13. afecţiunile micotice Şi parazitare

Author: victor-enachi

Post on 02-Mar-2016

276 views

Category:

Documents


2 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Prezentare ORL

TRANSCRIPT

  • Afectiunile micotice si parazitare a faringeluiCandidomicoza faringita si angina cu leptotrixactinomicozatrichineloza

  • Este o afectiune contagiosa , provocata de Leptotrix buccalis.Se caracteriziaza prin aparitia pe toata suprafata faringelui, inclusiv baza limbii a unor formatiuni conoide albicioase, foarte aderente, mai rar punctiforme.

  • Aceasta afectiune timp indelungat decurge fara manifestari clinice, leziunile fiind descoperite intimplator,unii autori considera ca la unii pacienti apare dupa suportarea unei angine foliculara la altii dupa folosirea antibioticelor.Posibil ca leptotricoza sa inceput mai inainte dar au atras atentie dupa suportarea anginei.

  • Diagnosticul diferential:Se efectuiaza cu hipercheratoza faringelui.La examenul microscopic nu se determina leptotrixul dar se efectuiaza examenul bioptic unde se determina leziuni de hipercheratoza.

  • Faringita cu leptotrix apare la copii debilitati si la adulti cu tulburari digestive. Dispare uneori spontan fara administrarea unui tratament.

  • Un studiu efectuat pe un esantion de 143 de pacienti cu diagnoza de faringomicoza a determinat leptotricoza la 36 pacienti, Focare de leptotricoza pe ambele amigdale palatine la 32 pacienti.Focare de leptotricoza pe o amigdala palatina la 4 pacienti.

  • Deoarece nu exista preparate specifice pentru tratamentul leptotrihozei a fost luata decizia de a folosi in tratament a bacteriofagului stafilococic, deoarece in culturile cercetate a fost depistat des acest agent patogen.Bacteriofagul este un virus ce poseda proprietatea de a patrunde in celula bacteriana,reproducindu-se provoaca liza acesteia.

  • Metoda aplicata consta in efectuarea de instilatii a amigdalelor palatine cu 20-40 ml bacteriofag, 2-3 ori pe saptamina, cura de tratament incluzind 6-8 instilatii.La 34 pacienti din 36 clinic sa obtinut vindecare, caracterizata prin disparitia totala a depunerilor si lipsa acuzelor subiective.La 2 pacienti depunerile au persistat dar se inlaturau usor.

  • ActinomicozaActinomicoza reprezinta o infectie bacteriana, lent progresiva, cauzata de o multitudine de bacili gram-pozitivi (bacterii in forma de bastonas), anaerobi si nesporulati. Majoritatea acestor patogeni apartin genului Actinomyces. Dupa descoperirea si introducerea in practica medicala a antibioticelor, incedinta cazurilor de actinomicoza a scazut simtitor.

  • Infectia poate afecta aproape orice organ, avand o localizare foarte diversa. Ca si manifestari clinice caracteristice: boala va conduce la formarea unor leziuni, denumite , , granule de sulf, infectia putand disemina catre planurile tisulare profunde, situatie in care vom constata aparitia unor fistule. Frecvent, diagnosticul clinic de, , actinomicoza poate fi omis cu usurinta, chiar si de catre un medic experimentat.

  • Actinomyces israelii este agentul patogen cel mai frecvent implicat in aparitia cazurilor de actinomicoza. Foarte rar, boala poate fi produsa de catre alte specii bacteriene apartinand genului Actinomeces: A. naeslundii, A. odontolyticuc, A. viscosus, A. meyeri, A. gerencseriae, precum si de catre Propionibacterium propionicum. Aproape toate cazurile de imbolnavire se datoreaza unor inoculari polimicrobiene.

  • Alaturi de actinomicete, mai pot si izolate speciile bacteriene: Actinobacillus actinomycetemcomitans, Eikenella corrodens, specii de Enterobacteriacee precum si speciile Fusobacterium, Bacteroides, Capnocytophaga, Staphylococcus si Streptococcus. Acesti patogeni vor fi izolati impreuna cu actinomicetele, in diferite combinatii, functie de localizarea infectiei. Inca nu a fost stabilita cu exactitate, contributia acestor microorganisme, in patogeneza actinomicozei.

  • Speciile de Actinomyces colonizeaza in mod normal cavitatea orala, putand fi izolate de la nivelul bronhiilor, de la nivelul tractului digestiv, dar si de la nivelul tractului genital feminin. Infectia afecteaza mai ales persoanele de varsta mijlocie (barbati si femei), putandu-se produce oricand in cursul vietii.

  • Boala este de trei ori mai frecventa in randul barbatilor, datorita igienei orale deficitare si a microtraumatismelor care pot aparea in timpul periajului dentar. O igiena dentara riguroasa, precum si utilizarea chimioterapicelor inainte ca boala sa atinga o dezvoltare completa, au contribuit favorabil la scaderea numarului de imbolnaviri. Riscul de imbolnavire este crescut pentru indivizii care nu au acces util la serviciile de ingrijire si asistenta medicala.

  • Actinomicoza cervicofaciala

    este cea mai frecventa dintre actinomicozefiind produsa de Actinomyces israelii, o bacterie aeroba Gram pozitiva, de tip filamentos. Se caracterizeaza prin formare de fistule, din care se elimina puroisub forma granularade culoaregalbuie sau albiciosa.

  • Cauze: Leziunile cutanate au la baza focar bucofaringian. Parazitul Actinomyces israelii se gsete n mod saprofit n cavitatea bucal i este extrem de posibil ca un abces periodontal, o carie dentar, un traumatism sau o extracie dentar pot constitui punctul de plecare a infeciei.

  • SimptomatologieAfeciunea debuteaz la nivelul unghiului maxilarului inferior prin una sau mai multe nodoziti subcutanate, dure, indolore, aderente la planurile profunde i, ulterior, i la piele, care devine roz.Fiecare nodul are evoluia unei gome, trecnd prin stadiile de cruditate, ramolire i fistulizare. Prin conglomerarea nodulilor rezult un placard dermohipo-dermic violaceu, adesea mamelonat, dur-lemnos, care prezint nodozitidure sau ramolite i fistule multiple, anfractuoase.

  • Din fistule se scurge un lichid deseori fetid, seropurulent sau sanguinolent, coninnd uneori gruni galbeni, moi, vizibili cu ochiul liber. Maladia determin jen funcional, n raport cu dezvoltarea sa, fr s fie dureroas. Ea intereseaz esuturile moi, puind invada i maxilarul, unde se deceleaz, radiografie, periostite, osteomielite sau geode chistice. Starea general se menine bun, ct timp afeciunea este localizat, i se altereaz, cnd se produc metastaze viscerale.

  • Tratament:

    Tratamentul fistulelor faciale consta in: - fistulectomie (extirparea fistulei, concomitent cu traiectul fistulos) - indepartarea factorului cauzal, care se poate realiza prin extractia dintelui cauzal sau rezectia apicala a dintelui/dintilor afectati, aceasta ultima etapa fiind de o foarte mare importanta. Daca factorul cauzal este un limfonodul suprainfectat sau un chist sebaceu infectat si fistulizat, se va practica extirparea acestei formatiuni, impreuna cu traiectul fistulos.

  • Daca factorul cauzal este un limfonodul suprainfectat sau un chist sebaceu infectat si fistulizat, se va practica extirparea acestei formatiuni, impreuna cu traiectul fistulos. Daca factorul cauzal este dentar, tratamentul acestuia poate fi radical (extractia) sau conservator (rezectia apicala), dar si intr-un caz si in altul este necesara indepartarea tablei osoase vestibulare, erodata de catre evolutia procesului infectios si chiuretarea atenta a alveolei, in vederea indepartarii tesutului de granulatie. Daca factorul cauzal a fost parodontal sau un proces infectios endomaxilar, acesta va fi indepartat, cateterizand totodata traiectul fistulos care conduce in focar.

  • Actinomicoza necesita tratament indelungat cu doze mari de antibiotice. Se recomanda ca in practica clinica, tratamentul sa fie individualizat, functie de tipologia pacientului. O boala mai putin extinsa, va necesita un tratament mai putin agresiv.

  • Pentru a contracara riscul de aparitie al recaderilor, terapia trebuie extinsa pe o perioada de timp care sa depaseasca punctul de rezolutie al bolii. Tetracilcina poate fi utilizata la pacientii care prezinta alergie la penicilina. Alte chimioterapice care au condus la obtinerea unor rezultate terapeutice favorabile: eritromicina, minociclina, clindamicina, dar si cefalosporinele de generatia I.

  • Alti agenti antimicrobieni mai noi, eficienti in combaterea actinomicozei: imipenemul si ceftriaxona. Nu a fost inca demonstrata eficacitatea metronidazolului si cea a aminoglicozidelor in combaterea actinomicozei. Schema terapeutica va trebui sa acopere un spectru larg de microorganisme, necesar pentru combaterea tuturor infectiilor care se pot supraadauga in actinomicoza.

  • Trichineloza Trichineloza este o boala parazitara, o antropozoonoza determinata de un nematod din genul Trichinella si anume Trichinella spiralis.

  • Morfologie si ciclu de viata

    Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atat in stadiul larvar cat si ca adult. Acelas animal joaca atat rolul de gazda definitiva, cat si de gadza intermediara ,gazduind pentru un scurt interval de timp parazitul adult iar pe perioade mai lungi, larvele.

  • Ciclul se intrerupe prin inchistarea larvelor si , pentru reluarea lui trebuie ca o noua gazda sa consume carnea cu larve vii. Parazitul este introdus in tractul digestiv uman sub forma de larva inchistata in muschii unor animale. Aceasta are dimensiuni cuprinse intre 40-1.200 m si este acoperita de o cuticula groasa de 1 m, foarte rezistenta. Privita la microscop apare ca un mic nematod mobil, rasucit in celula musculara. Sub actiunea enzimelor digestive ale stomacului, larvele sint eliberate din chistul muscular.

  • Larvele juvenile migreaza in lamina propria, patrund in vasele limfatice sau sanguine, ajungand in circulatia generala, care le transporta in tot organismul.Ele ratacesc in sistemul limfatic si sangvin cateva ore,parasesc apoi circulatia si intra in miocitele mature. Nu se cunoaste exact natura atractiei fata de miocit.

  • Larva nu are un tropism special fata de muschii scheletici, de aceea invadeaza multe tipuri de celule ale gazdei,dar se dezvolta ca agent infectios numai in celulele muschilor scheletici. In celelalte celule unde nu gasesc conditii corespunzatoare dezvolarii lor provoaca un raspuns inflamator in urma caruia sunt dezintegrate si absorbite.

  • Manifestari clinice1. Faza de incubatie a bolii este variabila ( 2-10 zile ), lungimea ei fiind invers proportionala cu gravitatea bolii; in infectiile masive este scurta,iar in cele reduse incubatia va fi mai lunga. In forma de gravitate medie , dupa 1-2 zile de la consumul carnii,boala debuteaza cu tulburari intestinale: senzatie de greata, dureri abdominale difuze, voma si mai ales diaree abundenta choleriforma.In general aceste manifestari sunt neglijate de bolnav si etichetate drept indigestie sau diaree banala, mai ales ca cedeaza spontan dupa 1-2 zile. Asa incat debutul clinic aparent al bolii apare cu febra care creste pana la 40 0C . Curba febrila poate fi neregulata, remitenta sau in platou. Durata perioadei febrile este in medie de 2-3 saptamani.

  • Bolnavul este slabit, acoperit de sudoare, fara apetit, dar insetat. In cazurile foarte grave scaunele choleriforme subintrante duc la exitus in 24-48 ore. In formele medii in decurs de 2 saptamani se trece la faza urmatoare, de stare sau alergico-musculara , in care migrarea larvelor provoaca o reactie de hipersensibilizare locala si sistemica cu febra si hipereozinofilie. In aceasta perioada, starea generala a bolnavului se altereaza: bolnavul este prostrat ,adinamic, cu perioade delirante , temperatura se mentinandu-se ridicata.

  • Edemele - sunt deseori primul semn clinic al bolii, prezente in 80% din cazuri. Sunt localizate mai ales la nivelul fetei (periorbitale). Sunt albe, moi, nedureroase. Apar ca rezultat al hipoproteinemiei cu hipoalbuminemie. Prezenta la nivelul fetei a edemelor a determinat denumirea de boala capetelor umflate acordata trichinelozei. In infectiile severe edemele se pot intalni si in alte regiuni ale corpului.Dureri in masele musculare (care sunt tumefiate si in stare de tensiune dureroasa ca in infectia gripala) se insotesc de senzatie de astenie si dificultati de mers.

  • Trichinelele pot fi aduse de curentul sangvin in muschii faringelui din care cauza se dezvolta tulburari in motilitatea muschilor laringelui si faringelui cu disfagie si disfonie.

  • Diagnosticul

    Diagnosticul trichinelozei se obtine dintr-o combinatie de informatii privind recentul consum de carne neprelucrata termic, urmat de aparitia simptomelor caracteristice, fiind confirmat ulterior de examene de laborator.

  • vestigatia de laborator cea mai sugestiva este leucograma care evidentiaza hiperleucocitoza cu hipereuzinofilie 10-75%. (peste 500 eozinofile/microlitru) , aparuta in cursul saptaminii a doua. Valorile maxime se ating in saptamanile 3-4, apoi scad lent, persistand cateva luni. In formele de gravitate medie eozinofilia variaza intre 15-80%. - VSH - normal sau usor crescut. - Glicemie - frecvent hipoglicemie.

  • Diagnosticul imunologic se bazeaza pe decelarea anticorpilor circulanti si a starii de hipersensibilitate fata de parazit. Se utilizeaza o varietate de teste serologice: RIF, RFC, contraimunoelectroforeza, floculare cu bentonita, aglutinare cu latex, ELISA si precipitare circumlarvara. Testele serologice devin pozitive dupa 3 saptamini de la infectare si pot persista citiva ani.

  • Tratament

    n aplicarea chimioterapiei cu antihelmintice trebuie sa tinem seama de biologia parazitului si de modul de actiune al diferitelor preparate. Schema de tratament folosita actualmente contine o combinatie de antihelmintice care actioneaza asupra fazei intestinale si a celei tisulare.

  • In primele 2 saptamani post infectare se administreaza Thiabendazol 25 mg/ Kg zilnic,timp de 5-7 zile sau Mebendazol 400-1000 mg/zi . Apoi dupa ce larvele au ajuns in tesutul muscular se administreaza Albendazol 10 mg/Kg/zi, timp de 2 saptamani.Albendazolul fiind activ pe ambele forme-adulti si larve-poate fi administrat de la inceputul bolii.

  • Albendazolul prezinta o puternica activitate antihelmintica. El este foarte bine tolerat digestiv, patrunde bine prin mucoasa intestinala, ajungand in tesuturi. Doza de albendazol este de 10-16 mg/kgcorp/zi, 10-14 zile cu un maxim de 1000-2000 mg pe zi. Efectele secundare constau in diaree, varsaturi, vertij, cefalee, dureri abdominale, rash, prurit cutanat, alopecie, cresterea tranzitorie a transaminazelor. Medicamentul este interzis copiilor sub 2 ani si nu se administreaza femeilor insarcinate.

  • CandidomicozaEste provocata de ciuperca candida albicans. La adult apare mai frecvent la pacientii diabetici, tuberculosi, casectici sau imunodeprimati (SIDA), si postterapeutic (dupa antibioterapie, corticoterapie, imunosupresoare). Totodata, igiena defectuoasa a gurii, cariile si protezele dentare sunt factori favorizanti.

  • Boala debuteaza frecvent sub forma unei inflamatii a limbii, caracterizata printr-o mucoasa linguala eritematoasa (rosietica), pe fondul careia se constituie, dupa 2-3 zile, depozite alb-galbui, cremoase, uneori grunjoase (ca "laptele batut"), bine delimitate.

  • Leziunile se localizeaza pe fata dorsala a limbii, unde au tendinta sa conflueze, luand aspectul unei membrane albicioase care imbraca limba in totalitate. Uneori poate fi interesata intreaga mucoasa bucala: mucoasa jugala, gingivala, valul palatin, amigdalele, constituind stomatita candidozica; mai rar, in cazurile severe, se poate extinde la faringe sau esofag.

  • Depozitele albicioase, asemanatoare picaturilor de lapte batut, se detaseaza cu usurinta si lasa o mucoasa erodata si rosie, lucioasa. Bolnavul acuza dureri locale, care ingreuneaza alimentatia, senzatie de arsura si gust metalic.