1

RABIA – ACTUALIZAREA SITUAŢIEI EPIDEMIOLOGICE Rabia este o zoonoză determinată de transmiterea unui virus neurotrop din genul

Lyssaviridae (familia Rhabdoviridae) de la animal la om, în special prin muşcătură şi manifestată clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate. Se cunosc doar câteva cazuri de rabie umană tratate cu succes (din care unele rămase cu sechele importante), prin aplicarea protocolului de tratament Milwaukee.1

Rabia umană reprezintă de fapt un „eveniment epidemiologic colateral”, transmiterea de la om la om fiind excepţională (ex: transmiterea prin transplant de cornee). La ora actuală, rabia este considerată una din cele mai neglijate boli din lume, dar care reprezintă o reală povară pentru ţările în curs de dezvoltare. La nivel mondial, apare în peste 150 de ţări/teritorii, în special în mediul rural, pauper, în zone geografice izolate, aproximativ 55.000 de oameni decedează anual prin rabie (mai ales în Africa şi Asia), 40% din cei muşcaţi de un animal rabigen sunt copii sub 15 ani, iar câinii reprezintă sursa de virus în 99% din decesele umane. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie post-expunere, estimându-se că se previn astfel 327.000 de decese.2 Toate acestea recomandă rabia drept principală zoonoză la nivel mondial, fapt pentru care se impune menţinerea ei în atenţia Sănătăţii Publice. Cu atât mai mult cu cât, în unele zone geografice s-a înregistrat o reemergenţă a rabiei umane, explicată prin:

• reducerea densităţii unor specii de animale sălbatice (lupi, altădată sursă frecventă de epizootii), cu apariţia bolii la vulpi, specie cu receptivitate crescută, prolifică (efectivele se refac în 3-4 ani), ce trăieşte în colonii, determinând o epizootie ciclică, cu transmitere posibilă la câine, pisică şi om, cu importanţă economică mare prin mortalitatea animalelor de fermă sau a vânatului (Europa); 1

• prăbuşirea infrastructurii medicale şi veterinare (fostele republici sovietice); • depopularea umană datorată infecţiei HIV/AIDS, cu creşterea consecutivă a

numărului de câini vagabonzi (Africa); • creşterea numărului animalelor de companie nevaccinate (China); • despăduririle extinse, cu modificarea ecosistemelor liliecilor hematofagi

(America de Sud); • apariţia de noi modalităţi de transmitere (transplant de cornee).3

Epidemiologic/epizootologic rabia este o zoonoză cu focalitate naturală, cu un număr mare de surse pentru om - toate animalele cu sânge cald, inclusiv păsările, sunt receptive şi pot teoretic transmite, deşi rezervoarele principale sunt mamiferele carnivore şi liliecii hematofagi. Câinele este sursă în Asia, America Latină şi Africa, vulpea – în Europa Centrală/de Est, zonele arctice, Canada, Orientul Mijlociu, ratonul – în Europa de Est şi S.U.A., coioţii în America Latină şi S.U.A., sconcsul în Canada/S.U.A., liliecii hematofagi în America Latină. Virusul rabic se poate transmite intraspecie, dar şi interspecie.1 1 Constantin Ciufecu, Elvira Sînziana Ciufecu. Rabia, In Aurel Ivan. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom, Iaşi 2002: 243-249 2 WHO. Rabies, September 2011, disponibil pe http://www.who.int/mediacentre /factsheets/fs099/en/ 3 INSP/CRSPT – Campania de Sănătate Publică pentru 28.09.2011, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Rabiei

2

Rabia umană se consideră a fi corelată în special cu epizootiile iar controlul ei este strâns legat de controlul rabiei silvatice şi domestice. Europa s-a confruntat cu epizootii în secolul al XII-lea la lupi sau în secolul al XVIII-lea si XX la lupi, vulpi şi câini. Înainte de cel de-al II-lea Război Mondial, câinele reprezenta specia cea mai afectată de turbare, pentru ca apoi vulpea roşie (Vulpes vulpes) să devină principala sursă şi principalul vectorul al răspândirii virusului rabic în populaţia de animale sălbatice şi domestice. Începând cu anul 1939, răspândirea epizootică a rabiei la vulpi s-a extins din Polonia, spre nord, vest şi sud, cu o viteză anuală de 20 până la 60 km pe an, ajungând la 1400 km faţă de vestul Poloniei.4 Valul epizootic a cuprins Germania, Danemarca, Belgia, Franţa, Elveţia, Austria, Cehia, Ungaria, Croaţia şi Voivodina. Statele membre ale U.E.au demarat planuri de vaccinare antirabică cu momeli vaccinale orale la vulpile roşii începând cu anul 1989 - Olanda (1991), Elveţia (1999), Franţa (2000), Belgia&Luxemburg (2001), Republica Cehă (2004), reuşind să elimine rabia silvatică. Alte state au implementat programe multianuale pe 5-10 ani, prin care au scăzut incidenţa rabiei, atât silvatice, cât şi domestice. Din punct de vedere al legislaţiei s-a elaborat Regulamentul nr.998/2003/CE, potrivit căruia niciun animal de companie nu poate circula în spaţiul european fără a fi identificat prin tatuare/microcipare, fără a poseda paşaport şi carnet de sănătate, în care să fie specificate de către medicul veterinar, toate vaccinările antirabice şi alte vaccinări obligatorii.5 În aceste condiţii, în UE apar câteva cazuri sporadice de rabie umană importată, adesea la turişti în afara spatiului european, iar cazurile autohtone apar după expunerea la animale sălbatice, în special vulpi roşii sau ratoni, în câteva state din centrul sau Estul Europei. I. RABIA SILVATICĂ CU POSIBILITATEA EXTINDERII ŞI LA ANIMALELE

DOMESTICE

Rabia silvatică este încă prevalentă în Balcani şi în unele ţări S-E Europene (majoritatea la vulpi, lupi şi ratoni), cu posibilitate de extindere şi la animalele domestice. Şi liliecii insectivori pot juca un rol important pe teritoriul întregii Europe, dar este dificil de cuantificat fenomenul, deoarece sistemele naţionale de supraveghere a rabiei la animale variază foarte mult între statele membre. Rabia a rămas în general enzootică printre animalele sălbatice şi domestice, în aceleaşi zone din UE ca şi în anii precedenţi (în special în ţări ca România, Italia, Bulgaria, Lituania şi Letonia), cea silvatică reprezentând până la 90% din cazurile animale raportate.6

4 *** Proiectul de act normativ - Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Programului strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea rabiei la vulpe în România, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Proiect%20HG%20program%20strategic%20rabie%20+%20nota%20fundamentare_22165ro.pdf 5 A.N.S.V.S.A. COMUNICAT DE PRESĂ - A.N.S.V.S.A. demarează campania de vaccinare antirabică la vulpi, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/?pag= 47&id_t=96&id_d=18353 6 European Centre for Disease Prevention and Control. SURVEILLANCE REPORT. Annual epidemiological report - Reporting on 2009 surveillance data and 2010 epidemic intelligence data, Stockholm 2011, disponibil pe http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/1111_SUR_Annual_Epidemiological _Report_on_Communicable_Diseases_in_Europe.pdf

3

Trendul descrescător al rabiei la animale înregistrat în 2009 nu se mai regăseşte în 2010, când asistăm la o creştere uşoară a numărului de cazuri de îmbolnăvire atât la animalele sălbatice cât şi la cele domestice, în Statele Baltice şi cele din Sudul şi Estul Europei, în special la vulpi şi animalele de fermă.7 Rabia la vulpi a devenit reemergentă în N-E-ul Italiei în 2008, lângă graniţa cu Slovenia, în condiţiile în care din 1997 Italia a fost clasificată drept liberă de rabie. În 2009 infecţia s-a răspândit spre vest, în regiunea Veneto, iar în 2010 în Trento şi Bolzano. În aceste condiţii, a fost implementată de urgenţă vaccinarea orală a vulpilor, prin distribuire aeriană, în iarna 2009-10, pe o arie de aproximativ 9.000 km2, doar la altitudini sub limita îngheţului. Deşi campania de vaccinare s-a desfăşurat în condiţii climaterice nefavorabile (vaccinul îngheţat nu induce un răspuns imun optim), s-a soldat cu o acoperire imună satisfăcătoare, 77% din probele obţinute relevând titruri de anticorpi antirabici ≥0.5 UI/ml.8 Rabia este considerată endemică în multe ţări cu teritorii din zona arctica (Rusia, Canada, Groenlanda). În Norvegia, arhipelagul Svalbard, a fost diagnosticată prima dată în 1980, într-o epizootie izbucnită în populaţia de vulpi. Din 1980 până în 1999 s-au diagnosticat cu rabie 25 de animale, incluzând 3 reni, dar fără să existe un sistem de supraveghere sistematic al animalelor sălbatice. Nu s-au mai raportat alte cazuri până în ianuarie 2011, când o vulpe polară a atacat 4 câini de la o staţie meteorologică din Hopen, o insulă în S-E-ul arhipelagului. Între 12 septembrie şi 5 octombrie 2011 s-au diagnosticat cu rabie 2 vulpi polare şi 8 reni, în jurul oraşului Longyearbyen. Această izbucnire, survenită la sfârşitul sezonului de vânătoare la reni, ridica riscuri semnificative pentru persoanele implicate în această activitate (inclusiv copii). De aceea, 280 de persoane au primit profilaxie post-expunere, neînregistrându-se niciun caz de rabie umană.9; 10

II. ANIMALE RABIGENE IMPORTATE ILEGAL/CU NERESPECTAREA

LEGISLAŢIEI EUROPENE ÎN VIGOARE Regiunile Europei considerate „libere de rabie” conform criteriilor Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, au riscul de introducere ilegală a unor animale

7 *** The European Union Summary Report on Trends and Sources of Zoonoses, Zoonotic Agents and Food-borne Outbreaks in 2010, EFSA Journal 2012;10(3):2597, disponibil pe http://www.efsa.europa.eu/ en/efsajournal/ pub/2597.htm 8 K Capello, P Mulatti, A Comin, L Gagliazzo, V Guberti, C Citterio, P De Benedictis, M Lorenzetto, C Costanzi, P Vio, P Zambotto, G Ferri, F Mutinelli, L Bonfanti, S Marangon, IMPACT OF EMERGENCY ORAL RABIES VACCINATION OF FOXES IN NORTHEASTERN ITALY, 28 DECEMBER 2009-20 JANUARY 2010: PRELIMINARY EVALUATION, Eurosurveillance 2010, 15(28):pii=19617; disponibil pe http:// www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=19617 9 I Ørpetveit, B Ytrehus, T Vikøren, K Handeland, A Mjøs, S Nissen, H Blystad, A Lund. RABIES IN AN ARCTIC FOX ON THE SVALBARD ARCHIPELAGO, NORWAY, JANUARY 2011, Eurosurveillance 2011, 16(7):pii=19797; disponibil pe http:// www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=19797 10 E MacDonald, K Handeland, H Blystad, M Bergsaker, M Fladberg, B Gjerset, O Nilsen, H Os, S Sandbu, E Stokke, L Vold, I Ørpetveit, H Gaup Åmot, O Tveiten PUBLIC HEALTH IMPLICATIONS OF AN OUTBREAK OF RABIES IN ARCTIC FOXES AND REINDEER IN THE SVALBARD ARCHIPELAGO, NORWAY, SEPTEMBER 2011, Eurosurveillance 2011, 16(40): pii=19985; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org /ViewArticle.aspx?ArticleId=1998

4

domestice potenţial infectate. Importul ilegal de animale din zone rabigene apare de altfel frecvent. In februarie 2008, în Franţa, un câine a fost diagnosticat cu rabie, transmisă prin contactul cu un alt câine provenit din Maroc şi introdus ilegal la sfârşitul anului 2007. În Marea Britanie, a decedat în carantină un câine introdus legal, în acord cu Reglementarea nr.998/2003/CE.11; 12 Per total în 2008, s-au raportat 4 câini importaţi cu rabie şi unul autohton, infectat de un altul importat.13 De altfel, Franţa a raportat 9 cazuri de căţei cu rabie, importaţi ilegal în ultimii 10 ani, din care 7 au provenit din Maroc. Ultimul - în august 2011, când serviciul veterinar francez a raportat un pui de câine de 3 luni, importat ilegal din Maroc, ce a prezentat schimbări comportamentale din 1 august. A fost internat şi a decedat după câteva zile, cu confirmarea rabiei în 11 august. Câinele nu a fost nici vaccinat, nici microchipat şi era prea mic pentru a fi importat, conform legislaţiei europene.14 În februarie 2012 a fost importat din Maroc, în Amsterdam (Olanda), trecând şi prin Spania, un pui de câine bolnav de rabie. Cuplul olandez l-a achiziţionat de la un veterinar local ce l-a microchipat şi i-a eliberat un certificat de sănătate, dar fără să-l vaccineze. Ulterior a fost transportat cu maşina şi feribotul în Spania, unde a staţionat 1 săptamană, după care, pe calea aerului, a ajuns în Olanda. O clinică veterinară spaniolă a eliberat paşaportul european al căţelului, dar acesta nu a fost examinat nici în vama din Spania, nici în cea olandeză. Deşi iniţial comportamentul animalului a fost normal, în 15 februarie a devenit incontrolabil, impunând eutanasia cu confirmarea diagnosticului post-mortem de rabie. Măsurile profilactice au inclus identificarea a 48 de contacţi cunoscuţi, din 3 ţări, din care 45 au necesitat aplicarea conduitei post-expunere şi eutanasierea a 3 animale (incluzând şi căţelul importat). Această situaţie a fost posibilă prin nerespectarea legislaţiei europene (care prevede ca animalele din afara Uniunii Europene să fie vaccinate antirabic şi ţinute în carantină 3 luni după sosire) atât de către veterinari, cât şi de autorităţile vamale din 3 locaţii (2 spaniole şi una olandeză), ce trebuiau să verifice statutul vaccinal al câinelui.15

III. CAZURI IMPORTATE DE RABIE UMANĂ – TURIŞTI ÎN ZONE ENDEMICE

11 I Steffens, K Ekdahl. RABIES – A RECURRENT DANGER TO EUROPEAN COUNTRIES FROM DOGS INTRODUCED FROM ENDEMIC COUNTRIES, Eurosurveillance 2008, 13(19):pii=18870; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org /ViewArticle.aspx?ArticleId=18870 12 M Catchpole, L Thomas, D Morgan, K Brown, D Turbitt, H Kirkbride. IMPORTED RABIES IN A QUARANTINE CENTRE IN THE UNITED KINGDOM, Eurosurveillance 2008, 13(19):pii=18868; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ ViewArticle.aspx? ArticleId=18868 13 *** The Community Summary Report on trends and sources of zoonoses, zoonotic agents and food-borne outbreaks in the European Union in 2008, EFSA Journal; 2010 8(1):1496 14 A Mailles, D Boisseleau, L Dacheux, C Michalewiscz, C Gloaguen, N Ponçon, H Bourhy, H Callon, V Vaillant, I Dabosville, P Morineau-Le Houssine. RABID DOG ILLEGALLY IMPORTED TO FRANCE FROM MOROCCO, AUGUST 2011, Eurosurveillance 2011, 16(33):pii=19946, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=19946 15 G G van Rijckevorsel, C M Swaan, J P van den Bergh, A Goorhuis, D Baayen, L Isken, A Timen, A van den Hoek. RABID PUPPY-DOG IMPORTED INTO THE NETHERLANDS FROM MOROCCO VIA SPAIN, FEBRUARY 2012, Eurosurveillance 2012, 17(10):pii=20112, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=20112

5

Între ianuarie 2000 şi ianuarie 2009 s-au raportat 13 cazuri de rabie umană importată, printre care:

• în 2003 - o persoană de 30 de ani a decedat în Franţa după ce s-a infectat jucându-se cu un câine nevaccinat, în timpul unei vizite în Gabon;

• în 2004 un tânăr turist austriac a murit după ce a fost muşcat de un câine în Maroc, şi o tânără germană a decedat după o experienţă similară în India;

• în 2005 un britanic a murit după o muşcătură de câine, în timpul unei vacanţe în Goa, India 11;

• În 2007 - 3 cazuri de rabie umană, toate confirmate şi toate de import, câte un caz pentru Finlanda, Germania şi Lituania. Pacientul german de 55 de ani a fost muşcat de un câine în Maroc, cu 6 săptămâni înainte de debut, cazul finlandez era un cetăţean filipinez, diagnosticat şi spitalizat în Helsinki, muşcat de câine în ţara sa natală, iar cel de-al treilea a fost un pelerin de 43 de ani, reîntors din India, unde a fost muşcat tot de un câine. Toţi aceşti pacienţi nu au fost vaccinaţi;

• În 2008 – 3 cazuri de rabie umană importată, toate confirmate, raportate de Franţa, Marea Britanie şi Olanda. Cazul olandez a fost reprezentat de o femeie de 34 de ani, reîntoarsă dintr-o vacanţă în Kenya, unde a suferit zgârieturi sângerânde, provocate de un liliac. Din Anglia a provenit o femeie de 37 de ani, reîntoarsă tot din Kenya, despre care nu se se cunosc informaţii suplimentare. Cazul raportat de Franţa a trăit şi s-a infectat în Guiana Franceză, a fost expus la animale variate (câini, pisici, lilieci), dar a prezentat un tip de virus rabic transmis uzual prin liliecii hematofagi din America de Sud. Datorită condiţiei medicale, a fost imposibil să se determine dacă rabia s-a transmis direct prin muşcătură de liliac sau indirect, via animale carnivore.3

În 2009 şi 2010 nu au existat cazuri de rabie umană importată pe teritoriul UE.6 În 2011 s-au raportat 2 cazuri: • în iulie 2011, la o femeie de 41 de ani, rezidentă în Amadora (Portugalia), care a

călătorit în Bissau (Guinea-Bissau - ţara de origine) în luna aprilie şi a fost muşcată de un câine pe 1 mai. A fost diagnosticată cu rabie pe 26 iulie şi a decedat 2 săptămâni mai târziu, în ciuda aplicării protocolului de tratament Milwaukee. Portugalia este liberă de rabie din 1960 şi probabilitatea de apariţie a unui caz autohton este virtual inexistentă, dar pot apare cazuri importate, în special din ţările africane vorbitoare de portugheză (Angola şi Guinea-Bissau).16

• În octombrie 2011, un cetăţean indian rezident de 10 ani în Italia, a fost internat cu encefalită în Mantua, după o muşcătură de câine posibil rabigen, în 28 septembrie 2011, într-o zonă periferică a oraşului Manpur, India, pentru care a primit profilaxie post-expunere incompletă (fără Ig). A decedat după 22 de zile de tratament intensiv, iar diagnosticul de rabie a fost confirmat postmortem. Acesta este al 23-lea caz de rabie importată in UE în ultimii 20 de ani şi al 4-lea din Italia, din 1975.17

16 A Santos, E Calé, L Dacheux, H Bourhy, J Gouveia, P Vasconcelos. FATAL CASE OF IMPORTED HUMAN RABIES IN AMADORA, PORTUGAL, AUGUST 2011, Eurosurveillance 2012, 17(12): pii=20130, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ ViewArticle.aspx?ArticleId=20130 17 P De Benedictis, G Perboni, C Gentili, L Gaetti, F Zaffanella, F Mutinelli, I Capua, G Cattoli. Fatal case of human rabies imported to Italy from India highlights the importance of adequate post-exposure

6

IV. CAZURI AUTOHTONE DE RABIE UMANĂ

În 2008, 2009, 2010 şi 2012 România a înregistrat cazuri autohtone de rabie. • În 2008, cazul românesc, autohton, a fost reprezentat de un bărbat de 40 de ani,

muşcat de lup şi decedat după câteva săptămâni, în ciuda profilaxiei şi tratamentului aplicat. Este primul caz indigen din ultimii opt ani, ce apare pe teritoriul UE.3

• În 2009 s-a raportat un caz de rabie umană, la o vârstnică de 69 ani din România, dintr-o regiune rurală, împădurită (judeţul Vâlcea), muşcată de o vulpe, cu o lună înainte de a deveni simptomatică şi a primi îngrijiri medicale, nevaccinată post-expunere (datorită neprezentării la medic). În ciuda tratamentului, a decedat 4 zile mai târziu. Este al 2-lea an când Romania înregistrează cazuri de rabie indigenă.3

• În 2010 s-au înregistrat 2 cazuri fatale de rabie la: - o elevă de 11 ani din judetul Olt, muşcată de o pisică la sfârşitul lunii iunie, internată în stare gravă în august, decedată în septembrie şi - o elevă de 10 ani din judeţul Giurgiu, internată în luna martie cu suspiciune de botulism şi PAF (infirmate ulterior). Diagnosticul de rabie s-a pus pe baza examenului anatomo-patologic post-mortem, efectuat în luna iunie. Ancheta epidemiologică nu a relevat eventuale contacte cu animale bolnave.18

• În februarie 2012 a decedat o fetiţă de 5 ani, din judeţul Bacău, muşcată în luna decembrie 2011 de un câine şi care nu a fost vaccinată post-expunere.

Trendul evolutiv al cazurilor de rabie umană în România ultimilor 12 ani este prezentat în figura nr.1.

1

2

111

3 3

0 0 0 0 0 00

1

2

3

4

5

An2000

An2001

An2002

An2003

An2004

An2005

An2006

An2007

An2008

An2009

An2010

An2011

An2012

Nr. cazurirabie

Figura 1. Evoluţia rabiei umane în România, în perioada 2000-2012 (Sursă: INSP) * An 2012 – până în aprilie 2012

prophylaxis, October 2011, Eurosurveillance 2012, 17(19):pii=20168, disponibil pe http://www. eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=20168 18 INSP/CNSCBT Raport pentru anul 2010. Analiza evoluţiei bolilor transmisibile aflate în supraveghere, disponibil pe http://www.google.ro/ #hl=ro&gs_nf=1&pq=16.%09& cp=86&gs_id=a&xhr=t&q=Raport+pentru+anul+2010+Analiza+evolu%C5%A3iei+bolilor+transmisibile+aflate+%C3%AEn+supraveghere%09&pf=p&rlz=1R2GGLD_enRO332&sclient=psy-ab&oq=Raport+pentru+anul+2010+Analiza+evolu%C5%A3iei+ bolilor+transmisibile+aflate +%C3%AEn+supraveghere%09&gs_l=&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&fp=e440cbc293463817&biw=1010&bih=485

7

0

1

2

5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani 20-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65-74 ani

Nr.

cazu

ri ra

bie

Figura 2. Repartiţia pe grupe de vârstă a cazurilor de rabie umană, înregistrate în România, în perioada 2000-2012 ((Sursă: INSP)

ACTUALITĂŢI ÎN CONTROLUL RABIEI ÎN ROMÂNIA

În Romania, rabia umană a fost transmisă predominant de câine, până în 1965, ulterior de vulpe şi pisică. În România, sursele de virus rabic sunt în ordine descrescătoare - vulpea, pisica, câinele, lupul şi mai rar bursucul, râsul, pisica sălbatică, dihorul. Lupul este implicat în Nordul Transilvaniei, câinele în Câmpia Dunării, vulpea în special în Muntenia şi Oltenia. Rabia este răspândită în întreaga ţară la animalele sălbatice şi domestice, dar aria principală este nordul Moldovei spre sud, de-a lungul Prutului şi Siretului până în Muntenia.1 Fiind o zoonoză, controlul rabiei umane este corelat cu cel al rabiei animale. În situaţia în care din 2008, România a înregistrat o creştere a cazurilor de rabie animală, majoritatea la vulpi, pe fondul exploziei numărului de exemplare şi a renunţării la vânătorile organizate, şi în calitatea de stat membru al UE (ce ne impunea să adoptăm legislaţia europeană), s-a emis Hotărârea de Guvern nr.55/2008, prin care s-a aprobat programul strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la vulpe în România, pe o perioadă de 10 ani. Prin Decizia 2006/876/CE din 30 noiembrie 2006, România a primit o cofinanţare în valoare de 850.000 €, pentru vaccinarea vulpilor în 2007, dar programul nu s-a implementat. Pentru anul 2011, prin Decizia 2010/712/CE din 23 noiembrie 2010, Comisia Europeană a aprobat suma de 5.000.000 €, rambursată 75% din fonduri europene, cu condiţia vaccinării antirabice a vulpilor pe întreg teritoriul României. Ulterior, prin Decizia 2011/807/UE din 30 noiembrie 2011, s-a aprobat Programul de eradicare a rabiei transmis de România, cu aplicare pe 10 ani, pe întreg teritoriul, cu rambursare europeană de 75%, fără a depăşi însă 4.000.000 Euro.4 În aceste condiţii, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a dat un comunicat de presă în 07.04.2011, prin care anunţa demararea campaniei de vaccinare antirabică la vulpi, în perioada 01 mai – 30 iunie 2011, în judeţele Arad, Alba, Bihor, Mureş, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Caraş-Severin, Harghita, Hunedoara, Sălaj, Sibiu, Satu-Mare şi Timiş. Din cantitatea totală de momeli vaccinale, 1.885.860 doze era destinată distribuirii aeriene, restul de 25.000 fiind destinate distribuirii manuale. Administrarea aeriană presupunea distribuirea a 20 momeli

8

vaccinale/km2, din avion, respectându-se regimul meteorologic, densitatea de distribuire şi rutele de zbor stabilite de către specialişti. Vaccinul nu a fost distribuit în zone locuite, pe apă, pe drumuri publice sau în apropierea spaţiilor locuite.5 În aceeaşi perioadă şi în aceleaşi zone au fost distribuite materiale informative de avertizare a populaţiei, cu şapte zile înainte de începerea campaniei de vaccinare, după cum este exemplificat mai jos:

Sursă: A.N.S.V.S.A.19

Sursă: A.N.S.V.S.A.19

19 A.N.S.V.S.A. Materiale informative pentru populaţie, disponibile pe http://www.ansvsa.ro /?pag=800

9

Sursă: A.N.S.V.S.A.19

Sursă: A.N.S.V.S.A.19

10

Bilanţul acestei campanii a fost comunicat de A.N.S.V.S.A. în 27.09.2011. Suprafaţa acoperită a fost de aproximativ 92.000 km2, cu administrarea unui număr de 1.869.757 de momeli vaccinale, atât prin distribuire aeriană cât şi prin distribuire manuală. În luna octombrie urma să înceapă campania de toamnă, în toate cele 16 judeţe mai sus menţionate.20 În 2012, guvernul român a elaborat un proiect de hotărâre de Guvern pentru aprobarea Programului strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea rabiei la vulpe în România - un program multianual pe 10 ani (sau până la împlinirea a trei ani de la declararea ultimului caz de rabie la animalele sălbatice), aplicat prin 2 campanii de vaccinare/an, atât aerian cât şi manual, la vizuină, în scopul dobândirii statutului de ţară liberă de rabie.4 În concluzie, eliminarea rabiei umane prin focusarea pe controlul rezervorului animal impune conlucrarea strânsă a specialiştilor din reţeaua de Sănătate Publică, epidemiologi, infecţionişti, medici din departamentele de Urgenţă (pentru aplicarea conduitei post-expunere), cu cei din direcţiile sanitar-veterinare, dar şi cu cei din inspectoratele teritoriale de regim silvic şi vânătoare, vămi, sau cu factori decizionali din Administraţia Publică şi mediul politic. Doar prin eforturile susţinute, coordonate ale tuturor acestor factori, putem să prevenim transmiterea virusului rabic la om. Ziua Mondială a Rabiei (28 septembrie – ziua în care a decedat Louis Pasteur) instituită din 2007, este menită să atragă atenţia atât specialiştilor din domeniu, cât mai ales populaţiei generale asupra pericolului reprezentat de această patologie care poate fi prevenită, dar fatală în lipsa unei conduite post-expunere adecvate. În 2011, DSP-urile din 14 judeţe (Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Călăraşi, Dâmboviţa, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Sălaj, Timiş, Vaslui) şi Bucureşti, în colaborare cu D.S.V.S.A. judeţene, s-au implicat activ în această campanie, prin elaborarea de materiale informative diseminate în cabinete medicale, unităţi sanitare, şcoli, clinici/farmacii veterinare, autorităţi locale şi mediatizarea mesajului prin articole în presa scrisă/vorbită. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti a anunţat organizarea unei mese rotunde în 28.09.2011, cu tema “Lupta împotriva rabiei în România” şi abordarea unor teme referitoare la evoluţia rabiei în România ultimilor 10 ani, controlul prin vaccinare a carnivorelor domestice şi a vulpilor, eficienţa primei campanii de vaccinare antirabice cu momeli la vulpi sau diagnosticul antemortem al rabiei la om.20 Doar prin astfel de eforturi coordonate putem preveni şi controla rabia umană!

20 A.N.S.V.S.A. COMUNICAT DE PRESĂ, Laboratorul Naţional de Referinţă pentru rabie marchează Ziua Mondială de combatere şi profilaxie a rabiei, prin organizarea unei mese rotunde la sediul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, Bucureşti, disponibil pe http://www.ansvsa.ro /index.php?pag=47&id_t=96&id_d=21880

11

SITUAŢIA CAZURILOR DE RABIE UMANĂ ÎN 2011 PE TERITORIUL EUROPEAN 21

SITUAŢIA CAZURILOR DE RABIE LA LILIECI ÎN 2011 PE TERITORIUL EUROPEAN 21

21 WHO Rabies-Bulletin-Europe, Information Surveillance Report, October - December 2011, 35(4), Maps, disponibile pe http://www.who-rabies-bulletin.org/Queries/Maps.aspx

12

SITUAŢIA CAZURILOR DE RABIE LA ANIMALELE SĂLBATICE ÎN 2011 PE TERITORIUL EUROPEAN 21

RO 2010 2011 Diferenţă % Total 2010

Total 2011

Total diferenţă

%

Total

338

244

-94 72,2 469 342 -127 72,9

13

SITUAŢIA CAZURILOR DE RABIE LA ANIMALELE DOMESTICE ÎN 2011 PE TERITORIUL EUROPEAN 21

RO 2010 2011 Diferenţă % Total 2010

Total 2011

Total diferenţă

%

Total

131 98 -33 74,8 469 342 -127 72,9

14

Evoluţia cazurilor de rabie la animalele sălbatice în Europa 22 Ţara 2011 2010 Diferenţă % Total

2011 Total 2010

Diferenţă %

Total 3164 4310 -1146 73,4 5801 7620 -1819 76,1 Albania 0 0 0 0 0 0 Austria 0 0 0 0 0 0 Belarus 691 630 61 109,7 993 891 102 111,4 Belgia 0 0 0 0 0 0 Bosnia - Herţegovina 8 15 -7 53,3 16 18 -2 88,9 Bulgaria 1 2 -1 50,0 1 6 -5 16,7 Croaţia 323 588 -265 54,9 375 652 -277 57,5 Cipru 0 0 0 0 0 0 Cehia 0 0 0 0 0 0 Danemarca 0 0 0 0 0 0 Estonia 1 0 1 1 0 1 Finlanda 0 0 0 0 0 0 Franţa 0 0 0 7 6 1 116,7 Germania 0 0 0 11 6 5 183,3 Grecia 0 0 0 0 0 0 Ungaria 0 9 -9 2 11 -9 18,2 Islanda 0 0 0 0 0 0 Irlanda 0 0 0 0 0 0 Italia 1 198 -197 0,5 2 209 -207 1,0 Letonia 0 14 -14 1 16 -15 6,3 Lituania 12 31 -19 38,7 14 33 -19 42,4 Luxemburg 0 0 0 0 0 0 Macedonia 6 0 6 6 0 6 Malta 0 0 0 0 0 0 Moldova 18 33 -15 54,5 62 125 -63 49,6 Montenegru 14 57 -43 24,6 16 69 -53 23,2 Norvegia 0 0 0 0 0 0 Polonia 122 123 -1 99,2 160 151 9 106,0 Portugalia 0 0 0 0 0 0 Romania 244 338 -94 72,2 342 469 -127 72,9 Rusia 1034 1428 -394 72,4 2007 2796 -789 71,8 Serbia 38 97 -59 39,2 46 104 -58 44,2 Serbia şi Muntenegru * 0 0 0 0 0 0 Slovacia 0 0 0 0 0 0 Slovenia 0 11 -11 0 12 -12 Spania 0 0 0 2 4 -2 50,0 Suedia 0 0 0 0 0 0 Elveţia şi Lichtenstein 0 0 0 0 0 0 Olanda 0 0 0 7 10 -3 70,0 Turcia 49 15 34 326,7 300 167 133 179,6 Ucraina 602 721 -119 83,5 1430 1865 -435 76,7 Marea Britanie 0 0 0 0 0 0

22 WHO Rabies-Bulletin-Europe, Information Surveillance Report, October - December 2011, 35(4), Trend Tables, disponibile pe http://www.who-rabies-bulletin.org/Queries/Trend.aspx??Issue=2011_4&period1=3/2011&period2=4/ 2010

15

Evoluţia cazurilor de rabie la animalele domestice în Europa 22 Ţara 2011 2010 Diferenţă % Total

2011 Total 2010

Diferenţă %

Total 2592 3271 -679 79,2 5801 7620 -1819 76,1 Albania 0 0 0 0 0 0 Austria 0 0 0 0 0 0 Belarus 301 261 40 115,3 993 891 102 111,4 Belgia 0 0 0 0 0 0 Bosnia - Herţegovina 8 3 5 266,7 16 18 -2 88,9 Bulgaria 0 4 -4 1 6 -5 16,7 Croaţia 52 64 -12 81,3 375 652 -277 57,5 Cipru 0 0 0 0 0 0 Cehia 0 0 0 0 0 0 Danemarca 0 0 0 0 0 0 Estonia 0 0 0 1 0 1 Finlanda 0 0 0 0 0 0 Franţa 1 0 1 7 6 1 116,7 Germania 0 1 -1 11 6 5 183,3 Grecia 0 0 0 0 0 0 Ungaria 0 1 -1 2 11 -9 18,2 Islanda 0 0 0 0 0 0 Irlanda 0 0 0 0 0 0 Italia 0 11 -11 2 209 -207 1,0 Letonia 1 2 -1 50,0 1 16 -15 6,3 Lituania 2 2 0 100,0 14 33 -19 42,4 Luxemburg 0 0 0 0 0 0 Macedonia 0 0 0 6 0 6 Malta 0 0 0 0 0 0 Moldova 44 92 -48 47,8 62 125 -63 49,6 Montenegru 2 12 -10 16,7 16 69 -53 23,2 Norvegia 0 0 0 0 0 0 Polonia 34 22 12 154,5 160 151 9 106,0 Portugalia 0 0 0 0 0 0 Romania 98 131 -33 74,8 342 469 -127 72,9 Rusia 963 1362 -399 70,7 2007 2796 -789 71,8 Serbia 8 7 1 114,3 46 104 -58 44,2 Serbia şi Muntenegru * 0 0 0 0 0 0 Slovacia 0 0 0 0 0 0 Slovenia 0 1 -1 0 12 -12 Spania 0 2 -2 2 4 -2 50,0 Suedia 0 0 0 0 0 0 Elveţia şi Lichtenstein 0 0 0 0 0 0 Olanda 0 0 0 7 10 -3 70,0 Turcia 251 152 99 165,1 300 167 133 179,6 Ucraina 827 1141 -314 72,5 1430 1865 -435 76,7 Marea Britanie 0 0 0 0 0 0

16

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Ciufecu, Elvira Sînziana Ciufecu. Rabia, In Aurel Ivan. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom, Iaşi 2002: 243-249

2. WHO. Rabies, September 2011, disponibil pe http://www.who.int/mediacentre /factsheets/fs099/en/

3. INSP/CRSPT – Campania de Sănătate Publică pentru 28.09.2011, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Rabiei

4. *** Proiectul de act normativ - Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Programului strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea rabiei la vulpe în România, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Proiect%20HG%20program% 20strategic%20rabie%20+%20nota%20fundamentare_22165ro.pdf

5. A.N.S.V.S.A. COMUNICAT DE PRESĂ - A.N.S.V.S.A. demarează campania de vaccinare antirabică la vulpi, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/?pag= 47&id_t=96&id_d=18353

6. European Centre for Disease Prevention and Control. SURVEILLANCE REPORT. Annual epidemiological report - Reporting on 2009 surveillance data and 2010 epidemic intelligence data, Stockholm 2011, disponibil pe http://ecdc.europa.eu/en/publications/ Publications/1111_SUR_Annual_Epidemiological_Report_on_Communicable_Diseases_in_Europe.pdf

7. *** The European Union Summary Report on Trends and Sources of Zoonoses, Zoonotic Agents and Food-borne Outbreaks in 2010, EFSA Journal 2012;10(3):2597, disponibil pe http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/ pub/2597.htm

8. K Capello, P Mulatti, A Comin, L Gagliazzo, V Guberti, C Citterio, P De Benedictis, M Lorenzetto, C Costanzi, P Vio, P Zambotto, G Ferri, F Mutinelli, L Bonfanti, S Marangon, IMPACT OF EMERGENCY ORAL RABIES VACCINATION OF FOXES IN NORTHEASTERN ITALY, 28 DECEMBER 2009-20 JANUARY 2010: PRELIMINARY EVALUATION, Eurosurveillance 2010, 15(28):pii=19617; disponibil pe http:// www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=19617

9. I Ørpetveit, B Ytrehus, T Vikøren, K Handeland, A Mjøs, S Nissen, H Blystad, A Lund. RABIES IN AN ARCTIC FOX ON THE SVALBARD ARCHIPELAGO, NORWAY, JANUARY 2011, Eurosurveillance 2011, 16(7):pii=19797; disponibil pe http:// www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=19797

10. E MacDonald, K Handeland, H Blystad, M Bergsaker, M Fladberg, B Gjerset, O Nilsen, H Os, S Sandbu, E Stokke, L Vold, I Ørpetveit, H Gaup Åmot, O Tveiten PUBLIC HEALTH IMPLICATIONS OF AN OUTBREAK OF RABIES IN ARCTIC FOXES AND REINDEER IN THE SVALBARD ARCHIPELAGO, NORWAY, SEPTEMBER 2011, Eurosurveillance 2011, 16(40): pii=19985; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org /ViewArticle.aspx?ArticleId=19985

11. I Steffens, K Ekdahl. RABIES – A RECURRENT DANGER TO EUROPEAN COUNTRIES FROM DOGS INTRODUCED FROM ENDEMIC COUNTRIES, Eurosurveillance 2008, 13(19):pii=18870; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org /ViewArticle.aspx?ArticleId=18870

12. M Catchpole, L Thomas, D Morgan, K Brown, D Turbitt, H Kirkbride. IMPORTED RABIES IN A QUARANTINE CENTRE IN THE UNITED KINGDOM, Eurosurveillance 2008, 13(19):pii=18868; disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ ViewArticle.aspx? ArticleId=18868

13. *** The Community Summary Report on trends and sources of zoonoses, zoonotic agents and food-borne outbreaks in the European Union in 2008, EFSA Journal; 2010 8(1):1496

14. A Mailles, D Boisseleau, L Dacheux, C Michalewiscz, C Gloaguen, N Ponçon, H Bourhy, H Callon, V Vaillant, I Dabosville, P Morineau-Le Houssine. RABID DOG ILLEGALLY

17

IMPORTED TO FRANCE FROM MOROCCO, AUGUST 2011, Eurosurveillance 2011, 16(33):pii=19946, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=19946

15. G G van Rijckevorsel, C M Swaan, J P van den Bergh, A Goorhuis, D Baayen, L Isken, A Timen, A van den Hoek. RABID PUPPY-DOG IMPORTED INTO THE NETHERLANDS FROM MOROCCO VIA SPAIN, FEBRUARY 2012, Eurosurveillance 2012, 17(10):pii=20112, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=20112

16. A Santos, E Calé, L Dacheux, H Bourhy, J Gouveia, P Vasconcelos. FATAL CASE OF IMPORTED HUMAN RABIES IN AMADORA, PORTUGAL, AUGUST 2011, Eurosurveillance 2012, 17(12): pii=20130, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ ViewArticle.aspx?ArticleId=20130

17. P De Benedictis, G Perboni, C Gentili, L Gaetti, F Zaffanella, F Mutinelli, I Capua, G Cattoli. Fatal case of human rabies imported to Italy from India highlights the importance of adequate post-exposure prophylaxis, October 2011, Eurosurveillance 2012, 17(19): pii=20168, disponibil pe http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx? ArticleId=20168

18. INSP/CNSCBT Raport pentru anul 2010. Analiza evoluţiei bolilor transmisibile aflate în supraveghere, disponibil pe http://www.google.ro/ #hl=ro&gs_nf=1&pq=16.%09& cp=86&gs_id=a&xhr=t&q=Raport+pentru+anul+2010+Analiza+evolu%C5%A3iei+bolilor+transmisibile+aflate+%C3%AEn+supraveghere%09&pf=p&rlz=1R2GGLD_enRO332&sclient=psy-ab&oq=Raport+pentru+anul+2010+Analiza+evolu%C5%A3iei+ bolilor+transmisibile+aflate+%C3%AEn+supraveghere%09&gs_l=&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&fp=e440cbc293463817&biw=1010&bih=485

19. A.N.S.V.S.A. Materiale informative pentru populaţie, disponibile pe http://www.ansvsa.ro /?pag=800

20. A.N.S.V.S.A. COMUNICAT DE PRESĂ, Laboratorul Naţional de Referinţă pentru rabie marchează Ziua Mondială de combatere şi profilaxie a rabiei, prin organizarea unei mese rotunde la sediul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, Bucureşti, disponibil pe http://www.ansvsa.ro/index.php?pag=47&id_t=96&id_d=21880

21. WHO Rabies-Bulletin-Europe, Information Surveillance Report, October - December 2011, 35(4), Maps, disponibile pe http://www.who-rabies-bulletin.org/Queries/Maps.aspx

22. WHO Rabies-Bulletin-Europe, Information Surveillance Report, October - December 2011, 35(4), Trend Tables, disponibile pe http://www.who-rabies-bulletin.org/Queries/ Trend.aspx??Issue=2011_4&period1=3/2011&period2=4/2010

PAGINA 1 Risc Zoonotic Fotografie MS, INSP; CNEPSS; CRSPT

Traducere şi adaptare: Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara http://www.worldrabiesday.org/assets/files/rabies_brochure_english.pdf

RABIA Ce trebuie să fac dacă animalul meu de casă a fost muşcat?

• Consultaţi imediat medicul veterinar şi informaţi autorităţile sanitare veterinare despre muşcătură.

• Chiar dacă pisica sau câinele dumneavostră au vaccinarea antirabică la zi, aceste animale trebuie revaccinate imediat şi ţinute sub observaţie conform recomandărilor (cel putin 45 de zile). Animalele cu vaccinarea expirată vor trebui evaluate de la caz la caz.

• Câinii şi pisicile care nu au fost vaccinaţi deloc şi au fost expuşi unui animal turbat, poate fi necesar să fie eutanasiaţi sau puşi sub strictă izolare pentru o perioadă de şase luni.

• Alte animale decât câini sau pisici, care au fost muşcate de un animal turbat sau potenţial turbat, trebuie eutanasiate imediat.

Ce trebuie să fac dacă am fost muşcat?

• Nu vă panicaţi, dar nu ignoraţi muşcătura. Spălaţi imediat profund şi viguros muşcătura cu multă apă şi săpun.

• Anunţaţi-vă imediat medicul şi explicaţi-i cum aţi fost muşcat. Urmaţi sfaturile medicului. Dacă este necesar, medicul vă va administra un tratament post-expunere, aşa cum este recomandat de către autorităţile sanitare şi vă poate administra un tratament pentru alte infecţii care pot apărea în urma muşcăturii.

• Dacă este posibil, închideţi animalul într-o cutie mare sau în alt recipient, dacă această operaţiune poate fi efectuată în siguranţă. Odată capturat, nu încercaţi să atingeţi animalul. Chemaţi autorităţile sanitar-veterinare locale pentru ca acestea să ridice animalul. Dacă animalul nu poate fi capturat, încercaţi să memoraţi cum arată acesta (mărime, culoare, etc) şi unde a plecat după ce v-a muşcat.

• Dacă este un animal sălbatic încercaţi să-l capturaţi doar dacă puteţi să faceţi acest lucru fără a fi muşcat din nou. Dacă animalul nu poate fi reţinut şi trebuie omorât pentru a preveni fuga acestuia, faceţi acest lucru fără să-i distrugeţi capul. Creierul animalului va fi necesar pentru efectuarea testelor pentru rabie.

• Informaţi autorităţile sanitare locale despre muşcătură. Tratamentul prompt şi corespunzător după ce aţi fost muşcat şi înainte de apariţia rabiei, poate stopa infecţia şi poate preveni rabia.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi http://www.insp.gov.ro/cnepss/campanii-de-informare-educare-si-comunicare/

PAGINA 2 Ce este rabia? Rabia este o boală mortală cauzată de un virus care atacă sistemul nervos. Virusul este secretat în salivă şi se transmite în mod obişnuit la oameni şi animale prin muşcătura unui animal infectat. Mai puţin obişnuit, rabia poate fi transmisă atunci când saliva unui animal turbat vine în contact cu răni deschise ale pielii sau cu ochii, nasul sau gura unei persoane sau ale unui animal. Odată ce apar simptomele vizibile ale bolii, rabia este aproape întotdeauna fatală. Ce animale pot face rabie? Doar mamiferele pot face rabie. Păsările, peştii, reptilele şi amfibienii nu pot face. Cele mai multe cazuri de rabie apar la animalele sălbatice cum sunt vulpile, pisicile sălbatice, dihorii, bursucii, cerbii, jderii, lupii, liliecii, sconcşii, ratonii şi coioţii. De asemenea, rabia apare şi la animalele domestice. În ultimii ani, pisicile au devenit animalele domestice infectate mai frecvent cu rabie, alături de câini. Aceasta se datorează faptului că mulţi stăpâni de pisici nu îşi vaccinează pisicile împotriva rabiei înainte ca acestea să fie expuse contactului cu alte animale. De asemenea, rabia apare şi la câini, vaci, capre şi uneori (chiar dacă nu foarte frecvent) au fost diagnosticate cu rabie animale cum sunt caii. Programele îmbunătăţite de vaccinare şi control al animalelor fără stăpân au fost eficiente pentru prevenirea rabiei în cazul multor animale de casă. Sunt disponibile vaccinuri antirabice aprobate pentru pisici, câini dar şi pentru alte animale. De asemenea, au fost folosite vaccinuri autorizate cu administrare orală pentru imunizarea în masă a animalelor sălbatice. Care sunt semnele rabiei la animale? Odată ce virusul rabiei a intrat în organism, acesta se propagă de-a lungul nervilor până la creier. Câinii, pisicile şi dihorii cu rabie pot vrezenta o varietate de semne incluzând frica, agresivitatea, salivarea excesivă, dificultăţi de înghiţire, dificultăţi de mers şi convulsii. Animalele sălbatice turbate pot să prezinte uneori doar un comportament neobişnuit; de exemplu, un animal care în mod normal este văzut doar noaptea, la un moment-dat poate fi văzut hoinărind în timpul zilei. În plus, pe lângă acele semne observate la câini, pisici, cai, vite, oi şi capre cu rabie, mai pot prezenta depresie, automutilare sau sensibilitate crescută la lumină. Cât de mare este riscul pentru oameni de a face rabie? Vaccinarea antirabică şi programele de control al animalelor, alături de tratamente mai bune pentru persoanele care au fost muşcate, au redus considerabil numărul de cazuri umane de rabie. Rarele cazuri recente de rabie umană în ţara noastră sunt rezultate prin expunerea la vulpe, pisică şi lup. Câinii şi pisicile reprezinta în continuare o sursă de rabie în multe ţări, inclusiv în ţara noastră aşa că, populaţia şi turiştii trebuie să fie conştienţi de acest risc. Ce pot să fac pentru a ajuta controlul rabiei?

• Medicul veterinar a vaccinat câinii, pisicile sau alte animale pe care le deţineţi? Medicul veterinar vă va sfătui asupra frecvenţei de vaccinare recomandată sau cerută în regiunea dumneavoastră.

• Reduceţi posibilităţile de expunere la rabie prin a nu lăsa animalele dumneavoastră de casă să hoinărească liber. Ţineţi câinii şi pisicile în interior şi supravegheaţi câinii când sunt afară. Castrarea sau sterilizarea animalelor dumneavostră de companie le poate scădea tendinţa de a hoinări şi, de asemenea, va contribui la reducerea înmulţirii nedorite a acestor animale.

• Nu lăsaţi expuse în exterior gunoaie sau hrană pentru animale, deoarece acestea pot atrage animale sălbatice sau fără stăpân.

• Animalele sălbatice nu trebuie ţinute niciodată pe post de animale de companie. Nu numai că acest lucru este ilegal, dar animalele sălbatice reprezintă o potenţială ameninţare de a face rabie pentru stăpânii lor şi pentru alte persoane.

• Observaţi şi examinaţi toate animalele sălbatice de la distanţă. Un animal sălbatic turbat poate părea blând, dar nu vă apropiaţi de el. Învăţaţi copiii sa nu atingă NICIODATĂ animale necunoscute, chiar dacă acestea par prietenoase.

• Dacă observaţi animale sălbatice care se comportă neobişnuit, raportaţi aceste situaţii autorităţilor locale sanitar-veterinare.

Ce să fac dacă animalul meu de companie a muşcat pe cineva?

• Solicitaţi victimei să meargă imediat la medic şi să urmeze recomandările acestuia.

• Verificaţi cu medicul veterinar dacă animalul dumneavoastră este vaccinat antirabic, la zi.

• Informaţi autorităţile sanitare şi sanitar-veterinare locale despre muşcătură. Dacă animalul dumneavoastră de companie este câine, pisică sau dihor, autorităţile vor reţine animalul şi îl vor ţine sub strictă observaţie timp de zece zile. Ar putea fi permise reţinerea şi observarea la domiciliu.

• Informaţi imediat autorităţile sanitare locale şi medicul veterinar despre orice boală sau comportament neobişnuit al animalului dumneavoastră.

• Nu lăsaţi animalul să hoinărească liber sau să se îndepărteze de casă. Animalul trebuie să fie disponibil pentru a fi ţinut sub observaţie de către autorităţile sanitar-veterinare sau de către medicul veterinar.

• După perioada de observaţie recomandată, va trebui să vaccinaţi animalul, dacă vaccinarea antirabică nu este la zi.

CAMPANIA

pentru celebrarea Zilei Mondiale de Luptă împotriva

Rabiei - 2012 –

INFORMARE

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei

- 28 septembrie 2012 -

Rabia: o zoonoză neglijată Rabia este o zoonoză (o boală care se transmite de la animal la om) cauzată de un virus; se ştie că este prezentă pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii, iar animalele infectate pot fi atât sălbatice, cât şi domestice. Rabia se transmite la om prin contactul cu saliva infectată a animalului, în urma muşcăturilor sau zgârieturilor. Cea mai importantă cale de transmitere a rabiei la om este directă, prin muşcătura câinelui infectat cu rabie (turbat). Cele mai multe decese apar prin absenţa profilaxiei post-expunere. Netratată în timp util, rabia este aproape întotdeauna fatală.

Deşi poate fi prevenită prin vaccinare, rabia încă reprezintă o problemă importantă de sănătate publică în multe ţări din Asia şi Africa, unde apar 95% decese umane, chiar dacă există vaccinuri eficiente de uz uman sau veterinar. Aproape jumătate din cei muşcaţi de animale suspecte de a fi infectate cu rabie, sunt copii cu vârsta sub 15 ani. Eficacitatea şi siguranţa utilizării vaccinurilor moderne din culturi celulare sunt recunoscute; unele ţări produc şi utilizează vaccinuri din ţesut nervos, mai puţin eficiente.

Rabia: o zoonoză neglijată

De ce este importantă rabia? ! Rabia este prevenibilă în totalitate, prin vaccinare

! Rabia ucide cel puţin 55.000 de persoane anual sau, altfel spus, o persoană la fiecare 10 minute

! Rabia afectează sănătatea şi bunăstarea animalelor

! Eficienţa eliminării susţinute a transmiterii câine-câine a rabiei a fost demonstrată pe largi arii geografice

! Utilizarea metodică a tehnicilor dovedite a fi eficiente poate duce la eliminarea surselor majore de rabie umană.

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei Evenimentele derulate cu ocazia celebrării Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Rabiei au educat peste 182 de milioane de persoane şi au dus la vaccinarea a 7,7 milioane de animale în întreaga lume. Scopul Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Rabiei este de a creşte nivelul de conştientizare a populaţiei asupra impactului rabiei umane şi animale, asupra uşurinţei prevenirii rabiei şi posibilităţilor de eliminare a surselor principale de infecţie, la nivel mondial. Chiar dacă impactul major al rabiei apare în regiuni ale lumii unde există multe dificultăţi, rabia nu mai trebuie neglijată. Instrumentele şi tehnologiile pentru prevenirea rabiei umane şi eliminării rabiei la câini sunt disponibile.

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei În 2006, un grup de cercetători şi profesionişti a format Alianţa Mondială pentru Controlul Rabiei. Aceştia au creat Ziua Mondială de Luptă Împotriva Rabiei şi au invitat parteneri să adere la această iniţiativă. Ziua Mondială de Luptă Împotriva Rabiei implică acum fiecare partener major din sectoarele sănătăţii umane şi animale de la nivel internaţional, naţional, regional şi local, precum şi profesionişti (medici, veterinari şi alte specializări), organizaţii studenţeşti, corporaţii şi organizaţii non-profit. Scopul acestei mobilizări este de a creşte nivelul de conştientizare şi resursele pentru a sprijini controlul rabiei animale si preveni rabia umană.

Cu un obiectiv iniţial de a implica 55.000 de persoane (o persoană pentru fiecare deces cauzat de rabie), la campania inaugurală din septembrie 2007 au participat aproximativ 400.000 de persoane din 74 de ţări. Acest răspuns fără precedent a fost un pas important pentru controlul şi prevenirea rabiei şi a ilustrat recunoaşterea pe scară largă a nevoii de acţiune pentru această boală, uşor de prevenit. De la campania inaugurală din 2007, evenimentele organizate cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Rabiei au avut loc în 150 de ţări, au educat 182 de milioane de persoane şi au dus la vaccinarea a 7,7 milioane de câini.

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei În România, la nivelul judeţelor şi în municipiul Bucureşti, în 28 septembrie 2012, odată cu marcarea Zilei Mondiale de Luptă împotriva Rabiei, în cadrul subprogramului de promovare a unui stil de viaţă sănătos al Ministerului Sănătăţii se va lansa campania de informare, educare, comunicare privind rabia. Derularea campaniei naţionale este coordonată de Institutul Naţional de Sănătate Publică; pe plan local, activităţile vor fi implementate de Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Ziua Mondială de Luptă împotriva Rabiei Este o campanie mondială de creştere a gradului de conştientizare în privinţa rabiei şi de difuzare a informaţiilor despre prevenirea rabiei. Vă invităm să participaţi prin planificarea de activităţi cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Rabiei să participaţi la strângerea de fonduri pentru prevenirea rabiei sau prin creşterea gradului de conştientizare asupra rabiei în cadrul comunităţii dumneavoastră.

CAZURI AUTOHTONE DE RABIE UMANĂ În 2008, 2009, 2010 şi 2012 România a înregistrat cazuri autohtone de rabie. • În 2008, cazul românesc, autohton, a fost reprezentat de un bărbat de 40 de ani, muşcat de lup şi decedat după câteva săptămâni, în ciuda profilaxiei şi tratamentului aplicat. Este primul caz indigen din ultimii opt ani, ce apare pe teritoriul UE. • În 2009 s-a raportat un caz de rabie umană, la o vârstnică de 69 ani din România, dintr-o regiune rurală, împădurită din judeţul Vâlcea, muşcată de o vulpe, cu o lună înainte de a deveni simptomatică şi a primi îngrijiri medicale, nevaccinată post-expunere (prin neprezentare la medic). În ciuda tratamentului, a decedat 4 zile mai târziu. Este al 2-lea an când România înregistrează cazuri de rabie indigenă.

CAZURI AUTOHTONE DE RABIE UMANĂ • În 2010 s-au înregistrat 2 cazuri fatale de rabie la:

- o elevă de 11 ani din judetul Olt, muşcată de o pisică la sfârşitul lunii iunie, internată în stare gravă în august, decedată în septembrie;

- o elevă de 10 ani din judeţul Giurgiu, internată în luna martie cu suspiciune de botulism şi PAF (paralizie acută flască) (infirmate ulterior). Diagnosticul de rabie s-a pus pe baza examenului anatomo-patologic post-mortem, efectuat în luna iunie. Ancheta epidemiologică nu a relevat eventuale contacte cu animale bolnave. • În februarie 2012 a decedat o fetiţă de 5 ani, din judeţul Bacău, muşcată în luna decembrie 2011 de un câine şi care nu a fost vaccinată post-expunere.

Trendul evolutiv al cazurilor de rabie umană în România ultimilor 12 ani

1

2

111

3 3

0 0 0 0 0 00

1

2

3

4

5

An2000

An2001

An2002

An2003

An2004

An2005

An2006

An2007

An2008

An2009

An2010

An2011

An2012

Nr. cazurirabie

Evoluţia rabiei umane în România, în perioada 2000 – aprilie 2012 Sursă: INSP/CNSCBT

5 Moduri simple prin care ne putem implica 1. Vaccinaţi animalele de casă Salvaţi vieţile pisicilor şi câinilor dumneavoastră prin vaccinarea corespunzătoare împotriva rabiei. Supravegheaţi-le îndeaproape şi mergeţi la veterinar pentru examinarea lor dacă se luptă cu alte animale sau dacă observaţi că au răni pe corp. Fără o vaccinare la zi, dacă sunt expuse infectării cu rabie, pot deveni turbate şi vor ataca alte animale sau oameni 2. Spuneţi prietenilor dumneavoastră Contactaţi persoanele din agenda căsuţei dumneavoastră de e-mail şi spuneţi-le despre existenţa rabiei în toată lumea. Cooptaţi sprijinul acestora pentru evenimentele organizate cu ocazia Zilei Mondiale. Ataşaţi link-uri spre site-ul Zilei Mondiale de Luptă împotriva Rabiei şi încurajaţi prevenirea rabiei în semnătura tuturor mesajelor pe care le transmiteti prin e-mail. Chiar şi eforturile cele mai mici vor fi de ajutor!

5 Moduri simple prin care ne putem implica 3. Voluntariat Pentru organizarea de evenimente cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Rabiei (cum ar fi lansarea de sfaturi pentru protejarea animalelor de casă), comunitatea locală de prevenire a rabiei are nevoie de sprijinul unor persoane inimoase, ca dumneavoastră. Contactaţi serviciile locale de sănătate publică, personalul de control al animalelor, veterinarii sau şcolile veterinare şi aflaţi cum vă puteţi implica. Căutaţi pe website-ul nostru sau contactaţi-ne pentru a afla detalii despre evenimentele organizate pe plan local. 4. Donaţi Noi suntem principala sursă de atragere a atenţiei în întreaga lume. Cu un mic sprijin iniţial pentru postere, vaccinuri pentru animale şi mici finanţări, autorităţile locale caută modalităţi de a continua mesajul educaţional despre importanţa vaccinării animalelor evitarea muşcăturilor cauzate de animale şi accesarea serviciilor de îngrijiri medicale în caz de muşcături. Donarea de bani poate salva vieţi şi vă aduce linişte sufletească, deoarece sunt bani bine cheltuiţi.

5 Moduri simple prin care ne putem implica 5. Cumpăraţi, pentru a face diferenţa Cumpărând produse dedicate Zilei Mondiale de Luptă împotriva Rabiei, vă va fi mai uşor să transmiteţi mesaje pentru prevenirea rabiei către prieteni şi membrii comunităţii şi ne ajută pe toţi să facem încă un pas înainte pentru ca rabia să devină istorie, prin sprijinirea de proiecte la nivelul comunităţilor locale din regiuni ale lumii cu cea mai mare povară datorată rabiei umane sau animale. (http://www.cafepress.co.uk/rabies)

Alăturaţi-vă comunităţii noastre online! www.worldrabiesday.org www.rabiescontrol.net www.facebook.com/groups/wrdgroup www.youtube.com/user/worldrabiesday www.flickr.com/groups/wrd/ twitter.com/#!/worldrabiesday www.worldrabiesday.org/EN/sign_up_and_get_involved.html www.cdc.gov/Features/Rabies/ www.insp.gov.ro/cnepss/ www.ansvsa.ro