Viaţa este foarte rapidă; îi face pe oameni să treacă de lacer la infern în cîteva secunde.

Totul îmi spune că sînt gata să iau o hotărîre greşită, dargreşelile sînt un mod de a acţiona. Ce vrea lumea de la mine?Să nu-mi asum nici un risc? Să mă-ntorc de unde am venit,fără curajul de-a zice „da” vieţii?

Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva saude ceva, în primul rînd trebuie să-mi fiu fidelă mie însemi.Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întîi trebuie să măsatur de iubirile mediocre pe care le-am întîlnit.

Cine a mai pierdut o dată un lucrupe care îl socotea garantat (ceea ce mi s-a întîmplat de-atîteaori) învaţă pînă la urmă că nimic nu-i aparţine.

Montagne-russe-ul e viaţa mea, viaţa este unjoc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta,înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnăalpinism, înseamnă voinţă de a ajunge în punctul tău cel maiînalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit cînd nu reuşeşti să ofaci.

Eu nu sînt un corp care are suflet, sînt un suflet care are oparte vizibilă, numită corp.

În dragoste, nimeni nupoate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentruceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta.

Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeninu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul celmai important din lume, fără a-l poseda.

„el îmi vede sufletul,temerile, fragilitatea, incapacitatea de a lupta cu o lume pe caremă prefac a o domina, dar în raport cu care nu reprezint nimic”

Viaţa este uneori foarte zgîrcită: trec zile, săptămîni, lunişi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, o dată ce se deschide ouşă o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar înclipa următoare ai mai mult decît poţi accepta.

„Necunoaştem numai cînd ne găsim în faţa propriilor noastrelimite”

Cînd nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul.Cînd am încetat a fi cine eram, m-am găsit pe mine însămi.