POVEȘTI LA GURA SOBEI- SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ALE

BUNICILOR

“Bunicul meu obișnuiește să îmi povestească cât mai multe lucruri din

copilăria sa, teleportându-se înapoi în timp și retrăind toate momentele frumoase,

pe care le petrecea în fiecare an,odată cu sărbătorile de iarnă.

Diminețile acestuia de Crăciun începeau cu foșnetul bunicii sale în fața

sobei în care îndesa lemne înainte de-a se fi luminat de ziuă. Începeau cu jocul

flăcărilor pe pereți, cu mirosul de cald și iarnă împreună. Începeau cu agitația

pentru pregătirea mesei festive. Se făceau atâtea drumuri pe ușa ce despărțea cele

două cămăruțe în care obișnuia să stea, încât era nevoie ca un coș cu lemne să fie

mereu plin, în așteptare. Apoi urmau drumurile în care se aduceau bucatele. Multe

dintre felurile de mâncare erau pregătite cu zile întregi înainte, altele se făceau

atunci pe loc.”

SUPERSTIȚII ȘI OBICEIURI POPULARE DE CRĂCIUN DE

PE VREMEA BUNICILOR

„Cu mulți ani în urmă, cele mai răspândite şi mai fastuoase obiceiuri

populare erau cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea

Anului Nou. Deşi puţine dintre acestea se mai păstrează astăzi, este foarte

interesant de văzut în ce credeau bunicii şi străbunicii noştri şi cum sărbătoreau ei

unele dintre cele mai importante evenimente din an.

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe

lângă colindele propriu-zise – cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova,

vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii,

căluşerii) – şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în

credinţe şi mituri străvechi sau creştine.”

Eleva: Andreea Maria Furtuna, clasa a- VIII-a

ȘEZĂTOAREA LA ROMÂNI PE VREMURI

“Pe vremuri, când zilele deveneau mai scurte, iar nopțile mai lungi, lumea

se aduna seara la câte o casă și lucrau. Unele femei torceau, altele faceau ghem,

altele tricotau iar altele coseau ii frumoase pe care le îmbrăcau la zi de

sarbatoare. Gazdele făceau gogoși pentru cei care le treceau pragul. La aceste

șezători (așa se numeau) se adunau și fete și flăcăi, care începeau să spună

ghicitori, snoave și zicători. Tot la aceste șezători era nelipsit și cântecul. Se cânta

la diferite instrumente și din gură. Tot în acest timp se mai făceau și clăci. Se

adunau mai mulți la un loc și despănușau porumb, curățau porumb sau diferite

alte treburi Așa era o dinioară la țară. Așa se distrau fetele și flăcăi, îmbinând

utilul cu plăcutul.”

Sezatoare intr-un sat din Judetul Buzau

Elev: Popescu Luca Darius, clasa a V a

OBICEIURI PRIN OCHI DE COPILMersul la colindat,cu plugușorul sau cu sorcova erau cele mai frumoase

lucruri făcute de bunicii noștri .

Ei primeau pe urma colindatul câte o nuca, o prăjitură, chec pentru ca strămoși noștri nu aveau o varietate asa de mare de dulciuri ca noi care avem dulciuri de la Kinder și mai știu eu ce ,,branduri „.

Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar, care se practică și azi, de obicei în Moldova. În ajunul Anului Nou, iar, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din patru până la douăzeci de flăcăi sau bărbați însurați de curând, pleacă din casă în casă să ureze cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se spune în Moldova. Cu Plugușorul urează astăzi și copiii.

Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie.Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore.

Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei.

Sorcovitul poate fi și prilej de blesteme.

În ziua de azi și eu pot zice că îmi plac extrem de mult datinile și obiceiurile de Crăciun pentru că am acumulat 3 ani de colindat la Muzeul Satului Dimitrie Gusti , pe la Buzău și prin alte locuri! Anul trecut am avut ocazia chiar ocazia în formația Plugului.

Argăseală Ștefan, clasa a V-a

CRĂCIUNUL PENTRU BUNICII NOSTRI

Pentru ei, Crăciunul era cea mai fericită perioadă din an, pentru

că puteau merge cu colindul, plugul si sorcova.Ei nu primeau tot felul

de dulciuri, primeau covrigi, portocale, uneori și bani. Ei erau fericiți

cu tot ce primeau de Crăciun.

Porneau cu colindul, plugul și sorcova de dimineață.Mergeau în

grupuri foarte mari. Tradițiile aveau un farmec aparte datorat, poate,

cadourilor ascunse în diferite locuri.

Bradul împodobit cu tot felul de luminițe și globulețe era cea mai

mare bucurie pentru ei.Așteptau cu drag sărbătorile mai ales întâlnira

cu rudele.

Totul era frumos de Crăciun!

STRIGATURĂ

Bădișor cu părul creț

Bădișor cu părul creț

Ce te ții așa măreț?

Numa * dealul de l-oi trece

Oi găsi ca tine zece!

Petriceanu Eduard Gabriel, clasa a V-a

LEGENDA LUI MOS CRACIUN

“Moș Crăciun este sufletul sărbătorilor de iarna. Mulți îl cunosc dar nu ii

cunosc Legenda. Acesta are mai multe legende dar eu o sa o zic doar pe cea mai

cunoscuta și frumoasa.

Moșul era un om rău și Maica Domnului l-a prefăcut într-un om bun. Și

povestea începe de aici: Maica Domnului era pe cale sa îl nască pe Iisus și

aceasta veni la Betleem. A bătut la o ușă sa ii adăpostească, în casa aceea trăia

Moș Ajun si era sărac, de aceea a refuzat-o și le-a zis sa merga la fratele lui Moș

Crăciun ca el este bogat.

Aceasta asa a făcut și s-a dus la casa lui Moș Crăciun, le-a răspuns soția lui

și i-a primit, dar nu a putut sa o lase sa nască în casa ei pentru ca Moș Crăciun

era un om rău, de aceea a trimis-o sa nască în grajdul animalelor.

Doamna Crăciun ar fi ajutat-o sa nască dar ii era frica sa nu ii taie Domnul

Crăciun mâinile, Maica Domnului ar fi putut sa ii lipească mâinile și Moș Crăciun

când ar fi văzut asta ar fi devenit,,

primul creștin” și ar fi cerut

iertare lui Dumnezeu pentru toate

păcatele lui. Iar a doua zi Moș

Crăciun și-ar fi împărțit toată

averea copiilor săraci, în fiecare

an merge cu sania trasa de reni la

copii pentru a le duce cadouri și de

atunci în colo copii îl așteaptă pe

Moș Crăciun cu lapte și fursecuri drept recunoștință pentru darurile aduse și

pentru drumul lung pe care îl străbate prin zăpadă.” Elev:

Marinescu Andrei, clasa a VI-a

“Mie, mi-a povestit bunica mea, ca la ea Crăciunul se sărbătorea tot la fel

cum se sărbătorește acum. La ea în familie avea o tradiție, de fiecare data, cei din

familie,trebuiau sa prepara un fel de mâncare, iar cea care era cea mai gustoasa

primea un cocoș cu coada verde. Ei pregăteau cozonac cu foarte multa

nuca,piftea, fagure cu crema de vanilie și lămâie, sarmale, ciorba de os afumat și

multe altele. Ciorba de os afumat, o face în fiecare, de Craciun bunica mea la fel

cum o făcea și atunci. E atât de buna și delicioasă. Mama ei făcea cele mai bune

sarmale din familie, cu foarte mult orez plus și niște ceapa călită lângă ele. În ziua

CRACIUNUL IN TRECUT

de Crăciun, bradul îl aducea Moș Gerilă, fiinca atunci nu se numea Moș Crăciun.

După ani '90, s-a schimbat numele(dupa spusele bunicii). În brad, puneau globuri

colorate și sclipicioase și beteala. Atunci, nu se decora toată casa cu decorațiuni,

dar la bunica mea da, Într-un fel în casa punea clopoței, iar la ușa principala, o

coronita făcută din crengi din brad și niște praf de scorțișoară. De Craciun,

bunicii mei și familiile lor se îmbrăcau în ie, la fel ca de Paște. Mai pe seară, se

duceau în curte, iar bunicul meu, aprindea câte o petarda și o dădea pe pământul

rece și umed. Mi-ar fi plăcut și mie sa fiu cu ei atunci. La lăsarea lunii, aprindeau

un foc și începea sa danseze pe muzica populara,în jurul focului, femeile purtau

cizme. Iar următoarele doua zile, mâncau și împărtășeau o gramada de întâmplări

din viata de zi cu zi!” Elev: Spataru Alexandra, clasa a V-a

CRĂCIUNUL ȘI TRECEREA DINTRE ANI ÎN

VREAMEA PĂRINȚILOR MEI!“Bunicii mei impodobeau bradul prntru parintii mei cu nuci imbracate in

staniol si in loc de beteala puneau lana alba ca si cum ar fi nins pe el.

Ei primeau de Craciun, dulciuri, imbracaminte iar numele mosului ce

aducea cadouri era Mos Gerila.

Trecerea dintre ani sau Anul nou pe vremea parintilor mei

era la fel deoarece si parinti lor pregateau masa cu multe gustari deosebite , doar

ca un singur lucru era diferit,se lua curentul foarte des. Unele lucruri erau la fel

ca acum dar altele cu totul diferit , dar caldura din sanul familie este mereu

acelasi si in trecut dar si in present.”

Elev: Roman Antonela, clasa a- VII-a

IARNA PE VREMEA BUNICILOR MEI

“Bunicii mei aveau o iarnă destul de grea.Pe lângă faptul că haine si

încălțări le împărțeau intre ei ,pentru ca nu aveau , nici alimente nu erau asa cum

sunt acum.Ca sa se încălzească ,aproape in fiecare zi se duceau in pădure ca sa

aduca lemne.Sincer ,chiar daca nu aveau toate condițiile necesare , erau fericiți.

Crăciunul era cel

mai așteptat. In Ajunul

Crăciunului se duceau la

colindat. Imi povestea bunica

mea, ei daca primeau un covrig

sau o bomboana era

Sfânta. Merele si perele le

pastrau si le duceau acasă

pentru a le pune in beci si a le

manca pe timpul iernii.

Când in casa se pregateau

cozonacii, bunica si cu sora

ei stateau pe langa strabunica

si se uitau aproape la orice miscare pe care o facea.

Ajunge si ziua de Craciun. Atunci bunica mea vede pentru prima data

bradul. Nu-l impodobeau ei, ci il primeau cadou cu cateva mere, nuci, pere si

covrigi. Acesta erau cadoul lor de la Mos Crăciun si sincer erau mult mai fericiti

ca acum.” Elev: Vavalug Ada Mihaela, clasa a VIII a

COLINDAT IN TRECUT

„În trecut copiii se duceau la colindat dis-de-dimineață. Cu câteva zile înainte de

Ajun aceștia făceau grupurile, repetau colindele și stabileau ora și locul plecării.

Pe atunci rar primeai bani, dar primeai: covrigi, nuci , mere ,pere și gogoși.

Gheorghiță era un copil de 9 ani care iubea să meargă cu colindul . Într-o iarnă

acesta împreună cu prietenul lui Mihăiță s-au dus să-l colinde pe Moș Gavril,

unchiul lui Mihăiță care locuia pe un deal departe de sat. Cu o noapte înainte

ninsese mult, iar din cauza zăpezii poteca a fost acoperită și cei doi prieteni s-au

rătăcit.Acestia au ajuns într-o pădure și fără să-și dea seama traista a fost ruptă

într-un colț de o creangă în care s-a agățat. Când au ajuns la Moș Gavril

Gheorghiță și-a dat seama că are traista goală.

Gheorghiță s-a supărat iar prietenul lui s-a gândit să împartă cu el

dulciurile rămase. După această întâmplare Gheorghiță a fost foarte atent cu

traista și lucrurile lui și-a povestit pățania lui tuturor copiilor din sat.”

Eleva: Toma Karina

Clasa a- VI-a

POVESTI LA GURA SOBEI

“Amintirile bunicilor sunt niste carti vechi si prafuite,care o data deschise,

ne bucura cu frumusetea si diversitatea lor ,parca vazute printr-un televizor alb-

negru.

        Mi-am intrebat bunicii despre iernile lor,si n-am sa mint,totul parea dintr-o

alta lume.Inca mai erau traditii,inca mai era familie,inca mai era libertate.Bunica

mea gatea cu iscusinta si tot ce iesea din mana ei,avea sa dispara in aceeasi zi ,si

astazi le dau dreptate celor care furau pe ascuns din preparatele pentru

sarbatoarea de Craciun.Craciunul era respectat ,fiind o sarbatoare legata de Iisus

Hristos,se tinea intreg postul.

       Singurele traditii pe care timpurile le au pastrat inca de atunci

sunt:Impodobirea bradului si colindatul din casa in casa,in urma caruia primeai

covrigi ,mere si cozonac.

    O traditie pe care bunicul meu a amintit-o in aceasta discutie erau povestile

pe care ,surprinzator,chiar le spuneau la gura sobei. Pentru ca in noaptea de Anul

Nou,unde ar trebui sa-si povesteasca intamplarile amuzante din anul pe cale sa

treaca cu familia ,nu era vreme, deoarece timpul lor era destul de incarcat,o

faceau in seara de Craciun.Totul era simplu si parca bucuria din ochii bunicilor

povestind aceste lucruri iti faceau sufletul sa doara stiind ca,noi,in zilele de azi

complicam totul atat de mult .Exista pe-atunci si povestea lui Mos Ajun,despre

care se spunea ca era frate geaman cu Mos Craciun,deoarece seamana intre ei ca

doua picaturi de apa.Bunica a adus vorba si de faimoasa legenda a lui Mos

Craciun:legenda spune ca,fara acordul sotului,Craciuneasa o primeste in gazda

pe Fecioara Maria oferindu i adapost in grajd.Afland acest lucru,Craciun se

infurie si ii taie mainile,insa Maica Domnului I le lipeste la loc. Minunea il

converteste pe Craciun la Crestinism.Dupa un joc in cinstea minunii,Craciun

imparte sfintei familii daruri:lapte,cas ,urda,smantana.Aceasta legenda exista inca

din secolul al XIX-lea.

   Avem aici si cateva versuri dintr-un colind cantat foarte des in perioada

sarbatorilor din vechii ani,numit ,,Sus in varf la noua meri”:

  Sus,in varf,la noua meri,

Oi lerului dai,lerului Doamne,

Imi ard noua lumanari.

Sus imi arde,jos imi pica.

Oi lerului dai ,lerului Doamne,

Pica noua picaturi.

Trei de mir si trei de ceara,

Oi lerului dai,lerului Doamne

Trei de apa limpejoara.

Astazi,traim vremuri grele din pacate,dar,chiar

daca traditiile au disparut din casele noastre si

povestile au disparut de la gura sobei ,ele vor

ramane vesnic in sufletele noastre!”

Eleva: Ana

Maria Milea, clasa a VIII a

IMPODOBIREA BRADULUI  

“Din batrani, stim ca se tine pana in ziua de azi traditia cu impodobirea

bradului. 

       Povestea incepe asa....In ajunul

Craciunului, taticii copiilor plecau prin

paduri pentru a gasi bradul potrivit

pentru Craciunul mult asteptat. Bradul

era punctul culminant , din motiv ce se

gasea destul de greu ,tinand cont ca toata

lumea cauta , si partea preferata a copiilor era ca mosul vine si aseaza cadourile

sub brad.   

        Ajunul Craciunului nu se incheie doar cu aducerea bradului acasa din

padure. Mamele , matusile , bunicile si copiii pregatesc cu spor bucate alese

pentru masa de sarbatoare . Cozonacii abia scosi din cuptor imprastie mirosul lor

nemaipomenit prin toata casa. Copiii, fericiti mai fura cate o mica bucatica de

cozonac pe ascuns ,chiar daca mereu sunt prinsi , totul este o bucurie . Bradul

pregatit ,intra in casa ca un imparat, pentru a fi impodobit cu tot dragul de

intreaga familie.

    Dupa terminarea tuturor si nenumaratelor treburi , toata lumea se pune la

odihna pentru a intampina ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos asa cum se cuvine

si binenteles venirea mosului, in cazul copiilor.

ELEVA:GRIGORE ANDREEA,CLASA A VIII A

STRAIELE BUNICILOR

“Pe vremea bunicilor,viața era grea.Nu exista tehnologie ca în ziua de

astăzi,iar ei comunicau prin  scrisori,sau chiar față în față când se regăseau.

Pe vremea de atunci,își câștigau existența prin  practicarea agriculturii și

creșterea animalelor. 

De aceste lucruri se ocupa bărbatul,iar femeia era casnică,stătea cu

copiii,gătea,țesea,torcea și  tricota. Seara,dupa ce ce veneau de pe

câmp,organizau șezători pentru curățarea porumbului sau  grâului cules,apoi

mergeau cu ele la moară să le macine pentru a obține mălai/făină.Creșteau și 

vindeau animale să câștige un ban pentru a-și întreține familiile. Munceau mai

mult,dar cu folos și-și  practicau hrana singuri,având o alimentație sănătoasă.

Cei care mai trăiesc și astăzi, au o pensie  muncită din agricultură și creșterea

animalelor de la Cooperativa Agricolă(C.A.P). 

Au trecut și prin vremuri grele ,mai exact prin foamete,fiind nevoiți să

mănânce coajă de copac pisată sau fărămițată.Au făcut față unor boli foarte

contagioase și grave printre care se enumeră și  Holera,Ciuma Bobonică,Gripa

Spaniolă,Scarlatină,Rujeolă ș.a. Aveau un stil de viață mai creștin, din  punct de

vedere religios,pentru că țineau post miercurea și vinerea,însemnând că în acele

zile nu  consumau alimente de origine animală.Ei nu consumau băuturi

energizante sau carbogazoase,ci doar  apă de izvor. De asemenea,înaintea

sărbătorilor pascale ,se organizau șezători importante la care  luau parte toți

oamenii satului. Iarna,se tăiau porcii,fiecare din sat fiind ajutat la rândul lui la

acest  lucru. Mâncau din pomana porcului pe săturate, beau o țuică tradițională

de prune fiartă ,iar după se  ocupau de peciutul cărnii. În ziua de Ajun,copiii

mergeau cu colindul începând cu ora 03:00 ,până la  amiază, îmbrăcați în costum

popular ,iar oamenii îi primea cu brațele deschise dându-le porumb 

fiert,gogoși,covrigi,nuci și mere. Rosteau colinde străvechi,iar apoi mergeau

acasă bucuroși,așteptând  venirea lui ,,Moș Gerilă”,care,deși nu era încărcat cu

jucării sau dulciuri de diferite soiuri,îi bucura  foarte mult pe copiii de atunci.

Bineînțeles că, nu exista nici Moș Nicolae pe atunci,iar copiii nu își  pregăteau

ghetuțele precum copiii din ziua de azi.În ziua de Crăciun mergeau la biserică

pentru a lua  Sfânta Împărtășanie,apoi mergeau acasă. Se așezau la masă, unde

erau mâncărurile tradiționale și  stăteau împăcați. 

În data de 31 decembrie al fiecărui an,băieții mergeau cu plugușorul

pentru a le ura un an mai bun și  îmbelșugat oamenilor,primind în schimb câte un

bănuț pentru urături. Noaptea,băieții cu vârsta de  15-25 ani mergeau cu

capra,un obicei practicat încă din cele mai vechi timpuri. Acest obicei constă 

într-un dans tradițional executat,în general de un tip mascat în chip de capră cu

un cojoc pe  dos.Capra și înoțitorii ei merg din casă în casă,dansând la ușa

fiecaruia,în prag de Revelion. La  noi,capra este denumită și ,,brezaia”,din cauza

înfățișării pestrițe a măștii. Pe data de 1  ianuarie,fetele practicau mersul cu

sorcova ,un obicei ce bucura ,în trecut pe oricine. Acesta se face  cu ajutorul unei

crenguțe înmugurite de copac sau cu ajutorul unui băț,în jurul căruia se

amplasează  flori din hârtie colorată. Acest obicei era practicat și de băieți,în

partea de nord a Buzăului. Prin acest  lucru,copiii urau oamenilor ani cu belșug

și ani cât mai buni.   

De asemenea,portul popular în zona Comunei Gura Teghii este foarte

deosebit. Prin deosebit,mă  refer la faptul că,erau țesute cu multă grijă și

atenție de către bunici,străbunici,mătușe sau alte  persoane. Portul popular era

considerat un simbol al patriotismului față de țara și originea din care 

provenim. 

` Costumul fetelor,era alcătuit din ie(cea mai frumoasă parte a

costumului,din punct de vedere al  texturii și al modelului),ilicul(era lucrat din

dimie țesută și era decorat cu mărgele și paiete),poalele(o  fustă decorată cu

țesături la partea de jos),fota(alcătuită din 1-1.50 metri ,se înfășoară deasupra 

poalelor),opinicile,ciorapii și broboada.

Costumul băieților,era alcătuit din căciulă(albă sau neagră,din piele de ovine), 

ie,ilic(maro/negru/alb),poale(,scurte,cam 30 cm),pantaloni(albi sau

negri),ciorapi și opinci. Și în ziua  de astăzi se mai poartă costumul popular,un

semn că ținem la propria glie!!!”Eleva: Baroian Sidonia,clasa a VI-a

COPILARIA BUNICILOR MEI

“În urmă cu aproximativ 40 și ceva de ani copilăria bunicilor noștri era total

diferită de a noastră. 

CUM ÎȘI PETRECEAU VACANȚA DE VARĂ?

Pentru ei, vacanța de vară era o parte a anului în care nu aveau timp

să se plictisească. În timpul zilei mergeau la scăldat, își ajutau părinții să

strângă fânul și participau la treburile gospodărești: spălau hainele cu

mâna, ajutau părinții în gradină, măturau curtea și dădeau de mâncare la

animale. Seara, se strângea o ceată de copiii se jucau de-a-v-ați-ascunselea,

săreau coarda, jucau elasticul și șotronul.

CE FĂCEAU ÎN TIMPUL LIBER?

Bunicii noștri, în timpul lor liber, mai mereu citeau și se jucau. Își

confecționau din propria lor imaginație și câteva materiale pe carele aveau

la îndemână, jucării simple, însă pentru ei perfecte.

CUM ERA LA ȘCOALĂ?

Înainte de a pleca la școală, se strângeau câte trei fete și plecau

împreună pe jos către școală. Pe drum își repetau lecțiile, se întrebau una

pe alta cum și-au rezovat exercițiile la temă. Pe atunci la școală era U.T.C-

ul (Uniunea Tineretului Comunist), unde se alegea președintele. Când

împlineau vârsta de 8 ani se alegea un șef de detașament și îi făceau

pionieri pe elevii care învățau foarte bine, iar apoi se adunau în jurul

catargului, se ridica steagul și cântau cântece patriotice.

CE FĂCEAU DE SĂRBĂTORI?

Sărbătorile le petreceau împreună cu familia, iar duminica mergeau

la film.

CUM MERGEAU CU COLINDUL?

Când venea Crăciunul, una dintre cele mai mari bucurii a copiilor

era să colinde. Se adunau în grupuri mari și mergeau din casă în casă.

Mersul cu coindul era o zi de sărbătoare pentru toată lumea și fiecare copil

primea bani, covrigi, nuci și portocale.

Ca concluzie, copilăria bunicilor noștri a creat amintirii plăcute și de

neuitat pentru că nicio zi nu a petrecut-o în fața calculatorului sau jucând

jocuri video.Eleva: Ivascu Paula Nicoleta

Informatii: Ciobanu Ecaterina

CE FACEA BUNICA PE VREMEA EI….“Cand eram mica, bunica imi povestea o mulțime de povești din  copilăria

ei, si din adolescență! Mi-a spus că a trăit fără tata de la  vârsta de opt ani,

deoarece acesta murise în război la Râmnicul-Sărat.  „A fost greu fără el...” îmi

povestea. Nu il cunoștea prea bine, era  mică atunci când acesta decedase, insa pe

parcursul anilor, aceasta  simțea dorul față de tatăl ei!

Statea ce statea si îmi povestea ,parca cu  lacrimi în ochi ,întâmplările ei

din copilarie! O ajuta pe mama ei la  țesutul lânei, la gospodarie, pentru a avea

din ce trai. Vremurile erau  foarte grele pe atunci! Mergea vara pe camp si

recolta pentru  oamenii din sat diverse roade. Imi povestea si de viața ei impreuna

ca  bunicul. Avea o gospodarie mare impreuna cu el! Oi, vite, cai... toate  pentru a

avea din ce trai. Imi povestea cum făcea întreceri cu caii prin  păduri!

Căsnicia ei împreuna cu bunicul a fost pe Valea-Războiului un  loc unde

poate aveai norocul sa te întâlnești cu ursul la poartă! Imi  povestea foarte multe

întâmplări din viața ei, care ma fascinau, si ma  faceau sa zâmbesc cu gura pana

la urechi! O apreciez pe bunica  pentru efortul ei si o iubesc din tot sufletul!”

Eleva:Pertea Magdalena, Clasa a VII-a

COLINDATUL

“Înainte când se mergea la colindat, colindătorii se pregăteau multe zile

pentru ca atunci când vor merge din casă în casă să cânte foarte bine. Ei mergeau

îmbrăcați în costumul popular specific zonei și plecau foarte de dimineață. Câțiva

plecau pe la 2 dimineața, alții pe la 3 dimineața pentru a fi primii. Colindătorii

mergeau în cârduri(grupuri) foarte mari de copii, ei nu mergeau doar în satul în

care locuiau, ci și în satele vecine.

Colindătorii nu erau primiți de toți oamenii, deoarece o parte nu aveau ce

sa le ofere, pentru că atunci se dădeau nuci, mere, covrigi și câțiva dădeau și

cuburi de zahăr. Pe atunci protocoalele, mandarinele, ciocolata, tot ce primesc

colindătorii astăzi, nu se găseau atât de ușor și nici bani nu primeau pentru că și

aceștia erau puțini.”

Eleva:

Popa

Valentina

Diana,clasa a VI a

POVEȘTI DIN BĂTRÂNI

În zilele ploioase de toamna sau în cele friguroase de iarnă îmi face plăcere

să stau să-mi ascult bunicii cum povestesc întâmplări din trecutul lor. Aceste

povești au pentru mine un farmec aparte, mai ales atunci când bunicii povestesc,

cu lacrimi în ochii, despre părinții lor ce au trăit întâmplări mai puțin obișnuite

din război.

Printre poveștile auzite se regăsesc și cele legate de petrecerea sărbătorilor

de iarnă. Cel mai frumos Crăciun era acela în care mergeau cu steaua din casă în

casă, colindau tot satul și peste tot erau primiți cu drag. Formau niște trupe mari,

de la 6-7 copiii până la 20-25. Mergeau și se colindau între ei, colegii, prietenii,

vecinii. Așa învățau și foarte multe colinde și obiceiuri. Primeau covrigi, mere,

uneori prăjituri și chiar bănuți. Erau nămeți mari de zăpadă, aproape cât ei și era

frig de scârțâiau cizmele pe zăpadă. De Crăciun, mergeau la biserică cu toată

familia și asistau la slujbă, iar Moș Crăciun le aducea în dar hăinuțe noi, pe care

le îmbrăcau la slujba de Crăciun.

Bradul îl împodobeau întotdeauna cu părinții și frații. Fiind la poalele

muntelui, întotdeauna aveau un brad frumos, adus de tata din pădure. Pentru

împodobit aveau un anumit ritual: începeau cu globurile și instalația de luminițe

noi și terminau cu cele vechi. În vârf puneau întotdeauna aceeași stea, păstrată cu

grijă de la an la an. Pe ramuri puneau artificii pe care le aprindeau cu grijă.

Ghirlandele erau niște lănțișoare făcute din hârtie creponată și, mai târziu, din

staniol. S-a păstrat mult timp obiceiul de a pune vată care crea senzația de brad

încărcat cu zăpadă. Apoi puneau bomboanele și restul dulciurilor.

În Ajunul Anului Nou, băieții mergeau cu plugusorul și în ziua următoare

fetele mergeau cu sorcova pentru a ura un an mai bun și îmbelșugat.

Pentru bunicii , iarna venea cu multă zăpadă, iar ulițele satului vuiau de

gălăgia pe care aceștia o făceau în după-amiezile în care se strângeau la săniuș,

de obicei acolo unde era panta mai abruptă. Totul avea un farmec aparte atunci

când se însera și când nu mai conta nici gerul, nici mâinile și nasurile înghețate.

De asemenea, în zilele fără zăpadă copii, tineri, bătrâni, cu toții se strângeau la

casa câte unui cunoscut pentru a face o clacă (ajutau familia respectivă la o

activitate gospodărească).

Iarna bunicilor mei se aseamănă foarte mult cu cele din poveștile citite de

mine: cu multă zăpadă și geruri mari, cu multă veselie și gălăgie pe ulițele satului,

cu multă activitate și prietenie.

Eleva: Ivascu Paula Nicoleta,Clasa a VII-a

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ PE VREMEA BUNICILOR MEI

Crăciunul:La bunicii mei, cu ocazia sărbătorii Craciunului, nu contau foarte mult

cadourile, ci Nasterea Domnului, sărbătoarea în sine .Ei nu primeau cadouri,

deoarece nu erau prea multe pe timpul lor, ci primeau o portocala si inca ceva.

Craciunul lor era foarte diferit fata de Craciunul nostrum, in care aproape

toti copiii primesc ce isi doresc.Eu stiu ca pe timpul lor nu era vorba despre ce

primesc, deoarece pentru ei cel mai important lucru era sa fie cu familia si sa

sarbatoreasca cu totii. Pentru mine nu conteaza ce primesc, deoarece ma bucur de

fiecare lucru, oricat de mic sau mare ar fi, ci conteaza sa fim cu familia , sa

sarbatorim cu bine si sa fim sanatosi. Fiecare om trebuie sa stie bine de ce

sarbatorim Craciunul si cum sarbatorim Craciunul .

AJUNUL

Ei mergeau din casa in casa si cantau colinde . Pe timpul lor ,ei primeau

covrigi,mere si nuci.

Bunicii mei de Craciun impodobeau bradul cu nuci imbracate in staniol si

in loc de beteala puneau lana alba ca si cum ar fi nins pe el.

ZIUA DE CRACIUN

Ei mergeau tot din casa in casa cu steaua in mana pentru a vesti oamenilor

nasterea lui Iisus prin cantece.

Dupa slujba de la biserica ,bunicii mei se asezau la masa si sarbatoreau

adevaratul Craciun .La ei nu conta sa mearga la hoteluri de lux, ci sa

sarbatoreasca cu familia acasa .

Acestia il numeau pe Mos Craciun ,Mos Gerila. Bunicii mei iubeau aceasta sarbatoare, deoarece era importanta pentru ei,

dar din pacate, in ziua de azi, pentru unii nu este importanta si nu se mai

sarbatoreste asa cum se facea acum multi ani.

ELEVA:ROMAN ELENA ANTONELA ,CLASA A VII A

CRĂCIUNUL PE VREMEA BUNICILOR

Dintotdeauna, magia serii de Ajun și Crăciunul, au fascinat imaginația

celor mici, fie ei bogați sau săraci.

Frumusețea sărbătorilor de iarna a fost pentru copilăria bunicilor nostri, o

perioadă de basm. Ei trăiau diferit față de cei de la oraș. Cei de la oraș ascultauu

colinde la radio, trimiteau felicitări și primeau cadouri.Cei de la sate trăiau o altă

poveste:cei mici se mulțumeau de Crăciun cu o bundă nouă sau o pereche de

pantaloni, iar flăcăii primeau o căciulă nouă din blană de miel. Colindătorii

primeau nuci și covrigi și rareori, câte un popă sau un om mai înstărit le dădea

câte un bănuț.

Crăciunul însemna pentru copilăria bunicilor noștri de la țară, multă

muncă, mai ales pentru femei. Pe vremea aceea nu existau frigidere și dacă era

uun Crăciun călduros, trebuia să pregătească repede porcul tăiat, să-l pună la

fum, apoi în ulcioare de lut la untură. Nici mașini de spălat nu existau, iar fetele

pregăteau leșie pentru a spăla culmi de rufe murdărite de la munca cu tăiatul

porcului. Deoarece nu se inventase drujba, băieții trăgeau din zori și până seara

cu fierăstrăul pentru a tăia lemne.

La țară, nu toți oamenii aveau curent electric și foloseau lampa cu

gaz.Aceasta afuma repede tavanul, iar fetele nemăritate trebuia să dea repede cu

var, deoarece, în momentul în care veneau colindători casa trebuia să fie curată.

În dimineața de Crăciun, învățătorii duceau copiii încolonați la împărtășit,

apoi rămâneau la slujbă.Seara, băieții și fetele mergeau la bal, iar distracția ținea

până după Bobotează.

Așa își petreceau bunicii noștri sărbătorile.

ELEV:PASCOV ALEXANDRU, Cls a VII-a

CRACIUNUL DE DEMULT Demult Craciunul pentru oameni era o sarbatoare mult asteptata,

mai ales de copii.Oamenii erau buni, mergeau la biserica impreuna cu copiii

pentru a se marturisi si a se impartasi. Tineau post si de abia asteptau ca de

Craciun sa se bucure de bucatele ce le pregateau cu drag. Cozonacii cresteau in

forme si erau bagati la cuptor. Copiii mergeau la colindat si asteptau cu

nerabdare sa manance graunte fierte. Erau primiti cu mare drag de catre batrani,

se intorceau cu traistele pline cu mere, nuci, covrigi. La ferestre se vedeau

beculetele, iar in casa se simtea miros de brad.

Fiecare petreceau Craciunul cu familia si erau folarte bucurosi, apoi se

pregateau ca in seara de Anul Nou sa mearga cu capra.Se adunau carduri mari si

faceau repetitii, se costumau in: capra, urs, baba, mos si mergeau in fiecare

gospodarie pentru a ura un An Nou mai bun si mai bogat.

Totul era mai simplu dar mai frumos. Cu totii erau mai fericiti si mai

sanatosi si se multumeau cu ce aveau.

Beteringhe Darius Ionut, clasa a V-a