) cererea de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial.

Cererea făptuitorului reprezintă o pretenţie, o revendicare făcută în orice formă: verbal sau în scris, prin

telefon sau prin utilizarea altor mijloace de comunicaţie, nemijlocit sau prin intermediari. Este posibil ca cererea

să fie astfel formulată, încât să fie inaccesibilă pentru terţe persoane şi inteligibilă numai pentru victimă. Uneori,

cererea dată poate să constituie chiar o simplă aluzie, tăcută într-o formă aparent amabilă. Alteori, făptuitorul

poate crea o ambianţă specifică, sugerând astfel victimei să-i transmită bunuri sau dreptul asupra unor bunuri

ori să săvârşească în folosul făptuitorului acţiuni cu caracter patrimonial. în unele cazuri, cererea reprezentând

acţiunea principală se exprimă în revendicarea de către făptuitor a unor plăţi periodice, chipurile, pentru: „paza”

încăperii; „contribuţia" la comercializarea mărfurilor; aplanarea relaţiilor litigioase cu alţi infractori sau cu

organele de control etc. în alte cazuri, cererea respectivă este expusă în raport cu persoane care activează in

condiţii de ilegalitate sau semiilegalitate (de exemplu. în domeniul jocurilor de noroc, al cămătăriei, al

comercializării de droguri, al întreţinerii speluncilor etc.).

Dincolo de toate aceste detalii, important este ca cererea făptuitorului să se refere la o transmitere ilegală

şi gratuită a bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor, ori la săvârşirea ilegală şi gratuită a acţiunilor cu


caracter patrimonial1.

Astfel, caracterul ilegal al transmiterii rezultă din lipsa Ia făptuitor a oricăror temeiuri legale de a-i ccrc

victimei fie să-i transmită bunuri sau dreptul asupra unor bunuri, fie să săvârşească în folosul făptuitorului

acţiuni cu caracter patrimonial.

În cazul în care făptuitorul exercită un drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii

stabilite - cerând să-i fie transmise bunuri sau dreptul asupra unor bunuri, ori să fie săvârşite în folosul lui

acţiuni cu caracter patrimonial - nu există temeiul aplicării prevederilor de la art. 189 CP RM. în asemenea

situaţii, răspunderea se va aplica în baza art.352 CP RM sau a art.335 din Codul contravenţional. Astfel,

situaţia-premisă ce caracterizează faptele specificate la art.352 CP RM sau la art.335 din Codul

contravenţional, situaţie care o individualizează în raport cu infracţiunile prevăzute la art. 189 CP RM, constă în

aceea că făptuitorului îi aparţine un drept prevăzut de lege sau el consideră că are un asemenea drept.

Pentru a ti posibilă aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 189 CP RM. transmiterea trebuie să fie nu

doar ilegală, dar şi gratuită. La acest aspect se referă S.Crijanovschi: „Gratuitatea semnifică lipsa din partea

făptuitorului a contraprestaţiei echivalente, precum şi lipsa intenţiei făptuitorului de a efectua o asemenea

contraprestaţie în viitor. De aceea, la aprecierea caracterului gratuit al conţinutului cerinţelor patrimoniale

trebuie să luăm în considerare aspectul temporal al transmiterii contra- cchivalentului bunurilor, dreptului

asupra bunurilor sau al săvârşirii acţiunilor cu caracter patrimonial. în principiu, răspunderea penală pentru

şantaj nu va fi exclusă în situaţia transmiterii de către făptuitor victimei echivalentului, chiar şi integral, după ce

organelor de drept le-a devenit cunoscut faptul transmiterii bunurilor, a dreptului asupra acestora sau săvârşirii

de către victimă a acţiunilor cu caracter patrimonial”.

Transmiterea ilegală, dar echivalentă (integral compensată) a bunurilor altuia, a dreptului asupra bunurilor

aparţinând altuia sau a acţiunilor cu caracter patrimonial săvârşite de altcineva nu poale fi calificată în baza

uneia dintre prevederile de la art. 189 CP RM. Aceasta deoarece în acest caz victimei nu-i este cauzat niciun

prejudiciu patrimonial.

1Dacă e să ne referim la ipoteza cererii de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial, infracţiunile prevăzute la art. 189 CP RM presupun săvârşirea gratuită a

acţiunilor cu caracter patrimonial; dacă însă făptuitorul achită integral valoarea tranzacţiei. pe care o impune victimei, cele comise trebuie calificate conform art.247 CP

RM.

2S.Cri janovschi. Aspecte teoretice şi practice ale infracţiunii de şantaj, p.91-92.

Sub aspectul delimitării infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM de cele specificate la art. 188 CP RM.

cea mai mare dificultate se atestă în ipoteza cererii de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau

deţinătorului. Or, în cazul cererii de a se transmite dreptul asupra bunurilor aparţinând proprietarului,

posesorului sau deţinătorului ori al cererii de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial, conjunctura se simplifică:

devine prea evidentă diferenţa dintre obiectele materiale (imateriale) ale infracţiunilor pe care le confruntăm.

Momentul de obţinere a bunurilor cerute este acel criteriu care permite delimitarea infracţiunilor prevăzute

la art.189 CP RM de cele specificate la art. 188 CP RM. Astfel. în cazul infracţiunilor prevăzute la art.189 CP

RM, intenţia făptuitorului este orientată spre obţinerea în viitor a bunurilor cerute. în contrast, în ipoteza

infracţiunilor specificate la art. 188 CP RM, dobândirea bunurilor are loc fie simultan cu aplicarea violenţei sau

cu ameninţarea aplicării violenţei, fie îndată după realizarea acestora.

În general, soluţionarea problemei enunţate depinde de gradul de îmbinare a trei momente: a momentului

transmiterii bunurilor; a momentului ameninţării cu violenţa: a momentului aplicării violenţei. Modul de îmbinare


a acestor elemente reprezintă chiar criteriul de delimitare a infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM de cele

specificate la art. 188 CP RM. Astfel, ceea ce particularizează infracţiunile pe care le confruntăm presupune

următoarele ipoteze:

a) făptuitorul cere transmiterea bunurilor în v iitor, ameninţând cu aplicarea imediată a violenţei, dacă v

ictima nu va consimţi să-i îndeplinească cererea;

b) făptuitorul cere transmiterea bunurilor în viitor, ameninţând cu aplicarea în viitor a violenţei, dacă v

ictima nu-i va îndeplini cererea;

c) făptuitorul cere transmiterea bunurilor în viitor, aplicând imediat violenţa în vederea asigurării cererii

sale.

Oricare altă îmbinare intră sub incidenţa art. 188 CP RM. După cum se poate remarca, în cazul

infracţiunilor prevăzute de acest articol, cererea făptuitorului de a i se transmite bunurile, adresată victimei, are

un caracter iminent, imediat, victima neavând o altă alternativă decât să se conformeze de îndată acestei cereri

pentru a nu-şi pune în pericol propria persoană. în contrast, în cazul infracţiunilor specificate la art.189 CP RM,

cererea privind transmiterea bunurilor are un caracter v iitor, iar rezultatul urmărit de făptuitor se situează la o

distanţă de timp mai îndelungată faţă de acţiunea de constrângere.

În mod similar, infracţiunile specificate la art.189 CP RM. atunci când presupun cererea de a se transmite

bunurile aparţinând proprietarului, posesorului sau deţinătorului, urmează a fi delimitate de infracţiunea prev

ăzută la lit.e) alin.(2) art. 187 CP RM.

În context, prezintă relevanţă următorul exemplu din practica judiciară: G.D. a fost învinuit de săvârşirea

infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(3) art.189 CP RM. în fapt. la 07.09.2009. aproximativ la ora 18.30. aflăndu -se

pe stadionul Şcolii Profesionale din or. Râşcani, G.D. i-a întâlnit pe elevii şcolii respective: N.O.. H.M., R.C. şi

V.C. S-a apropiat de aceştia şi. ameninţându-i cu aplicarea violenţei, a cerut şi a primit: de la N.O. - 5 lei. de la

H.M. - 5 lei. de la R.C. - 20 de lei. de la CC. - 5 lei. Ulterior. în aceeaşi zi. aproximativ la ora 22.30. aflăndu-se

în căminul nr.2 al Şcolii Profesionale din or. Râşcani. G.D. s-a apropiat de elevii respectivei şcoli, E.M. şi P.V.

Prin demonstrarea unei bâte din lemn. ameninţându-i cu aplicarea violenţei, făptuitorul a cerut şi a primit: de la

E. M. 1 leu şi de la P. V. - 4 Iei. Cercetând materialele cauzei şi ascultând declaraţiile participanţilor la proces,

instanţa de judecată a ajuns !a concluzia că cele săvârşite de G.D. urmează a fi recalificate conform lit.e)

alin.(2) art.187 CP RM. Fapta Iui G.D. nu poate fi calificată ca şantaj, deoarece, spre deosebire de jaf şantajul

este îndreptat spre obţinerea bunurilor în viitor, nu îndată după ameninţarea cu aplicarea violenţei, cum s-a

atestat în cazul examinat.'

În altă ordine de idei. consemnăm că, în contextul laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art. 189 CP

RM, acţiunea principală în oricare din cele trei modalităţi normative ale sale este însoţită de acţiunea adiacentă.

În lipsa acţiunii adiacente - reprezentând factorul de presiune, de constrângere asupra victimei - o cerere cu

caracter patrimonial, oricât de insistentă ar putea fi, nu este suficientă pentru a constitui vreuna dintre

infracţiunile specificate la art. 189 CP RM.

Astfel, în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art. 189 CP RM, acţiunea adiacentă se înfăţişează în

oricare din următoarele pătai modalităţi normative ale sale: 1) ameninţarea cu violenţă adresată persoanei,

rudelor sau apropiaţilor acesteia; 2) ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre persoană,

rudele sau apropiaţii acesteia2;3 3) ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, ale

posesorului sau ale deţinătorului; 4) ameninţarea cu răpirea proprietarului, a posesorului, a deţinătorului, a

rudelor sau a apropiaţilor acestora.


În ipoteza celorlalte infracţiuni specificate la art. 189 CP RM, acţiunea adiacentă se exprimă în:

1) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate (lit.c) alin.(2) art. 189 CP RM);

1) ameninţarea cu moartea (a se citi - cu omorul) (lit.d) alin.(2) art. 189 CP RM);

2) deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 CP RM);

3) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate (lit.e) alin.(3) art. 189 CP RM);

4) răpirea proprietarului, a posesorului, a deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora (alin.(4) art.

189 CP RM).

În ipoteza infracţiunilor prevăzute la alin.(l) şi la lit.d) alin.(2) art.189 CP RM. noţiunea-cheie este eea de

ameninţare. Prin „ameninţare” se are în vedere acţiunea constituind o formă a violenţei psihice, care

presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia

de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Aplicarea răspunderii fie conform alin.(1) art.189 CP RM (în cazul în care se atestă ameninţarea cu

vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii), fie conform lit.d) alin.(2) art.189 CP RM exclude

calificarea suplimentară în baza art. 155 CP RM.

În sensul prevederii de la lit.c) alin.(2) art.189 CP RM, înţelesul noţiunii „violenţă nepericuloasă pentru

viaţă sau sănătate” este următorul: cauzarea intenţionată a leziunilor corporale, care nu a avut drept urmare

nici dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori aplicarea intenţionată a loviturilor sau

săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au creat pericol pentru viaţa

sau sănătatea victimei.

Aplicarea răspunderii în baza lit.c) alin.(2) art.189 CP RM exclude calificarea suplimentară in baza alin.(2)

art.78 din Codul contravenţional.

Accentuăm: comiterea infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.189 CP RM nu presupune că. în prealabil,

este expusă ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate. Cele săvârşite

urmează a fi calificate în baza alin.(l) art.189 CP RM şi alin.(2) art.78 din Codul contravenţional, dacă după


de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial. însoţită de ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase

pentru viaţă sau sănătate a fost aplicată violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate. În această situaţie

este inaplicabilă prevederea de la lit.c) alin.(2) art.189 CP RM. Or. infracţiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.189

CP RM are un singur moment de consumare, nu două.

În alt context. în sensul prevederii de la lit.e) alin.(2) art.189 CP RM. prin „deteriorare” se are in vedere o

astfel de influenţare asupra bunului, care presupune o modificare a calităţilor lui utile, o înrăutăţire considerabilă

a stării acestuia, bunul devenind inutilizabil parţial sau temporar. Prin „distrugere” trebuie de înţeles acea

influenţare asupra bunului, care presupune încetarea existenţei fizice a acestuia sau aducerea bunului

respectiv într-o asemenea stare, care exclude - în totalitate şi definitiv utilizarea conform destinaţiei lui

funcţionale.

Aplicarea răspunderii în baza lit.e) alin.(2) art.189 CP RM exclude calificarea suplimentară în baza art.

197 CP RM sau a art. 104 din Codul contravenţional.

Accentuăm: comiterea infracţiunii prevăzute la lit.e) alin.(2) art.189 CP RM nu presupune că. în prealabil,

este expusă ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului.

Cele săvârşite vor constitui concursul infracţiunilor prevăzute la alin.( 1) art.189 şi art. 197 CP RM (sau

infracţiunea prevăzută la alin.( 1) art.189 CP RM va subzista alături de fapta prevăzută la art. 104 din Codul


contravenţional), dacă - după cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori

dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, însoţită de ameninţarea cu

deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului - a fost săvârşită deteriorarea

sau distrugerea bunurilor respective. În această situaţie este inaplicabilă prevederea de la lit.e) alin.(2) art.189

CP RM. Or, infracţiunea prevăzută la lit.e) alin.(2) art. 189 CP RM are un singur moment de consumare, nu

două.

În altă ordine de idei, în sensul prevederii de la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM. prin „violenţă periculoasă

pentru viaţă sau sănătate” se are în vedere violenţa care s-a soldat cu vătămarea gravă, medie sau uşoară a

integrităţii corporale sau a sănătăţii ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării

sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa sau sănătatea victimei. Sub incidenţa noţiunii

„violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate" intră şi cazurile de: a) compresiune a gâtului cu mâinile sau cu

ajutorul unui şnur; b) ţinere îndelungată a capului victimei sub apă; c) îmbrăcare pe capul victimei a unei pungi

de polietilenă; d) aruncare a victimei de la înălţime ori dintr-un mijloc de transport aflat în mişcare etc. Deşi

asemenea acţiuni violente pot să nu provoace nici moartea victimei, nici vătămarea gravă, medie sau uşoară a

integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia, totuşi, datorită caracterului lor. ele creează un pericol real pentru

viaţa sau sănătatea victimei.

Aplicarea răspunderii în baza lit.c) alin.(3) art.189 CP RM exclude calificarea suplimentară în baza art.151

sau 152 CP RM ori a alin.(3) art.78 din Codul contravenţional.

Accentuăm; comiterea infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM nu presupune că, în prealabil,

este expusă ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate. Cele săvârşite vor

constitui concursul infracţiunilor prevăzute la alin.(1) art. 189 şi la art. 151 sau 152 CP RM (sau infracţiunea

prevăzută la alin.(l) art.189 CP RM va subzista alături de fapta prevăzută la alin.(3) ari.78 din Codul

contravenţional), dacă - după cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori

dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial. însoţită de ameninţarea cu

aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate - a fost aplicată violenţa periculoasă pentru viaţă sau

sănătate. În această situaţie este inaplicabilă prevederea de la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM. Or. infracţiunea

prevăzută la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM are un singur moment de consumare, nu două.

În alt context, noţiunea de răpire, utilizată la alin.(4) art. 189 CP RM, are acelaşi înţeles ca şi noţiunea de

răpire utilizată la art. 164 CP RM.

Aplicarea răspunderii conform alin.(4) art.189 CP RM exclude calificarea suplimentară in baza art. 164 CP

RM.

Accentuăm: comiterea infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM nu presupune că, în prealabil, este

expusă ameninţarea cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora.

Cele săvârşite vor constitui concursul infracţiunilor prevăzute la alin.(l) aii. 189 şi la art. 164 CP RM. dacă -

după cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora

sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, însoţită de ameninţarea cu răpirea proprietarului,

posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora - a fost săvârşită răpirea proprietarului,

posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora. în această situaţie este inaplicabilă

prevederea de la alin.(4) art.189 CP RM. Or. infracţiunea prevăzută la alin.(4) art.189 CP RM are un singur

moment de consumare, nu două.

În alt registai. este de menţionat că lista acţiunilor adiacente din cadrul infracţiunilor specificate la art. 189


C’P RM are un caracter exhaustiv. Nicio altă activitate cu caracter de constrângere, oricât de periculoasă ar fi

(de exemplu, ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport, ameninţarea cu tragerea la răspundere penală

etc.), nu poate fi considerată acţiune adiacentă din cadrul infracţiunilor analizate.

Infracţiunile prev ăzute la an. 189 CP RM sunt, după caz, infracţiuni formale sau materiale.1 Sentinţa Judecătoriei raionului Râşcani din 03.11.2009. Dosarul nr. 1-158/09. http://jrs.justice.md 2 Este de menţionat că. in cazul infracţiunilor prevăzute la art.247 CP RM, făptuitorul poate ameninţa cu răspândirea unor informaţii care ar cauza

daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate. Aceste informaţii includ nu doar ştirile

defăimătoare (ca în cazul infracţiunilor specificate la art. 189 CP RM). dar şi informaţii de alt gen: secretul comercial; secretul fiscal; secretul bancar

etc.

Pentru calificare, nu are importanţă dacă ştirile defăimătoare au un caracter veridic sau fals. Prezentăm un exemplu din prac- ticajudiciară în care

ştirile defăimătoare au un caracter veridic: S. V. a fost condamnat in baza lit.e) alin. (3) art.189 CP RM. în fapt. la 18.04.2010. acesta îşi executa

pedeapsa in Penitenciarul nr.16 .„Pruncul” Prin expedierea unui mesaj la un post de televiziune de pe telefonul mobil pe care-I deţinea, acesta a

făcut cunoştinţă cu P.I. începând cu tuna mai 2010, sub pretextul de a face cunoştinţă mai îndeaproape, S. V a primit prin te lefonul mobil mai multe

poze. dintre care două cu caracter intim, ale lui P.I. Ulterior. S. I. a ameninţat-o pe P.I. că va plasa pe Internet pozele ei cu caracter intim, precum şi

că le va expedia la locul de muncă al lui P.I. şi rudelor acesteia. Pentru a nu-şi realiza ameninţarea, S. V. a solicitat de la P.I. să-i transmită bani.

Prin intermediul lui 1.1'.. victima i-a transmis lui S.V. 4000 de lei * *Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 17.10.2012. Dosarul nr.lra-1022 12. www.csj.md

Intr-un alt caz, ştirile defăimătoare au un caracter fals: J.S. a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute la

alin. (4) ari. 189 CP RM. Printre altele, acesta i-a comunicat lui D.R. precum că ar dispune de informaţia că D.R. şi prietena acestuia au practicat sex

oral şi că va răspândi această informaţie. La 10.08.2004. aproximativ la ora 12.00, in apropiere de bd. Decebal. mun. Chişinău, J.S. a primit de la

D.R. 50 dolari SUA. La 25.08.2004. aproximativ la ora 13.00. in apropiere de str. Trandafirilor, mun. Chişinău, J.S. a mai primit de la D.R. 100 dolari

SUA*. *Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 23.05.2013. Dosarul nr.4-lre-/03 13. www.csj.md

http://jrs.justice.ind/http://www.csj.md/http://www.csj.md/


Astfel, infracţiuni materiale sunt infracţiunile specificate la lit.e) alin.(2). alin.(5) şi (6) art.189 CP RM. De

asemenea, infracţiunea adoptă forma unei infracţiuni materiale în ipotezele consemnate la lit.e) şi f) alin.(3)

art.189 CP RM. În aceste cazuri, consumarea se produce în momentul: deteriorării ori distrugerii bunurilor (lit.e)

alin.(2) art.189 CP RM); dobândirii bunurilor cerute (lit.e) alin.(3) art.189 CP RM); producerii urmărilor grave (lit.f)

alin.(3) art.189 CP RM); producerii daunelor în proporţii mari (alin.(5) art.189 CP RM); producerii daunelor în

proporţii deosebit de mari (alin.(6) art.189 CP RM).

În toate celelalte cazuri, infracţiunile prevăzute la art.189 CP RM sunt infracţiuni formale. în astfel de cazuri,

ele se consideră consumate din momentul înaintării cererii cu caracter patrimonial, însoţite de acţiunea

adiacentă, indiferent dacă făptuitorul şi-a atins scopul urmărit. Aşadar, nu este necesar ca pretenţiile făptuitorului

să fie satisfăcute.

Chiar şi atunci când adoptă formă unei infracţiuni formale, infracţiunile reunite sub denumirea marginală de

şantaj pot presupune etapa de tentativă. M.Bîrgău şi I. Larii ilustrează această ipoteză printr-un exemplu:

„Infractorul a întocmit şi a transmis prin poştă sau printr-un alt mijloc o scrisoare victimei, care cuprinde în

conţinutul său cererea de transmitere a bunurilor şi ameninţările în caz de refuz, dar care n-a ajuns la destinatar

datorită unor împrejurări ce nu depind de vinovat"1.

Latura subiectivă a infracţiunilor specificate la art.189 CP RM se caracterizează, în primul rând. prin

vinovăţie sub formă de intenţie directă. La calificare, este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de

cupiditate, care. de această dată, nu cuprinde scopul sustragerii.

Subiectul infracţiunilor examinate este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii

a atins vârsta de: 16 ani (în ipoteza consemnată la alin.( 1) art. 189 CP RM) sau 14 ani (în ipotezele consemnate

la alin.(2)-(6) art. 189 CP RM).

În cele ce urmează vor fi analizate circumstanţele agravante ale infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM.

Pentru agravarea răspunderii conform lit.b) alin.(2) şi lit.a), b), d)-f) alin.(3) art.189 CP RM. este suficientă

prezenţa măcar a uneia dintre agravantele specificate în aceste prevederi. Cu toate acestea, în sentinţa

instanţei de judecată trebuie indicate toate agravantele care şi-au găsit confirmarea în cazul concret, cu

specificarea precisă a literelor corespunzătoare şi a alineatului din articolul corespunzător.

În cazurile în care într-o infracţiune unică sunt prezente câteva agravante, la calificare se aplică, în

conformitate cu lit.e) art. 117 CP RM, acel alineat al normei care prevede o pedeapsă mai aspră, în acelaşi timp.

îmbinarea câtorva circumstanţe agravante ale uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.189 CP RM nu

reprezintă un concurs de infracţiuni. Aceasta întrucât pluralitatea de agravante, având la bază aceeaşi intenţie

infracţională, nu înseamnă pluralitatea de infracţiuni.

Prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptată de

Parlamentul Republicii Moldova la 18.12.2008', a fost exclusă circumstanţa agravantă „repetat", care a fost

prevăzută la lit.a) alin.(2) art.189 CP RM. Ca efect, conform legii penale în vigoare, repetarea infracţiunilor

prevăzute la art.189 CP RM reprezintă concursul acestor infracţiuni.

Operarea acestor amendamente legislative nu trebuie înţeleasă în niciun caz ca temei pentru a nu delimita

infracţiunea unică prelungită prevăzută la una dintre dispoziţiile de la art.189 CP RM de concursul infracţiunilor

specificate la art.189 CP RM. Concursul infracţiunilor prevăzute la art.189 CP RM trebuie deosebit de

infracţiunea unică prelungită specificată la una dintre prevederile de la art.189 CP RM, care constă din mai multe

1

M.Bîrgău, 1.Larii. Aspecte juridico-penale şi criminologice ale şantajului. Chişinău: Academia „Ştefan cel Mare" a MAI al

Republicii Moldova. 2004. p.67. 2 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2009. nr.41-44.


acte infracţionale identice, realizate din una şi aceeaşi sursă, caracterizate prin unitatea intenţiei infracţionale şi

care în ansamblul lor alcătuiesc o infracţiune unică prevăzută la una dintre dispoziţiile de la art. 189 CP RM.

După această notă introductivă, consemnăm că, potrivit lit.b) alin.(2) art.189 CP RM, răspunderea pentru

infracţiunea prevăzută la alin.(1) art. 189 CP RM se agravează dacă aceasta este săvârşită de două sau mai

multe persoane.

Circumstanţa agravantă în cauză operează în oricare din următoarele trei ipoteze: a) infracţiunea

prevăzută la alin.(1) art. 189 CP RM este comisă în coautorat (inclusiv în coautorat cu repartizarea rolurilor); b)

infracţiunea prevăzută la alin.f 1) art.189 CP RM este comisă de către o persoană care întruneşte semnele

subiectului infracţiunii, în comun cu o persoană care nu întruneşte aceste semne; c) infracţiunea prevăzută la

alin.(1) art.189 CP RM este comisă de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, prin

intermediul unei persoane care cu bună ştiinţă nu este pasibilă de răspundere penală.

Trebuie de menţionat că participaţia complexă1, atunci când latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la

alin.(1) art.189 CP RM este executată de un singur autor, nu poate fi calificată în baza lit.b) alin.(2) art. 189 CP

RM. Chiar dacă alături de acest autor mai participă un organizator, instigator sau complice, aceştia doar

contribuie la săvârşirea infracţiunii, deci nu o săvârşesc.

Deşi existenţa sau lipsa înţelegerii prealabile între cofaptuitori nu are niciun impact asupra calificării faptei

conform lit.b) alin.(2) art.189 CP RM, această împrejurare poate fi luată în calcul la individualizarea pedepsei.

În ipoteza consemnată la lit.b) alin.(2) art.189 CP RM, specificul coautoratului constă în aceea că latura

obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.189 CP RM este executată - simultan sau nesimultan de către toţi

coautorii. Astfel, coautoratul poale fi de două tipuri: 1) coautoratul paralel; 2) coautoratul succesiv . În primul caz,

toţi coautorii execută simultan latura obiectivă a infracţiuni, în cel de-al doilea caz, latura obiectivă a infracţiunii

este divizată de către coautori. în acest fel. săvârşirea comună a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.189 CP RM

de către doi sau mai mulţi coautori se exprimă în aceea că fiecare din aceştia săvârşeşte - în volum deplin sau

parţial - infracţiunea in cauză.

Acţiunile persoanelor care nu execută nici măcar parţial latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1)

art.189 CP RM. dar care contribuie la săvârşirea acesteia prin sfaturi, indicaţii, prin promisiunea prealabilă că vor

tăinui urmele infracţiunii etc., trebuie calificate drept complicitate la infracţiunea prevăzută la alin.(1) art. 189 CP

RM.

Circumstanţa agravantă consemnată la lit.a) alin.(3) art.189 CP RM presupune că infracţiunile prevăzute la

alin.(1) sau (2) art.189 CP RM sunt săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală.

În sensul prevederii de la lit.a) alin.(3) art. 189 CP RM, individualizarea pedepsei se poate face în funcţie

de forma de participaţie în a cărei prezenţă este comisă infracţiunea prevăzută la alin.(l) sau (2) art. 189 CP RM:

grupul criminal organizat sau organizaţia criminală.

Indiferent de rolul executat la săvârşirea infracţiunii, toţi membrii grupului criminal organizat răspund in

calitate de coautori. De aceea, la calificarea celor săvârşite de ei conform lit.a) alin.(3) art. 189 CP RM nu este

necesară trimiterea la art.42 CP RM.

Infracţiunea poate ii săvârşită nemijlocit şi de către o singură persoană, care a acţionat la însărcinarea

grupului criminal organizat. In astfel de cazuri, cele comise de ea trebuie calificate potrivii lit.a) alin.(3) art.189

1 Potrivit art.45 CP RM. infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie complexă dacă la săvârşirea ei participanţii au

contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice (alin.f 1)); latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie

complexă poate tî realizată: a) de un singur autor: b) de doi sau mai mulţi autori (alin.(2)).


i

CP RM, dacă autorul infracţiunii face parte din grupul criminal organizat in al cărui interes a acţionat.

Aşa cum reiese din art.47 CP RM. infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminală, dacă a

fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei

respective, la însărcinarea acesteia: membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru

infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire a participat. În contrast, organizatorul şi conducătorul organizaţiei

criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvârşite de această organizaţie.

Circumstanţa agravantă consemnată la lir.h) alin.(3) art. 189 CP RM presupune că infracţiunile prevăzute la alin.(l) sau (2) art. 189 CP RM sunt săvârşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de

armă.

În sensul prevederii de la lit.b) alin.(3) art. 189 CP RM, în conformitate cu alin.t 1) art. 129 CP RM, prin

„arme” înţelegem instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. Asemenea

dispoziţii legale se conţin în Legea priv ind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă, adoptată de

Parlamentul Republicii Moldova la 08.07.20121, Excepţii constituie armele care nu sunt utilizabile în vederea

anihilării unei persoane (de exemplu: arma dezactivată'; arma de recuzită3: arma de panoplie1; arma inutilizabilă'

etc.).

În cazurile necesare, este important ca în raportul de expertiză criminalistică să fie specificat dacă obiectul

aplicat la răpirea unei persoane reprezintă sau nu o armă. În prezenţa unor temeiuri suficiente, acţiunile

persoanei, care a aplicat arma în procesul săvârşirii răpirii unei persoane, pot fi calificate suplimentar conform

art.290 CP RM.

În sensul prevederii de la lit.b) alin.(3) art.189 CP RM, prin „alte obiecte folosite in calitate de armă" se are

în vedere. în primul rând. obiectele care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:

1) nu se consideră arme în sensul Legii privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă;

1) sunt utilizabile în vederea anihilării victimei sau a altor persoane. Din această categorie de alte obiecte,

folosite în calitate de armă. fac parte: briceagul, toporul, ranga, bâta. foarfecele, cuţitul de bucătărie, garota etc.

Nu este exclus ca obiectele folosite în calitate de armă să fie obiecte animate (de exemplu, câini dresaţi).

În al doilea rând, din categoria de alte obiecte, folosite în calitate de armă, pot face parte: armele

dezactivate; armele de recuzită; armele de panoplie; armele inutilizabile: machetele (imitaţiile) de arme:

obiectele asemănătoare cu armele. Aplicarea, în cadrul infracţiunii, a unei arme dezactivate, de recuzită, de

panoplie sau inutilizabile (fapt cunoscut făptuitorului), ori a unei machete (imitaţii) de armă, ori a unui obiect

asemănător cu arma intră sub incidenţa dispoziţiei de la lit.b) alin.(3) art.189 CP RM numai în acele cazuri când

obiectele nominalizate sunt aplicate in vederea anihilării victimei sau a altor persoane (de exemplu, victima este

lovită în tâmpla capului cu patul de oţel al unui pistol de panoplie sau cu macheta dc plumb a unui pistol etc.).

Dacă. în procesul comiterii infracţiunii, din cauze independente de voinţa făptuitorului, acestuia nu-i

reuşeşte aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă (de exemplu, din cauza defecţiunii de

armă sau de muniţie), calificarea se va face conform art.27 şi lit.b) alin.(3) art.189 CP RM.

Pentru aplicarea răspunderii în baza lit.b) alin.(3) art.189 CP RM, nu este suficient ca făptuitorul să aibă

4 În corespundere cu an.2 al Legii privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă, armă de panoplie reprezintă

arma de foc devenită nefuncţională ca urmare a dezactiv ării ei sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestat de către un

armurier licenţiat in condiţiile Legii.

5 Conform aceluiaşi articol, armă inutilizabilă constituie arma deteriorată a cărei uzură depăşeşte 50% şi care are unul sau mai

multe defecte ev idente. atestate, conform reglementărilor tehnice, de către organul competent sau de către armurier. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 02.10.2013. Dosarul nr.lra-854 13. www.csj.md

http://www.csj.md/


asupra sa, în timpul săvârşirii infracţiunii, arma sau obiectul folosit în calitate dc armă. Este necesar ca acestea

să fie aplicate efectiv în vederea anihilării victimei sau a altor persoane (de exemplu, a persoanelor care au

încercat să împiedice comiterea infracţiunii). Prin „anihilare" trebuie de înţeles violenţa sau ameninţarea cu

aplicarea violenţei (demonstrarea armei în scopul intimidării, sprijinirea cuţitului de gâtul victimei, agitarea

pumnului cu boxul îmbrăcat, tragerea focurilor de armă pe deasupra capului victimei sau în imediata apropiere

de picioarele ei etc.).

În cazul in care săvârşirea infracţiunii prevăzute la lit.b) alin.(3) art.189 CP RM presupune ameninţarea cu

aplicarea violenţei, nu va fi necesară calificarea suplimentară conform art. 155 CP RM.

În alt registru, răspunderea se agravează în conformitate cu lit.d) alin.(3) ari. 139 CP RM dacă infracţiunile

prevăzute la alin.( 1) sau (2) art.189 CP RM sunt săvârşite cu deosebită cruzime.

La o asemenea ipoteză se referă următoarea speţă: M.I. a fost condamnat in baza lit.d) alin.(3) art.189 CP

RM. În fapt, la 11.08.2012, în jurul orei 22.00. acesta se afla intr-un apartament de pe str. Voluntarilor, mun.

Chişinău. Urmărind scopul obţinerii dreptului asupra imobilului ce aparţinea lui I.E., precum „şi a tuturor

mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale acestuia, M.I. i-a provocat arsuri prin aplicarea fierului de călcat

încălzit pe suprafaţa corpului. De asemenea, victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri cu ciocanul peste

piciorul stâng. În rezultat, aceasta a suferit vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii'.

În esenţă, cruzimea deosebită demonstrează intenţia făptuitorului de a-i cauza victimei suferinţe de ordin

fizic sau psihic - care sunt intense, inutile şi prelungite în timp.

Următoarele metode demonstrează manifestarea de către făptuitor a cruzimii deosebite: cauzarea unor

plăgi multiple; jupuirea pielii; turnarea peste victimă a unor lichide inflamabile cărora li se dă foc; provocarea

arsurilor cu ajutorul unor obiecte incandescente; utilizarea curentului electric; smulgerea unghiilor; mutilarea

sau secţionarea unor părţi ale corpului; stropirea cu agenţi chimici agresivi; asfixierea mecanică prelungită în

timp; otrăvirea, urmată de suferinţe prelungite; privarea de mâncare, apă, somn, de confort termic sau fonic,

de alte necesităţi vitale etc.

În ipoteza consemnată la lit.d) alin.(3) art. 189 CP RM, este necesar să se stabilească că făptui torul îşi

dădea seama că săvârşeşte infracţiunea cu deosebită cruzime.

În alt context, răspunderea pentru infracţiunile prevăzute la alin.(1) şi (2) art. 189 CP RM se agravează

conform lit.e) alin.(3) art. 189 CP RM, dacă acestea sunt urmate de dobândirea bunurilor cerute. În acest caz,

suntem în prezenţa unei infracţiuni materiale. Infracţiunea prevăzută la lit.e) alin.(3) art. 189 CP RM se

consideră consumată din momentul dobândirii de către făptuitor a bunurilor cerute.

Nu este greu de remarcat că. în cazul modalităţii prevăzute la lit.e) alin.(3) art.189 CP RM, acţiunea

principală din cadrul faptei prejudiciabile nu se poate exprima nici în cererea de a se transmite dreptul asupra

bunurilor aparţinând proprietarului, posesorului sau deţinătorului, nici în cererea de a săvârşi acţiuni cu

caracter patrimonial. Or, în contextul avansării unor astfel de cereri, nu poate fi concepută dobândirea

bunurilor cerute.

Mărimea prejudiciului, cauzat prin infracţiunea prevăzută la lit.e) alin.(3) art.189 CP RM. nu cunoaşte o

limită inferioară cuantificată legalmente. în Codul contravenţional nu există o normă complementară cu art.189

CP RM. Eventual, dacă mărimea prejudiciului cauzat prin infracţiunea în cauză este mult prea mică, poate

opera prevederea de la alin.(2) art. 14 CP RM.

În acelaşi timp, mărimea prejudiciului cauzat prin infracţiunea prevăzută la lit.e) alin.(3) art. 189 CP RM

nu poate să depăşească 2500 unităţi convenţionale. Altfel, răspunderea se va aplica în conformitate cu alin.(5)


art.189 CP RM.

Răspunderea pentru infracţiunile prevăzute la alin.ţ 1) şi (2) art. 189 CP RM se agravează conform lit.f)

alin. (3) art.189 CP RM, dacă acestea se soldează cu alte urmări grave. Şi în această situaţie suntem în

prezenţa unei infracţiuni materiale. Însă, în acest caz, urmările prejudiciabile se exprimă nu în prejudiciul

patrimonial efectiv, dar în alte urmări grave.

Analizând circumstanţa agravantă consemnată la lit.f) alin.(3) art.189 CP RM. I.Larii consideră că

legiuitorul recurge la sintagma „alte urmări grave” din considerentele respectării tehnicii legislative. pentru a nu

crea o normă prea voluminoasă1. În ce ne priveşte, remarcăm că nici dintr-o prevedere normativă nu reiese ce

înseamnă „alte urmări grave”. Care este linia de demarcaţie dintre o urmare gravă şi o urmare lipsită de

gravitate? Este clar că fiecare subiect al interpretării va înţelege în felul lui sensul noţiunii „alte urmări grave”.

Este imposibil a nu manifesta subiectivism atunci când trebuie rezolvată dilema „grav-1 ipsit de gravitate”.

Deci, există pericolul aplicării neuniforme a legii penale, precum şi al interpretării extensive defavorabile a legii

penale. De aceea, pentru a nu fi nesocotită regula fixată la alin.(2) art.3 CP RM. este necesară o interpretare

cât mai restrictivă a acestei noţiuni.

În consecinţă, considerăm că, în sensul prevederii de la lit.f) alin.(3) art. 189 CP RM, prin „alte urmări

grave” trebuie de înţeles doar decesul victimei.

Este obligatorie stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările grave. În plus, este

necesar a menţiona că faţă de urmările grave făptuitorul trebuie să manifeste vinovăţie sub formă de

imprudenţă.

§ 2. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere

În art. 196 CP RM. sub denumirea marginală de cauzare de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de

încredere sunt reunite două variante-tip de infracţiuni' şi două variante agravate de infracţiuni.

Astfel, prima variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(l) art. 196 CP RM, constă în cauzarea de daune

materiale în proporţii mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însuşire.

Prima variantă agravată de infracţiune, consemnată la lit.bj alin. (2) art. 196 CP RM, presupune că

infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită de două sau mai multe persoane.

Cea de-a doua variantă agravată de infracţiune, specificată la lit.a) alin.(3) art. 196 CP RM. presupune că

infracţiunile prevăzute la alin.(1) sau la lit.b) alin.(2) art. 196 CP RM sunt săvârşite de un grup criminal organizat

sau de o organizaţie criminală.

În sfârşit, cea de-a doua variantă-tip de infracţiune, specificată la alin.(4) art. 196 CP RM, constă în

cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu

constituie o însuşire.

Vorbind despre necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva infracţiunilor prevăzute la art. 196 CP

RM, vom menţiona că acestea se apropie, după gradul de pericol social, de infracţiunile specificate la art. 190

CP RM. Mai mult. infracţiunile prevăzute la an. 190 şi 196 CP RM au în comun şi conţinutul acţiunii adiacente,

1 I.Larii. Probleme teoretico-practice privind formele agravante ale infracţiunii de şantaj. În: Analele Ştiinţifice ale Academiei

„Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice". 2007. p.45-51.

14 tratat de drept penal. partea specială. volumul i...2020/04/08 · tratat de drept penal....

Documents