61

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI ZOOTEHNICE

2.1. Alocarea factorilor în producţia zootehnică

2.1.1. Principii de utilizare a factorilor variabili în producţia animală. Protecţia mediului

Desfăşurarea complexului de activităţi din cadrul unei unităţi zootehnice este condiţionată de existenţa unor elemente, ca: forţă de muncă, construcţii zootehnice, animale, mijloace financiare, suprafeţe de teren, mijloace de mecanizare, furaje, energie etc., în cantităţi şi sortimente determinate de natura procesului de producţie. Aceste elemente, produse în ferme sau procurate din afară, care pot fi folosite în procesul de producţie sunt denumite resurse de producţie. Factorii de producţie reprezintă resursele care participă nemijlocit la desfăşurarea proceselor de producţie şi de care depind rezultatele obţinute. Producţia zootehnică, în general, este sinteza sau rezultatul acţiunii convergente a diferiţilor factori în cadrul procesului de producţie. Factorii de producţie intervin într-o mare diversitate de moduri: fie sub forma consumurilor directe sau indirecte, fie ca acţiuni ale forţei de muncă, fie ca factori de influenţă. Optimizarea unui proces de producţie presupune cunoaşterea factorilor de producţie, a rolului şi a influenţei acestora asupra procesului, pentru a putea fi folosiţi în mod eficient în ferma zootehnică. Natura polifactorială a proceselor de producţie impune o clasificare a factorilor de producţie. După caracterul lor, factorii de producţie se pot clasifica în: factori naturali, factori biologici, factori economici (materiali şi umani) şi factori organizatorici şi de conducere. În procesul de producţie animală, factorii naturali sunt: temperatura, precipitaţiile, lumina, vânturile, solul etc. de care nu se poate face abstracţie în optimizarea procesului de producţie, ei influenţând folosirea celorlalţi factori şi rezultatele obţinute. De exemplu, temperatura este un factor cu influenţă asupra fecundităţii scroafelor. Influenţa factorilor naturali asupra producţiei zootehnice poate fi limitată prin construirea de adăposturi corespunzătoare care asigură un microclimat dirijat. Factorii economici includ: forţa de muncă, construcţiile zootehnice, maşinile şi instalaţiile zootehnice, medicamente, energie etc., care intervin în procesul de producţie sub formă de consumuri directe sau indirecte. Dar factorii din această categorie au o caracteristică comună: ei sunt purtători de costuri pe care le transmit integral sau parţial asupra produselor. Factorii biologici sunt reprezentaţi de animalele caracterizate printr-o anumită constituţie genetică, ce determină potenţialul lor productiv. Rezultatele procesului de producţie, ca şi folosirea factorilor economici sunt influenţate în mare măsură de calitatea materialului biologic, de capacitatea organismului animal de a transforma “materia primă” – furajele – în produse animale. Factorii organizatorici şi de conducere sunt factori de dirijare a procesului de producţie prin intermediul cărora se asigură combinarea celorlalte categorii de factori.

62

Resursele materiale şi umane reprezintă, de fapt, elemente a căror participare în procesul de producţie este dozată de om prin intermediul măsurilor organizatorice şi de conducere, prin care se urmăreşte alocarea şi combinarea optimă a acestora.

Factorii de producţie pot fi clasificaţi şi în funcţie de raportul care se crează între volumul lor şi volumul producţiei în: ficşi şi variabili. Un factor este considerat fix când mărirea producţiei nu atrage modificarea volumului factorului respectiv. În categoria factorilor ficşi sunt incluse elemente care determină capacitatea de producţie a unei ferme zootehnice: construcţiile, utilajele, instalaţiile zootehnice etc. În cazul în care creşterea volumului producţiei determină creşterea corelată a consumului dintr-un factor, acesta este un factor variabil, de exemplu, furajele, energia, materialul seminal, apa etc. Prin participarea lor în procesul de producţie, factorii ficşi generează cheltuieli denumite fixe, întrucât mărimea lor este independentă de cantitatea de produse realizată cu ajutorul lor. De pildă, amortismentul pentru un grajd de vaci are aceeaşi mărime indiferent de cantitatea de lapte obţinută de la animalele adăpostite. Factorii variabili generează cheltuieli variabile,a căror mărime evoluează proporţional cu creşterea volumului producţiei. În procesele de producţie din creşterea animalelor în urma alocării unor resurse, între volumul total al acestora şi volumul factorilor, pot să apară situaţii diferite. Astfel, se poate ca resursele sub aspect cantitativ să fie mai mari decât factorii de producţie alocaţi, existând, deci un disponibil de resurse (forţă de muncă, spaţii de cazare, mijloace mecanice) care necesită măsuri organizatorice de folosire integrală a acestora. Situaţia în care cantitatea de factori necesari este mai mare decât resursele existente (furaje, mijloace financiare) impune recurgerea la substituiri, împrumuturi, credite, cumpărări, iar în condiţiile în care nu se ajunge la un echilibru, desigur că se va diminua nivelul producţiilor. Factorii de producţie se caracterizează prin: cantitate, calitate, productivitate (randament), cost, posibilitatea de a fi substituiţi şi complementaritatea lor. Cantitatea totală a unui factor necesară desfăşurării proceselor de producţie în creşterea animalelor este determinată, în general, de volumul producţiei care se doreşte a se obţine şi de consumul necesar pentru o unitate de produs (unităţi nutritive pe kg spor, ore-om pe l lapte, grame de proteină/100 kg greutate vie). În creşterea animalelor, însă, pentru unele categorii de factori, în afara cantităţilor necesare pentru obţinerea produselor, trebuie asigurate şi cantitatea care să permită unui animal existenţa, întreţinerea funcţiilor vitale, dezvoltarea fiziologică. Este cazul tuturor categoriilor şi sortimentelor de furaje, a apei şi a sării din alimentaţie. Aceste consumuri sunt influenţate la rândul lor de o serie de alţi factori şi de condiţiile concrete din fermă. Astfel necesarul de furaje pentru un animal depinde de specie, categoria de vârstă, greutate, starea fiziologică, la care se adaugă necesarul pentru obţinerea unui anumit nivel de producţie. Pentru asigurarea cerinţelor energetice pe zi, exprimate în unităţi nutritive, de exemplu pentru o vacă de 400 kg gestantă de la care se doreşte obţinerea unei producţii de 20 l/zi, sunt necesare 1-1,1 UN la 100 kg greutate, 3-5 UN pentru creşterea fetusului, iar pentru producerea unui litru de lapte 0,45-0,50 UN. Deci, pe zi, prin furaje trebuie asigurate 4-4,1 UN pentru funcţiile vitale, 9-10 UN pentru lapte şi 3-4 UN pentru fetus, în total 16-19 UN. Necesarul din factorul muncă este influenţat de sistemul de creştere, gradul de mecanizare al lucrărilor din adăposturi, sistemul de întreţinere, categoria de animale, nivelul producţiei pe animal la vaci. Considerând o fermă de 50 vaci, cu o producţie de lapte de peste 4000 l, animalele fiind legate şi grajdurile fiind dotate cu adăpători automate, normativul prevede o normă de

63

servire pentru un îngrijitor de 18 capete vaci. În această situaţie numărul total al îngrijitorilor va fi de 3 (50:18=2,7). Calitatea factorilor este definită prin ansamblul de însuşiri, caracteristici, proprietăţi fizice specifice fiecăruia dintre ei. Calitatea unui factor influenţează cantitatea necesară, costul şi calitatea produsului obţinut. Astfel, un furaj combinat cu un procent mai scăzut de proteină, de exemplu utilizat în furajarea puilor de carne, determină o creştere a consumului, pentru ca puii să-şi asigure necesarul de proteină necesar creşterii în greutate, ceea ce determină şi o creştere a costului kg de carne, greutate vie. Rasa de animale considerată calitatea acestui factor influenţează nivelul producţiei şi calitatea ei. Calitatea factorului uman exprimată prin calificare, vechime, conştiinciozitatea lucrătorilor contribuie în mare măsură la obţinerea unor niveluri mai ridicate de producţie sau de reproducţie a animalelor. Un factor care influenţează starea de sănătate a animalelor şi nivelul producţiilor este microclimatul din adăposturi, calitatea acestuia fiind exprimată prin următoarele caracteristici: temperatura şi umiditatea aerului, viteza maximă de circulaţie a aerului, coeficientul de luminozitate, concentraţia maximă de bioxid de carbon şi de amoniac. Nivelul necesar al acestora depinde de specie, categoria de animale. Productivitatea factorilor se exprimă prin cantitatea de produse realizată ca urmare a consumului unei unităţi de factor. Productivitatea unei vaci de exemplu este dată de producţia realizată de aceasta într-o zi; la categoriile de tineret sau la cele supuse îngrăşării prin “sporul mediu zilnic”, la terenul cultivat cu lucernă, producţia la ha; la personalul din fermă “producţia realizată pe zi-om”. Costul factorilor de producţie reprezintă un element deosebit în alocarea acestora, el trebuind corelat cu calitatea lor. Pot apare însă şi situaţii în care insuficienţa pe piaţă a unui factor să determine un cost mai ridicat al acestuia la aceeaşi calitate, sau, dacă oferta este mai mare decât cererea, costul să scadă. O problemă aparte, legată de costul factorului muncă, se întâlneşte în fermele familiale, unde munca efectuată de fermier şi membrii familiei sale face parte din aşa-zisele cheltuielile neplătite. Atunci, însă, când se calculează profitul net pe cap la animale sau la ha, costul muncii proprii trebuie stabilit putându-se lua ca reper salariu mediu pe agricultură şi adăugat cheltuielilor plătite. Proprietatea unor factori de a putea fi substituiţi sau înlocuiţi total sau parţial trebuie privită în contextul în care nu este afectată cantitatea de produse obţinute. Această proprietate prezintă importanţă pentru situaţiile în care cantitatea dintr-un factor de care dispune o fermă la un moment dat este insuficientă, în schimb are în plus o cantitate din alt factor (îngrăşămintele chimice se înlocuiesc cu cele organice, mulsul manual cu mulsul mecanic, fânul de lucernă cu fânul de lolium, porumbul siloz cu tăiţei de sfeclă în raţia furajeră etc). În realizarea substituirii între factori este necesar a stabili rata de substituire sau raportul de substituire, ţinându-se cont de calitatea factorilor. Acest raport de substituire exprimă cantitatea suplimentară dintr-un factor în exces necesară a fi utilizată pentru înlocuirea unei unităţi din factorul deficitar. De exemplu, în cazul în care se înlocuieşte sfecla furajeră cu pepeni furajeri în raţia unor animale, se are în vedere conţinutul în Unităţi Nutritive şi Proteină digestibilă al celor două furaje. Un kg de sfeclă furajeră conţine 0,12 UN şi 10 gr Proteină digestibilă, iar un kg de pepeni furajeri 0,10 UN şi 6 gr Proteină digestibilă (PD).

Raporturile de substituire, în acest caz vor fi;

- pentru UN 2,10,10

0,12 = ; - pentru P.D. 6,16

10 =

În această situaţie, dacă raţia iniţială a unui animal prevedea a se da zilnic 15 kg sfeclă furajeră, în cazul înlocuirii acestei cu pepeni furajeri, cantitatea necesară pentru asigurarea UN va fi de 18 kg (15x1,2), iar pentru asigurarea PD de 24 kg. Luând în calcul atât UN, cât şi PD se poate aprecia că cele 15 kg sfeclă furajeră pot înlocui cu 20-22 kg pepeni furajeri. Este recomandat ca substituirile să se facă între furajele care aparţin aceleiaşi grupe, întrucât fiecare grupă de furaje (verzi, fibroase, suculente, concentrate etc.) au rolul lor în hrănirea animalelor şi restricţii privind limitele maxime de alocare. În fermele zootehnice există însă factori care nu se pot substitui. Este cazul apei, energiei pentru funcţionarea instalaţiilor, a materialului seminal în cazul însămânţărilor artificiale. Complementaritatea unui factor reprezintă proprietatea acestuia de a se asocia obligatoriu în anumite proporţii cu alţi factori în vederea realizării unui produs.

Un anumit număr de animale, de exemplu, trebuie asociat (este complementar) cu un anumit număr de îngrijitori (prin intermediul normei de servire), cu o anumită cantitate de furaje şi apă (prin intermediul raţiilor furajere) pentru a obţine o cantitate determinată de producţie. Gestiunea economică a unei ferme cuprinde un ansamblu de responsabilităţi privind alegerea combinaţiilor între factori, dintre factori şi produse şi dintre produse, legat de natura şi profilul acesteia, în vederea obţinerii de bunuri şi servicii, în condiţii de profitabilitate. Într-o economie de piaţă, managementul şi gestiunea economică a unei exploataţii zootehnice trebuie să găsească cele mai bune răspunsuri la următoarele întrebări: ce trebuie să produc ca să pot vinde ?; cât trebuie să produc pentru a nu rămâne cu stocuri ?; ce calitate să aibă produsul pentru a obţine un preţ de vânzare cât mai mare ?; ce cost să aibă produsul pentru ca, în raport cu preţul de vânzare, să asigure profit? Pentru unele produse este importantă şi întrebarea: când să produc pentru a putea vinde mai scump? Este cazul de exemplu al ouălor, a purceilor vânduţi pentru îngrăşare, brânză proaspătă de oi etc. Toate aceste întrebări au la bază ideea că se produce numai ceea ce se poate vinde în condiţii de profitabilitate. În luarea deciziilor privind problemele, care se pun în gestiunea economică a unei ferme zootehnice, ştiinţa managerială evidenţiază următoarele principii de bază: principiul combinării produselor, principiul randamentelor neproporţionale, principiul avantajului comparativ, principiul minimului. Principiul combinării produselor exprimă necesitatea stabilirii unui raport optim între diferite specii sau produse, care se pot realiza într-o fermă zootehnică, în funcţie de modul de repartizare a factorilor ficşi între posibilele lor utilizări. De exemplu, dacă se doreşte a se creşte vaci de lapte şi oi, pentru a determina câte capete din fiecare se pot creşte este necesar a se avea în vedere suprafaţa de teren asigurată ca bază furajeră pentru vaci şi suprafaţa de bază furajeră asigurată pentru oi în cadrul fermei. De asemenea, trebuie avut în vedere disponibilul de forţă de muncă al familiei (dacă nu sunt resurse financiare pentru angajarea de personal) pentru cele două specii.

64

65

Principiul randamentelor neproporţionale demonstrează faptul că alocarea unui factor variabil determină o evoluţie neuniformă a producţiei obţinute. La început, creşterea producţiei este mare, după care sporul de producţie se micşorează până la o anumită cantitate de factor alocat, după care producţia nu mai creşte, sporurile fiind negative. Spre exemplificare, cercetările au arătat că suplimentarea succesivă de concentrate în raţia unei vaci determină la început o creştere accentuată a producţiei de lapte, urmată, pe măsură ce creşte cantitatea de concentrate, de sporuri din ce în ce mai mici ale producţiei, după care aceasta nu mai creşte pentru că s-a atins potenţialul de producţie al vacii determinat de nivelul celorlalţi factori care nu s-au modificat (cantităţile din celelalte categorii de furaje din raţie, vârsta, condiţiile de întreţinere). Rezultă că trebuie stabilit care este nivelul de alocare al factorului variabil (cantitatea de concentrate) de la care producţia (de lapte) nu mai creşte. Alocarea în continuare a factorului variabil înseamnă risipă, cheltuială în plus, fără a fi acoperită de venit suplimentar.

Principiul avantajului comparativ exprimă necesitatea ca, în repartizarea utilizării unui factor variabil între mai multe posibilităţi de utilizare, să se aibă în vedere sporurile de producţie pentru fiecare utilizare în raport cu costurile acestora şi profiturile obţinute. Spre exemplu, într-o fermă se cresc 5 vaci şi 10 porci pentru îngrăşare. Fermierul care dispune de un surplus de bază furajeră şi de mijloace financiare pentru lărgirea capacităţii adăposturilor, doreşte să afle cum este mai eficient să le folosească – să crească numărul de vaci sau numărul de porci. Pentru aflarea răspunsului trebuie calculat cât profit aduce o vacă/an şi să-l compare cu profitul obţinut de la un porc îngrăşat, alegând în final să crească efectivul la specia care aduce cel mai mare profit.

Pe baza aceluiaşi principiu se recomandă să acţioneze un fermier (notat cu A), comparând avantajul pe care îl are dacă va realiza un anumit sortiment de produse sau va creşte o anumită specie cu avantajul obţinut de un alt fermier (B). Aceste avantaje sunt exprimate prin profiturile obţinute de cei doi fermieri şi pot fi determinate de: tehnologia aplicată, calitatea animalelor şi a produselor, costul mai scăzut, modul de organizare al vânzării. Primului fermier, analizând aceste aspecte şi constatând că celălalt fermier are un avantaj mai mare, îi este recomandat să renunţe la obţinerea produsului respectiv, orientându-se spre alte produse.

Principiul minimului unui factor variabil exprimă modul în care un animal reacţionează în situaţia în care unul din ansamblul factorilor variabili alocaţi acestuia, este în cantitate mai mică decât este necesar.

Astfel, dacă într-o raţie de furajare cantitatea de concentrate este mai mică decât necesarul, în schimb celelalte furaje din raţie (fânul, suculentele, grosierele) sunt în cantităţile recomandate sau mai mari, animalele respective vor valorifica, prin producţia lor, din aceste furaje numai cantităţile care corespund combinaţiei lor cele mai bune cu cantitatea mică de concentrate, restul de fân, suculente, grosiere nefiind valorificat.

De aici necesitatea determinării unor raţii optime pentru fiecare categorie de animale, întrucât aceste raţii realizează combinaţia cea mai eficientă între furajele necesare obţinerii producţiilor ridicate, cu costuri raţionale.

La fel se pune problema şi pentru ceilalţi factori variabili din producţia zootehnică. Insuficienţa apei sau a microclimatului, chiar dacă furajarea este corespunzătoare, vor determina nemanifestarea potenţialului productiv al animalelor.

66

Protecţia mediului Mediul înconjurător ce trebuie protejat, este constituit – în înţelesul legislaţiei ţării

noastre – din totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om, de dezvoltare a societăţii. Iar echilibrul ecologic reprezintă raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferitele grupe de plante, animale şi microorganisme, precum şi interacţiunea acestora cu condiţiile mediului în care trăiesc.

Ruperea echilibrului ecologic poate aparea fie printr-o poluare necontrolată într-o anumită zonă, fie prin folosirea unor produse chimice aparent inofensive, ale căror efecte se pot manifesta printr-o acumulare în timp.

Creşterea animalelor generează o serie de factori cu efecte puternice care pot influenţa echilibrul ecologic, cum sunt: gunoiul şi purinul, mirosurile emanate, concentraţiile de gaze, produsele folosite în dezinfecţii şi deratizări. Prin dejecţiile rezultate, zootehnia este o importantă sursă de poluare a apelor, în situaţia în care nu sunt folosite raţional ca îngrăşământ natural.

Realizarea unor unităţi zootehnice de dimensiuni medii şi mari, cu tehnologii moderne, a fost însoţită de folosirea apei ca agent de transport şi evacuare a dejecţiilor. Calculele arată că un complex de 200.000 porci realizează prin dejecţii o poluare a apelor echivalentă cu poluarea produsă de un oraş de aproape 1 milion de locuitori. Dacă s-ar folosi pentru fertilizarea solului aceste dejecţii se apreciază că prin aceasta s-ar putea asigura fertilizarea a circa 2000 ha teren agricol.

Emisiile de mirosuri provenind de la gunoi şi de la purin constituie surse de inconfort pentru populaţie. Produsele volatile (gazele) degajate prin fermentarea dejecţiilor animale şi foarte dezagreabile pentru om sunt foarte diverse; se identifică printre ele amoniacul, hidrogenul sulfurat, sulfura de carbon etc. Aceste emanaţii (noxele) pătrund în corpul animalelor şi al îngrijitorilor pe cale respiratorie, digestivă, prin piele, determinând modificări morfo-histologice şi funcţionale (afecţiuni ale plămânilor, căilor respiratorii, ficatului) mai mari decât factorii de climă sau acţiunea unor factori patogeni (virusuri, microbi). Poluarea solului, aerului şi a apelor se realizează şi prin diferiţi detergenţi şi substanţe de dezinfecţie şi deratizare utilizate în unităţile zootehnice. Metodele recomandate de prevenire a poluării mediului sunt:

- Alegerea corespunzătoare a amplasamentului fermelor zootehnice ţinând cont de: distanţarea faţă de centrele populate şi faţă de râuri sau lacuri, de permeabilitatea solului, adâncimea apei freatice;

- Alegerea corespunzătoare a amplasamentului platformelor de gunoi în raport cu aşezările populaţiei, adâncimea apei freatice;

- Depozitarea dejecţiilor în recipiente speciale; - Etanşarea instalaţiilor de evacuare sau a mijloacelor de transport a dejecţiilor

pentru eliminarea pierderilor; - Tratarea cu aer a purinului de porc şi de bovine, deshidratarea gunoiului de

păsări. Fermentarea anaerobă (în cuve închise) a purinului permite, de asemenea, obţinerea de produse puţin mirositoare producând gaz metan (biogaz) a cărui energie calorică poate fi folosită în diverse scopuri.

În scopul prevenirii poluării mediului, a protecţiei acestuia, a combaterii acţiunilor şi factorilor de poluare a mediului şi pentru dezvoltarea activităţilor de ameliorare şi ridicarea calităţii mediului, în toate ţările sunt elaborate legi şi măsuri corespunzătoare.

67

În România, în anul 1995 a fost adoptată Legea protecţiei mediului nr. 137. Ulterior, aducându-se unele modificări şi completări, a fost republicată în Monitorul Oficial al României din 17 iunie 1998. Această lege precizează că protecţia mediului constituie o problemă de interes naţional şi că înfăptuirea politicii de protecţia mediului este o îndatorire de bază, permanentă a organelor şi organizaţiilor de stat, a celorlalte organe şi organizaţii, a tuturor cetăţenilor.

Legea prevede, de asemenea, obligativitatea obţinerii acordului şi autorizaţiei de me-diu la punerea în funcţiune a obiectivelor noi sau cu modificarea celor existente, cum ar fi:

- construcţii şi instalaţii destinate creşterii animalelor de fermă cu capacităţi mai mari de: 100 locuri la bovinele de carne, 500 locuri la porci, 6000 locuri la găini ouătoare, 6000 locuri la pui de carne, 1500 locuri la curcani;

- amenajări piscicole; - planuri de urbanism şi amenajarea teritoriului; - descărcări de material sedimentar în lacuri, puţuri de alimentare cu apă mai

adânci de 50 m; - depozite destinate stocării temporare sau definitive a deşeurilor periculoase; - depozite destinate stocării produselor chimice (îngrăşăminte, substanţe de

combatere a bolilor şi dăunătorilor); - abatoare şi măcelării cu o producţie mai mare de 5000 tone/an; - fabricarea, comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi a pesticidelor; - unităţi industriale pentru fabricarea produselor alimentare şi agrotehnice; - îmbunătăţiri funciare, intervenţii pentru irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe

suprafeţe mai mari de 20 ha, ca şi proiectele generale de scoatere din circuitul agricol. Legea stipulează infracţiunile şi amenzile care se aplică în cazul nerespectării ei.

Astfel, printre infracţiunile care se consideră că pun în pericol viaţa şi sănătatea umană, animală sau vegetală se numără următoarele:

a) arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

b) provocarea de poluare accidentală, din cauza nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului şi/sau autorizaţiei de mediu;

c) provocarea de poluare prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol, a unor deşeuri sau substanţe periculoase;

d) folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor în scopul consumului sau comercializării;

e) spălarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide şi de alte substanţe periculoase, precum şi a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea;

f) producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;

g) nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrată;

h) transportul sau tranzitul de pesticide, substanţe sau deşeuri periculoase fără autorizaţie;

i) incinerarea deşeurilor periculoase în instalaţii neomologate; j) fabricarea, livrarea şi utilizarea substanţelor periculoase neautorizate; k) nerespectarea interdicţiilor în legătură cu utilizarea pe terenuri agricole de

pesticide sau îngrăşăminte chimice.

68

2.1.2. Producţia animală pe specii, în funcţie de rase, sisteme de creştere - raţii

În creşterea animalelor, alături de produsul principal se obţin concomitent şi o serie

de alte produse considerate unele colaterale, altele secundare. Astfel ca produse principale sunt considerate: - la vaci – laptele; - la animalele tinere de reproducţie şi cele supuse îngrăşării – sporul total de

creştere în greutate şi greutatea vie; - la scroafe – numărul de purcei la o fătare şi numărul de purcei viabili pe o scroafă

pe an; - la rasele de oi pentru lână – lâna, iar la rasele specializate pentru lapte – laptele; - la capre – laptele; - la găini – numărul de ouă. Produsele colaterale cuprind: viţeii, miei, iezii, laptele sau lâna la ovine, în funcţie

de rasă, iar produsele secundare se referă la: gunoi, dejecţii, pene, piei etc. Programarea producţiilor totale anuale pe luni şi trimestre, care se pot obţine într-o

fermă zootehnică este absolut necesară, întrucât pe baza ei se pot programa producţiile destinate vânzării şi se poate aprecia volumul veniturilor şi ritmicitatea încasării acestora, nivelul costului cu care se obţin.

Producţia totală de lapte se programează având în vedere numărul de animale care vor făta, multiplicat cu producţia medie pe lactaţie pe cap.

Trebuie făcută distincţie între producţia de lapte pe vacă pe lactaţie şi producţia de lapte vacă furajată, a doua fiind mai mică în comparaţie cu prima, întrucât într-o fermă, din efectivul total de vaci există exemplare care din diferite motive nu realizează o lactaţie. Producţia pe vacă furajată se calculează raportând producţia totală realizată la numărul de vaci furajate dintr-un an.

Producţia de lapte pe vacă pe lactaţie diferă în funcţie de rasă, starea de întreţinere, nivelul de hrănire corespunzător raţiilor furajere. În anexe sunt precizate producţiile pe rase şi raţiile corespunzătoare diferitelor niveluri de producţie.

Sporul total de creştere în greutate la animalele tinere pentru reproducţie (viţele, mioare, scrofiţe, puicuţe) şi la cele supuse îngrăşării (viţei, miei, purcei, pui) se planifică pentru fiecare categorie de animale utilizând formula:

Sporul de creştere = Nr. animale x Spor mediu zilnic x Durata de creştere (zile) La sfârşitul unei perioade (lună, trimestru, durată de creştere sau durată de îngrăşare)

sporul total realizat la o categorie de animale se calculează conform relaţiei: Sporul total realizat = (Gf-Gîp) – Gin + Gies, în care: Gf - greutatea animalelor la sfârşitul perioadei Gîp - greutatea animalelor la începutul perioadei Gin - greutatea animalelor intrate (prin cumpărări sau treceri din alte categorii) Gies - greutatea animalelor ieşite prin sacrificări, mortalităţi, vânzări etc. Greutatea vie a animalelor tinere sau a celor îngrăşate se calculează astfel: Gvie = Gip + Gin + St, în care: St – sporul total de creştere sau de îngrăşare. Precizarea acestei greutăţi este necesară pentru a calcula costul pe kg greutate vie şi

pe această bază, a aprecia preţul cu care se vor vinde animalele în condiţii de profitabilitate. Sporurile medii zilnice de creştere în greutate diferă în funcţie de rasa de animale,

categoria de vârstă, condiţiile de întreţinere, sisteme de creştere şi conţinutul raţiilor în

69

unităţi nutritive şi proteină digestibilă. În anexele 2, 6, 10 sunt prezentate sporurile medii zilnice în funcţie de aceşti factori pentru taurine, porcine şi pui.

Producţia totală de ouă se planifică pe luni şi pe ani, având în vedere numărul de păsări şi producţia medie de ouă/pasăre posibil de realizat, în funcţie de procentul de ouat. Această producţie medie pe pasăre şi pe ciclu de ouat se diferenţiază în funcţie de rasă, specie, sistemul de exploatare, raţii furajere.

Programarea producţiei de ouă pe luni calendaristice are în vedere luna de exploatare în care se află păsările şi procentul de ouat corespunzător. Producţia medie de ouă pe găină pe lună se calculează înmulţind procentul de ouat cu numărul de zile din lună şi împărţind la 100.

Producţia de lână se stabileşte pe rase şi categorii tunse în funcţie de efectivele de ovine de la care se va obţine lână, existente în unitate la începutul anului şi producţia medie de lână corespunzătoare categoriei tunse. Prin însumarea producţiilor de lână de la categoriile tunse rezultă producţia totală de lână a fermei.

Măsurile tehnologice şi organizatorice necesare pentru realizarea unei eficienţe economice ridicate în fermele zootehnice :

Tehnologia de creştere a animalelor este definită ca un ansamblu de procese, metode şi măsuri tehnico-organizatorice, care se desfăşoară într-o anumită ordine şi înlănţuire (flux tehnologic) şi care urmăresc satisfacerea cerinţelor animalelor şi dau posibilitatea obţinerii de producţii ridicate, în condiţii de eficienţă economică.

Măsurile minime necesare pentru a asigura nivelul intensiv de exploatare a animalelor şi de folosire a spaţiilor construite mai ales în fermele gospodăreşti sunt:

- asigurarea drumurilor de acces şi a celor interioare, de preferinţă betonate sau pietruite;

- introducerea curentului electric în ferme pentru mecanizarea unui minim de lucrări principale (a mulsului, a evacuării dejecţiilor etc.);

- adăparea la discreţie prin introducerea adăpătorilor automate; - organizarea unor bucătării furajere pentru tocarea şi măcinarea fibroaselor şi

grosierelor, măcinarea şi amestecarea concentratelor, tocarea rădăcinoaselor; - integrarea melasei, ureei şi a suplimentului vitamino-mineral în raţii; - utilizarea însămânţărilor artificiale pentru a creşte valoarea productivă a

animalelor; - organizarea maternităţilor; - creşterea dezlegată a tineretului de reproducţie, care oferă avantaje faţă de

sistemul legat (folosirea judicioasă a spaţiului, uşurinţa mecanizării complete a proceselor de producţie, reducerea necesarului de muncă manuală);

- sporirea greutăţii medii de sacrificare la animalele îngrăşate; - corelarea construcţiilor cu fluxul tehnologic, formarea nucleelor de selecţie,

aplicarea încrucişărilor industriale în unităţile specializate în creşterea şi îngrăşarea porcilor;

- organizarea reproducţiei economice a efectivelor de animale. A. Activitatea de reproducţie a animalelor. Pentru buna desfăşurare a acestei

activităţi sunt recomandate următoarele măsuri: 1. Urmărirea strictă şi înregistrarea reproducţiei biologice a fiecărei femele. 2. Efectuarea montei (naturală sau prin însămânţare) în perioada optimă de apariţie a

căldurilor, asigurarea calităţii reproducătorilor sau a materialului seminal, respectarea tehnologiei de efectuare a acesteia.

70

3. Îngrijirea corespunzătoare a efectivelor de animale gestante 4. Redarea la montă a animalelor rămase negestante, (sau repetarea însămânţării

artificiale), după efectuarea montei şi după controlul gestaţiei. 5. Analiza permanentă a structurii efectivului matcă pe stări fiziologice pentru

încadrarea ei în nivelurile optime. Această structură este caracteristică fiecărei specii de animale (prin durata gestaţiei,

a service-period-ului, perioada efectuării controlului gestaţiei) şi este influenţată de deciziile privind durata alăptării produşilor.

6. Organizarea montei în două sezoane la ovine: primăvara şi toamna. 7. Verificarea încărcăturii cu reproducători masculi. 8. Verificarea permanentă a stării de sănătate a efectivului matcă. 9. Organizarea corespunzătoare a fătărilor. 10. Generalizarea însămânţărilor artificiale la toate speciile. Managementul reproducţiei economice în unităţile zootehnice cu circuit închis Managementul reproducţiei economice în unităţile cu circuit închis urmăreşte

realizarea următoarelor obiective: - asigurarea necesarului de tineret femel apt pentru reproducţie, care să înlocuiască

în anul respectiv reforma la adulte în cazul reproducţiei simple, iar în cazul reproducţiei lărgite, reforma plus sporul de efectiv la adulte;

- asigurarea necesarului din celelalte categorii de vârstă pentru a se acoperi propriile reforme sau pierderi şi a permite în anul următor intrarea la reproducţie în număr corespunzător (la taurine şi ovine durata de creştere până la intrarea la reproducţie fiind mai mare de un an).

Managementul reproducţiei economice în unităţile cu circuit deschis. Managementul reproducţiei economice a efectivelor în acest tip de ferme presupune

realizarea următoarelor activităţi: 1. Precizarea clară a tehnologiei, conform specificului fermei, pentru a se cunoaşte

data cumpărării pentru populare, data obţinerii produşilor pentru vânzare; 2. Determinarea numărului de animale necesare pentru cumpărare şi a efectivelor

posibil de realizat de unităţile furnizoare; 3. Precizarea zonei economice de procurarea a animalelor şi a unităţilor de la care se

vor cumpăra, în funcţie de necesar, de posibilităţile unităţilor furnizoare, de costul produşilor, de cheltuielile pentru transportul acestora;

4. Încheierea de contracte între unităţi pentru corelarea tehnologiilor, pentru siguranţa unităţilor furnizoare privind vânzarea produşilor şi siguranţa cumpărărilor la unităţile care preiau produşii pentru creştere sau îngrăşare;

5. Acordarea unei atenţii deosebite calităţii produşilor. Acţiunile organizatorice care se întreprind pentru realizarea reproducţiei economice

a efectivelor de animale se materializează în elaborarea programului montelor şi al fătărilor şi al evoluţiei efectivelor pe luni, trimestre şi total anual.

B. Activitatea de creştere şi exploatare a animalelor Activitatea de creştere şi exploatare a animalelor necesită optimizarea economică şi

organizatorică a unor probleme tehnologice fundamentale, considerate a fi: - În fermele de vaci de lapte: alegerea rasei şi obţinerea unei producţii medii

corespunzătoare potenţialului acesteia prin administrarea unor raţii optimizate zootehnic şi economic şi prin asigurarea unor condiţii corespunzătoare în adăposturi; respectarea duratei economice de exploatare (5-6 ani); alegerea

71

sistemului de fătare (grupat într-o anumită perioadă a anului sau eşalonată uniform); obţinerea unui procent ridicat de grăsime; alegerea căilor celor mai sigure şi eficiente de valorificare a laptelui;

- În fermele de scroafe: alegerea rasei, respectarea duratei optime economic de exploatare (3-4 ani); alegerea perioadei de fătare în funcţie de destinaţia purceilor obţinuţi şi de perioada vânzării acestora la preţuri ridicate; vânzarea purceilor la vârste şi greutăţi optime economic; în unităţile mari, constituirea de grupe de scroafe pentru care se eşalonează monta, astfel încât să se realizeze în medie 2 fătări pe an pe scroafă; creşterea prolificităţii la o fătare; hrănirea controlată şi condiţii bune de întreţinere;

- În fermele de ovine: alegerea rasei; respectarea duratei optime economic de exploatare (4-5 ani); obţinerea procentului de natalitate corespunzător rasei; raţii optime de hrănire pe tot parcursul anului pentru asigurarea unei calităţi corespunzătoare şi uniforme a lânii; valorificarea mieilor prin îngrăşare în fermă la greutăţi de minim 35 kg sau prin vânzare la agenţi economici care efectuează îngrăşarea, valorificarea lânii prin contractare;

- În fermele avicole pentru ouă : alegerea rasei, creşterea procentului de ouat şi menţinerea lui la un nivel ridicat o perioadă mai mare de timp prin hrănirea cu reţete furajere complete (utilizare de nutreţuri concentrate de la fabrici sau prin adăugarea de componente nutritive la concentratele fermei); respectarea duratei optime de exploatare (59 săptămâni);

- În fermele de creştere a animalelor pentru carne (taurine, ovine, porci, pui): alegerea rasei, precizarea vârstei şi greutăţii animalelor la intrare; obţinerea unui spor mediu zilnic conform tehnologiilor şi potenţialului rasei pentru încadrarea în durata optimă economic de îngrăşare, prin furajare cu raţii complete şi asigurarea unor condiţii bune de întreţinere şi microclimat; respectarea greutăţii de livrare a animalelor (taurine – minim 450 kg; porci-105 kg; miei-35 kg; pui-1,5 kg); obţinerea unui consum specific (unităţi nutritive pe kg spor) economic corespunzător speciei.

În anexele 1-13 sunt prezentate date utile privind: - activitatea de reproducţie pe specii; - producţii medii pe specii şi categorii de animale în funcţie de rase; - raţii furajere în funcţie de nivelul producţiei medii şi stările fiziologice al animalelor.

2.2. Marja brută pe specii de animale şi pe culturi furajere

2.2.1. Măsuri de sprijin a fermei agricole animaliere. Subvenţiile

Formarea sistemului fermelor agricole comerciale pe principiile pieţii concurenţiale având în vedere situaţia actuală a dotării acestora şi a capitalului propriu necesită implicarea statului prin măsuri de sprijinire. În acest sens, sunt luate măsuri pentru susţinerea producţiei animale şi piscicole, diferenţiate pe specii şi categorii de animale.

La taurine, formele de sprijin sunt: - pentru laptele de vacă şi bivoliţă – prime diferenţiate pe zone (montană, alte

zone) şi pe sezoane (vara, iarna); - pentru tineretul livrat la peste 400 kg şi pentru cel obţinut ecologic;

72

- pentru juninci obţinute din însămânţări artificiale şi pentru cele obţinute din montă naturală;

- pentru viţei obţinuţi din însămânţări artificiale şi pentru cei obţinuţi din montă naturală;

- pentru construirea de adăposturi, achiziţionarea de juninci şi instalaţii zootehnice. La porcine, formele de sprijin se acordă pentru: - carne - porc livrat la 90-110 kg; - carne ecologica; - scrofiţele de reproducţie din rasă pură, din simplă hibridare şi separat pentru cele

din ferme comerciale. La ovine, formele de sprijin se acordă pentru: - laptele de oaie şi de capră; - carne - tineret livrat peste 30 kg; - reproducţie: berbeci adulţi şi miori, oi şi mioare, însămânţări artificiale şi montă

naturală. La păsări, formele de sprijin se acorda pentru: - carne - pui broiler; - carne ecologică. La albine, formele de sprijin se acorda pentru: - familii de elită şi de producţie care livrează 10 kg miere/familie. La viermi de mătase, pentru cutia cu 10 kg ouă viermi de mătase din care se obţin

minim 20 kg gogoşi crude. La toate speciile de animale sunt prezentate subvenţii pentru patrimoniu genetic,

acţiuni sanitar-veterinare, material seminal şi azot. De asemenea, se restituie 10 % din creditul agricol luat pentru achiziţionarea de

tineret pentru îngrăşare, pentru producerea de viţei, purcei, miei în unităţi proprii şi pentru aprovizionarea, procesarea hranei, asigurarea medicamentelor, a tratamentelor, pentru cheltuielile curente pentru întreţinerea şi funcţionarea adăposturilor, utilajelor şi instalaţiilor aferente.

În afara acestor subvenţii fermele beneficiază de: subvenţionarea seminţelor pentru culturile furajere; subvenţionarea dobânzilor la credite luate; acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale la culturile furajere.

2.2.2. Marja brută standard pe specii de animale În creşterea animalelor marjă brută standard se calculează pe cap la animalele

adulte şi pe loc construit la animalele supuse îngrăşării pentru fiecare specie şi pentru fiecare categorie de animale la care interesează eficienţa activităţii de obţinere a producţiei acestora.

Relaţia generală de calcul este următoarea: Marja brută standard = Produsul brut – Costuri (cheltuieli) variabile Produsul brut cuprinde valoarea tuturor produselor obţinute de la o categorie de

animale (principale, colaterale şi secundare), indiferent de destinaţia acestora (consum propriu sau vânzare), plus subvenţiile acordate.

La vacile de lapte, produsul brut cuprinde valoarea laptelui, valoarea viţelului în funcţie de destinaţia acestuia, valoarea gunoiului, dacă este utilizat ca îngrăşământ, valoarea unei vaci reformate raportată la numărul de ani de utilizare în producţie şi subvenţia.

73

La scroafe, se are în vedere valoarea purceilor obţinuţi şi înţărcaţi, valoarea unei scroafe reformate raportată la numărul anilor de folosire a scroafei şi valoarea gunoiului şi a subvenţiei. La oi, produsul brut cuprinde valoarea lânii, valoarea laptelui, valoarea mieilor înţărcaţi şi valoarea unei oi reformate raportată la numărul de ani de folosire a acesteia, valoarea gunoiului, la care se adaugă subvenţia.

Produsul brut la animalele supuse îngrăşării (miei, purcei, viţei, pui) se calculează pe cap şi pe loc şi cuprinde valoarea animalelor la greutatea de livrare a acestora, valoarea gunoiului şi subvenţia pentru producţia marfă.

Cheltuielile variabile ale unei categorii de animale luate în calculul marjei brute standard cuprinde cele privind:

- valoarea unui animal introdus la îngrăşat sau valoarea tineretului femel de reproducţie necesar pentru înlocuirea reformei animalelor adulte, raportată la numărul anilor de utilizare în producţie;

- valoarea furajelor consumate; - valoarea serviciilor sanitar-veterinare; - valoarea medicamentelor; - valoarea energiei, a apei consumate; - valoarea materialului seminal sau taxa pentru montă naturală; - asigurarea; - salariile pentru angajaţii sezonieri.

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial - 4000 l/cap Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.3

Marja brută Marja brută standard Vaci lapte l.kg/cap Preţ livrare lei/ Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 4.000 6.500 26.000 650 26.000 650 Producţia secundară Vacă reformă/per. de 6 ani 550 25.000 2.292 57,3 2.292 57,3 Producţie gunoi 9.000 15 135 3,3 135 3,3 Producţie – viţei 205 6.500 1.332 33,3 1.332 33,3 Produs brut mii lei – din care 35.599 889,9 35.599 889,9 Subvenţii acordate mii lei 5840 146,0 5840 146,0 Cheltuieli variabile mii lei 22.977 574,4 21.914 547,9 Marja brută mii lei 12.622 315,5 13.685 342,0

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie l/cap

mii lei/cap EUR/cap mii lei/cap mii EUR/cap Producţie medie mică 4.000 12.622 315,5 13.685 342,0 Producţie medie mijlocie 5.000 20.403 510,0 21.544 538 Producţie medie mare 6.000 26.432 660,8 27.695 692 Cheltuieli variabile lei/cap/kg Mii lei EUR Mii lei EUR Material biologic 3.047.534 3.048 76,2 3.048 76,2 Furaje 1.674.900 16.749 418,8 16.749 418,8 Medicamente şi tratamente 650..000 650 16,2 650 16,2 Energie electrică 267.000 267 6,7 267 6,7 Asigurări 1.200.000 1.200 30,0 1.200 30,0 Alte materiale + aprovizionare 1.063.000 1.063 26,5 Total cheltuieli variabile X x 22.977 574,4 21914 547,9

74

DEVIZ TEHNOLOGIC VACI DE LAPTE - 4000 l Tabel 2.4

Cantitate u.m./cap Specificare

UM Cantitate u.m.

Cheltuieli/ Cap

(mii lei/UM) 1. Cheltuieli cu materialul biologic *) 2. Costuri furajere

16.749 Tărâţe kg 500 3.000 1.500 Fânuri kg 1.300 2.450 3.185 Concentrat PVM kg 800 4.000 3.200 Masa verde kg 10.800 480 5.184 Suculente kg 5.000 700 3.500 Grosiere kg 600 300 180 3. Costuri servicii veterinare - Medicamente şi tratamente

650

4. Costuri pentru întreţinere şi exploatare 1.330 Materiale 480 Energie electrică 267 Cota de aprovizionare 583 5. Asigurările 1.200 A. TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 22.977 6. Chelt. cu forţa de muncă 2.600 7. Chelt. generale 438 8. Dobânzile 162 9. Amortisment 1.167 B. TOTAL CHELTUIELI FIXE 4.367 TOTAL CHELTUIELI 27.344 *) reprezinta valoarea junincii introdusă pentru înlocuirea reformei la vaci.

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Potenţial Mediu 600 gr/zi Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.5

Marja brută Marja brută standard Porci la îngrăşat kg/cap Preţ livrare lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia carne * 280 42.000 11.760 294,0 11.760 294,0 Producţia secundară Gunoi (4 to x 2,8 serii) 11.200 15 168 4,2 168 4,2 Produs brut mii lei din care: X x 14.168 354,2 14.168 354,2 Subvenţii acordate mii lei X x 2.240 56 2.240 56 Cheltuieli variabile mii lei 7.919 198,0 7.596 190,0 Marja brută mii lei 6.249 156,2 6.572 164,2

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie

gr/zi mii lei/cap EUR/cap mii lei/cap EUR/cap

Producţie medie mare 700 7.118 178 7.487 187,2 Producţie medie mijlocie 600 6.249 156,2 6.572 164,2 Producţie medie mică 500 5.164 129,0 5.668 134 Cheltuieli variabile Cant Preţ lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR Material biologic 2.100,0 52,5 2.100 52,5 Furaje 756 6.772 5.120 128 5.120 128 Medicamente şi tratamente 39 1 39 1 Energie electrică 35 0,9 35 0,9 Alte materiale + aprovizionare 323 8,0 Asigurări 302 7,6 302 7,6 Total cheltuieli variabile 7.919 198,0 7.596 190,0 * 2,8 serii x 100 kg/cap

75

DEVIZ TEHNOLOGIC PORCI LA ÎNGRĂŞAT NR. SERII 2,8 CONSUM SPECIFIC: 3,6 KG FURAJE/KG SPOR Tabel 2.6

Cantitate u.m./cap Specificare

UM Cantitate Preţ/u.m.

Cheltuieli/ cap

(mii lei/UM) 1. Costuri furajere din care 756,0 5.120

Porumb kg 501 4.000 2.004 Şrot soia kg 113 10.000 1.130

Şrot floarea soarelui kg 91 5.800 528 Zoofort kg 51 28.600 1.459,0

2 Cheltuieli cu material biologic 2.100 3. Costuri servicii veterinare - Medicamente şi tratamente

39,00

4. Costuri pentru întreţinere şi exploatare 358 Materiale 56,00 Energie electrică 14 2.500 35,00 Cota de aprovizionare 267 5. Asigurările 302 A. TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 7.919 6. Chelt. Cu forţa de muncă 739 7. Chelt. Generale 84 8. Amortisment 78 B. TOTAL CHELTUIELI FIXE 901 TOTAL CHELTUIELI 8.820

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu - 850 gr/zi Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.7

Marja brută/cap Marja brută standard Taurine la îngrăşat Tineret mascul 12-18 luni lei/kg/cap Preţ livrare

lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR Producţia de carne 450 35.000 15.750 394 15.750 394 Producţia secundară Gunoi 6.000 15 90 2 90 2 Produs brut mii lei din care: X X 18.090 452 18.090 452 Subvenţii acordate mii lei 2.250 56 2.250 56 Cheltuieli variabile mii lei 14.451 361,2 14.328 358 Marja brută mii lei 3.639 90,8 3.762 94

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie

gr/cap mii lei/cap EUR/cap mii lei/cap EUR/cap

Producţie medie mare - gr/zi 930 5.498 137,5 5.613 140 Producţie medie mijlocie - gr/zi 850 3.699 92,0 3.822 95 Producţie medie mică - gr/zi 770 3.223 80,5 3.338 83 Cheltuieli variabile Cant lei/cap/an Mii lei EUR Mii lei EUR Material biologic 9.747.539 9.748 243,6 9.748 243,6 Furaje 3.665.490 3.665 91,6 3.665 91,6 Medicamente şi tratamente 75.000 75 1,8 75 1,8 Energie electrică Alte materiale + aprovizionare 123 3,2 Asigurări 840 21,0 840 21,0 Total cheltuieli variabile 14.451 361,2 14.328 358,0

76

DEVIZ TEHNOLOGIC TINERET MASCUL PENTRU CARNE (12-18 LUNI) Tabel 2.8

Cantitate u.m./cap Specificare

UM Cantitate Preţ/u.m.

Cheltuieli/ cap

(mii lei/UM) 1. Cheltuieli înlocuite -

material biologic 9.748 2. Costuri furajere 3.665 Fânuri (2kg/zi/cap) kg 183 2.450 448,4 Nutreţuri concentrat (2kg - 4) kg 183 4.500 823,5 Masa verde (37kg/zi) kg 3.386 480 1.625,0 Suculente (12kg/zi/cap) kg 1.098 700 768,6 3. Costuri servicii veterinare - Medicamente şi tratamente

75

4. Costuri pentru întreţinere şi exploatare 123 Materiale 50 Energie electrică 0,0 Cota de aprovizionare 73 5. Asigurările 780 A. TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 14.391 6. Chelt. cu forţa de muncă 594 7. Chelt. generale 216 8. Amortisment 30 B. TOTAL CHELTUIELI FIXE 840 TOTAL CHELTUIELI 15.231

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu - 45 l lapte/cap Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.9

Marja brută Marja brută standard Oi l, kg/cap Preţ livrare lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie lapte 45 10.000 450 11,3 450 11,3 Producţia secundară Lână 4 25.000 100 2,5 100 2,5 Miei prăsilă 7,2 55.000 396 10,0 396 10,0 Miei carne 9 55.000 495 12,4 495 12,4 Adulte carne 12,1 35.000 424 10,6 424 10,6 Gunoi 600 15 9 0,2 9 0,2 Produs brut mii lei din care X X 2.000 50 2.000 50 Subvenţii acordate mii lei X X 126 3,0 126 3,0 Cheltuieli variabile mii lei X X 1.648 41 1.568 39 Marja brută mii lei 352 8,8 432 10,8

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie kg/cap

mii lei/cap EUR/cap mii lei/cap EUR/cap Producţie medie mare lapte 60 l 434 10,8 519 13,0 Producţie medie mijlocie lapte 45 l 352 8,8 432 10,8 Producţie medie mică lapte 35 l 303 7,5 381 9,5 Cheltuieli variabile Preţ lei/cap Mii lei EUR Mii lei EUR Material biologic 533.000 533 13 533 13 Furaje 823.000 823 21 823 21 Medicamente şi tratamente 212.000 212 5 212 5 Asigurări Alte materiale + aprovizionare 80.000 80 2 Total cheltuieli variabile x 1.648 41 1.568 39

77

DEVIZ TEHNOLOGIC OI Producţia medie Modul 100 capete 45 l/cap/an Tabel 2.10

Cantitate u.m./cap Specificare

UM Cantitate Preţ/u.m.

Cheltuieli/cap cap

(mii lei/UM) 1. Cheltuieli înlocuite - material biologic 2. Costuri furajere

1.970,0

533 823

d.c. - concentrate cultivate kg 50 4.000 200 gozuri cereale kg 50 3.000 150

fibroase kg 110 2.500 275 grosiere kg 110 300 33,0

m. verde - păşune kg 1.650 100 165 3. Costuri servicii veterinare - Medicamente şi tratamente

212,00

4. Costuri pentru întreţinere şi exploatare 80,46 Materiale 64,00 Energie electrică 0,00 Cota de aprovizionare 16,46 5. Asigurările 0,00 A. TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 1.648,46 6. Chelt. cu forţa de muncă 127,00 7. Chelt. generale 24,73 8. Amortisment 20,00 B. TOTAL CHELTUIELI FIXE 171,73 TOTAL CHELTUIELI 1.820,19

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Fermă 100 pui - Potenţial Mediu - 40 gr spor/zi Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.11

Marja brută Marja brută standard Pui carne kg/cap Preţ livrare lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 1.040 * 45.000 46.800 1.170 46.800 1.170 Producţia secundară Gunoi 1.600 15 24 6 24,0 0,6 Produs brut mii lei X x 52.024 1.300,6 52.024 1.300,6 Subvenţii acordate mii lei 5.200 130 5.200 130 Cheltuieli variabile mii lei 32.699 818 300999 775 Marja brută mii lei 19.325 482,6 21.025 525,6

MB ** MBS** Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie gr/zi

mii lei/loc EUR/loc mii lei/loc EUR/loc Producţie medie mare 5,7 serii/an 45 211,8 5,3 230,4 5,76 Producţie medie mijlocie 5,2 serii/an 40 193,25 4,83 210,25 5,25 Producţie medie mică 4,7 serii/an 35 174,7 4,4 190,0 4,75 Cheltuieli variabile Cant Preţ lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR Material biologic 7.436 186 7.436 186 Furaje combinate 1976 9150 18.080 452 18.080 452 Medicamente şi tratamente 1.872 47 1.872 47 Energie electrică 3.016 75 3.016 75 Asigurări 595 15 595 15 Alte materiale + aprovizionare 1.700 43 Total cheltuieli variabile x 32.699 818 30.999 775 * 100 pui/serie x 5,2 serii/an x 2 kg/cap = 1040 kg ** Marja brută s-a raportat la 100 locuri

78

DEVIZ TEHNOLOGIC PUI PENTRU CARNE NR. SERII 5,2 CONSUM SPECIFIC: 1,9 KG FURAJE/KG SPOR Tabel 2.12

Cantitate u.m./cap Specificare UM

Cantitate Preţ/u.m.

Cheltuieli/ cap

(mii lei/UM) 1. Costuri furajere din care 1.976,0 18.080

Porumb kg 1.087 4.000,00 4.350 Orz boabe kg 89 3.850,00 343 Şrot soia kg 514 10.000 5.140

Şrot floarea soarelui kg 128 5.800,00 742,0 Concentrat PVM kg 158 47.500,00 7505

2 Cheltuieli cu material biologic pui de 1 zi 572 13.000 7.436,00 3. Costuri servicii veterinare - Medicamente şi tratamente

1.872,00

4. Costuri pentru întreţinere şi exploatare 4.716,01 Materiale 1.248,00 Energie electrică 1.206,5 2.500,0 3.016,00 Cota de aprovizionare 452,01 5. Asigurările 595 A. TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 32.699,29 6. Chelt. cu forţa de muncă 4.300,40 7. Chelt. generale 728,00 8. Amortisment 208,00 B. TOTAL CHELTUIELI FIXE 5.236,40 TOTAL CHELTUIELI 37.935,69

Alte cheltuieli care pot fi considerate variabile, de exemplu, cheltuielile de

aprovizionare, amortismentul construcţiilor, nu sunt incluse în cele pentru calcularea marjei brute standard, ci numai în calcularea Marjei brute.

În tabelele 2.3, 2.5., 2.7. 2.9 şi 2.11 se prezintă metodologia de calcul a marjei brute şi a marjei brute standard la vacă, la porcii graşi, la oi, la tineret bovin îngrăşat şi la pui de carne în raport cu producţiile medii/an, cu preţul de vânzare şi cu tehnologiile de creştere. Nivelul marjei brute standard depinde de potenţialul productiv al raselor, de nivelul realizat al producţiei pe cap, de sistemele şi tehnologiile de creştere şi de nivelul preţurilor.

La nivelul unei categorii de animale se calculează Marja brută totală ca un produs între numărul de animale şi marja brută standard pe cap.

La nivelul unei ferme se determină Marja brută totală ca sumă a marjelor brute totale de la toate activităţile existente. În tabelul 2.13. se prezintă un studiu de caz.

Marja brută standard are următoarele caracteristici: - diferă de la un produs la altul, de la o perioadă la alta, de la o unitate la alta, din

cauza condiţiilor naturale diferite, a nivelului producţiilor şi a preţurilor care afectează atât valoarea produsului brut/animal, cât şi costurile variabile;

- ponderea marjei brute standard a unei categorii de animale de 2/3 din marja brută totală a exploataţiei, arată direcţia de specializare a acesteia;

- reprezintă un instrument de analiză a eficienţei activităţii şi de planificare a unor tehnologii care să permită prin nivelul cheltuielilor variabile în raport de valoarea produselor obţinute, realizarea unei marje brute pozitive şi cât mai mari;

79

Calculul Marjei brute standard pe fermă Tabelul 2.13.

Activităţile fermei

Unităţi de producţie cap;ha

MBS pe cap sau ha (mii lei)

Total Marjă brută (mii lei)

Vaci lapte 5 13.500 67.500 Oi 100 1.632 163.200 Lucernă fân m.v. 9 8.900 80.100 Porumb boabe 6 11.300 67.800 Porumb siloz 5 17.700 88.500 M.B.S. Totală X X 467.100

- nivelul negativ al marjei brute pe produs arată că activitatea respectivă determină

pierderi şi că trebuie să se renunţe la ea; - la nivel de exploataţie, unele activităţi pot avea marjele brute negative, iar altele

pozitive, pe ansamblu însă marja brută totală trebuie să fie pozitivă; - se pot păstra activităţi cu marjele brute negative numai în situaţia în care acestea

sunt absolut necesare pentru realizarea activităţilor la care se obţin marjele brute pozitive (este cazul cultivării unor furaje necesare în hrana animalelor).

Marja brută standard a unei ferme serveşte la calcularea altor indicatori. cum sunt: Venitul net = MBS-Ch.f , în care: MBS – marja brută standard totală Chf – cheltuieli fixe ale fermei Venitul net al fermei reprezintă răsplata pentru munca fermierului şi a familiei,

pentru managementul practicat şi pentru dobânda capitalului investit, indiferent dacă este împrumutat sau propriu.

Venitul net al unei exploataţii apare, deci, în situaţia în care nivelul marjei brute standard totale acoperă cheltuielile fixe. Dacă el este nul sau negativ, atunci cheltuielile cu munca familiei şi nevoile casnice nu mai pot fi acoperite.

Diferenţa pozitivă dintre venitul net al fermei şi valoarea muncii fermierului şi a familiei poate fi utilizată pentru creşterea capitalului propriu (cumpărare de animale, instalaţii) ori să fie depus la bancă.

Din cele expuse, reiese necesitatea obţinerii de la fiecare categorie de animale a unei marje brute standard pozitive cât mai mari prin alegerea unor rase specializate pe produs (rase de lapte, rase de carne, rase de lână), aplicarea unor tehnologii de creştere moderne care să permită obţinerea unor producţii medii ridicate şi constante, creşterea calităţii acestora şi obţinerea unor preţuri avantajoase de vânzare.

Marja brută standard a unei ferme serveşte şi la calcularea mărimii fermei, trans-formând-o în unităţi de mărime EURpeană (UME) exprimată în EUR. O unitate de mărime EURpeană este apreciată la nivelul anului 2004 la 1.200 EUR. Deci, mărimea unei ferme se calculează raportând MB totală exprimată în EUR la 1.200 (a se vedea tabelul nr. 2.13.).

Marja brută standard la culturile furajere Metodologia de calcul a marjei brute standard la culturile furajere este

corespunzătoare culturilor de cereale sau plante tehnice, avându-se în vedere valoarea producţiilor/ha şi cheltuielile variabile/ha.

Valoarea producţiei la ha, dacă furajul este utilizat în furajarea propriilor animale din fermă, se calculează pe baza costului realizat pe kg. Dacă furajul este vândut, atunci evaluarea producţiei se face pe baza preţului de vânzare.

În tabelele 2.14 - 2.17 este prezentată metodologia de calcul a marjei brute şi a marjei brute standard la culturile de lucernă pentru fân şi pentru masă verde, porumb siloz şi sfeclă furajeră, în regim irigat.

80

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.14

Marja brută Marja brută standard Lucernă masă verde - irigat kg/ha Preţ livrare lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 50.000 500,0 25.000,0 625,0 25.000 625 Producţia secundară Produs brut mii lei pe ha pe to EUR/ha EUR/to EUR/ha EUR/to din care subvenţii acordate mii lei 25.000 500,0 625,0 12,5 625,0 12,5 Cheltuieli variabile mii lei x x 462,1 9,2 173,5 3,5 Marja brută mii lei x x 162,9 4,3 451,5 9,0

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie kg/ha

mii lei/ha EUR/ha mii lei/ha EUR/ha Producţie medie mare 6.000 8.078,2 201,9 22.394,0 559,8 Producţie medie mijlocie 50.000 6.514,7 162,8 18.059,7 361,2 Producţie medie mică 40.000 4.938,1 123,4 13.689,2 342,2 Cheltuieli variabile Cant* Preţ Mii lei EUR Mii lei EUR Îngrăşăminte organice 15 18.000 270,0 6,7 270,0 6,7 Îngrăşăminte cu P2O5, kg sa/ha 83,33 15.700 1.308,3 32,7 1.308,3 32,7 Sămânţă kg/ha 8,33 215.000 1.791,6 44,8 1.791,6 44,8 Erbicid - Diizocab 80 CE kg/ha 1,33 141.800 188,6 4,7 188,6 4,7 Erbicid - Pivot 0,25 1.711.000 427,8 10,7 427,8 10,7 Asigurări x 554.000 554,0 13,9 554,0 13,9 Apă irigaţii mii m cubi 2,4 1.000.000 2.400 60,0 2.400 60 Cheltuieli cu mecanizarea terţi x x 11545,0 288,6 Total cheltuieli variabile x x 18485,3 462,1 6.940,3 173,5 Aport de ore muncă Total 57,7 ore/ha - 1,1 ore/to Din care ore: lucrări mecanice 18,4 ore/ha - 0,4 ore/to

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.15

Marja brută Marja brută standard Lucernă fân - irigat kg/ha Preţ livrare lei/ha Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 11.200 2.550 28.560,0 714,0 28.560,0 714,0 Producţia secundară Produs brut mii lei pe ha pe to EUR/ha EUR/to EUR/ha EUR/to 28.560 2.550 714,0 63,8 714,0 63,8 Din care subvenţii acordate mii lei Cheltuieli variabile mii lei X x 463,6 41,4 241,4 21,6 Marja brută mii lei X x 250,4 22,4 472,6 42,2

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie kg/ha mii lei/ha EUR/ha mii lei/ha EUR/ha Producţie medie mare 13.440 16.085 402 24.885 622 Producţie medie mijlocie 11.200 10.012,5 250,4 18.902,5 472,6 Producţie medie mică 8.900 6.460 161,5 13.461 336,5 Cheltuieli variabile Cant Preţ Mii lei EUR Mii lei EUR Îngrăşăminte cu K2O, kg sa/ha 30 8.800 264,0 6,6 264,0 6,6 Îngrăşăminte cu P2O5, kg sa/ha 83,33 15.700 1.308,3 32,7 1.308,3 32,7 Sămânţă kg/ha 8,33 215.000 1.791,6 44,8 1.791,6 44,8 Erbicid - Diizocab 80 CE kg/ha 1,33 141.800 188,6 4,7 188,6 4,7 Fungicid - Pivot 0,25 1.711.000 427,8 10,7 427,8 10,7 Îngrăţăminte organice 15 18.000 270,0 6,7 270,0 6,7 Irigaţii apă mii m cubi 2,4 1.000.000 2.400,0 60,0 2.400 60,0 Sfoară kg/ha 19,4 126.000 2.399,0 60,0 2.399 60,0 Asigurări 1 608.200 608,2 15,2 608,2 15,2 Cheltuieli cu mecanizarea terţi 8.890,0 222,2 Total cheltuieli variabile 18.547,5 463,6 9.657,5 241,4 Aport de ore muncă Total 111,3 ore/ha - 9,9 ore/to Din care ore: ore lucrări mecanice 23,4 ore/ha - 2,1 ore/to

81

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu - 45000 kg/ha Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.16

Marja brută Marja brută standard Porumb siloz - irigat kg/ha

Preţ livrare lei/ha Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 45.000 700,0 31.500 787,5 31.500 787,5 Producţia secundară Produs brut mii lei pe ha pe to EUR/ha EUR/to EUR/ha EUR/to 31.500 700,0 787,5 17,5 787,5 17,5 din care subvenţii acordate mii lei Cheltuieli variabile mii lei x x 559,3 12,4 200,3 4,5 Marja brută mii lei x x 228,2 5,1 587,2 13,0

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie kg/ha mii lei/ha EUR/ha mii lei/ha EUR/ha Producţie medie mare 54.000 14.772 369 29.792 744,8 Producţie medie mijlocie 45.000 9.131 228,2 23.492 587,2 Producţie medie mică 36.000 5.200 130 17.192 429,8 Cheltuieli variabile Cant - kg Preţ Mii lei EUR Mii lei EUR Îngrăşăminte cu N, kg sa/ha 140 13.000 1.820,0 45,5 1.820,0 45,5 Îngrăşăminte cu P2O5, kg sa/ha 80 10.900 872,0 21,8 872,0 21,8 Îngrăşăminte cu K2O, kg sa/ha 60 8.800 528,0 13,2 528,0 13,2 Îngrăşăminte organice (to/ha) 15 18.000 270,0 6,8 270,0 6,8 Sămânţă kg/ha 25 42.000 1.050,0 26,3 1.050,0 26,3 Erbicid – Butiran l/ha 6,7 106.350 709,0 17,7 709,0 17,7 Insecticid - Decis 0,5 980.000 490,0 12,3 490,0 12,3 Irigaţii mii m cubi 1,6 1.000.000 1.600,0 40,0 1.600,0 40,0 Asigurări 1 669.200 669,0 16,7 669,0 16,7 Cheltuieli cu mecanizarea terţi 14.361,0 Total cheltuieli variabile 22.368,0 559,3 8.008,0 200,3 Aport de ore muncă Total 104,2 ore/ha - 2,3 ore/to Din care ore: lucrări mecanice 37,2 ore/ha - 0,8 ore/to

MARJA BRUTĂ ŞI MARJA BRUTĂ STANDARD Zona geografică: câmpie; Potenţial Mediu - 90000 kg/ha Rezultate estimate pentru 2003/2004 Tabel 2.17

Marja brută Marja brută standard Sfeclă furajeră - irigat kg/ha Preţ livrare lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR

Producţia medie 90.000 630,0 56.700 1.417,5 56.700 1.417,5 Producţia secundară Produs brut mii lei pe ha pe to EUR/ha EUR/to EUR/ha EUR/to 56.700 630 1.417,5 15,8 1.417,5 15,8 din care subvenţii acordate mii lei Cheltuieli variabile mii lei x x 668,9 7,4 320,2 3,6 Marja brută mii lei x x 748,6 8,4 1.097,3 12,1

MB MBS Variaţia Marjei Brute în funcţie de diferite ipoteze de producţie medie

kg/ha mii lei/ha EUR/ha mii lei/ha EUR/ha

Producţie medie mare 108.000 40.998 1.025 54.947 1.373,7 Producţie medie mijlocie 90.000 29.658 741,4 43.607 1.090,2 Producţie medie mică 72.000 18.318 458 32.267 806,7 Cheltuieli variabile Cant Preţ lei/kg Mii lei EUR Mii lei EUR Îngrăşăminte cu N, kg sa/ha 100 13.000 1.300,0 32,5 1.300,0 32,5 Îngrăşăminte cu P2O5, kg sa/ha 100 15.700 1.570,0 39,3 1.570,0 39,3 Îngrăşăminte organice 25000 18 450,0 11,3 450,0 11,3 Îngrăşăminte cu K2O kg/ha 110 8.800 968,0 24,2 968,0 24,2 Sămânţă kg/ha 10 216.000 2.160,0 54,0 2.160,0 54,0 Erbicid Venzar 1 1.385.000 1.385,0 34,6 1.385,0 34,6 Erbicid – Butiran l/ha 8 106.350 850,8 21,3 850,8 21,3 Insecticid Decis 0,5 978.000 489,0 12,2 489,0 12,2 Fungicid - Topsin 0,24 690.000 165,6 4,1 165,6 4,1 Apă irigaţii 2.400 1.000 2.400,0 60,0 2.400,0 60,0 Asigurări 1 1.071.000 1.071,0 26,8 1.071,0 26,8 Cheltuieli cu mecanizarea terţi 1 13.949,5 348,7 Total cheltuieli variabile x x 26.758,9 669,0 112.809,4 320,2 Aport de ore muncă Total 550,1 ore/ha - 6,1 ore/to Din care ore: lucrări mecanice 33,3 ore/ha - 0,4 ore/to

82

2.3. Organizarea proceselor de muncă în producţia zootehnică

Considerate ca elemente indispensabile ale unei activităţi economico-sociale, resursele umane dintr-o unitate crescătoare de animale se caracterizează prin următoarele: cantitate, calitate, structură şi cost. Cantitatea de resurse umane este exprimată de numărul persoanelor existente la un moment dat într-o unitate sau numărul persoanelor necesare pentru realizarea unor obiective. Calitatea resurselor umane este dată de experienţa şi de aptitudinile fizice şi intelectuale, pe care oamenii le utilizează în procesul activităţilor ce se desfăşoară într-o unitate. Structura resurselor umane exprimă o caracteristică deosebit de complexă a acestora, întrucât poate fi tratată şi analizată sub multiple aspecte: calificare, specializare, locuri de muncă, vechime în unitate, vechime în profesie, vârstă, sex, mod de asigurare (proprii sau din afara unităţii) etc. Costul factorului uman este dat de valoarea care se atribuie cantităţii de muncă prestată de acesta (respectiv de resursă consumată) în vederea obţinerii unor produse sau executării unor lucrări. Acest cost este materializat de nivelul salariului orar, zilnic sau lunar pe care ferma care angajează personal în funcţie de anumiţi factori, îl stabileşte pentru acesta.

2.3.1. Norme de muncă, consumuri de muncă pe unitate de măsură

Norma de muncă, în general reprezintă sarcina de producţie pentru un lucrător sau o formaţie de lucrători, de calificare corespunzătoare, care lucrează în ritm normal, cu o intensitate normală, în vederea obţinerii într-un anumit timp a unui produs, efectuării unor lucrări în anumite condiţii tehnico-organizatorice. În sectorul creşterii animalelor în mod curent se utilizează următoarele categorii de norme: norme de servire pentru îngrijitorii din adăposturi şi norme de personal pentru muncitorii care deservesc ferma. În producerea furajelor se folosesc normele de producţie, normele de timp şi normele de transport ca în producţia vegetală. Norma de servire reprezintă numărul de animale date în îngrijire unui muncitor, pentru anumite condiţii tehnico-organizatorice pe cel puţin durata unui ciclu de producţie. Se exprimă în capete şi se găseşte în Normativul pentru animale. Normele de servire a animalelor se diferenţiază în funcţie de următorii factori:

- specia de animale; - sistemul de creştere (industrial, gospodăresc); - sistemul de întreţinere al animalelor (legat, dezlegat, boxe colective sau

individual, pe aşternut permanent, la sol sau baterii etc.); - tipul fermei (de producţie, de selecţie şi înmulţire); - categoria de vârstă; - starea fiziologică (gestante, în maternitate etc); - nivelul producţiei /animal; - gradul de mecanizare a lucrărilor (de la adăposturi fără mecanizare până la

adăposturi cu toate lucrările mecanizate).

Consumurile de muncă pe unitate de măsură (pe produs sau pe animal) Consumurile de muncă pe unitate de măsură (UM) evidenţiază productivitatea muncii şi se exprimă în mod curent în zile-om sau ore-om pe unitatea de produs obţinută de la diverse categorii de animale (l-lapte; kg-spor; kg-carne etc.).Acest indicator se determină conform relaţiei:

Q

NW = în care:

W – consum de ore-om (zile-om) N – număr de ore-om (zile-om) total

Q – producţia totală realizată de la o categorie de animale (sau număr de animale) Uneori interesează şi consumul de muncă pe animal, calculat ca un raport între

numărul total de ore-om şi numărul de animale la care acesta s-a consumat. Numărul de ore-om total al unei categorii se calculează înmulţind numărul de

îngrijitori care lucrează la categoria respectivă de animale cu numărul de zile lucrate pe an şi cu numărul de ore pe zi. Acest consum de muncă pe UM este diferit de la o categorie de animale la alta, fiind influenţat de nivelul de mecanizare al lucrărilor din adăposturi, nivelul normelor de muncă, sistemele de creştere şi exploatare a animalelor, nivelul producţiilor realizate. În tabelul 2.18 sunt prezente exemple de consumuri de muncă pe unitatea de produs şi pe cap de animal.

2.3.2. Necesarul de forţă de muncă permanentă şi sezonieră

Forţa de muncă permanentă în fermele zootehnice mijlocii şi mari cuprinde îngrijitorii de bază (cei din adăposturi), îngrijitorii de schimb (cei care asigură 1-2 zile libere pe săptămână îngrijitorilor de bază), lucrătorii din echipa de servire (cei care realizează celelalte activităţi din fermă). În fermele mici sunt numai îngrijitorii de bază. Necesarul de îngrijitori de bază se calculează separat pentru fiecare specie şi categorie de animale utilizând relaţia:

Ns

EmNb = în care:

Nb – nr. îngrijitori de bază Em – efectivul mediu anual al categoriei Nb – norma de servire (de muncă) a îngrijitorului Îngrijitorii de schimb realizează aceleaşi sarcini ca îngrijitorii de bază, numărul lor determinându-se astfel:

)6(5

NbNsch =

Numărul lucrătorilor din echipa de servire se calculează în funcţie de volumul de lucrări necesare a se efectua având la bază Normativul de personal auxiliar. Permanentizarea lucrătorilor în fermele zootehnice pe o perioadă mare de timp este absolut recomandată, având în vedere legătura care se stabileşte între om şi animal. Schimbarea, mai des, a îngrijitorilor creează stres animalelor cu influenţă negativă asupra producţiilor.

83

84

În perioadele cu volum de muncă mai ridicat decât media, este necesar a se încadra şi forţă de muncă sezonieră care să efectueze unele activităţi suplimentare care apar. Astfel de perioade sunt: fătările la ovine, tunsul oilor, recoltarea şi depozitarea furajelor, popularea şi depopularea fermelor de păsări şi a fermelor în care se face îngrăşarea animalelor (taurine, miei, porci).

Consum de muncă pe unitatea de produs (UM) şi pe animal la diferite specii şi categorii

Tabel 2.18.

Categoria de animale

Nr. animale

din fermă

Norma de

muncăx

Nr. îngrijitori

bază şi schimb

Consum de ore-

om total pe an

Producţia realizată

totalxx

Consum de ore-om

pe UM

Consum de ore-

om/animal

Vaci cu 5000 l/cap

15 18 1,0 2.920 750 hl 0,04 ore-om/l

194,66

Vaci cu 6000 l/cap

25 20 1,5 4.380 1.500 hl 0,03 ore-om/l

175,2

Porci la îngrăşat spor

600 gr/zi

500 500 1,2 3.504 50.000 kg 0,07 ore-om pe kg carne spor

7,0

Pui carne 40 gr spor/zi

5.000 6.200 0,96 2.803 9.000 kg 0,31 ore-om pe kg carne spor

0,56

Taurine la îngrăşat 800

gr spor/zi

100 40 3,0 8.760 45.000 kg 0,20 ore-om pe kg

carne

87,0

Găini ouă consum cu

320 pe cap/ciclu de

ouat

2.000 2.000 1,2 3.504 640.000 ouă

0,55 la 100 ouă

1,75

x) Sunt corespunzătoare condiţiilor specifice fermelor luate ca exemplu. xx) La vaci şi găini se are în vedere producţia medie/pe cap şi numărul de animale, iar la porci, taurine la îngrăşat şi pui, sporul mediu zilnic, durata îngrăşării şi numărul de animale.

2.3.3. Cheltuieli cu forţa de muncă La începutul anului cheltuielile cu forţa de muncă în fermele zootehnice se

calculează pe categorii de animale şi pe categorii de îngrijitori înmulţind numărul acestora cu salariul negociat pe lună şi cu numărul de luni ale anului. La aceasta se adaugă impozitul pe salariu, contribuţii asigurări sociale şi celelalte taxe conform reglementărilor în vigoare. Salariul negociat se trece în contractul individual de muncă.

Odată cu negocierea salariului este recomandat a se preciza în contract şi obligaţiile personalului.

În tabelul 2.19 sunt calculate cheltuielile cu forţa de muncă pe zi şi pe litri de lapte într-o fermă cu 25 vaci în 5 variante de mecanizare a lucrărilor din adăposturi.

2.3.4. Organizarea muncii. Formaţiile de muncă. Protecţia muncii Particularităţile biologice ale animalelor, corespondenţa dintre timpul de muncă şi timpul de producţie, caracterul de repetabilitate zilnică a majorităţii operaţiilor de muncă în zootehnie, determină necesitatea unei riguroase organizări a muncii.

85

La baza organizării proceselor de muncă în creşterea animalelor este necesar a se avea în vedere respectarea următoarelor principii: principiul proporţionalităţii, al sincronizării, al ritmicităţii, al deplasării minime, al continuităţii.

Cheltuielile (costurile) cu forţa de muncă pe cap şi pe produs la vacile de lapte – fermă de 25 capete

Tabelul 2.19.

Norma de muncă

Necesar îngrijitori 1)

Consum de ore-om pe vacă/zi2)

Consum de ore-om pe

litru lapte 3)

Costuri cu forţa de

muncă pe litru lapte 4)

Costuri cu forţa de

muncă pe zi pentru 25

vaci/mii lei 5)Condiţii de muncă Până

la 3.000 l/cap

3.001-4.000 l/cap

Până la

3.000 l/cap

3.001-4.000 l/cap

3.000 l/cap

4.000 l/cap

3.000 l/cap

4.000 l/cap

3.000 l/cap

4.000 l/cap

3.000 l/cap

4.000 l/cap

Animale legate în grajd cu: - adăpători automate

20 19 1,25 0,25

1,32 0,26

0,40 0,42 0,041 0,032 724 565 177 186

- adăpători automate + racleţi

21 20 1,19 0,24

1,25 0,25

0,38 0,40 0,038 0,031 671 547 168 177

- adăpători automate + racleţi + muls mecanic

24 23 1,04 0,20

1,09 0,21

0,33 0,35 0,034 0,027 600 476 147 154

- adăpători automate + racleţi + furajare cu căruţa în grajd

23 22 1,09 0,21

1,14 0,23

0,35 0,37 0,036 0,028 635 494 154 161

- adăpători automate + racleţi + muls mecanic + furajare cu remorca pe linia grajdului

27 26 0,93 0,18

0,96 0,19

0,30 0,31 0,031 0,024 547 423 132 136

Exemplu de calcule: 1) 25 vaci : 20 cap normă/îngrijitor = 1,25 îngrijitori de bază; 1,25 : 5 zile = 0,25 îngrijitori pe schimb; total 1,50 îngrijitori 2) (Nr. îngrijitori de bază x 8 ore) : 25 vaci 3) 0,4 ore-om/vacă : 9,83 l/vacă/zi = 0,041 ore-om /l (3000 l : 305 = 9,83 l/zi) 4) S-a considerat un salariu lunar de 3 mil lei, ceea ce revine pe oră 17.647 lei (3 mil lei : 70 ore) Pentru 3000 l/cap = 17.647 lei/oră x 0,04 ore-om – 724 lei 5) La calcule pentru fiecare varinată se adaugă 1,02 lăptari, cu 170 ore/lună şi cu 17.647 lei/oră Exemplu pentru 3000 l/vacă = 1,25 x 8 ore x 17.647 = 176.470.

Principiul proporţionalităţii presupune asigurarea unui raport corespunzător între obiectele muncii şi mijloacele de muncă, între obiectele muncii, mijloacele de muncă şi numărul de muncitori. De exemplu, este necesară o strictă proporţionalitate între suprafaţa de teren şi cantităţile totale de sămânţă, de îngrăşăminte; între numărul de combine care recoltează şi cantitatea de motorină la culturile furajere; între numărul de vaci, numărul de adăposturi şi numărul de îngrijitori dintr-un grajd; între numărul de scroafe care se însămânţează şi cantitatea de material seminal, între numărul de animale şi cantitatea de furaje, între numărul de oi şi mioare şi cel de berbeci etc. Principiul sincronizării are în vedere, asigurarea realizării operaţiilor care trebuie să se desfăşoare concomitent (mulsul şi consumarea de concentrate la vaci, depopularea halelor de păsări şi transportul păsărilor). Principiul ritmicităţii presupune realizarea aceluiaşi ritm de lucru în executarea unor procese de muncă sau operaţii ce se intercondiţionează pe flux tehnologic, ritmul de lucru fiind determinat de maşina sau executantul care efectuează operaţia de bază. Astfel, în procesul de tundere a oilor ritmul de lucru al tunzătorilor determină ritmul de introducere a

86

animalelor în spaţiul de tuns, de cântărire a animalelor înainte şi după tundere, de evacuarea animalelor tunse. În cultura furajelor, de exemplu, la procesul de recoltare a porumbului pentru însilozare, ritmul de recoltare al maşinilor determină ritmul de transport al masei verzi, cântărirea remorcilor, descărcarea la siloz, uniformizarea şi tasarea masei verzi. Principiul deplasării minime cere ca în organizarea locurilor de muncă să se urmărească micşorarea distanţelor de deplasare a animalelor, uneltelor, maşinilor şi oamenilor. De exemplu, în repartizarea suprafeţelor de bază furajeră, în amplasarea silozurilor, fânarelor de vară, a adăposturilor diferitelor categorii de animale este necesar a se ţine cont de acest principiu. Principiul continuităţii presupune realizarea desfăşurării în flux continuu a operaţiilor unui proces de muncă şi a tuturor activităţilor programate pentru o zi de muncă, conform cerinţelor tehnologice şi biologice ale animalelor şi a unui ritm raţional de muncă şi odihnă. Aplicarea acestui principiu depinde de realizarea celorlalte principii şi de respectarea unor etape în organizarea muncii. Nerealizarea principiului continuităţii crează “timpi morţi”, neproductivi care determină scăderea producţiei animalelor, neutilizarea economică a maşinilor şi oamenilor, prelungirea duratei de executare a proceselor de producţie peste perioada optimă, deprecierea calităţii produselor, cheltuieli suplimentare, diminuarea veniturilor. Organizarea formaţiilor de lucru. Printr-o formaţie de lucru se înţelege un anumit număr de lucrători care desfăşoară activităţi specifice, cooperând în realizarea unui produs sau efectuarea unor lucrări. O formaţie (denumită şi “echipă”) este definită prin următoarele elemente: felul, mărimea, durata şi conducerea. Echipele pot fi simple sau specializate, alcătuite numai din îngrijitorii de bază ai unei categorii de animale sau din muncitorii ce execută aceleaşi lucrări (echipă de preparare a furajelor sau a soluţiilor de erbicidare, echipa de tunzători sau echipa care execută acţiuni sanitar-veterinare). Echipele mixte sau complexe sunt cele care sunt formate din categorii diferite de personal care lucrează în cadrul tehnologiei respective. De exemplu, ea poate fi formată din îngrijitori de bază şi unii muncitori din cei de deservire (supraveghetorii de noapte, muncitorii care prepară şi aduc furajele la grajd). În cadrul acestui fel de echipe se măreşte cooperarea şi responsabilitatea fiecăruia în respectarea sarcinilor şi încadrarea într-un flux tehnologic. Mărimea echipelor este variabilă, fiind influenţată de nivelul de mecanizare a lucrărilor, natura activităţilor, gradul de dispersare a adăposturilor, mărimea unităţilor zootehnice, capacitatea managerială a conducătorului echipei etc. Conducerea echipei este încredinţată unei persoane din cadrul formaţiei care întruneşte aptitudinile necesare, având autoritate şi competenţă. Aceasta are obligaţia de a asigura cele necesare echipei, îndrumă pe membrii ei, ţine evidenţa acestora, evidenţa muncii şi a rezultatelor, colaborând cu managerul. Durata, pentru care funcţionează o echipă în creşterea animalelor, este recomandat să fie minim de un an pentru a preveni stressul cauzat animalelor prin schimbarea personalului, iar în producţia vegetală pe perioada unei campanii. Orice formaţie de lucru trebuie să aibă asigurate mijloacele necesare desfăşurării activităţilor (animale, adăposturi, utilaje, materiale etc.), să li se precizeze foarte concret sarcinile pe ansamblu şi individual, sistemul de salarizare.

87

De mare importanţă în organizarea muncii este asigurarea unei cooperări corespunzătoare în muncă. Indiferent de locul de muncă, organizarea activităţilor în creşterea animalelor trebuie să urmărească asigurarea unor condiţii cât mai confortabile de muncă pentru om, fără pericole de accidentare, în interdependenţă cu cele necesare pentru animale. Protecţia muncii Dintre măsurile comune, indiferent de specia sau categoria de animale, se evidenţiază următoarele:

1. La amplasarea adăposturilor de animale şi păsări să se respecte distanţele de protecţie sanitară recomandate faţă de locuinţele oamenilor, cantine, birouri, pentru a preveni transmiterea bolilor şi a evita mirosul produs de bălegar.

2. Efectuarea instructajelor de protecţia muncii legate de abordarea şi contenţia animalelor, instruirea asupra modului de transmitere a bolilor infecţioase, virotice şi parazitare de la animale şi asupra principalelor lor caracteristici.

3. Purtarea de halate şi echipamente speciale. 4. Existenţa, organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a camerelor-filtru. 5. Asigurarea unui microclimat corespunzător (umiditate, temperatură, concentraţie

gaze, praf) nu numai pentru animale şi păsări, ci şi pentru om prin: funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor speciale, evacuarea permanentă a dejecţiilor şi a animalelor moarte, repararea uşilor şi ferestrelor.

6. Interzicerea venirii în stare de ebrietate, a consumării băuturilor alcoolice şi a alimentelor în timpul lucrului.

7. Iluminarea corespunzătoare a spaţiilor de lucru. 8. Luarea tuturor măsurilor pentru evitarea pericolelor de accidentare la lucrările

executate cu mijloace mecanice. 9. Interzicerea accesului persoanelor străine şi al copiilor în adăposturile şi

padocurile de animale. 10. Efectuarea controlului medical periodic al oamenilor şi respectarea vaccinărilor. 11. Amenajarea pentru îngrijitori a unor locuri speciale pentru odihnă şi servirea

meselor, cu: instalaţii de spălare a mâinilor, recipiente cu soluţii dezinfectante, trusă medicală de prim ajutor.

12. Utilizarea în mod raţional a pauzelor şi orelor de odihnă. 13. Executarea sistematică a acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în

adăposturi , folosind echipamentul de protecţie specific. 14. Stabilirea unor norme corespunzătoare de muncă pentru ca personalul să lucreze

cu intensitate şi ritm normal. 15. Precizarea unui program zilnic de lucru care să aibă în vedere aplicarea

corespunzătoare a tehnologiilor de creştere a animalelor, pauze corespunzătoare pentru odihna şi servirea meselor de către lucrători, folosirea integrală a timpului de lucru realizând astfel şi un nivel ridicat al productivităţii muncii.

16. Întrucât camerele-filtru reprezintă o componentă obligatorie a oricărei unităţi zootehnice, organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a acestora împiedică transmiterea de boli la animale şi oameni (pestă, febră aftoasă, pseudoturbare etc). În aceste camere-filtru se asigură dezbrăcarea echipamentului cu care personalul a venit la lucru (inclusiv tehnicienii, inginerii zootehnişti şi medicii

88

veterinari), îmbrăcarea echipamentului de lucru la începutul programului şi efectuarea acestor operaţii în sens invers la sfârşitul programului. Aceste camere-filtru trebuie dotate cu baie sau duş (utilizate la terminarea programului), cu grătare speciale care conţin substanţe dezinfectante ca: var cloros, sodă caustică în concentraţie de 3 % sau alte substanţe .

În acelaşi scop, la intrarea în fiecare adăpost de animale trebuie amplasate dezinfectoare pentru picioare, iar la intrarea în unitatea zootehnică un dezinfector tip şanţ, prin care în mod obligatoriu trebuie să treacă orice mijloc de transport care intră sau iese.

89

ANEXA 1

Date utile pentru organizarea activităţii de reproducţie

Căldurile: Durata gestaţiei - zile Nr.femele/repro-ducător mascul

la montă Specia Sexul

Apariţia maturităţii sexuale (luni)

Vârsta optimă pentru

reproducţie luni

Durata vieţii

sexuale ani Apar după

fătare - zile Durata

medie - oreSe repetă după - zile

Moment optim pt.

însămânţare după apariţia căldurilor ore Medie Minim Maxim Tânăr Adult

Taur 8-12 18-24 8-9 - - - - - - - 30-40 70-80 Tau- rine Vacă 8-12 16-22 12-15 21-56 12-36 18-25 12-24 285 270 290 - -

Berbec 7-8 18-30 6-7 - - - - - - - 20-30 30-40 Ovine Oaie 7-8 12-18 7-8 40-55 24-36 16-17 I-a zi 150 140 160 - -

Vier 5-8 8-10 5-6 - - - - - - - 15-20 25-35 Porcine

Scroafă 5-8 8-10 4-5 8-15 48-72 19-23 II-a zi 115 104 126 - -

Armăsar 15-18 24-36 16 - - - - - - - 30-40 60-70 Caba-line Iapă 15-18 36-48 18 5-11 2-8 zile 15- 1 1 II-a zi; IV-a zi

VI-a zi

336 310 360 - -

90

ANEXA 2 Planul de hrănire al tineretului taurin

Categoria de tineret Specificare UM

0-3 luni 3-6 luni 6-12 luni 12-18 luni Colostru 1 40 - - - Lapte integral 1 180 - - - Lapte smântânit 1 180 - - - Furaje combinate

Kg Discreţie 136 - -

Fân Kg Discreţie 90 180 180 Grosiere Kg - - 234 234 Suculente Kg - 225 450 720 Siloz de ştiuleţi Kg - - 234 234 Masă verde Kg - 225 1.710 2.160 Sare Kg - 2 3 4 Apă 1 Discreţie 9,36 4.500 5.400

Greutatea medie la naştere şi sporul mediu prevăzut a se realiza pe luni, pe perioade de creştere şi pe rase de către tineretul taurin mascul şi femel,

pentru a intra în timp în pocesul de reproducţie şi producţie

Sporul de creştere lunară în kg Greutatea totală la vârsta de

Rasa Sexul

Greuta-tea la

naştere kg

0-6 luni

6-12 luni

12-18 luni

18-24 luni

18 luni (kg)

24 luni (kg)

M 40 25 27 25 20 432 622 Bălţată româ-nească

F 38 23 22 19 15 384 512

M 36 24 26 24 18 432 588 Brună F 34 22 21 16 11 356 454 M 35 24 25 23 16 421 563 Pînzgau F 33 21 21 16 12 349 453 M 35 24 25 23 16 421 563 Roşie de

lapte F 33 21 20 15 11 349 435 M 38 24 26 25 18 438 596 Roşie

daneză F 36 21 23 17 15 368 464 M 38 24 26 25 18 438 596 Holstein F 36 21 23 17 15 368 464 M 26 23 23 16 11 366 364 Jersey F 25 18 19 12 8,5 295 370

Sursa: Georgescu Gheorghe – Tratat de creştere a animalelor

91

ANEXA 3 Raţie pentru o vacă de lapte cu 15 l lapte/zi şi 600 kg greutate corporală

sezonul de vară

Nutreţul kg brut S U k g UN UNL PDIN PDIE USL P Ca Golomăţ m. v. 40,00 6,60 6,8 6,4 495 554 7,0 19,8 36,3 Lucerna m.v. 30,00 5,70 4,8 43 635 482 5,7 17,0 93,6 Porumb boabe 1,57 1,35 1,9 1,8 111 162 - 4,7 6,4 Fosfat dicalcic 0,06 0,06 - - - - - 11,0 14,2 Asigurat - 13,6 13,5 12,7 1241 1198 - 52,7 144,5 Necesar - 15,8 13,95 12,7 1115 1115 15,9 50,5 88,5 Asig./Nec. (%) - (85) (97) 100 111 107 - 100 163

Analiza raţiei: Structura raţiei: RN= 1/5,9 suculente 71,60% R proteină/energie = 86,41 g PDI/UN concentrate 28,40% R proteină/SU = 89,74 g PDI/kg SU R UN/SU = l ,03 UN/kg SU

Raţie pentru o vacă de lapte cu 20 l lapte/zi şi 600 kg greutate corporală sezonul de vară

Nutreţul kg brut S U k g UN UNL PDIN PDIE USL P Ca

Golomăţ m. v. 40,00 6,60 6,8 6,4 495 554 7,0 19,8 36,3 Lucerna m.v. 30,00 5,70 4,8 4,5 635 482 5,7 17,0 93,6 Porumb boabe 3,82 3,29 4,6 4,6 270 392 - 11,5 1,0 Fosfat dicalcic 0,07 0,07 - - - - - 12,7 16,5 Asigurat - 15,6 16,2 15,5 1400 1430 - 61,0 147,0 Necesar - 18,16 16,4 15,2 13-55 1355 16,5 61,0 106,0 Asig./Nec. (%) - (86) (99) 102 103 106 - 100 139

Analiza raţiei: Structura raţiei: RN= 1/5,9 suculente 71,60% R proteină/energie = 86,41 g PDI/UN concentrate 28,40% R proteină/SU = 89,74 g PDI/kg SU R UN/SU = l ,03 UN/kg SU

Sursa: Georgescu Gheorghe – Alimentaţia vacilor şi bivoliţelor, Ed. Ceres, Bucureşti, 2003

92

ANEXA 4 Raţie optimizată pentru o vacă de lapte având greutatea corporală de 500 kg

şi o producţie zilnică de 25 l lapte, pentru sezonul de iarnă

Nr. crt. Necesarul 17,5 1800 1800 87,5 37,5 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Furajul/Parametrul Cantit. UNL PDIE PDIN Ca P SU 1 Siloz de porumb 15 4,35 300 240 52,5 37,5 4,5 2 Fân de lucernă 7 4,41 -560 665 91 17,5 9,95 3 Fân de graminee 3,123 2,155 196,7 137,4 14,05 7,807 2,654 4 Porumb boabe 4 4,84 412 284 1,6 12,8 3,44 5 Orz 1 1,07 87 69 0,6 3,00 0,865 6 Şrot soia 0,692 0,754 145,3 209,6 2,352 4,842 0,603 7 Şrot floarea soarelui 1 0,65 99 195 3,90 5,7 0,896

Asigurat 18,20 1.800 1.800 166 89,1 18,9 Structura: suculente 23,90%, fibroase 36,00%, concentrate 40,10%. Analiza raţiei: raportul nutritiv 1,00/5,102, raportul proteină/energie 98,58/1,00.

Raţie optimizată pentru o vacă de lapte având greutatea corporală de 500 kg

şi o producţie zilnică de 15 l lapte, pentru sezonul de iarnă

Nr. crt Necesarul 12,5 1200 1200 65 36

1 2 3 4 5 6 7 8 9 Furajul/Parametrul Cantit. UNL PDIE PDIN Ca P SU

1 Siloz de porumb 15,00 4,35 300 240 52,5 37,5 4,5 2 Fân de lucernă 4,023 2,535 321,9 382,2 52,3 10,06 3,42 3 Fân de graminee 3,8 2,622 239,4 167,2 17,1 9,5 3',23 4 Porumb boabe 1,377 1,667 41,9 97,79 0,551 4,408 1,1855 Orz 0,3 0,321 26,1 20,70 0,18 0,90 0,266 Şrot soia 0,4 0,436 0,8,4 121,2 1,36 2,80 0,349 7 Şrot floarea

soarelui 0,87 0,57 86,75 170,9 3,418 4,995 0,785 Asigurat 12,5 1200 1200 127,4 70,16 13,72 Structura: suculente 34,80%, fibroase 41,25%, concentrate 23,95%. Analiza raţiei: raportul nutritiv l,'0/5,2, raportul proteină/energie 96,00/1,00, încărcătura proteică 89,09, concentraţia energetică 0,928, raportul Ca/P 1,816/1,00. Sursa: Georgescu Gheorghe – Alimentaţia vacilor şi bivoliţelor, Ed. Ceres, Bucureşti, 2003

93

ANEXA 5

Caracteristici ale diverselor rase de porcine

Marele alb Landrace Duroc

Linia sintetică - 345 Periş

Marele alb

omesti Hibridul perhib

Vârsta la 100 kg ( il )

171-179 173-179 171-179 174-181 150-160 180-182 Greutate purcei la 2 1 zile (kg)

5-5,2 5,4-5,6 5,8-6 5,2-5,3 5-5,6 -

Sporul mediu zilnic grame

565-595 558-588 550-560 557-570 570-580 550-555

Consumul specific kg/kg

3,5-3,8 2,8-3 3-4 3-3,4 3,0-3,4 3,2-3,4

Randament carcasa 77-78 176-77 70-71 73-74 74-75 75-76 Prolificitate 10-12 10-11 9-10 10-11 9-11 10-11

Sursa: Dinu Ion şi colab. – Tratat de creştere a suinelor, Ed. Coral Sanivet, 2002

Modele de amestecuri de concentrate „de fermă" pentru hrana vierilor de reproducţie

Felul furajului Reţeta I Reţeta II

Ovâz măcinat Porumb măcinat Orz măcinat Tărâţe de grâu Şrot de soia Concentrat PVM

35% 24% 23%

- 10% 8%

30% 20% 20% 14% 8% 8%

Sursa: Dinu Ion şi colab. – Tratat de creştere a suinelor, Ed. Coral Sanivet, 2002

94

ANEXA 6

Modele de amestecuri furajere concentrate pentru hrănirea porcilor la îngrăşat

Pentru porci de la 30-50 kg Pentru porci 50-120 kg

amestec în % amestec în % Sortimentul de

concentrate Tip 1 Tip 2 Tip 3 Tip 1 Tip 2 Tip 3

Porumb măcinat / orz măcinat Orz măcinat Ovăz măcinat Şrot de floarea-soarelui Tărâte de grâu

20 20 15 20 25

1,8 15 15 25 17

15 25 20 15 25

10 40 25 15 15

23 30 25 10 12

40 10 20 15 15

Total 100 100 100 100 100 100

Necesarul de nutreţuri pentru un an de zile la scroafele de reproducţie

Scroafe

Sistemul de hrănire Nutreţul

Perioada de repaus şi

prima parte a gestaţiei - 225 zile

Perioada de gestaţie a doua plus

perioada de alaptare

Total scroafe -365 zile Vieri –

365 zile

Sistemul I Masă verde Concentrate

750 420

. 460

750 880

300 1.150

Sistemul II Cartofi Concentrate

930 280

- 460

930 740

500 1,000

Sistemul III Rădăcinoase Concentrate

1.250 340

. 460

1250 800

500 1.000

95

ANEXA 7

„Amestec de fermă" concentrat pentru scroafe gestante

Perioada Sortimentul de furaj

de păşunat de stabutaţie - uruială de orz - uruială de porumb - uruială de ovăz - tarate de grâu - concentrate PVM

35% 25% 30% 10%

30% 25% 20% 15%

Total 100 100

Modele de „amestecuri furajere de fermă" pentru purcei de 2-4 luni

Specificare Tipul 1 Tipul 2 Tipul 3

Uruială de orz 50% 50% 20% Uruială de porumb 30% 36% X Uruială de ovăz. x x 19%Uruială de mazăre x 4% X Târâte de grâu 5% x X Cartofi fierţi x x 50% Concentrat PVM 15% 10% 11%Lapte smântânit x 2 litri 2 litri

Total 100 100 100

Modele de amestecuri de nutreţuri concentrate pentru porcinele puse la îngrăşat

Modelul de reţetă Grupa de greutate. Grupa de greutate Grupa de greutate

25 - 50 kg 50 - 90 kg 90 - 120kg Felul furajului

1 2 3 1 2 3 1 2

Porumb 55,0 55,0 20,0 60,0 60,0 20,0 75,0 75,0 Orz 10,0 11,0 50,0 10,0 12,0 55,0 - 10,0 Tărâte de grâu 15,0 13,0 11,0 15,0 13,0 10,0 12,0 6,0 Şrot de floarea-soarelui 15,0 10,0 6,0 7,0 8,0 5,5 7,0 6,0 Şrot de soia 4,0 5,0 6,5 3,0 3,0 3,0 3,0 - Făină de peşte 1,0 - 2,0 1,0 1,0 1,5 - - Drojdie furajeră 2,0 2,0 1,5 1,0 - 1,0 - - Făină de lucernă - 1,0 - - - - - - Făină de oase 1,0 - 0.5 0,4 - 0,4 0,3 - Carbonat de calciu 0,5 1,3 1,0 1,0 1,4 1,0 1,0 1,3 Sare de bucătărie 1,0 0,5 0,5 0,6 0,6 0,6 0,7 0,7 Super nuclee pt porci carne 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Sursa: Dinu Ion şi colab. – Tratat de creştere a suinelor, Ed. Coral Sanivet, 2002

96

ANEXA 8 RAŢII PENTRU PĂSĂRI

Amestec raţie pentru găini din rasele de carne producătoare de ouă pentru

incubat

Amestec raţie pentru găini din rasele uşoare producătoare de ouă pentru

incubat

Felul furajului % Felul furajului %

Porumb 45 Porumb 45 Orz 10 Orz 5 Ovăz 10 Ovăz 5 Mazăre 10 Mazăre 15 Târâte de grâu 5 Tarate de grâu 5 Şroturi floarea soarelui 10 Şroturi floarea soarelui 15 Făină de carne 3 Făină de carne 3 Făină de lucerna 4 Făină de lucerna 4 Sare de bucătărie 1 Făină de oase 2 Făină de oase 2 Sare de bucătărie 1

Total 100 Total 100

Amestec raţie pentru găini producătoare de ouă pentru consum

Felul furajului %

Porumb 55 Orz 10 Ovăz 6 Tărâte de grâu 10

Şroturi floarea soarelui 10 Făină de carne 3 Făină de lucernă 4 Sare de bucătărie 1 Făină de oase 1

Total 100

Sursa: Văcaru Opriş I. şi colab. – Tratat de avicultură, Vol. 1 şi 2, Ed. Ceres, Bucureşti, 2002

97

ANEXA 9

Model de raţie furajeră, preparată în fermă, pentru creşterea şi îngrăşarea puilor de carne - grame/zi/cap

Vârsta în zile Sortimentul de furaj

1-6 7-20 21-40 41-60 61-90 Uruieli de porumb şi orz în 5 10 25 30 32 părţi egale Grăunţe zdrobite de porumb şi - - 5 15 25 orz în părţi egale Tărâte de grâu - 1 2 3 4 Şroturi oleaginoase - 0,5 - 3 - Făină de carne 3 0,5 2 2 3Brânză sau ouă fierte 2 5 - . - Cartofi fierţi - - 8 16 20 Săruri minerale (oase, scoici) - 0,5 1 1,5 2 Nutreţ verde sau morcovi 1 5 10 15 20 Total grame/zi/cap 8 22,5 53 85,5 106

Programul de furajare, indicii de spor în greutate şi consumul specific la puii crescuţi pentru producţia de carne

Spor în greutate Total consum de furaje - grame -

Consum specific kg furaj/kg spor Vârsta în

săptămâni pe săp-tămână; cumulat pe săp-

tămână cumulat pe săp-tămână cumulat

1 2

60 100

100 200

100 240

100 310

1,43 2,10

1,43 1,93

3 4

150 180

350 530

340 420

650 1.070

2,25 2,33

2,10 2,18

5 6 7

200 220 250

730 950

1.200

550 630 750

1.620 2.250 3.000

2,65 2,86 3,00

2,35 2,47 2,60

8 250 1.450 810 3.810 3,22 2,70

Sursa: Văcaru Opriş I. şi colab. – Tratat de avicultură, Vol. 1 şi 2, Ed. Ceres, Bucureşti, 2002

98

ANEXA 10

RAŢII OVINE I. RAŢII BERBECI (80 kg greutate vie)

Perioada de repaus sexual:

1. Raţie pentru

perioada de păşunat 2. Raţie pe perioada de

stabulaţie - 8,5 kg masă verde - 0,5 kg paie ovăz

- 1,3 kg fân lucernă - 1,0 kg siloz porumb - 1,0 sfeclă furajeră - 1,0 kg paie ovăz

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar 3,2 1,5 187,5 Aport raţii S.U. (kg) UNL PDIN PDIE Păşunat 2,2 1,90 182 200 Stabulaţie 2,4 1,57 183 180

Perioada de pregătire pentru montă

1. Raţie pentru

perioada de păşunat 2. Raţie pe perioada de

stabulaţie - 5,0 kg masă verde -1,0 kg morcovi -1,0 kg fân lucernă - 0,5 amestec fermă - 0,2 kg porumb -0,3 kg ovăz

- 2,0 kg fân lucernă -1,0 kg morcovi - 1,0 kg siloz porumb - 0,60 kg amestec fermă - 0,3 kg porumb - 0,3 kg ovăz

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar 3,2 2,2 250 Aport raţii S.U. (kg) UNL PDIN PDIE Păşunat 2,5 2,4 249 245 Stabulaţie 2,6 2,4 273 250

Sursa: Taftă Vasile – Tehnica evaluării performanţelor productive la ovine, Ed. Ceres, Bucureşti, 1998

99

ANEXA 11 II. RAŢII OI MAME (50 kg greutate vie)

Primele 3 luni de gestaţie

1. Raţie pentru perioada de păşunat

2. Raţie pe perioada de stabulaţie

- 6,5 kg masă verde - 0,5 kg paie ovăz

- 0,7 kg fân lucernă - 0,5 kg siloz porumb - 1,0 paie de ovăz - 1,0 kg paie ovăz

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar

1,8 0,90 94 Aport raţii S.U. (kg) UNL PDIN PDIE Păşunat 1,30 1,15 110 115 Stabulaţie 1,58 0,90 104,6 109,2

Ultimele 2 luni de gestaţie

Raţie Raţie - Fân lucernă 1,1 kg -Paie ovăz 0,5 kg -Sfeclă furajeră 0,8 kg

- Porumb – 0,1 kg - Ovăz –0,1 kg - Grâu –0,1 kg

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar 1,7 1,23 128

Aport raţie S.U. (kg) 1,74

UNL 1,35

PDIN 157

PDIE 150

Primele 2 luni de lactaţie

Raţie A doua parte a lactaţiei

Raţie - 2,0 kg porumb siloz - 1,0 kg sfeclă furajeră - 1,2 kg fân lucernă - 0,5 kg paie ovăz - 0,3 kg amestec fermă - 0,2 kg porumb - 0,1 kg ovăz

- 6,5 kg masă verde

Necesar S.U. (kg) UNL PDI (g)

Primele 2 luni A doua parte a lactaţiei

2,0 1,8

1,7 1,15

178 94

Aport raţie S.U. (kg) UNL PDIN PDIE Primele 2 luni A doua parte a lactaţiei

2,1 1,3

1,76 1,15

186 110

193 115

Sursa: Taftă Vasile – Tehnica evaluării performanţelor productive la ovine, Ed. Ceres, Bucureşti, 1998

100

ANEXA 12 III RAŢII TINERET MASCUL OVIN (50 kg; spor 100 gr/zi)

1. Raţie pentru

perioada de stabulaţie 2. Raţie pentru perioada de

păşunat - 1,0 kg fân lucernă - 0,5 kg paie ovăz - 1,0 kg porumb siloz - 0,5 kg furajeră - 0,25kg amestec fermă - 0,1 kg porumb - 0,05 kg grâu - 0,1 kg ovăz

- 6,0 masă verde (amestec format din lolium perene, dactylis glomerata + trifolium repens) - 0,25 kg amestec fermă - 0,15 kg ovăz - 0,10 kg şrot floarea soarelui

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar 1,7 1,25 156

Aport raţii S.U. (kg) UNL PDIN PDIE Păşunat 1,50 1,48 153 150 Stabulaţie 1,80 1,40 153 151

IV. RAŢII – TINERET FEMEL OVIN (40 kg; spor 100 g/zi)

1. Raţie pentru perioada de păşunat

2. Raţie pe perioada de stabulaţie

- 5,0 kg masă verde - 0,25 amestec fermă - 0,10 kg ovăz - 0,15 şrot floarea soarelui

- 1,3 kg fân lucernă - 1,2 kg siloz porumb - 0,5 kg sfeclă furajeră

S.U. (kg) UNL PDI (g) Necesar 1,4 1,10

Aport raţii S.U. (kg) UNL137 PDIN PDIE Păşunat 1,30 1,26 141 130 Stabulaţie 1,50 1,22 157 133

Sursa: Taftă Vasile – Tehnica evaluării performanţelor productive la ovine, Ed. Ceres, Bucureşti, 1998

101

ANEXA 13

PRINCIPALELE ÎNSUŞIRI ALE LÂNII, RASELOR ŞI VARIETĂŢILOR DE OI DIN ŢARĂ

Fibrele de lână Şuviţa

Rasa Fineţea în

microni

Nr. de ondu-laţii pe

cm

Lungi-mea în

cm

Rezis-tenţa în g/cm

Exten- si-

bilitate %

Forma 4 Aspectul exterior

Aspectul interior

Merinos transilvănean.

23,5 5-8 4,5-9,0 8,48

39,42 Prismatică Pătrat conopidă

Ondulaţii strânse

Merinos de Palas

22 6 5,5-l0 8,34 - Prismatică Pătrat : conopidă

Ondulaţii strânse

Spancă ameliorată

29 4-6 5-10 11*87 43,55 Prismatică Cuirasa râuri

Ondulaţii largi

Tigaie selecţionată

32,24 3-5 7-11 16,57 42,05 Prismatică Râuri Voalat

Stogoşă 40,0 2-3 10-16 - - Conică Stufos Împâslit Fibre subţiri

27,64 2-3 19,98 41,60 Ţurcana Fibre

groase 64,20 1

13-36 77,45 55,85

Conică

Ascuţit tirbuşon

Împâslit

Fibre subţiri 29.12 2-3 - -

Karakul Fibre

groase 65,75 1

6.27 - -

Conică

Ascuţit tirbuşon

Împâslit

Sursa: Taftă Vasile – Tehnica evaluării performanţelor productive la ovine, Ed. Ceres, Bucureşti, 1998

102

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu I şi colab – Managementul exploataţiilor agricole, Editura Ceres, 2001 2. Bergeron, Pierre G. – La gestion moderne: une vision globale et integrée, Gaeton

Morion, editeur, 1997 3. Bogdan Al. şi colab. – Fertilitatea, natalitatea şi prolificitatea în zootehnie – vol. 1 şi 2,

Editura Dacia, Cluj, 1982 4. Dinu I., Oancea Margareta şi colab. – Suinicultură – Tratat de creştere a suinelor. Editura

Coral Sanivet, 2002 5. Foglierini Carneiro I. – Organisation et gestion des entreprises; La conception moderne

de management, Imprimerie Art Graphiques du Perche, 1995 6. Georgescu Gh., Curelaru Niculina, Oancea Margareta, Corelaru P. – Cartea fermierului –

Creşterea taurinelor, Editura Ceres, Bucureşti, 1983 7. Nicolescu O. şi colab. – Management. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992 8. Oancea Margareta – Ergonomia în agricultură, Editura Ceres, Bucureşti, 1995 9. Oancea Margareta – Managementul modern în unităţile agricole, Editura Ceres,

Bucureşti, 2003 10. Taftă V., Vintilă I., Zamfirescu Stela – Producţia, ameliorarea şi reproducţia la ovine –

Tratat, Editura Ceres, Bucureşti, 1998 11. Văcaru – Opriş I. şi colab. – Tratat de avicultură - vol. 1 şi 2, Editura Ceres, Bucureşti,

2002 12. * * * - Legea protecţiei mediului nr. 137/1995